MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 498         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 2 iunie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

197. - Lege pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie, semnat la Bucuresti la 25 noiembrie 2003

 

Acord privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie

 

362. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie, semnat la Bucuresti la 25 noiembrie 2003

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie, semnat la Bucuresti la 25 noiembrie 2003

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie, semnat la Bucuresti la 25 noiembrie 2003.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 27 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 17 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 197.

 

ACORD

privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie

 

România, reprezentată de către ministrul administratiei si internelor, si Oficiul European de Politie, denumit în continuare Europol, reprezentat de către director, denumite în continuare părti contractante,

constiente de problemele urgente care rezultă din criminalitatea internatională organizată, în special terorismul, traficul cu fiinte umane si contrabanda cu migranti, traficul ilicit de droguri si alte forme grave ale criminalitătii internationale,

având în vedere că Europol a primit aprobarea Consiliului Uniunii Europene pentru initierea negocierilor unui Acord de cooperare cu România la data de 27 martie 2000 (Decizia Consiliului din 27 martie 2000, care permite directorului Europol să initieze negocierile privind acorduri cu state terte si organizatii care nu fac parte din Uniunea Europeană) si faptul că, la data de 8 mai 2003, Consiliul Uniunii Europene a concluzionat că nu există obstacole în ceea ce priveste includerea în acord a transmiterii de date personale între Europol si România,

luând în considerare că nimic în acest acord nu va prejudicia sau afecta în vreun fel sau nu va avea impact asupra prevederilor oricărui tratat de asistentă juridică reciprocă, relatie de lucru între agentii de aplicare a legii, sau asupra oricărui alt acord sau aranjament pentru schimbul de informatii dintre România si orice stat membru al Uniunii Europene,

având în vedere aprobarea dată Europol de către Consiliul Uniunii Europene, pentru a conveni următoarele prevederi între România si Europol,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

Pentru scopurile acestui acord:

a) conventie reprezintă Conventia întemeiată pe articolul K.3 al Tratatului Uniunii Europene privind constituirea Oficiului European de Politie (Conventia Europol);

b) date personale reprezintă orice informatii în legătură cu o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este aceea care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referirea la un număr de identificare ori la unul sau mai multi factori specifici identitătii sale fizice, fiziologice, mentale, economice, culturale ori sociale;

c) procesarea datelor personale (denumită în continuare procesare) reprezintă orice operatiune sau set de operatiuni care se efectuează asupra datelor personale, cu sau fără mijloace automate, cum sunt: colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, recuperarea, consultarea, folosirea, dezvăluirea prin transmitere, diseminarea ori punerea la dispozitie prin orice alt procedeu, alinierea sau combinarea, blocarea, stergerea ori distrugerea;

d) informatii reprezintă date personale si nepersonale.

 

ARTICOLUL 2

Scopul acordului

 

Scopul prezentului acord este de a intensifica cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene, actionând prin intermediul Europol, si România pentru combaterea formelor grave ale criminalitătii internationale în domeniile prevăzute la art. 3, în special prin schimbul de informatii si contacte periodice între Europol si România, la toate nivelurile corespunzătoare.

 

ARTICOLUL 3

Domenii ale infractionalitătii la care se aplică acordul

 

1. Cooperarea, asa cum este stabilită prin prezentul acord, se va referi, potrivit interesului de cooperare al părtilor contractante în situatii speciale, la toate domeniile de criminalitate incluse în mandatul Europol la data intrării în vigoare a prezentului acord, precum si la infractiunile conexe.

2. Infractiunile conexe reprezintă infractiuni săvârsite în vederea obtinerii mijloacelor pentru comiterea faptelor mentionate la paragraful 1, infractiuni săvârsite în vederea înlesnirii ori comiterii unor astfel de fapte si infractiuni săvârsite în vederea eludării răspunderii pentru astfel de fapte.

3. În cazul în care mandatul Europol este modificat în vreun fel, Europol poate să propună, în scris, de la data la care schimbările în mandatul Europol intră în vigoare, aplicarea prezentului acord în conformitate cu noul său mandat. În acest sens, Europol va informa România asupra tuturor aspectelor relevante legate de schimbarea mandatului. Prezentul acord se va extinde asupra noului mandat de la data la care Europol primeste acceptarea scrisă a propunerii din partea României, în conformitate cu procedurile sale interne.

4. Pentru formele specifice de criminalitate mentionate în paragraful 1, care sunt incluse în anexa nr. 1 la prezentul acord, se vor aplica definitiile incluse în aceasta. Atunci când o modificare a mandatului la care se face referire în paragraful 3 impune acceptarea unei definitii a unei alte forme de criminalitate, o astfel de definitie va fi, de asemenea, aplicabilă dacă această formă de criminalitate devine parte a prezentului acord în conformitate cu paragraful 3. Europol va informa România dacă si când definitia domeniului de criminalitate este dezvoltată, amendată sau completată. Noua definitie a unui domeniu de criminalitate va deveni parte a prezentului acord de la data la care Europol primeste acceptul scris al României în legătură cu definitia. Orice amendament la documentul la care se referă definitia va fi considerat, de asemenea, un amendament al acesteia.

 

ARTICOLUL 4

Domenii de cooperare

 

Cooperarea poate presupune - pe lângă schimbul de informatii - toate celelalte atributii ale Europol mentionate în conventie, în special schimbul de cunostinte de specialitate, rapoarte privind situatii generale, informatii privind procedurile de investigare, informatii privind metodele de prevenire a criminalitătii, participarea la activităti de pregătire, precum si oferirea de consultantă si sprijin în investigatiile criminale individuale.

 

ARTICOLUL 5

Punctul national de contact

 

1. România desemnează Punctul national focal al Ministerului Administratiei si Internelor (Punctul national focal) să actioneze ca punct national de contact între Europol si alte autorităti competente din România.

2. Întâlniri la nivel înalt între Europol si autoritătile competente din România se vor desfăsura cel putin o dată pe an si ori de câte ori este necesar să se discute probleme referitoare la prezentul acord si la cooperare, în general.

3. Un reprezentant al Punctului national focal ar putea fi invitat să participe la întâlnirile sefilor unitătilor nationale Europol.

 

ARTICOLUL 6

Autoritătile competente

 

1. Autoritătile de aplicare a legii din România, responsabile, potrivit legislatiei nationale, pentru prevenirea si combaterea infractiunilor mentionate în art. 3 paragraful 1 (denumite în continuare autorităti competente), sunt enumerate în anexa nr. 2 la prezentul acord. România va notifica Europol despre orice schimbări operate în această listă, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a respectivelor modificări.

