MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 172 (XVI) - Nr. 677 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 28 iulie 2004
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia
nr. 230 din 25 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale
art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
HOTĂRÂRI ALE
GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.020.
– Hotărâre privind schimbarea claselor de secretizare si declasificarea
unor informatii secrete de stat emise de Institutul National de Statistică
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
1.033.
– Ordin al ministrului finantelor publice privind constituirea si
atributiile Comisiei fiscale centrale
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 25 mai
2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale
art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
Nicolae Popa –
presedinte
Costică Bulai –
judecător
Nicolae Cochinescu
– judecător
Constantin Doldur
– judecător
Kozsokár Gábor –
judecător
Petre Ninosu –
judecător
Serban Viorel
Stănoiu – judecător
Lucian Stângu –
judecător
Ioan Vida –
judecător
Florentina Baltă –
procuror
Mihai Paul Cotta –
magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin.
(4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din Legea
partidelor politice nr.
14/2003, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru
Sanse Egale si o Societate mai Bună în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului
Bucuresti – Sectia a V-a civilă.
La apelul nominal
răspund autorul exceptiei, prin reprezentant, Ion Antonescu, Stefan Oprea si
Livia Dima. Lipsesc Elena Lupu si Steluta Safta Lambru, fată de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent
învederează completului de judecată că Steluta Safta Lambru a depus o cerere
prin care solicită amânarea judecării cauzei, deoarece, pentru motive medicale,
este în imposibilitate de a se prezenta.
Având cuvântul
asupra cererii de amânare, formulată de Steluta Safta Lambru, părtile prezente
sunt de acord cu admiterea cererii. Reprezentantul Ministerului Public se opune
acordării unui nou termen, întrucât judecarea cauzei a mai fost amânată pentru
aceleasi motive, invocate de aceeasi parte.
Curtea, deliberând
asupra cererii de amânare, având în vedere art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
respinge cererea de amânare.
Având cuvântul pe
fond, reprezentantul autorului exceptiei, într-o formulare cu pronuntate
accente propagandistice, cu ample referiri la continutul cererilor depuse la
dosar, solicită, în esentă, admiterea exceptiei, sustinând că textele de lege
criticate încalcă prevederile constitutionale invocate, în special pe cele
referitoare la dreptul de asociere si la dreptul la un nivel de trai decent,
precum si dispozitii din pactele, tratatele si conventiile internationale referitoare
la drepturile omului si libertătile fundamentale, ratificate de România si
care, potrivit art. 20 din Constitutie, fac parte din dreptul intern.
Celelalte părti
prezente solicită, de asemenea, admiterea exceptiei, invocând încălcarea
acelorasi prevederi constitutionale arătate de reprezentantul autorului
exceptiei.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondată,
întrucât dispozitiile criticate din Legea partidelor politice nr.
14/2003 sunt constitutionale. De altfel, dispozitiile legale criticate au
mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, iar
aceasta, printr-o decizie recent pronuntată, a respins exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea
din 27 august 2003, pronuntată în Dosarul nr. 4/P/2000, Tribunalul Bucuresti
– Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin.
(2) din Legea partidelor politice nr.
14/2003, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru
Sanse Egale si o Societate mai Bună într-o cauză având ca obiect solutionarea
cererii de reînregistare a acestui partid politic.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile criticate ale art.
21 alin. (4) si ale art. 26 alin. (4) din Legea nr.
14/2003 sunt neconstitutionale, întrucât contravin dispozitiilor art. 1
alin. (3), art. 4, art. 8 alin. (1), art. 11, 15, 16, 20, 21, 24, 35, 37, 51,
123, 125, 128 si 144 din Constitutie.
În ceea ce
priveste dispozitiile art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din Legea nr.
14/2003, autorul exceptiei sustine că acestea, prevăzând îpublicarea în
Monitorul Oficial al României, în mod selectiv, numai a hotărârilor
Tribunalului Bucuresti pentru partidele înregistrate, fără a publica si
hotărârile pentru partidele refuzate a fi înregistrate, în conditiile în care
acestea nu au acces nici la dosare si se refuză chiar si eliberarea unor copii
legalizate de pe aceste hotărâri, reprezintă o discriminare care contravine
flagrant cu dispozitiile Constitutiei României, art. 1 alin. (3), art. 4 alin.
(1) si (2), art. 11, 15, 16, 20, 24, art. 31 alin. (1) si (2), art. 35, 37,
art. 45 alin. (5), art. 47 alin. (1), (2) si (4), art. 50, 51, 54, art. 123
alin. (2), art. 125 alin. (1), art. 130 alin. (1), art. 131 alin. (1), art. 128
s.a“.
În acelasi timp,
referindu-se la dispozitiile îart. 26 alin. (2) din Legea nr.
47/1992“, republicată, autorul exceptiei cere Curtii Constitutionale, în
memoriul depus la instantă, “de a analiza constitutionalitatea tuturor
prevederilor Legii nr. 14 din 9 ianuarie 2003, în general“, si în special a
dispozitiilor: art. 2, care, îfată de Legea nr. 27/1996, renuntă la valori
reale si interzice sau prescrie dreptul partidelor politice de a «organiza
initiativa legislativă a cetătenilor», ceea ce ne situează sub standardele
lumii civilizate“; art. 19 alin. (2), “prin care se încearcă intimidarea
românilor cu drept de vot care doresc să se asocieze în partide politice – pe
calea amenintării cu Codul penal, art. 292 – ceea ce contravine grav
Constitutiei României si standardelor lumii civilizate […]“; art. 21 alin. (4)
(mentionat si prin exceptia formulată); art. 26 alin. (4) (mentionat si prin
exceptia formulată); art. 37, 38, 40, 41, 42 si 43, “prin care se amenintă grav
pluralismul politic – ceea ce contravine Constitutiei României si standardelor
lumii civilizate“; art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (1) si (2), art. 48 alin.
(1) si (2), art. 49, 50, art. 53 alin. (3), art. 54 alin. (2) si (4) si art.
55.
Cu privire la
ansamblul legii si la textele indicate “în special“, autorul exceptiei evocă
îdispozitiile Constitutiei României, art.: 21; 24; 50; 51; 54; 123; 125 alin.
(1), în general, si art. 128 si 144 c), în special, raportate la Codul de
procedură civilă, inclusiv pactele, tratatele si conventiile internationale
semnate de România ca parte si ratificate de Parlamentul tării noastre – toate
acestea făcând parte din dreptul intern“.
De asemenea,
autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă Declaratia
Universală a Drepturilor Omului, Conventia pentru apărarea drepturilor omului
si a libertătilor fundamentale si protocoalele la aceasta, pactele si
conventiile ratificate de România (enumerate la pag. 3–5 si 7–8 din memoriul
depus la instantă), care, conform art. 11 din Constitutie, fac parte din
dreptul intern. Referindu-se la textele de lege criticate si la aplicarea
acestora de către Tribunalul Bucuresti, autorul exceptiei arată, în esentă, că
“au fost si sunt afectati zeci de mii de români cu drept de vot“. De asemenea,
sustine că s-a refuzat îabuziv de a fi judecate si solutionate cererile de
recurs pentru reînregistrarea Partidului Solidaritătii Democratice pentru Sanse
Egale si o Societate mai Bună [...], a fost anulată egalitatea între cetăteni
[...], a fost stirbit pluralismul politic [...], au fost încălcate cu
premeditare drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor români care
nu au avut acces la sanse egale în ultimul deceniu al secolului XX si în primii
doi ani ai mileniului III [...]“.
Tribunalul
Bucuresti – Sectia a V-a civilă consideră că prevederile Legii partidelor politice îsunt conforme Legii
fundamentale a României [...]“.
Potrivit
prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, în
conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că “exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată“. În argumentarea acestui punct de
vedere se sustine că îobiectiunile ridicate de semnatarul exceptiei se
întemeiază, de fapt, pe respingerea cererii de înregistrare a partidului
politic reprezentat de petent, constituind, în primul rând, o problemă de
aplicare a textelor de lege“.