2. România va furniza Europol, la cererea acestuia, prin intermediul Punctului national focal, toate informatiile referitoare la organizarea internă, atributiile si sistemele de protectie a datelor personale ale autoritătilor competente mentionate în paragraful 1.

 

ARTICOLUL 7

Prevederi generale privind schimbul de informatii

 

1. Schimbul de informatii dintre părtile contractante se va desfăsura numai în scopul si în conformitate cu prevederile prezentului acord.

2. Schimbul de informatii, asa cum este specificat în prezentul acord, va avea loc între Europol si Punctul national focal. Părtile contractante vor lua măsurile necesare pentru ca schimbul de informatii să se desfăsoare în permanentă. România va asigura existenta unei legături directe între Punctul national focal si autoritătile competente mentionate în art. 6 paragraful 1.

3. Europol va furniza României numai informatii obtinute, stocate si transmise în conformitate cu prevederile aplicabile ale conventiei si ale regulamentelor de aplicare a acesteia.

4. România va furniza Europol numai informatii care au fost obtinute, stocate si transmise în conformitate cu legislatia natională. În acest context, Europol se va baza pe art. 4(4) din Decizia Consiliului din 3 noiembrie 1998, care stabileste regulile privind primirea informatiilor de către Europol.

5. Persoanele fizice vor avea acces la informatiile care le privesc, transmise în baza prezentului acord, sau vor putea să verifice aceste informatii, să le corecteze ori să le steargă, în conformitate cu legislatia natională română sau cu prevederile aplicabile ale conventiei. În cazul în care acest drept este exercitat, partea transmitătoare va fi consultată înaintea luării unei decizii finale legate de această solicitare.

6. Toate comunicările dintre România si Europol se vor face în limba engleză.

 

ARTICOLUL 8

Furnizarea informatiilor de către România

 

1. România va notifica Europol, o dată cu furnizarea informatiei sau anterior, scopul pentru care a fost furnizată respectiva informatie si orice restrictii privind folosirea, stergerea sau distrugerea acesteia, inclusiv posibilele restrictii de acces, în termeni generali sau specifici. În cazul în care necesitatea unor astfel de restrictii devine evidentă după furnizarea informatiei, România va informa ulterior Europol în legătură cu astfel de restrictii.

2. După primire, Europol va stabili fără întârziere, dar în orice caz în termen de 6 luni de la primire, dacă si în ce măsură datele personale care au fost furnizate pot fi incluse în bazele de date ale Europol, potrivit scopului pentru care acestea au fost furnizate de către România.

Europol va notifica României cât mai curând posibil după ce s-a hotărât că datele personale nu vor fi incluse. Datele personale care au fost transmise vor fi sterse, distruse sau returnate în cazul în care aceste date nu sunt sau nu mai sunt necesare pentru sarcinile Europol ori în cazul în care nu s-a luat nici o hotărâre privind includerea lor în bazele de date Europol, în termen de 6 luni de la primirea lor.

3. Europol va fi responsabil de asigurarea accesului la datele personale mentionate în paragraful 2, înainte de includerea lor în bazele de date ale Europol, numai pentru un functionar Europol autorizat corespunzător, în scopul de a hotărî dacă aceste date personale pot sau nu pot să fie incluse în bazele de date ale Europol.

4. Dacă Europol, după această evaluare, are motive să presupună că datele furnizate nu sunt exacte sau nu mai sunt actuale, va informa România despre aceasta.

România va asigura verificarea datelor si va informa Europol despre rezultatul unor astfel de verificări, urmând ca Europol să întreprindă măsurile corespunzătoare, în conformitate cu art. 11.

 

ARTICOLUL 9

Furnizarea de date personale de către Europol

 

1. În cazul în care datele personale sunt transmise la cererea României, acestea pot fi folosite numai în scopurile ce însotesc solicitarea. În cazul în care datele personale sunt transmise fără o anume solicitare, la momentul transmiterii informatiei sau anterior acestui moment, se va indica scopul pentru care au fost transmise aceste date personale, precum si orice restrictie privind folosirea, stergerea sau distrugerea acestora, inclusiv eventuale restrictii de accesare, în termeni generali sau specifici. În cazul în care necesitatea unor astfel de restrictii devine evidentă după furnizare, Europol va informa ulterior România despre aceste restrictii.

2. România va trebui să îndeplinească următoarele conditii pentru toate transmisiile de date personale ale Europol către România:

1. după primire, România va stabili fără întârziere, oricând va fi posibil în termen de 3 luni de la primire, dacă si în ce măsură datele personale care au fost furnizate sunt necesare pentru scopul în care au fost furnizate;

2. datele personale nu vor fi comunicate de către România unor terte state sau organisme;

3. datele personale vor fi furnizate numai către Punctul national focal, în conformitate cu art. 7 paragraful 2;

4. transmiterea mai departe a datelor personale de către destinatarul initial va fi restrânsă la autoritătile competente mentionate în art. 6 si se va desfăsura în aceleasi conditii cu cele aplicabile transmisiei initiale;

5. furnizarea de date personale trebuie să fie necesară, în cazurile individuale, pentru prevenirea sau combaterea infractiunilor mentionate în art. 3 paragraful 1;

6. dacă datele personale au fost comunicate la Europol de către un stat membru al Uniunii Europene, acestea pot fi transmise către România numai cu consimtământul respectivului stat membru;

7. orice conditii de folosire a datelor personale, specificate de Europol, trebuie respectate; dacă datele personale au fost comunicate la Europol de către un stat membru al Uniunii Europene, iar acesta a stipulat conditii de folosire a unor astfel de date, aceste conditii trebuie să fie respectate;

8. în cazul în care datele personale sunt furnizate la cerere, solicitarea de informatii trebuie să specifice indicatii privind atât scopul, cât si motivul solicitării;

9. datele personale pot fi folosite numai în scopul pentru care au fost comunicate;

10. datele personale vor fi corectate si sterse de către România dacă se dovedeste că acestea sunt incorecte, inexacte, nu mai sunt actuale sau nu ar fi trebuit transmise;

11. datele personale vor fi sterse atunci când nu mai sunt necesare scopului pentru care au fost transmise.