În legătură cu
invocarea încălcării prin dispozitiile de lege criticate a prevederilor art. 21
din Constitutie, Guvernul arată că, în opinia sa, îcontinutul dispozitiilor
criticate nu aduce o atingere accesului la justitie, ci, dimpotrivă, reprezintă
o expresie a aplicării principiilor constitutionale invocate“. Totodată se
subliniază că “din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit
căruia «competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege», precum si
a art. 128 din Constitutie, în temeiul căruia «împotriva hotărârilor
judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în conditiile legii», se retine că Legea fundamentală a lăsat la
latitudinea legiuitorului reglementarea «competentei», a «procedurii», precum
si a «căilor de atac». Astfel, normele continute de articolele criticate care
stabilesc procedura de judecată a contestatiilor mentionate [...] si căile de
atac posibile potrivit legii constituie, în ansamblul lor, expresia aplicării
dispozitiilor constitutionale citate“. În acelasi timp, Guvernul apreciază că înici
sustinerea potrivit căreia textele criticate încalcă prevederile art. 123 alin.
(1) din Legea fundamentală, conform cărora «Justitia se înfăptuieste în numele
legii», nu poate fi primită“.
În punctul de
vedere prezentat Guvernul sustine că îtextele în discutie nu reprezintă o
încălcare a principiilor referitoare la elementele definitorii ale statului
român sau la transpunerea în practică a dispozitiilor constitutionale privind
drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale ale cetătenilor, ci asigură
exercitarea, cu bună-credintă, a drepturilor si obligatiilor procesuale ale
părtilor, asigurând, în mod real, accesul liber la justitie si respectarea
dreptului la apărare, în conditiile legii“. Guvernul face referire si la
jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat că îaccesul liber la
justitie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile
judecătoresti – judecătorii, tribunale, curti de apel, Curtea Supremă de
Justitie si la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenta si
căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli
deosebite, în considerarea unor situatii diferite“. Sunt citate în acest sens
deciziile Curtii Constitutionale nr. 129/1995, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, si nr. 38/1998, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
În legătură cu
invocarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 51 alin. (4) si ale art. 52
alin. (2) din Legea partidelor politice nr.
14/2003, Guvernul consideră că îpublicarea în Monitorul Oficial numai a
înregistrării, radierii partidelor politice, nu si a deciziilor prin care sunt
respinse cererile de înregistrare a acestora, nu constituie o problemă de
constitutionalitate, ci reprezintă o chestiune de oportunitate, ce a fost
lăsată la latitudinea legiuitorului“.
Avocatul
Poporului consideră că
“exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4) si art. 26
alin. (4) din Legea nr.
14/2003, în raport cu dispozitiile art. 21 si art. 128 din Constitutie, nu
este întemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate prevăd procedura de
solutionare a cererilor pentru înregistrarea partidului politic, respectiv
pentru modificarea statutului partidului politic“. În continuare se arată că
“împotriva hotărârii de respingere a cererilor mentionate, persoana interesată
poate face contestatie în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii
Tribunalului Bucuresti, solutionarea acesteia fiind de competenta Curtii de
Apel Bucuresti“. În legătură cu această reglementare se precizează că îîn jurisprudenta
Curtii Constitutionale s-a statuat, în mod constant, că accesul liber la
justitie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile
judecătoresti – judecătorii, tribunale, curti de apel, Curtea Supremă de
Justitie si la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece stabilirea
naturii, a numărului si a conditiilor concrete de exercitare a căilor de atac
se face prin reglementări procedurale a căror elaborare intră în competenta
legiuitorului, potrivit dispozitiilor art. 125 din Constitutie. Totodată,
Constitutia nu contine nici o dispozitie cu privire la gradele de jurisdictie,
pe care trebuie să le parcurgă procesele până la adoptarea solutiei finale“.
În ceea ce
priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 51 alin. (4) si ale art. 52
alin. (2) din Legea nr.
14/2003, Avocatul Poporului apreciază că “aceste critici sunt nerelevante
pentru solutionarea exceptiei de fată, neavând incidentă în cauză“.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtilor
prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, republicată, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor
ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată explicit în memoriul depus
la instantă de către autorul exceptiei, îl constituie dispozitiile art. 21
alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din
Legea partidelor politice nr. 14 din 9 ianuarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003.
Dispozitiile
legale din Legea nr.
14/2003, cu privire la care exceptia de neconstitutionalitate este
formulată si motivată în mod explicit, au următorul cuprins:
– Art. 21 alin.
(4): “Decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitivă si irevocabilă.“;
– Art. 26 alin.
(4): “Curtea de Apel Bucuresti se pronuntă în termen de 15 zile de la
înregistrarea contestatiei, iar hotărârea sa este definitivă si irevocabilă.“;
– Art. 51 alin.
(4): “Înregistrarea si radierea partidelor politice, operate în Registrul
partidelor politice, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;
– Art. 52 alin.
(2): “Prevederile art. 51 alin. (2)–(4) se aplică în mod corespunzător.“
Dispozitiile
constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt: art. 11 privind dreptul
international si dreptul intern; art. 20 privind tratatele internationale
referitoare la drepturile omului; art. 21 privind accesul liber la justitie;
art. 24 privind dreptul la apărare; art. 128, devenit, după revizuirea si
republicarea Constitutiei, art. 129, referitor la folosirea căilor de atac.
De asemenea, mai
sunt mentionate ca fiind încălcate, în legătură cu îpublicarea în Monitorul
Oficial al României, în mod selectiv, numai a hotărârilor Tribunalului
Bucuresti pentru partidele înregistrate, fără a publica si hotărârile pentru
partidele refuzate a fi înregistrate“, si alte dispozitii constitutionale: art.
1 alin. (3) privind statul român; art. 4 alin. (1) si (2) privind unitatea
poporului si egalitatea între cetăteni; art. 15 privind universalitatea; art.
16 privind egalitatea în drepturi; art. 31 alin. (1) si (2) privind dreptul la
informatie; art. 35, devenit art. 37, privind dreptul de a fi ales; art. 37,
devenit art. 40, privind dreptul la asociere; art. 45 alin. (5), devenit art.
49 alin. (5), privind protectia copiilor si a tinerilor; art. 47 alin. (1), (2)
si (4), devenit art. 51 alin. (1), (2) si (4), privind dreptul de petitionare;
art. 130 alin. (1), devenit art. 131 alin. (1), privind Ministerul Public; art.
131 alin. (1), devenit art. 132 alin. (1), privind statutul procurorilor.
În cauză, autorul
exceptiei invocă si încălcarea prevederilor unui mare număr de documente
internationale – tratate, conventii, pacte, protocoale etc., ratificate de
România, între care Declaratia Universală a Drepturilor Omului si Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Din examinarea
memoriului depus la dosarul instantei care judecă cererea de înregistrare a
unui partid politic rezultă, de asemenea, că autorul exceptiei – Partidul
Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună este
nemultumit de modul în care instanta i-a solutionat în trecut cereri cu acelasi
obiect, precum si de faptul că instanta îîi refuză în mod abuziv“ eliberarea
unor copii legalizate de pe hotărârile pronuntate în cele 17 dosare de
reînregistrare a partidului politic.
Curtea retine că
prin exceptia formulată si motivată a fost sesizată cu neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale
art. 52 alin. (2) din Legea nr.
14/2003.
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate nu
încalcă prevederile constitutionale, precum si pe cele din documentele
internationale invocate de autorul exceptiei. Mentiunile din art. 21 alin. (4)
si art. 26 alin. (4) din Legea nr.