3. România, în conformitate cu legislatia sa natională, se va asigura că datele personale primite de la Europol sunt protejate prin măsuri tehnice si organizatorice. Astfel de măsuri vor fi necesare numai în cazul în care efortul pe care îl presupun este proportional cu obiectivul care trebuie să fie îndeplinit în termeni de protectie si vor fi menite:

a) să interzică accesul persoanelor neautorizate la aparatura de procesare a datelor, folosită pentru procesarea datelor personale;

b) să prevină citirea, copierea, modificarea sau stergerea neautorizată a mediilor de date;

c) să prevină introducerea neautorizată de date personale si cercetarea, modificarea sau stergerea neautorizată a datelor personale stocate;

d) să prevină folosirea sistemelor de procesare automată a datelor de către persoane neautorizate care folosesc aparatura de comunicare a datelor;

e) să asigure faptul că persoanele autorizate să folosească un sistem automatizat de procesare a datelor au acces numai la datele personale pentru care li s-a dat autorizatia de acces;

f) să asigure faptul că sunt posibile verificarea si stabilirea organismelor cărora le pot fi transmise datele personale folosind echipamentul de comunicare a datelor;

g) să asigure faptul că ulterior este posibil să se verifice si să se stabilească ce date personale au fost introduse în sistemele automatizate de date sau de procesare si când si de către cine au fost introduse datele personale;

h) să prevină citirea, copierea, modificarea sau stergerea neautorizată a datelor personale în timpul transferului acestora sau pe timpul transportării mediilor de date;

i) să asigure faptul că sistemul instalat poate, în cazul unei întreruperi, să fie imediat repus în functiune;

j) să asigure faptul că sistemul functionează impecabil, că aparitia unor erori intervenite în functionarea sistemului este imediat raportată si că asupra datelor personale stocate nu pot interveni influente ale functionării defectuoase a sistemului.

4. Datele personale care evidentiază originea rasială, optiunile politice sau religioase ori alte credinte sau care se referă la sănătate si viată sexuală, asa cum se mentionează în art. 6 din Conventia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protectia persoanelor cu privire la procesarea automată a datelor personale, vor fi furnizate numai în cazurile absolut necesare si numai în completarea altor informatii.

5. În cazul în care nu se mai garantează un nivel adecvat de protectie a datelor, nu se vor mai furniza nici un fel de date personale.

6. În cazul în care Europol observă că datele personale transmise sunt incorecte, nu mai sunt valabile ori nu ar fi trebuit să fie transmise, va informa Punctul national focal despre aceasta. Europol va solicita Punctul national focal să-i confirme că datele vor fi corectate sau sterse.

7. Europol va păstra evidenta tuturor transmisiilor de date personale efectuate în temeiul prezentului articol, precum si a justificărilor pentru aceste transmisii.

8. Fără să se opună paragrafului 2 subparagraful 11, păstrarea datelor personale transmise de Europol nu va depăsi 3 ani. Fiecare limită de timp va începe de la data la care are loc un eveniment care conduce la stocarea acelor date. Dacă prin aplicarea acestui paragraf perioada totală de stocare a datelor personale transmise de Europol depăseste 3 ani, nevoia de stocare în continuare va fi reînnoită anual.

 

ARTICOLUL 10

Evaluarea surselor si informatiilor

 

1. Atunci când informatia este furnizată de Europol, pe baza prezentului acord, sursa informatiei va fi indicată, cât mai exact posibil, pe baza următoarelor criterii:

a) când nu există nici o îndoială cu privire la autenticitatea, veridicitatea si competenta sursei ori dacă informatia este furnizată de către o sursă care s-a dovedit în trecut a fi de încredere în toate situatiile;

b) sursa de la care s-a primit informatia s-a dovedit în majoritatea situatiilor a fi de încredere;

c) sursa de la care s-a primit informatia s-a dovedit în majoritatea situatiilor a nu fi de încredere;

d) credibilitatea sursei nu poate fi evaluată.

2. Atunci când informatia este furnizată de Europol, pe baza prezentului acord, acuratetea informatiei va fi indicată, cât mai exact posibil, pe baza următoarelor criterii:

a) informatii despre a căror acuratete nu există nici o îndoială;

b) informatii cunoscute personal de către sursă, dar necunoscute personal de către oficialul care le transmite;

c) informatii pe care sursa nu le cunoaste personal, dar care se coroborează cu alte informatii deja obtinute;

d) informatii pe care sursa nu le cunoaste personal si care nu pot fi coroborate.

3. România va trebui, atunci când furnizează informatii în baza prezentului acord, să indice, cât mai exact posibil, sursa informatiei si fiabilitatea acesteia, pe baza criteriilor specificate la paragrafele 1 si 2.

4. Dacă oricare dintre părtile contractante - pe baza informatiilor deja detinute - ajunge la concluzia că evaluarea informatiilor furnizate de către cealaltă parte contractantă necesită corecturi, va informa cealaltă parte

contractantă si va încerca să convină cu aceasta asupra amendamentelor ce trebuie aduse evaluării. Nici una dintre părtile contractante nu va modifica evaluarea informatiilor primite fără o astfel de întelegere.

5. Dacă o parte contractantă primeste informatii fără o evaluare, aceasta va încerca, pe cât posibil, să evalueze gradul de încredere ce se poate acorda sursei ori informatiei, pe baza informatiilor aflate deja în posesia sa.

6. Părtile contractante pot conveni, în termeni generali, asupra evaluării unor anumite tipuri de date ori surse precizate, care vor trebui înscrise într-un memorandum de întelegere între România si Europol. Astfel de acorduri generale trebuie să fie aprobate de către fiecare dintre părtile contractante. Dacă informatia a fost furnizată pe baza unor astfel de întelegeri generale, acest lucru va trebui mentionat alături de datele respective.

7. Dacă nu poate fi făcută o evaluare fiabilă sau nu există nici o întelegere în termeni generali, informatia va fi evaluată potrivit paragrafului 1 lit. d) si paragrafului 2 lit. d) de mai sus.

 

ARTICOLUL 11

Corectarea si stergerea informatiilor furnizate de România

 

1. Punctul national focal va informa Europol când informatiile transmise la Europol sunt corectate sau sterse.

Punctul national focal va informa, de asemenea, Europol, pe cât posibil, atunci când are motive să presupună că informatia furnizată nu este exactă sau nu mai este

actuală.

2. Atunci când Punctul national focal informează Europol că a corectat sau a sters informatia transmisă acestuia, Europol va corecta sau va sterge informatia respectivă.

Europol poate decide să nu steargă informatia în cazul în care, pe baza unor informatii mai cuprinzătoare decât cele detinute de România, are în continuare nevoie să proceseze acea informatie. Europol va informa Punctul national focal despre faptul că informatia respectivă este păstrată în continuare.

3. Dacă Europol are motive să presupună că informatia furnizată nu este exactă sau nu mai este actuală, va informa Punctul national focal. Punctul national focal va verifica datele si va informa Europol despre rezultatul respectivelor verificări. În cazul în care informatia este corectată sau stearsă de către Europol, acesta va informa Punctul national focal asupra corecturii sau stergerii.