14/2003, care se referă la caracterul definitiv si irevocabil al deciziei,
respectiv al hotărârii Curtii de Apel Bucuresti, sunt în deplină concordantă cu
dispozitiile art. 129 din Constitutie, republicată, referitoare la folosirea
căilor de atac, în conditiile legii. Textele legale respective reglementează
calea de atac împotriva hotărârii Tribunalului Bucuresti. Or, potrivit
dispozitiilor constitutionale, reglementarea căilor de atac împotriva
hotărârilor judecătoresti este atributul exclusiv al legiuitorului.
De asemenea, este
neîntemeiată sustinerea autorului exceptiei în sensul că sunt neconstitutionale
dispozitiile art. 51 alin. (4) si cele ale art. 52 alin. (2) din Legea nr.
14/2003, întrucât nu prevăd publicarea în Monitorul Oficial al României, si
a hotărârilor judecătoresti prin care se respinge cererea de înregistrare sau
de radiere a partidelor politice ori, după caz, a aliantelor politice. Ratiunea
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a înregistrării si
radierii partidelor politice sau, în mod corespunzător, a aliantelor politice,
legal constituite, care rezidă în asigurarea publicitătii necesare cu privire
la aparitia unui nou subiect în viata politică a tării, nu subzistă si în cazul
în care cererea de înregistrare sau de radiere este respinsă de instanta
competentă, pentru că nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege. În
consecintă, nu se poate pune problema încălcării principiului egalitătii,
invocată de autorul exceptiei, situatiile fiind deosebite, ceea ce justifică,
rational si obiectiv, un tratament juridic deosebit.
Referitor la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art.
51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din Legea nr.
14/2003, Curtea s-a pronuntat într-o cauză în care acelasi autor – Partidul
Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună – a
ridicat exceptia de neconstitutionalitate cu invocarea încălcării acelorasi
prevederi din Constitutie si din documentele internationale indicate si în
prezentul dosar si, în esentă, cu o motivare identică. Prin Decizia nr.
65 din 24 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, Curtea a respins ca nefondată exceptia de
neconstitutionalitate ridicată. În considerentele acestei decizii Curtea a
retinut cu privire la textele criticate că “Aceste prevederi de lege mentin
solutia de principiu cuprinsă în art. 19 alin. (4) si art. 23 alin. (4) din
Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificările ulterioare, care a fost
abrogată, cu exceptia cap. VI – Finantarea partidelor politice, prin art. 56
din Legea nr.
14/2003. Or, cu privire la constitutionalitatea textelor mentionate din
Legea nr. 27/1996, Curtea s-a pronuntat într-o cauză în care acelasi autor –
Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună –
a ridicat exceptia de neconstitutionalitate cu invocarea încălcării acelorasi
prevederi din Constitutie si din documentele internationale indicate si în
prezentul dosar si, în esentă, pentru aceleasi considerente.
Astfel, prin
Decizia nr.
268 din 17 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 815 din 11 noiembrie 2002, Curtea, respingând exceptia de
neconstitutionalitate ridicată, a statuat, în esentă, următoarele: caracterul
«definitiv» al deciziei Curtii de Apel Bucuresti nu numai că nu încalcă
prevederile constitutionale ale art. 128 (devenit art. 129), privind folosirea
căilor de atac, în conditiile legii, ci sunt în deplină concordantă cu acestea,
în sensul că reglementează contestatia împotriva hotărârii Tribunalului
Bucuresti ca o cale de atac. Or, potrivit dispozitiilor constitutionale,
reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti este atributul
exclusiv al legiuitorului, ceea ce se întâmplă în cazul de fată, întrucât reglementarea
este cuprinsă în lege; sustinerile referitoare la încălcarea dispozitiilor
constitutionale ale art. 21 sunt neîntemeiate, întrucât accesul liber la
justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se
înfăptuieste, dar nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile
judecătoresti si la toate căile de atac. Aceasta deoarece, potrivit art. 125
alin. (3) din Constitutie [devenit art. 126 alin. (2)] si jurisprudentei
constante a Curtii Constitutionale, competenta si procedura de judecată sunt
stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în
considerarea unor situatii diferite; art. 24 din Constitutie, care garantează
dreptul la apărare, nu este încălcat, întrucât textele de lege criticate nu
contin dispozitii de natură să îngrădească drepturile procesuale ale părtilor
ori dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului.