 

ARTICOLUL 12

Confidentialitatea informatiilor

 

1. Toate informatiile procesate de sau prin Europol, cu exceptia informatiilor marcate în mod expres sau clar recognoscibile a fi informatii publice, fac obiectul unui nivel primar de securitate în cadrul organizatiei Europol, precum si în statele membre ale Uniunii Europene. Informatiile care fac obiectul doar al nivelului primar de securitate nu necesită marcajul specific al unui nivel de securitate Europol, ci vor fi considerate ca informatii Europol.

2. Părtile contractante vor asigura nivelul de protectie primar mentionat în paragraful 1 pentru toate informatiile schimbate în baza prezentului acord, printr-o varietate de măsuri, inclusiv obligatia de discretie si confidentialitate, limitând accesul la informatie pentru personalul autorizat, protectia datelor personale si măsurile generale, tehnice si procedurale, pentru asigurarea securitătii informatiei.

3. Informatiile care necesită măsuri suplimentare de securitate fac obiectul unui nivel de securitate al României sau Europol, care este indicat printr-un marcaj specific.

Informatiilor le este atribuit un astfel de nivel de securitate numai dacă este strict necesar si numai pentru perioada necesară.

4. Nivelurile de securitate ale părtilor contractante si denumirea acestora sunt specificate în anexa nr. 4 la prezentul acord si se referă la un ansamblu specific de securitate în conformitate cu legislatia natională a părtilor contractante. Nivelurile de securitate se referă la ansambluri specifice de securitate, care oferă diferite niveluri de protectie, în functie de continutul informatiei si iau în considerare prejudiciile ce pot fi aduse, prin accesul neautorizat, diseminarea sau folosirea informatiilor asupra intereselor părtilor contractante. Părtile contractante se obligă să ofere protectie echivalentă informatiei marcate cu un nivel de securitate în conformitate cu tabelul de echivalentă a nivelurilor de securitate continut în anexa nr. 4 la prezentul acord.

5. România va asigura faptul că autorizatiile de acces si protejarea informatiilor marcate să fie respectate de către toate autoritătile competente cărora le-ar putea fi transmise informatiile în conformitate cu prezentul acord.

 

ARTICOLUL 13

Proceduri de confidentialitate

 

1. Fiecare parte contractantă va fi responsabilă pentru alegerea nivelului corespunzător de securitate în conformitate cu art. 12 pentru informatiile furnizate celeilalte părti contractante.

2. La alegerea nivelului de securitate, fiecare parte contractantă va tine cont de clasificarea informatiei potrivit legislatiei nationale sau reglementărilor care se pot aplica, precum si de necesitatea flexibilitătii.

3. Dacă oricare parte contractantă - pe baza unor informatii aflate deja în posesia sa - ajunge la concluzia că nivelul de securitate ales necesită modificări, va informa cealaltă parte contractantă si va încerca să convină cu aceasta nivelul de securitate adecvat. Nici una dintre părtile contractante nu va specifica sau nu va schimba nivelul de securitate a informatiei furnizate de cealaltă parte contractantă fără acordul respectivei părti.

4. Fiecare parte contractantă poate cere, în orice moment, modificarea nivelului de securitate atribuit informatiei pe care a furnizat-o, inclusiv o posibilă eliminare a unui astfel de nivel. Cealaltă parte contractantă va modifica nivelul de securitate în conformitate cu astfel de cerinte. Fiecare parte contractantă va cere, imediat ce situatia o permite, modificarea nivelului de securitate în sensul reducerii sau eliminării acestuia.

5. Fiecare parte contractantă poate specifica perioada de timp pentru care se va aplica nivelul de securitate ales, precum si orice eventuale modificări ale nivelului de securitate după această perioadă.

6. Dacă informatiile pentru care nivelul de securitate este modificat în conformitate cu prezentul articol au fost deja furnizate către unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, Europol va informa destinatarii, la cererea Punctului national focal, despre schimbarea nivelului de securitate.

 

ARTICOLUL 14

Ofiterii de legătură care reprezintă România la Europol

 

1. Părtile contractante convin să intensifice cooperarea, potrivit celor mentionate în prezentul acord, prin instituirea unuia sau mai multor ofiteri de legătură români, reprezentând România la Europol. Sarcinile, drepturile si obligatiile ofiterilor de legătură, precum si detaliile privind desfăsurarea activitătii lor la Europol si costurile aferente sunt înscrise în anexa nr. 3 la prezentul acord.

2. Europol va lua măsuri pentru ca toate înlesnirile necesare, cum ar fi spatiul pentru birou si echipamentele de telecomunicatii, să fie puse la dispozitia respectivilor ofiteri de legătură, în sediul Europol, pe cheltuiala Europol.

Totusi costurile telecomunicatiilor vor fi suportate de către România.

3. Arhivele ofiterului de legătură vor fi inviolabile fată de orice ingerintă a oficialilor Europol. Aceste arhive vor include toate evidentele, corespondenta, documentele, manuscrisele, evidentele computerizate, fotografiile, filmele si înregistrările apartinând ofiterului de legătură sau detinute de către acesta.

4. România va asigura ofiterilor săi de legătură accesul rapid si, acolo unde este tehnic posibil, direct, la bazele de date nationale necesare pentru ca acestia să îsi îndeplinească sarcinile, pe durata misiunii lor la Europol.

 

ARTICOLUL 15

Ofiterii de legătură care reprezintă Europol în România

 

1. Dacă se solicită intensificarea cooperării conform celor stabilite în prezentul acord, părtile contractante convin instalarea unuia sau mai multor ofiteri de legătură ai Europol la Punctul national focal. Sarcinile, drepturile si obligatiile ofiterilor de legătură ai Europol, precum si detaliile privind desfăsurarea activitătii lor si costurile aferente vor fi stabilite într-un acord separat.

2. Punctul national focal va lua măsuri pentru ca toate înlesnirile necesare, cum sunt spatiul pentru birou si echipamentele de telecomunicatii, să fie puse la dispozitia respectivilor ofiteri de legătură, în sediul Punctului national focal, pe cheltuiala acestuia. Totusi costurile telecomunicatiilor vor fi suportate de către Europol.

3. Pe teritoriul României, ofiterul de legătură al Europol se va bucura de aceleasi privilegii si imunităti ca si cele stabilite pentru ofiterul român de legătură care îsi desfăsoară activitatea la Europol.

 

ARTICOLUL 16

Responsabilitatea

 

1. România va fi răspunzătoare, potrivit legislatiei sale nationale, de orice prejudiciu cauzat unei persoane fizice, rezultat în urma unor erori de drept sau de fapt în informatiile schimbate cu Europol. România nu va invoca, în scopul exonerării de răspunderea sa fată de partea vătămată, potrivit legislatiei nationale, faptul că Europol a transmis date inexacte.

2. Dacă aceste erori de drept sau de fapt s-au produs ca rezultat al unor date comunicate eronat ori al neîndeplinirii obligatiilor asumate de către Europol sau unul dintre statele membre ale Uniunii Europene ori altă parte tertă, Europol va fi obligat să ramburseze, la cerere, sumele plătite drept compensatie, conform paragrafului 1, numai dacă informatiile au fost folosite cu încălcarea prezentului acord.

3. În cazul în care Europol este obligat să ramburseze statelor membre ale Uniunii Europene sau unei terte părti sumele acordate unei părti vătămate drept compensatie pentru daune, iar daunele sunt cauzate de faptul că România nu si-a îndeplinit obligatiile prevăzute de prezentul acord, România va fi obligată să ramburseze, la cerere, sumele pe care Europol le-a plătit unui stat membru al Uniunii Europene ori unei terte părti pentru acoperirea sumelor plătite drept compensatie de acesta.

4. Părtile contractante nu îsi vor solicita reciproc plata compensatiilor pentru daunele mentionate în paragrafele 2 si 3 de mai sus, în cazul în care compensarea daunelor a fost impusă cu caracter punitiv, a fost majorată ori se referă la daune ce nu pot fi compensate.

 

ARTICOLUL 17

Solutionarea disputelor

 

1. Orice dispută între părtile contractante, privind interpretarea ori aplicarea prevederilor prezentului acord sau orice altă chestiune ce afectează relatia dintre părtile contractante, care nu este solutionată pe cale amiabilă, va fi supusă spre solutionare definitivă unui tribunal format din 3 arbitri, la cererea oricăreia dintre părtile contractante.

Fiecare parte contractantă va numi un arbitru. Al treilea arbitru, care va fi presedintele tribunalului, va fi ales de primii doi arbitri.

2. Dacă una dintre părtile contractante nu reuseste să numescă un arbitru în termen de două luni de la formularea cererii în acest sens de către cealaltă parte contractantă, cealaltă parte contractantă poate solicita presedintelui Curtii Internationale de Justitie sau, în absenta acestuia, vicepresedintelui să facă o asemenea numire.

3. Dacă primii doi arbitri nu ajung la o întelegere privind persoana celui de-al treilea arbitru în termen de două luni de la numirea acestora, oricare dintre părtile contractante poate solicita presedintelui Curtii Internationale de Justitie sau, în absenta acestuia, vicepresedintelui să facă o asemenea numire.

4. Dacă părtile contractante nu convin în alt fel, tribunalul îsi va stabili propria procedură.

5. Tribunalul va adopta decizia cu majoritate de voturi.

În caz de egalitate, presedintele va avea vot hotărâtor.

Decizia va fi definitivă si obligatorie pentru părtile contractante aflate în dispută.

6. Fiecare parte contractantă îsi rezervă dreptul de a-si suspenda obligatiile prevăzute în prezentul acord dacă procedura mentionată în acest articol este aplicată sau poate fi aplicată potrivit paragrafului 1 ori în orice alt caz în care una dintre părtile contractante este de părere că au fost încălcate obligatiile ce incumbă celeilalte părti contractante, potrivit prezentului acord.

 

ARTICOLUL 18

Denuntarea acordului

 

1. Prezentul acord poate fi denuntat în scris de oricare dintre părtile contractante cu un preaviz de 6 luni.

2. În cazul denuntării, părtile contractante vor conveni asupra păstrării si folosirii în continuare a informatiilor care au fost deja transmise între ele. Dacă nu se ajunge la un consens, oricare dintre cele două părti contractante poate cere distrugerea informatiei care a fost transmisă.

 

ARTICOLUL 19

Amendamente si completări

 

1. Prezentul acord, inclusiv anexele la acesta, poate fi oricând amendat prin consimtământul reciproc al părtilor contractante. Toate amendamentele si completările trebuie să fie făcute în scris.

2. Părtile contractante pot începe consultările cu privire la amendarea prezentului acord la cererea oricăreia dintre ele.

 

ARTICOLUL 20

Intrarea în vigoare si valabilitatea

 

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data la care România notifică Europol, în scris, prin canale diplomatice, că acesta a fost ratificat.

2. Prezentul acord va rămâne valabil până la data la care conventia a intrat în vigoare pentru România, ca urmare a aderării la această conventie.

Încheiat la Bucuresti la 25 noiembrie 2003, în două exemplare în limbile română si engleză, ambele texte fiind egal autentice.

 

ANEXA Nr. 1

 

DEFINITIA

formelor criminalitătii, conform art. 3 din acord

 

Cu privire la formele de criminalitate la care se face referire în art. 3, paragraful 1 din acord, în scopurile acestui acord:

1. trafic ilegal de droguri reprezintă infractiunile enumerate în art. 3(1) din Conventia Natiunilor Unite din 20 decembrie 1988 împotriva traficului ilicit de droguri si substante psihotrope si prevederile care amendează sau înlocuiesc acea conventie;

2. infractiuni legate de substante radioactive si nucleare reprezintă infractiunile enumerate în art. 7(1) din Conventia privind protectia fizică a materialelor nucleare, semnată la Viena si la New York la 3 martie 1980, si care se referă la materialele nucleare si/sau radioactive definite în art. 197 din Tratatul Euratom si Directiva 80/836 Euratom din 15 iulie 1980;

3. contrabanda cu imigranti reprezintă activitătile întreprinse în mod deliberat pentru facilitarea, în scopul obtinerii unor câstiguri financiare, a intrării, sederii sau angajării pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene contrar legilor si conditiilor aplicabile pe teritoriul lor si în România contrar legislatiei sale nationale;

4. trafic cu fiinte umane reprezintă supunerea unei persoane influentei ilegale si reale a altor persoane folosind violenta sau amenintări ori prin abuz al autoritătii sau intrigii, în mod special privind exploatarea prostitutiei, formele de exploatare sexuală si exploatarea minorilor ori traficul cu copii abandonati. Aceste forme de exploatare includ, de asemenea, producerea, vânzarea sau distribuirea de material pornografic cu copii.