De asemenea, prin
aceeasi decizie, pronuntându-se cu privire la contrarietatea dintre textele de
lege criticate si dispozitii din documente internationale ratificate de
România, Curtea a retinut că, în legătură cu acestea, ca si în cauza de fată,
nu sunt formulate motive de neconstitutionalitate. Asa fiind, s-a constatat că
prevederile constitutionale ale art. 20, referitoare la «Tratatele
internationale privind drepturile omului», nu sunt incidente în cauză.
Având în vedere
că, asa cum s-a arătat deja, dispozitiile art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2),
art. 21 alin. (4) si art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr.
14/2003 mentin solutia de principiu cuprinsă în art. 19 alin. (4) si art.
23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, cu modificările
ulterioare, aceleasi considerente care au justificat Decizia Curtii nr. 268 din
17 octombrie 2002 impun respingerea prezentei exceptii de
neconstitutionalitate.
De altfel, chiar
în legătură cu dispozitiile art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr.
14/2003, sub aspectul caracterului definitiv si irevocabil al hotărârilor
Curtii de Apel Bucuresti, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia
nr. 119 din 25 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 246 din 10 aprilie 2003, în sensul constitutionalitătii acestora.
În plus, în acest
dosar, autorul exceptiei invocă si încălcarea prevederilor constitutionale ale
art. 50 devenit art. 54 «Fidelitatea fată de tară», art. 51 devenit art.
1 alin. (5) «În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor este obligatorie», art. 54 devenit art. 57 «Exercitarea
drepturilor si a libertătilor», art. 123 alin. (1) devenit art. 124 alin.
(1) «Justitia se înfăptuieste în numele legii» si art. 144 devenit art.
146 «Atributiile» Curtii Constitutionale. Curtea constată că textele din
Constitutie mentionate nu sunt incidente în cauză, […].“
Solutiile adoptate
prin deciziile mentionate si considerentele care au stat la baza acestora sunt
aplicabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de
natură a modifica jurisprudenta Curtii.
În ceea ce
priveste referirea autorului exceptiei la dispozitiile art. 26 alin. (2) din
Legea nr.
47/1992, republicată, în baza cărora, fără a formula explicit o exceptie de
neconstitutionalitate, se solicită Curtii, într-o manieră neuzuală, să
analizeze constitutionalitatea tuturor prevederilor Legii nr.
14/2003, în general, Curtea retine că textul art. 25 alin. (2) [indicat
gresit de autorul exceptiei ca fiind art. 26 alin. (2)] din Legea nr.
47/1992, republicată, nu este aplicabil în cauză, întrucât acesta prevede
că, “în caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitătii
altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar si evident, nu pot fi
disociate prevederile mentionate în sesizare“.
Dispozitiile art.
25 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, republicată, sunt inaplicabile în cauză, întrucât se referă la
ipoteza admiterii exceptiei cu privire la unele texte criticate în conditiile
în care acestea s-ar afla într-o legătură indisociabilă cu alte texte care nu
formează obiect al exceptiei. Nici una dintre aceste conditii nu este întrunită
în cauză.
Curtea retine, pe
de altă parte, că dispozitiile Legii nr.
14/2003 nu încalcă prevederile constitutionale indicate de autorul
exceptiei, unele dintre acestea neavând, de altfel, nici o legătură cu dreptul
de asociere în partide politice sau cu alte motive formulate explicit în
memoriul depus în fata instantei.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4),
art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr.
14/2003, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru
Sanse Egale si o Societate mai Bună în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului
Bucuresti – Sectia a V-a civilă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 25 mai 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind schimbarea claselor de secretizare si
declasificarea unor informatii secrete de stat emise de Institutul National de
Statistică
În temeiul art.
108 din Constitutie, republicată, si al art. 24 alin. (4) din Legea nr.
182/2002 privind protectia informatiilor clasificate,
Guvernul
României adoptă prezenta
hotărâre.
Art. 1. – Se
aprobă schimbarea claselor de secretizare si declasificarea informatiilor
secrete de stat emise de Institutul National de Statistică, prevăzute în
anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. –
Declasificarea informatiilor secrete de stat se realizează în conformitate cu
prevederile art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele nationale de protectie a
informatiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
585/2002.
Art. 3. – Pe data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri orice alte dispozitii contrare se
abrogă.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
Presedintele
Institutului National de Statistică,
Clementina
Ivan Ungureanu
Directorul
Serviciului Român de Informatii,
Alexandru-Radu
Timofte
Bucuresti, 25 iunie 2004.
Nr. 1.020.
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 677 bis în afara abonamentului si se poate
achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome
“Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
privind constituirea si atributiile Comisiei
fiscale centrale
În temeiul art. 10
alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr.
1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor
Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările
ulterioare, în baza prevederilor art. 6 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, si ale art. 37 din Ordonanta
Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004,
ministrul
finantelor publice emite
următorul ordin:
Art.
1. – Pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, ale Ordonantei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, si a actelor
normative care reglementau taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit,
accizele, impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice si
juridice nerezidente, impozitul pe venit, înainte de intrarea în vigoare a
Codului fiscal, se constituie Comisia fiscală centrală la nivelul Ministerului Finantelor
Publice, denumită în continuare Comisia.
Art. 2. – (1)
Comisia emite decizii pentru:
a) problemele de
natură fiscală si cele de procedură fiscală, prin coroborarea legislatiei din
domeniu cu legislatia conexă, după caz, pentru care se impune o solutionare
unitară în vederea eliminării confuziilor si interpretărilor diferite în
aplicarea legislatiei;
b) problemele ce
privesc conflictele de competentă ivite între organele fiscale care nu sunt
subordonate unui organ ierarhic comun;
c) cazurile în care
aplicarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru bunurile si serviciile
finantate din fonduri nerambursabile nu se poate realiza conform art. 8 din
anexa la Ordinul ministrului finantelor publice nr.
141/2004.
(2) Deciziile
Comisiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea
prin ordin al ministrului finantelor publice.
(3) Comisia este
formată din 15 persoane cu drept de vot, din care: un presedinte, un loctiitor
al presedintelui si 13 membri, în componenta prevăzută în anexă.
(4)
În cazul în care Comisia este sesizată în legătură cu solutionarea unor
conflicte de competentă ce privesc bugetele locale, secretariatul va solicita
Asociatiei Comunelor din România, Asociatiei Oraselor din România, Asociatiei
Municipiilor din România, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din România,
precum si Ministerului Administratiei si Internelor desemnarea câte unui
reprezentant în vederea completării Comisiei.
(5) Comisia este
coordonată de secretarul de stat care răspunde de politică si legislatie
fiscală.
Art. 3. – În
cadrul Comisiei functionează un secretariat format din 4 persoane, dintre care
două persoane din cadrul Directiei de politici si legislatie privind veniturile
bugetului general consolidat, o persoană din cadrul Directiei generale juridice
si o persoană din cadrul proiectului “Codul de procedură fiscală“.
Art. 4. – (1)
Directorii generali si/sau adjuncti în ale căror atributii se regăseste
coordonarea impozitelor prevăzute la art. 1, denumiti în continuare directori
coordonatori, respectiv seful proiectului “Codul de procedură fiscală“,
selectează problematica rezultată din corespondenta primită care este de
competenta Comisiei.
(2)
Ceilalti membri ai Comisiei, altii decât cei prevăzuti la alin. (1), pot
propune spre dezbatere, în vederea adoptării unor solutii unitare, probleme din
domeniul legislatiei fiscale si procedurilor fiscale prevăzute la art. 1.
(3) Directorii
coordonatori, pentru problematica selectată, precum si ceilalti membri ai
Comisiei, pentru problemele pe care le supun spre dezbatere, asigură elaborarea
notei de prezentare si solutia propusă. Înscrierea pe ordinea de zi a notelor
de prezentare si a solutiilor propuse se supune aprobării presedintelui
Comisiei.