5. infractionalitatea cu vehicule cu motor reprezintă furtul sau însusirea ilegală a vehiculelor cu motor, camioanelor, semiremorcilor, a încărcăturii camioanelor sau semiremorcilor, a autobuzelor, motocicletelor, caravanelor si vehiculelor agricole, vehiculelor industriale, a pieselor de schimb pentru astfel de vehicule si primirea si tăinuirea unor astfel de obiecte;

6. falsificare de bani si mijloace de plată reprezintă activitătile definite în art. 3 din Conventia de la Geneva din 20 aprilie 1929 privind stoparea falsificării de monedă, care se aplică atât banilor în numerar, cât si altor mijloace de plată;

7. activităti ilegale de spălare a banilor reprezintă infractiunile prezentate în art. 6(1)-(3) din Conventia Consiliului Europei privind spălarea, căutarea si confiscarea bunurilor rezultate în urma infractiunilor, semnată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.

 

Pentru România,

Ioan Rus,

ministrul administratiei si internelor

Pentru Europol,

Jürgen Storbeck,

directorul Europol

 

ANEXA Nr. 2

 

AUTORITĂTI COMPETENTE

 

Autoritătile competente din România, responsabile sub incidenta legii pentru prevenirea si combaterea infractiunilor la care se referă art. 3 paragraful 1 din acord, sunt:

- Ministerul Administratiei si Internelor:

- Inspectoratul General al Politiei Române;

- Inspectoratul General al Politiei de Frontieră;

- Directia Generală de Informatii si Protectie Internă;

- Comandamentul National al Jandarmeriei;

- Ministerul Finantelor Publice:

- Directia Generală a Vămilor;

- Serviciul Român de Informatii:

- Directia pentru Prevenirea si Combaterea Terorismului;

- Ministerul Public: - procurorii.

 

ANEXA Nr. 3

 

SARCINILE, DREPTURILE SI OBLIGATIILE

ofiterilor de legătură ai României la Europol

 

ARTICOLUL 1

Sarcinile ofiterului de legătură al României

 

Sprijinirea si coordonarea cooperării dintre România si Europol vor fi considerate sarcina ofiterului de legătură (denumit în continuare ofiter de legătură). În special, ofiterul de legătură va fi responsabil cu sprijinirea contactelor dintre Europol si România, facilitând schimbul de informatii.

 

ARTICOLUL 2

Statutul ofiterului de legătură

 

1. Ofiterul de legătură va fi considerat de către Europol reprezentant oficial al României. Europol va facilita sederea ofiterului de legătură în Regatul Tărilor de Jos în măsura posibilitătilor sale; în special, va coopera, atât cât este necesar, cu autoritătile olandeze cu competente în chestiuni referitoare la privilegii si imunităti.

2. Ofiterul de legătură va fi reprezentantul serviciilor din România responsabile cu prevenirea si combaterea infractiunilor în sensul Acordului privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie, denumit în continuare Acord.

 

ARTICOLUL 3

Metode de lucru

 

1. Orice schimb de informatii dintre Europol si ofiterii de legătură se va desfăsura în conformitate cu prevederile Acordului.

2. Atunci când face schimb de informatii, ofiterul de legătură va comunica în mod direct cu Europol prin intermediul reprezentantilor desemnati în acest sens de către Europol. El nu va avea acces direct la bazele de date ale Europol.

 

ARTICOLUL 4

Confidentialitatea

 

1. România va asigura ca ofiterul de legătură să fie protejat la nivelul national corespunzător pentru ca acesta să poată gestiona informatiile furnizate de sau prin Europol, care sunt subiect al unei cerinte speciale de confidentialitate, în conformitate cu art. 12 din Acord.

2. Europol va asista ofiterul de legătură în oferirea resurselor adecvate pentru a îndeplini orice cerinte referitoare la protejarea confidentialitătii informatiilor schimbate cu Europol.

 

ARTICOLUL 5

Probleme administrative

 

1. Ofiterul de legătură va respecta regulile interne ale Europol, fără a aduce prejudiciu legislatiei sale nationale. În îndeplinirea sarcinilor sale, el va proceda în conformitate cu legea sa natională privind protectia datelor.

2. Ofiterul de legătură va informa permanent Europol asupra orarului său de lucru si a detaliilor privind contactul în caz de urgentă. De asemenea, va informa Europol asupra oricărei sederi prelungite departe de sediul Europol.

 

ARTICOLUL 6

Răspunderea si cazurile de conflict

 

1. România va fi responsabilă pentru orice daune cauzate de către ofiterul de legătură asupra proprietătii Europol. Oricare astfel de daune vor fi rambursate prompt de către România, în baza unei cereri întemeiate a Europol. În cazul unei neîntelegeri referitoare la rambursare, art. 17 din Acord poate fi aplicat.

2. În cazul unui conflict între România si Europol sau între ofiterul de legătură si Europol, directorul Europol este în măsură să interzică accesul ofiterului de legătură în sediul Europol ori să acorde un astfel de acces doar în conditii speciale sau restrictii.

3. Dacă există un conflict grav între Europol si ofiterul de legătură, directorul Europol este în măsură să înainteze o cerere către România pentru înlocuirea acestuia.

 

ANEXA Nr. 4

CONFIDENTIALITATEA INFORMATIILOR :

 

Tabel de echivalentă

Părtile contractante, în conformitate cu art. 12 paragraful 4 din Acord, hotărăsc că următoarele niveluri de secretizare în baza legislatiei nationale a României si nivelurile de secretizare folosite în cadrul Europol sunt echivalente:

 

Pentru România

Pentru Europol

Secret de serviciu

Acest nivel este aplicabil informatiilor si materialului  a căror dezvăluire neautorizată ar putea fi dezavantajoasă intereselor României.

Restrictionat Europol

Acest nivel se aplică informatiilor si materialului a căror dezvăluire neautorizată ar putea fi dezavantajoasă interesele Europol sau ale unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene.

Secret

Acest nivel este aplicabil informatiilor si materialului a căror dezvăluire neautorizată ar putea dăuna intereselor esentiale ale României.

Confidential Europol

Acest nivel se aplică informatiilor si materialului a căror dezvăluire neautorizată ar putea dăuna intereselor esentiale ale Europol sau ale unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene.

Strict secret

Acest nivel se aplică doar informatiei si materialelor a căror dezvăluire neautorizată ar putea dăuna grav intereselor esentiale ale României.

Secret Europol

Acest nivel se aplică doar informatiei si materialelor a căror dezvăluire neautorizată ar putea dăuna grav intereselor esentiale ale Europol sau ale unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene.

Strict secret de importantă deosebită

Acest nivel se aplică doar informatiei si materialelor a căror dezvăluire neautorizată ar putea cauza un prejudiciu extrem de grav intereselor esentiale ale României.

Strict secret Europol

Acest nivel se aplică doar informatiei si materialelor a căror dezvăluire neautorizată ar putea cauza un prejudiciu extrem de grav intereselor esentiale ale Europol sau ale unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene.