Art. 5. – (1)
Comisia se întruneste o dată pe săptămână sau ori de câte ori este nevoie, după
cum urmează:
a) Comisia se
poate întruni si poate lua decizii în prezenta a cel putin 9 membri, dintre
care nu pot să lipsească presedintele Comisiei sau loctiitorul acestuia, directorul
general al Directiei generale juridice si directorul coordonator sau
înlocuitorii de drept ai acestora pe problematica specifică fiecărui impozit
care face obiectul analizei. În situatia în care se dezbat probleme din
domeniul Codului de procedură fiscală sau care privesc conflictele de
competentă, nu pot să lipsească de la lucrările Comisiei seful proiectului
“Codul de procedură fiscală“ si directorul Directiei juridice din cadrul Agentiei
Nationale de Administrare Fiscală sau înlocuitorii de drept ai acestora;
b) în cazul
solutionării unor conflicte de competentă ce privesc bugetele locale, Comisia
se poate întruni si poate lua decizii în prezenta a cel putin 11 membri, dintre
care nu pot să lipsească presedintele Comisiei sau loctiitorul acestuia, seful
proiectului “Codul de procedură fiscală“, directorul Directiei juridice din
cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală sau înlocuitorii de drept ai
acestora si cel putin unul dintre reprezentantii desemnati potrivit art. 2
alin. (4).
(3) Deciziile se
iau cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenti si sunt
valabile indiferent de pozitia ulterioară a persoanelor absente de la lucrările
Comisiei.
(4) La lucrările
sedintei pot fi invitati să participe fără drept de vot specialisti din cadrul
directiilor de specialitate.
(5) Comisia
analizează notele de prezentare si solutiile propuse, înscrise pe ordinea de
zi, si aprobă prin decizii solutii unitare de aplicare a prevederilor legale
sau, după caz, respinge solutiile propuse dacă acestea contravin prevederilor
legale sau dacă nu sunt de competenta Comisiei, în sensul art. 2 alin. (1).
(6) Comisia nu
solutionează probleme punctuale care nu presupun adoptarea unor solutii unitare
general aplicabile de către toti agentii economici, acestea rezolvându-se
potrivit atributiilor directiilor, prevăzute în Regulamentul de organizare si
functionare a Ministerului Finantelor Publice, si potrivit legislatiei
specifice.
Art. 6. – (1)
Secretariatul va tine un registru în care se vor consemna:
– data sedintei;
– participantii
(nominal);
– ordinea de zi;
– modul de votare
a deciziilor;
– numărul atribuit
deciziei Comisiei.
(2) Cu cel putin 3
zile înaintea sedintei, secretariatul distribuie membrilor Comisiei si
invitatilor: nota de prezentare a problemelor supuse dezbaterii si solutiile propuse,
sub semnătura directorilor coordonatori, sau, după caz, a celorlalti membri ai
Comisiei.
(3)
Procesul-verbal al sedintei Comisiei se redactează de secretariat, va fi semnat
de membrii prezenti ai Comisiei si va fi păstrat la secretariatul acesteia.
(4) În termen de 3
zile de la data sedintei, secretariatul Comisiei redactează decizia, care va
contine numai solutiile aprobate de Comisie si proiectul de ordin pe care îl va
înainta spre aprobare ministrului finantelor publice.
(5) Prin grija
secretariatului si a directorilor coordonatori decizia Comisiei se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 7. – La data
intrării în vigoare a prezentului ordin îsi încetează valabilitatea Ordinul
ministrului finantelor publice nr.
289/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din
19 februarie 2004.
Art. 8. –
Solutiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei si aprobate prin ordin al
ministrului finantelor publice sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a
actului normativ în baza căruia au fost date.
Art. 9. – Anexa
face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 10. –
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
finantelor publice,
Mihai
Nicolae Tînăsescu
Bucuresti, 6 iulie 2004.
Nr. 1.033.
ANEXĂ1)