 

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie, semnat la Bucuresti la 25 noiembrie 2003

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România si Oficiul European de Politie, semnat la Bucuresti la 25 noiembrie 2003, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 mai 2004.

Nr. 362.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 188

din 27 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de Grigore Marian în Dosarul nr. 3.070/2003 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia contencios-administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, prin consilier juridic, si Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, prin consilier juridic. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, considerând că obligativitatea procedurii administrative prealabile, precum si termenul de 30 de zile în care trebuie exercitată aceasta, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, încalcă prevederile art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicată. Se mai arată că limitarea la un an a termenului în care se poate cere anularea actului administrativ ilegal este neconstitutională în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 52 alin. (2) si art. 1 alin. (5). De altfel, se sustine în continuare, după expirarea acestui termen este afectat si liberul acces la justitie.

Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei apreciază că dispozitiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 sunt constitutionale, accesul liber la justitie nefiind limitat prin prevederea termenului în care persoana vătămată se poate adresa instantei.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucuresti arată că în jurisprudenta sa Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor criticate, exceptie care a fost respinsă prin mai multe decizii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, iar Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate cu acest obiect ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 3.070/2003, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios-administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de Grigore Marian.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 51 [devenit, după revizuirea Constitutiei, art. 1 alin. (5)], ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, ale art. 48 alin. (1) si (2) [devenit art. 52 alin. (1) si (2)] si ale art. 49 [devenit art. 53]. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră totodată că sunt încălcate si unele reglementări internationale, si anume: din Declaratia Universală a Drepturilor Omului – dispozitiile art. 7 privind egalitatea în drepturi, ale art. 8 privind accesul la justitie, ale art. 29 privind restrângerea în anumite conditii a exercitiului unor drepturi, ale art. 30 privind interzicerea suprimării drepturilor si libertătilor; din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale - dispozitiile art. 2 pct. 2 privind nediscriminarea, ale art. 4 privind restrângerea în anumite conditii a exercitiului unor drepturi si ale art. 5 privind interzicerea suprimării în orice fel a drepturilor omului; din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice - dispozitiile art. 2 pct. 1 si 3 cu privire la nediscriminare, respectiv dreptul la un recurs efectiv, ale art. 4 pct. 2 privind situatiile exceptionale, ale art. 5 pct. 1 privind interzicerea suprimării în orice fel a drepturilor si libertătilor omului, ale art. 14 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 26 privind egalitatea. De asemenea, sunt invocate în sustinerea exceptiei dispozitiile art. 6 pct. 1

privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 17 privind interzicerea suprimării drepturilor si libertătilor omului si ale art. 18 privind restrângerea în anumite conditii a exercitiului unor drepturi din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În ceea ce priveste încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicată, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arată că art. 5 din Legea nr. 29/1990 “instituie o discriminare nepermisă între cetătenii care au drept la actiune, pentru simplul fapt că au avut sansa de a îndeplini concomitent conditiile art. 1 si 5 din Legea nr. 29/1990, si cetătenii care au fost vătămati în dreptul lor după trecerea unui an de la publicarea în Monitorul Oficial a actului administrativ cu caracter normativ anulabil”, acestia din urmă fiind privati astfel de posibilitatea apărării în justitie a drepturilor lor, spre deosebire de cei din prima categorie.

Se arată că termenul de un an, instituit de art. 5 din Legea nr. 29/1990, în care poate fi introdusă o cerere de anulare a unui act administrativ, contravine art. 21 si art. 52 din Constitutie, republicată, întrucât “ori de câte ori producerea vătămării/prejudiciului [are loc] după trecerea unui an de la publicarea actului administrativ susceptibil a fi declarat nul, actele administrative cu caracter normativ emise cu încălcarea legii ar deveni inatacabile [...], căpătând putere de lege, în dispretul legii, fără a putea fi atacate din punct de vedere al legalitătii”, iar persoana vătămată într-un sinteres legitim” - asa cum prevede art. 52 după revizuirea si republicarea Constitutiei – nu poate obtine recunoasterea acestuia. De asemenea, se apreciază că “termenele procedurale instituite prin art. 5 al Legii nr. 29/1990, având drept consecintă decăderea sau perimarea cererii, sunt de natură a limita în timp dreptul fundamental al liberului acces la justitie”, ceea ce contravine art. 21 alin. (2) din Constitutie, republicată. Se consideră că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicată, conform cărora jurisdictiile speciale administrative sunt facultative.

Autorul exceptiei sustine, prin raportare la art. 52 din Constitutie, republicată, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, că acest drept “nu poate fi limitat în timp nici măcar de legea organică la care face trimitere art. 52 alin. (2) din Constitutie”, întrucât trebuie respectate art. 1 alin. (5) si art. 53 din Constitutie, republicată, precum si prevederile pactelor si tratatelor la care România este parte, cerinte neîndeplinite însă de dispozitiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.

De asemenea, se consideră că, în conditiile în care legile organice - în spetă Legea nr. 29/1990 – încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 53, acestea “ar fi plasate, în cel mai bun caz, în acelasi plan cu însăsi Constitutia, dar mai degrabă deasupra ei, fiind în esentă legi constitutionale care ar fi trebuit să fie aprobate prin referendum”, fapt ce încalcă art. 73 alin. (2) si alin. (3) lit. k) din Constitutie, republicată.

Referitor la Legea nr. 29/1990 se mai sustine că aceasta “derogă prin art. 5 de la prevederile dreptului comun, respectiv de la art. 5 si art. 1200 alin. 1 din Codul civil, precum si de la prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 [...]”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios-administrativ, formulându-si opinia asupra exceptiei, consideră că aceasta este neîntemeiată. Se arată că legiuitorul este cel în măsură a stabili conditiile si limitele de exercitare a dreptului la reparatie al persoanei vătămate printr-un act administrativ, iar procedura prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 “reprezintă încă o modalitate de apărare a drepturilor pretins vătămate”. Se mai apreciază că prevederile criticate corespund exigentelor principiului solutionării cauzei într-un “termen rezonabil”, conform art. 6 pct. 1 din Conventia europeană a drepturilor omului. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Se arată că procedura administrativă prealabilă instituită prin reglementarea criticată “reprezintă pentru cetătean încă o posibilitate în apărarea drepturilor sale”. În opinia Guvernului, art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu încalcă art. 16 din Constitutie, republicată, întrucât “se aplică oricărei persoane fizice sau juridice ce a fost vătămată în drepturile sale”, necreând privilegii sau discriminări. În acest sens se invocă si jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale. În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constitutie, republicată, Guvernul consideră că “instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdictionale prealabile sesizării instantelor judecătoresti nu este de natură să îngrădească exercitiul dreptului de acces la justitie”, ci “constituie o măsură de protectie care nu poate avea ca efect, în nici un mod, limitarea accesului la justitie”. Se mai arată că această procedură este de natură “să asigure solutionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor judecătoresti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale si evitarea cheltuielilor de judecată”, iar contestatorul, dacă este nemultumit de solutia dată, are posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ.

Referitor la invocarea încălcării dispozitiilor art. 52 alin. (2) din Constitutie, republicată, Guvernul arată că acestea nu sunt încălcate, întrucât art. 5 din Legea nr. 29/1990 este chiar expresia acestor prevederi constitutionale.

De asemenea, se consideră că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdictionale, precum si stabilirea unor termene pentru sesizarea instantei judecătoresti nu sunt de natură a încălca exigentele art. 1 alin. (5) din Constitutie, republicată.

În sprijinul punctului său de vedere Guvernul invocă si jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În argumentarea acestui punct de vedere se arată că “orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său poate sesiza tribunalul, după îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii instituite prin art. 5 din Legea nr. 29/1990”, ceea ce corespunde dispozitiilor art. 16 din Constitutie, republicată.

Avocatul Poporului consideră că instituirea unei proceduri administrative prealabile nu încalcă nici dispozitiile art. 21 alin. (1), (2) si (4) din Constitutie, republicată. De asemenea, se apreciază că prevederea unui “termen de un an în care actiunea de anulare a unui act administrativ trebuie să fie formulată nu este de natură să îngrădească liberul acces la justitie”, întrucât “finalitatea sa este [...] de a facilita aplicarea în conditii optime a acestui principiu de drept constitutional, prin asigurarea unui climat de ordine, prevenirea eventualelor abuzuri si limitarea efectelor perturbatoare asupra stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile”.

În ceea ce priveste invocarea art. 52 din Constitutie, republicată, în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Avocatul Poporului apreciază că reglementarea legală criticată nu contravine acestei prevederi constitutionale, iar Legea nr. 29/1990 satisface cerintele art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, republicată, aceasta fiind o lege organică. În sustinerea punctului său de vedere Avocatul Poporului invocă si jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, care au următorul cuprins:

“Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autoritătii emitente, care este obligată să rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta.

În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este multumit de solutia dată reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.

Dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său s-a adresat cu reclamatie si autoritătii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicarea de către acea autoritate a solutiei date reclamatiei.

Sesizarea tribunalului se va putea face si în cazul în care autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic superioară nu rezolvă reclamatia în termenul prevăzut la alin. 1.

În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 52 alin. (1) si (2), precum si art. 53, având următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 52 alin. (1) si (2): “(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”

De asemenea, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocă încălcarea unor prevederi cuprinse în documente internationale, după cum urmează:

- din Declaratia Universală a Drepturilor Omului: art. 7 privind egalitatea în drepturi, art. 8 privind accesul la justitie, art. 29 privind restrângerea în anumite conditii a exercitiului unor drepturi si art. 30 privind interzicerea suprimării drepturilor si libertătilor;

- din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale: art. 2 pct. 2 privind nediscriminarea, art. 4 privind restrângerea în anumite conditii a exercitiului unor drepturi si art. 5 privind interzicerea suprimării în orice fel a drepturilor omului;

- din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice: art. 2 pct. 1 si 3 cu privire la nediscriminare, respectiv dreptul la un recurs efectiv, art. 4 pct. 2 privind situatiile exceptionale, art. 5 pct. 1 privind interzicerea suprimării în orice fel a drepturilor si libertătilor recunoscute în pact, art. 14 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil si art. 26 privind egalitatea;

- din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 privind interzicerea suprimării drepturilor si libertătilor omului si art. 18 privind restrângerea în anumite conditii a exercitiului unor drepturi.

În esentă, se sustine că termenul de cel mult un an prevăzut de textul criticat pentru introducerea cererii în instantă este neconstitutional, încălcând dispozitiile invocate din Legea fundamentală care nu prevăd o asemenea limitare a dreptului de acces liber la justitie pentru recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si anularea actului administrativ.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, potrivit dispozitiilor fostului art. 48 alin. (2) din Constitutie, cât si celor ale art. 52 alin. (2) din Constitutia revizuită, conditiile si limitele exercitării dreptului recunoscut persoanei vătămate în dreptul său ori într-un interes legitim se stabilesc prin lege organică. Art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, republicată, prevede ca lege organică Legea contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, atât jurisprudenta Curtii Constitutionale, cât si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului au admis posibilitatea unor limitări aduse prin lege exercitării accesului liber la justitie. Astfel, Curtea Constitutională, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a stabilit că “legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si modalitătile instituite prin lege”.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, “dreptul de acces la tribunale nu este absolut.

Fiind vorba de un drept pe care Conventia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept.” [Cazul Golder contra Regatului Unit, 1975].

Curtea constată că nici una dintre prevederile documentelor internationale invocate de autorul exceptiei nu este încălcată de dispozitia legală criticată pentru neconstitutionalitate.

Cu privire la sustinerea autorului exceptiei că, în unele cazuri, Curtea Supremă de Justitie a considerat că instantele de contencios administrativ nu sunt competente să se pronunte cu privire la hotărârile normative adoptate de Guvern, Curtea retine că aceasta este o problemă de interpretare si aplicare a legii, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu este de resortul Curtii Constitutionale, ci al instantelor judecătoresti. În legătură cu sustinerea autorului exceptiei că textul criticat vine în contradictie cu unele dispozitii ale Codului civil si Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia extinctivă, Curtea nu se poate pronunta, întrucât, chiar dacă ar fi reale, eventualele contradictii între dispozitiile legale mentionate nu pot fi solutionate decât de către autoritatea legiuitoare.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicată, care prevăd că “Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite”, Curtea observă că, în virtutea principiului neretroactivitătii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicată, această dispozitie nu poate fi considerată ca aplicabilă decât în cazul unor actiuni ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 prin care Constitutia a fost revizuită, textul fiind introdus prin această lege. Pe de altă parte, textul constitutional care se referă la caracterul facultativ al jurisdictiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligatia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamatie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instantei de judecată cu anularea actului considerat ilegal. Dispozitia constitutională invocată a desfiintat conditia prealabilă numai pentru procedura administrativă jurisdictională. Nici o dispozitie constitutională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdictional, cum este de exemplu procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de Grigore Marian în Dosarul nr. 3.070/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios-administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 aprilie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta