MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 500         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 3 iunie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

200. - Lege privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România

 

365. - Decret pentru promulgarea Legii privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Prevederile prezentei legi se aplică oricărui cetătean al unui stat membru al Uniunii Europene, denumită în continuare U.E., sau al Spatiului Economic European, denumit în continuare S.E.E., care doreste să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea română.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autoritătile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experientă profesională sau cu o formare reglementată, în vederea accesului sau exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.

(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul profesiilor de medic, medic dentist/stomatolog, farmacist, asistent medical, moasă, medic veterinar si arhitect, precum si activitătilor prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este conditionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislatia română în vigoare, de detinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

(2) Sunt considerate activităti profesionale reglementate activitătile exercitate cu titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor documente care atestă nivelul de formare profesională.

(3) Sunt considerate, de asemenea, activităti profesionale reglementate activitătile desfăsurate de membrii unei organizatii profesionale, dacă organizatia respectivă:

a) are ca obiectiv fundamental promovarea si mentinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu profesional;

b) este recunoscută prin legea română în vederea realizării acestui obiectiv;

c) eliberează membrilor săi un document care atestă nivelul de formare profesională;

d) impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta;

e) conferă membrilor săi dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia si de a beneficia de un statut corespunzător nivelului de formare profesională.

Art. 3. - (1) Profesia reglementată reprezintă activitatea sau ansamblul de activităti profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie în România.

(2) Lista profesiilor reglementate în România este prevăzută în anexa nr. 2.

(3) Autoritătile competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate sunt prevăzute în anexa nr. 3.

(4) La data aderării, coordonatorul national va comunica Comisiei Europene si statelor membre lista profesiilor reglementate si autoritătile competente corespunzătoare fiecăreia.

Art. 4. - Experienta profesională reprezintă exercitarea efectivă si legală a unei profesii într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.

Art. 5. - Formarea profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.:

a) este direct orientată spre exercitarea unei anumite profesii si constă într-un ciclu de studii de învătământ superior cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învătământul fără frecventă, efectuat în cadrul unei universităti sau în cadrul unei institutii de învătământ superior ori în cadrul unei alte institutii de nivel echivalent de pregătire si, eventual, completat cu o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională cerute pe lângă ciclul de studii superioare; structura si nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie să fie determinate de dispozitiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru în cauză sau să facă obiectul unui control ori al unui consimtământ din partea autoritătii desemnate în acest scop;

b) este orientată specific către exercitarea unei anumite profesii si constă într-un ciclu de studii completat eventual cu o formare profesională, stagiu profesional sau practică profesională, ale căror structură si nivel sunt determinate de dispozitiile legislative din statul membru de origine ori de provenientă sau care fac obiectul unui control ori al unei aprobări din partea unei autorităti desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.

Art. 6. - În sensul prezentei legi, prin stat membru se întelege orice stat membru al U.E. sau alte state membre ale S.E.E.

 

CAPITOLUL II

Recunoasterea diplomelor de învătământ superior acordate pentru o perioadă de formare cu o durată de cel putin 3 ani

 

Art. 7. - Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetătean al unui stat membru al U.E. sau al S.E.E., care doreste să exercite în România, în mod independent ori ca salariat, o profesie reglementată care necesită o diplomă de învătământ superior cu o durată de cel putin 3 ani.

Art. 8. - (1) Diploma, în sensul prevederilor art. 7, reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de pregătire, care:

a) a fost eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;

b) certifică faptul că titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învătământul fără frecventă în cadrul unei universităti, al unei institutii de învătământ superior sau al unei alte institutii cu nivel similar, parcurgând si o formare profesională, pe lângă ciclul de studii superioare, dacă în statul membru de origine sau de provenientă este prevăzută o asemenea cerintă;

c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenientă, dacă pregătirea atestată prin documentele prevăzute în prezentul alineat a fost obtinută cu preponderentă în U.E. sau S.E.E. ori dacă titularul unor asemenea documente are o experientă profesională de cel putin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat tert.

(2) Sunt, de asemenea, considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o pregătire dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E. si sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celui prevăzut la alin. (1) si numai dacă conferă aceleasi drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenientă.

Art. 9. - (1) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, ca si diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, diplomele prevăzute la art. 8 obtinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeasi profesie în statul membru de origine sau de provenientă.

(2) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, de asemenea, ca si diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, toate diplomele reglementate la art. 14 eliberate într-un stat membru, care dau titularului dreptul de a exercita această profesie în respectivul stat membru.

Această dispozitie nu se aplică în cazul în care accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este conditionată, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învătământ superior cu o durată mai mare de 4 ani.

(3) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România nu poate fi interzis dacă solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, dacă detine unul sau mai multe titluri de calificare profesională, în sensul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care atestă că s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), autoritatea română competentă nu poate să ceară solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experientă profesională în cazul în care titlul detinut de solicitant atestă o formare reglementată în sensul art. 5 lit. a).

Art. 10. - (1) Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel putin un an decât cea cerută în România, autoritatea română competentă poate cere acestuia, în compensare, să facă dovada experientei profesionale.

(2) Durata experientei profesionale cerută în conditiile alin. (1) nu poate depăsi:

a) dublul diferentei dintre perioada de formare cerută în România si perioada efectuată de solicitant, dacă perioada neefectuată se referă la ciclul de studii de învătământ superior si/sau la un stagiu profesional efectuat sub autoritatea unui îndrumător de stagiu si încheiat printr-un examen;

b) diferenta dintre perioada de formare cerută în România si perioada efectuată de solicitant, dacă perioada neefectuată se referă la o practică profesională realizată sub îndrumarea unui membru calificat al profesiei respective.

(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, autoritatea română competentă va scădea din calculul duratei de experientă cerute experienta profesională prevăzută la art. 9 alin. (3).

(4) În orice situatie, autoritatea română competentă nu poate cere solicitantului să facă dovada unei experiente profesionale cu o durată mai mare de 4 ani.

Art. 11. - (1) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăsească 3 ani sau să dea o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:

a) dacă formarea solicitantului priveste domenii teoretice sau practice substantial diferite fată de cele cerute în România pentru obtinerea diplomei de învătământ superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;

b) dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activităti profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiasi profesii în statul membru de origine sau de provenientă al solicitantului si dacă diferenta corespunde unei formări specifice cerute în România si acoperă domenii care diferă substantial de cele acoperite de diploma detinută de solicitant.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în cazul profesiilor care necesită, conform reglementărilor legislatiei române, o cunoastere precisă a dreptului român si care au ca element esential si constant furnizarea de informatii si/sau de asistentă privind dreptul român, autoritatea română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare sau va trece o probă de aptitudini.

Lista profesiilor reglementate în România care necesită cunoasterea dreptului român este prevăzută în anexa nr. 4.

(3) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunostintele dobândite de către solicitant pe parcursul experientei sale profesionale acoperă, total sau partial, diferenta substantială mentionată la alin. (1).

Art. 12. - (1) Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situatie, să aplice cumulativ cerintele prevăzute la art. 10 si 11.

(2) Fără a aduce atingere dispozitiilor art. 10 si 11, autoritatea română competentă poate permite solicitantului, în scopul ameliorării posibilitătilor sale de adaptare la mediul profesional, să urmeze, cu statut de echivalare, acea parte a formării profesionale constituită dintr-o practică profesională, realizată cu asistenta personalului calificat, pe care nu a urmat-o în statul membru de origine sau de provenientă.

 

CAPITOLUL III

Recunoasterea altor forme profesionale

 

SECTIUNEA 1

 

Art. 13. - Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetătean al unui stat membru al U.E. sau al S.E.E. care doreste să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată pentru care se solicită detinerea unei diplome, a unui certificat sau atestat de competentă.

Art. 14. - (1) Diploma reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:

a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru;

b) certifică faptul că titularul a încheiat:

- fie un ciclu de studii postliceale, cu o durată de cel putin un an, dar nu mai mare de 3 ani, sau cu o durată echivalentă în învătământul fără frecventă, pentru care una dintre conditiile de admitere presupune încheierea unui ciclu de studii liceale necesar pentru a avea acces la învătământul universitar sau superior, parcurgând si o formare profesională, pe lângă ciclul de studii postliceale, dacă în statul membru de origine sau de provenientă este prevăzută o asemenea cerintă;

- fie unul dintre ciclurile de formare profesională prevăzute în anexa nr. 5;

c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenientă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obtinută cu preponderentă în U.E. sau S.E.E. ori în afara spatiului U.E. sau S.E.E., însă în unităti de învătământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislatia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experientă profesională de cel putin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat tert.

(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E. si este recunoscută de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor mentionate la alin. (1) si care conferă aceleasi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenientă.

Art. 15. - (1) Certificatul reprezintă un document sau un ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:

a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;

b) certifică faptul că titularul, după ce a urmat un ciclu de studii gimnaziale sau liceale ori un ciclu de studii gimnaziale sau liceale cu caracter tehnic ori profesional, a încheiat: fie un ciclu de formare profesională, altul decât cel la care se referă art. 14 alin. (1) lit. b), desfăsurat într-o unitate de învătământ si/sau într-o întreprindere, parcurgând, în completare, si un stagiu ori o perioadă de practică profesională, dacă în statul membru respectiv este prevăzută o asemenea cerintă, fie un stagiu sau o perioadă de practică profesională;

c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenientă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obtinută cu preponderentă în U.E. sau S.E.E. ori în afara spatiului U.E. sau S.E.E., însă în unităti de învătământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislatia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experientă profesională de cel putin 2 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat tert.

(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E., sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor mentionate la alin. (1) si numai dacă conferă aceleasi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenientă.

Art. 16. - Atestatul de competentă reprezintă orice document certificând formarea profesională, care nu face parte din cele prevăzute la art. 8, 14 si 15, sau orice document care este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calitătilor personale, aptitudinilor sau cunostintelor titularului, considerate esentiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile.

Art. 17. - În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, vor fi recunoscute, cu aceleasi efecte ca cele obtinute în România, orice diplomă, certificat sau atestat de competentă obtinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeasi profesie în statul membru respectiv.

 

SECTIUNEA a 2-a

Recunoasterea în cazul în care în România se solicită detinerea unei diplome în sensul art. 14

 

Art. 18. - Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită detinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă:

a) solicitantul detine o diplomă în sensul art. 8, eliberată într-un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenientă;

b) solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 14, eliberată de un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenientă;

c) solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, detinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă formarea profesională, acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care l-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii; în acest scop, vor fi luate în considerare fie documentele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniută, fie documentele care confirmă o formare profesională reglementată, prevăzută în anexa nr. 6;

d) prin exceptie de la prevederile lit. c), autoritatea română competentă nu poate să ceară solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experientă profesională mentionati la lit. c) în cazul în care documentul detinut de solicitant este acordat la sfârsitul perioadei de formare profesională reglementată în sensul art. 5 lit. b).

Art. 19. - (1) Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel putin un an decât cea cerută în România, prevederile art. 10 se aplică în mod corespunzător.

(2) Dispozitiile prezentului articol nu se aplică profesiilor prevăzute în anexa nr. 5.

Art. 20. - (1) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăsească 3 ani sau să dea o probă de aptitudine în următoarele cazuri:

a) dacă formarea solicitantului priveste domenii teoretice si/sau practice substantial diferite fată de cele cerute în România pentru obtinerea unei diplome în sensul art. 8 sau a unei diplome în sensul art. 14, necesară pentru a practica respectiva profesie;

b) dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activităti profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiasi profesii în statul membru de origine sau de provenientă al solicitantului si diferenta corespunde unei formări specifice cerute în România si acoperă domenii teoretice si/sau practice care diferă substantial de cele acoperite de diploma detinută de solicitant.

(2) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunostintele dobândite de către solicitant pe parcursul experientei sale profesionale acoperă, total sau partial, diferenta substantială prevăzută la alin. (1).

Art. 21. - Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situatie, să aplice cumulativ cerintele prevăzute la art. 19 si 20.

 

SECTIUNEA a 3-a

Recunoasterea în cazul în care în România se solicită detinerea unei diplome în sensul art. 14, iar solicitantul detine un certificat sau un titlu de formare profesională corespunzător

 

Art. 22. - (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită detinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă:

a) solicitantul posedă un certificat în sensul art. 15, eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie reglementată sau la exercitarea acesteia în statul membru;

b) solicitantul a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, detinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă o formare dintre cele la care se referă art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, prin care s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii.

(2) Prevederile art. 18 lit. d) se aplică în mod corespunzător.

(3) Autoritatea română competentă poate totusi să ceară solicitantului, la alegerea acestuia, să efectueze un stagiu de adaptare de cel mult 3 ani sau să se supună unei probe de aptitudini.

(4) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunostintele dobândite de către solicitant pe parcursul experientei sale profesionale acoperă, total sau partial, diferenta substantială dintre diplomă si certificat.

 

SECTIUNEA a 4-a

Recunoasterea în cazul în care în România se solicită detinerea unui certificat

 

Art. 23. - (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită detinerea unui certificat, nu poate fi interzis dacă survine unul dintre următoarele cazuri:

a) solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14 sau un certificat, eliberat de un stat membru, care îi permite să acceadă sau să exercite respectiva profesie în statul membru respectiv;

b) solicitantul a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, detinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă o formare dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniută sau la art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru si care l-au pregătit pentru exercitarea acestei profesii; prevederile art. 18 lit. d) se aplică în mod corespunzător;

c) solicitantul nu posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14, un certificat sau alt document care să ateste formarea, însă a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 3 ani consecutivi sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată.

(2) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau să dea o probă de aptitudine, dacă formarea de care a beneficiat conform alin. (1) lit. a) si b) cuprinde domenii teoretice si/sau practice diferite de cele la care se referă certificatul cerut în România sau atunci când există diferente în sferele de activitate caracterizate în România printr-o formare specifică, referitoare la domenii teoretice si/sau practice care diferă substantial de cele acoperite de documentul solicitantului ce atestă formarea profesională; autoritatea română competentă este obligată în acest caz să verifice dacă cunostintele dobândite de solicitant pe parcursul experientei sale profesionale acoperă, total sau partial, diferentele mentionate mai sus.

(3) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (2), în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) autoritatea română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau va fi supus unei probe de aptitudini.

 

SECTIUNEA a 5-a

Recunoasterea altor calificări

 

Art. 24. - (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită detinerea unui atestat de competentă, nu poate fi interzis dacă:

a) solicitantul posedă un atestat de competentă eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie sau la exercitarea acesteia în statul membru si oferă garantiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătătii, securitătii, protectiei mediului si protectiei consumatorilor;

b) solicitantul face dovada calificărilor dobândite într-un stat membru pentru practicarea respectivei profesii si oferă garantiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătătii, securitătii, protectiei mediului si protectiei consumatorilor.

(2) Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea ei este conditionată doar de detinerea unui document care atestă educatia si confirmă o pregătire generală la nivelul învătământului primar, gimnazial sau liceal, autoritatea competentă nu poate să refuze unui cetătean al unui stat membru, pe motivul unor calificări inadecvate, accesul la această profesie sau exercitarea în aceleasi conditii ca si cetătenii români, dacă solicitantul posedă calificări oficiale de nivel corespondent acordate într-un stat membru.

(3) Dacă solicitantul nu posedă atestatul de competentă sau calificările prevăzute la alin. (1), se vor aplica dispozitiile legii române care reglementează profesia respectivă.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii si proceduri comune

 

Art. 25. - (1) Stagiul de adaptare constă în exercitarea unei profesii reglementate în România, însotit, eventual, de o formare profesională complementară, sub supravegherea unui membru calificat în profesia respectivă; stagiul face obiectul unei evaluări.

(2) Modalitătile de desfăsurare si evaluare ale stagiului de adaptare sunt stabilite de autoritatea română competentă prevăzută în anexa nr. 3, care trebuie însă să tină seama de experienta profesională a solicitantului.

(3) În timpul stagiului de adaptare solicitantul are toate drepturile si obligatiile prevăzute de legea română si statutul profesional pentru ceilalti membri ai profesiei respective, inclusiv dreptul de a primi o remuneratie corespunzătoare activitătii desfăsurate.

(4) Pe parcursul acestui stagiu asistenta medicală îi este garantată solicitantului în conformitate cu sistemul national român de asigurări sociale de sănătate.

(5) Atunci când pentru anumite activităti profesionale, exercitate în stagiul de adaptare, nu se aplică sistemul national de asigurări sociale de sănătate, organizatia profesională sau institutia corespunzătoare va adopta măsurile necesare pentru a permite solicitantului să aibă acces pe perioada stagiului de adaptare la asistenta medicală la care au dreptul ceilalti membri ai profesiei.

Art. 26. - (1) Proba de aptitudini constă într-o examinare a cunostintelor profesionale ale solicitantului, organizată de autoritatea română competentă în scopul aprecierii aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementată în România; proba de aptitudini nu poate include un examen de limbă română.

(2) Autoritatea română competentă stabileste continutul examinării pe baza unei comparatii între pregătirea cerută în România si cea pe care o are solicitantul. În acest sens, autoritatea română competentă întocmeste o listă de discipline teoretice sau practice a căror cunoastere este esentială pentru accesul sau exercitarea respectivei profesii în România, iar disciplinele de examen sunt stabilite în fiecare caz în parte prin alegerea de pe această listă a materiilor care nu figurează în documentul detinut de solicitant.

(3) În toate cazurile proba de aptitudini trebuie să ia în considerare faptul că solicitantul este un profesionist calificat într-un stat membru.

(4) Autoritatea română competentă stabileste metodologia si modalitătile particulare de derulare a examinării, corespunzător prevederilor prezentului articol.

Pentru evaluarea rezultatelor, autoritatea română competentă numeste o comisie de evaluare, formată din membri calificati ai profesiei respective.

(5) Solicitantul care doreste să se pregătească pentru sustinerea probei de aptitudini în România informează organizatia profesională sau institutia corespunzătoare pentru a putea beneficia de mijloacele de pregătire care există în aceleasi conditii cu cele pentru membrii profesiei respective din România.

Art. 27. - (1) În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată necesită îndeplinirea de către solicitant a anumitor conditii de onorabilitate si/sau moralitate, accesul la respectiva profesie ori exercitarea acesteia este interzisă falitului fraudulos, celui care a săvârsit o infractiune sau o greseală profesională gravă, autoritatea română competentă cerând solicitantului, cetătean al unui stat membru, să facă dovada îndeplinirii acestor conditii.

(2) În aceste situatii, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă pentru îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) prezentarea de către solicitant a documentelor eliberate în acest scop de autoritătile competente din statul membru de origine sau de provenientă al acestuia.

(3) Dacă autoritătile competente din statul membru de origine sau de provenientă nu eliberează aceste documente, ele sunt înlocuite de o declaratie sub jurământ sau, dacă o asemenea institutie juridică nu există, de o declaratie solemnă, certificată, făcută de solicitant în fata unei autorităti competente din statul membru de origine sau de provenientă.

Art. 28. - (1) Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este conditionată de prezentarea unui document care să ateste sănătatea fizică si psihică a solicitantului, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă prezentarea documentului echivalent, solicitat în statul membru de origine sau de provenientă pentru accesul la respectiva profesie ori pentru exercitarea acesteia.

(2) Dacă în statul membru de origine sau de provenientă accesul la respectiva profesie ori la exercitarea acesteia nu este conditionată de îndeplinirea obligatiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea română competentă acceptă prezentarea unui document cu continut similar celui cerut în România, eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenientă.

Art. 29. - Atunci când, în România, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia trebuie să fie dovedită capacitatea financiară, autoritatea română competentă consideră atestările eliberate de băncile statului membru de origine sau de provenientă echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu.

Art. 30. - Atunci când autoritatea română competentă le cere cetătenilor români, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, dovada că sunt acoperiti de o asigurare împotriva consecintelor financiare ale responsabilitătii lor profesionale, autoritatea română competentă acceptă atestatele eliberate de organismele de asigurare ale celorlalte state membre drept echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu.

Aceste atestate trebuie să precizeze că asigurătorul s-a conformat prevederilor legale si reglementărilor în vigoare în România în ceea ce priveste modalitătile si întinderea garantiei.

Art. 31. - Autoritatea română competentă acceptă documentele prevăzute la art. 27, 28 si 30 numai în cazul în care solicitantul prezintă copii legalizate si traduceri autorizate ale acestora în termen de 3 luni de la data eliberării lor.

Art. 32. - În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este conditionată de depunerea unui jurământ sau a unei declaratii solemne, a cărei formulă nu poate fi utilizată de un cetătean dintr-un stat membru, autoritatea română competentă dispune măsurile necesare pentru ca solicitantul să depună un astfel de jurământ sau declaratie într-o formă adecvată si echivalentă.

Art. 33. - (1) Dacă solicitantul îndeplineste conditiile de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în România, autoritatea română competentă acordă:

a) dreptul de a utiliza titlul profesional acordat în România care corespunde acestei profesii;

b) dreptul de a folosi titlul conferit de documentul care atestă formarea solicitantului în statul membru de origine sau de provenientă, precum si abrevierea acestuia în limba acelui stat. În acest titlu vor trebui să figureze cel putin numele si locul institutiei sau autoritătii care l-a conferit.

(2) În cazul în care profesia este reglementată în România de către o organizatie profesională care acordă membrilor săi un titlu profesional, solicitantul, cetătean al unui stat membru, nu poate folosi acest titlu decât dacă probează apartenenta la respectiva organizatie profesională.

Art. 34. - (1) Pentru verificarea îndeplinirii de către solicitant, cetătean al unui stat membru, a conditiilor cerute de prezenta lege, autoritatea română competentă acceptă ca probă documentele eliberate de autorităti competente din statele membre.

(2) Pentru a accede la o profesie reglementată sau pentru a o exercita în România, solicitantul trebuie să depună o cerere în acest sens la autoritatea română competentă. Cererea este însotită de toate documentele necesare în acest scop.

(3) Procedura de examinare a cererii de către autoritatea română competentă nu poate depăsi un termen de 3 luni de la data prezentării dosarului complet al persoanei interesate.

(4) Procedura de examinare a cererii se finalizează prin emiterea unei decizii motivate de către autoritatea română competentă, în termenul prevăzut la alin. (3). Această decizie se comunică solicitantului în termen de 15 zile de la emitere si produce efecte de la data comunicării. Decizia sau absenta ei poate fi atacată în fata instantelor române.

(5) Sub sanctiunea nulitătii, decizia trebuie să cuprindă termenul si instanta jurisdictională unde aceasta poate fi contestată.

Art. 35. - (1) Verificarea diplomelor în sensul art. 8, a diplomelor în sensul art. 14, a certificatelor, a atestatelor de competentă si a altor titluri de calificare, acordate cetătenilor statelor membre si care corespund titlurilor care dau acces în România la exercitarea profesiilor reglementate, în sensul prezentei legi, se face de către autoritatea română competentă.

(2) În cazul în care există dubii asupra acestor documente, autoritatea română competentă poate cere autoritătii competente din statul membru respectiv confirmarea autenticitătii acestor documente.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii si proceduri privind titlurile de formare profesională românesti

 

Art. 36. - (1) Cetătenii români sau cetătenii unui stat membru, detinători ai unui titlu oficial de calificare român, care vor să dovedească, pentru a se putea stabili într-un stat membru, că au exercitat efectiv si legal o profesie reglementată în România în decursul unei anumite perioade, adresează o cerere în acest sens autoritătilor române. Autoritatea română competentă eliberează solicitantului o adeverintă, care reprezintă o dovadă suficientă a acestui fapt.

(2) Autoritătile române competente prevăzute în anexa nr. 3, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), atestă faptul că un titlu de calificare român, obtinut de cetătenii români sau de cetătenii altui stat membru, îndeplineste conditiile pentru a le permite accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România. Această atestare se bazează pe documentele de formare profesională eliberate de conducerea universitătilor, a institutiilor de învătământ superior, a altor unităti de învătământ sau autorităti competente.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 37. - (1) Autoritătile române competente prevăzute în anexa nr. 3 vor lua măsurile necesare pentru aplicarea prezentei legi, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, informând în acest sens Ministerul Educatiei si Cercetării, desemnat coordonator national.

(2) Prevederile prezentei legi se vor aplica profesiei de avocat de la data aderării României la U.E., potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 38. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta lege.

Art. 39. - Anexele pot fi modificate sau completate prin hotărâre a Guvernului.

 

Această lege a fost adopată de Senat în sedinta din 11 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Această lege a fost adopată de Camera Deputatilor în sedinta din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 200.

 

ANEXA Nr. 1

LISTA

activitătilor care nu intră sub incidenta prezentei legi

 

1. activitătile persoanelor independente care lucrează în industria producătoare si cea prelucrătoare (industrie si industria mestesugărească);

2. activitătile persoanelor independente care lucrează în industria alimentară si cea a băuturilor;

3. activitătile în domeniul comertului cu ridicata;

4. activitătile intermediarilor din comert, industrie si industria mestesugărească;

5. activitătile persoanelor independente care lucrează în domeniul comertului cu amănuntul;

6. activitătile persoanelor independente care lucrează în domeniul comertului cu ridicata al cărbunelui si activităti ale intermediarilor din domeniul comertului cu cărbune;

7. activitătile persoanelor independente si ale intermediarilor care lucrează în domeniul comertului si al distributiei de produse toxice; activitătile, comertul si distributia de produse toxice, activitătile care implică utilizarea profesională a acestor produse, inclusiv activitătile intermediarilor;

8. activitătile persoanelor independente care lucrează în sectorul de servicii personale: restaurante, cafenele, taverne si alte locuri unde se serveste mâncare si unde se consumă băuturi, hoteluri, case de locuit, campinguri si alte spatii de cazare;

9. activitătile de agent de asigurări si de broker de asigurări;

10. activitătile persoanelor independente care lucrează în domeniul anumitor servicii auxiliare domeniilor transporturilor si agentiilor de turism;

11. servicii de coafură;

12. activitătile itinerante.

 

ANEXA Nr. 2

LISTA

profesiilor reglementate în România

 

1. Profesiile reglementate care necesită cel putin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităti sau a unui colegiu universitar):

- auditor financiar;

- avocat;

- consilier în proprietate industrială;

- expert contabil;

- contabil autorizat;

- cadru didactic (în învătământul superior si preuniversitar);

- profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale si rutiere: comandant; ofiter punte maritim; sef mecanic maritim; ofiter mecanic maritim; sef electrician maritim; ofiter electrician maritim; ofiter punte fluvial; ofiter mecanic fluvial; meteorolog aeronautic; personal aeronautic nenavigant pentru protectia navigatiei aeriene si telecomunicatii (PNA-TC) clasele I, II si IV; inginer de receptie si control aeronave; inginer de receptie si control mijloace PNA-TC; profesor legislatie rutieră;

- practician în reorganizare si lichidare;

- restaurator;

- traducător autorizat.

2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:

- profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale si rutiere: electrician de bord; timonier maritim; sef echipaj maritim; căpitan maritim portuar; ofiter punte maritim portuar; sef mecanic maritim portuar; ofiter mecanic maritim portuar; ofiter electrician maritim portuar; căpitan dragor maritim; sef dragor maritim; dragor maritim; pilot de mare largă; pilot de port maritim; conducător de salupă maritimă; marinar; fitter; motorist; căpitan fluvial; sef mecanic fluvial; ofiter electrician fluvial; conducător salupă fluvială; căpitan dragor fluvial; sef dragor fluvial; sef echipaj fluvial; dragor fluvial; pilot de Dunăre maritimă; cârmaci; timonier fluvial; dispecer navigatie; responsabil radiocomunicatii; ofiter RTG; consilier de sigurantă; meteorolog aeronautic; personal aeronautic nenavigant pentru protectia navigatiei aeriene si telecomunicatii (PNA-TC) clasele III si V; controlor trafic aerian; însotitor bord; personal tehnic aeronautic; pilot avion; pilot balon liber; pilot planor; pilot elicopter; mecanic navigant; navigator aerian; operator radionavigant;

- ghid de turism.

 

ANEXA Nr. 3

 

LISTA

autoritătilor competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate în România

 

1. Profesiile reglementate care necesită cel putin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităti sau a unui colegiu universitar):

- Camera Auditorilor Financiari din România - auditor financiar;

- Uniunea Avocatilor din România - avocat;

- Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci - consilier în proprietate industrială;

- Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati - expert contabil;

- Corpul Expertilor Contabili si Contabililor-Autorizati - contabil autorizat;

- Ministerul Educatiei si Cercetării - Directia-generală învătământ superior - cadru didactic (învătământ superior);

- Ministerul Educatiei si Cercetării - Directia generală educatie continuă, formarea si perfectionarea personalului didactic si de cercetare -cadru didactic (învătământ preuniversitar);

- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si autoritătile din domeniul de - aeriene, maritime, fluviale, rutiere referintă (aeriene, maritime, fluviale si rutiere) - (vezi anexa nr. 2); - profesii în domeniul transporturilor

- Uniunea Natională a Practicienilor în Reorganizare si Lichidare - practician în reorganizare si lichidare;

- Oficiul National al Monumentelor Istorice - restaurator;

- Ministerul Justitiei - traducător autorizat.

2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:

- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si autoritătile din domeniul de - aeriene, maritime, fluviale, rutiere referintă (aeriene, maritime, fluviale si rutiere) - (vezi anexa nr. 2); - profesii în domeniul transporturilor

- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului - ghid de turism.

 

ANEXA Nr. 4

 

LISTA

profesiilor reglementate în România care necesită cunoasterea dreptului român

 

1. Auditor financiar

2. Avocat

3. Expert contabil si contabil autorizat.

 

ANEXA Nr. 5

 

LISTA

ciclurilor de formare profesională care au o structură specială în sensul art. 14 alin. (1) lit. b) din prezenta lege

 

1. Domeniul paramedical si socio-pedagogic

În Germania:

- formare pentru:

- infirmier(ă) pediatrie (Kinderkrankenschwester/Kinderkrankenpfleger);

- fizioterapeut [Krankengymnast(in)/Physiotherapeut(in)];

- ergoterapeut [Beschaeftigungs-und Arbeitstherapeut(in)];

- logoped (Logopaedet/Logopaedin);

- ortoptist [Orthoptist(in)];

- educator autorizat [Staatlich anerkannte(r) Erzieher(in)];

- educator terapeut autorizat [Staatlich anerkannte(r) Heilpaedagoge(-in)];

- asistent medical de laborator [medizinisch-technische(r) Laboratoriums-Assistent(in)];

- asistent medical în domeniul radiologiei [medizinisch-technische(r) Radiologie-Assistent(in)];

- asistent medical pentru diagnosticare functională [medizinisch-technische(r) Assistent(in) für Funktions-diagnostik];

- asistent tehnician veterinar [Veterinärmedizinisch-technische(r) Assistent(in)];

- dietetician [Diätassistent(in)];

- tehnician farmacist (Pharmazieingenieur), titlu acordat înainte de 31 martie 1994 în fosta Republică Democrată Germană sau în teritoriile noilor landuri;

- asistent psihiatru [psychiatrische(r) Kranken-schwester/Krankenpfleger];

- logoterapeut [Sprachtherapeut(in)].

În Italia:

- formare pentru:

- tehnician dentar (odontotecnico);

- optician (ottico);

- podolog (podologo).

În Luxemburg:

- formare pentru:

- asistent tehnic medical în domeniul radiologiei [assistant(e) technique médical(e) en radiologie];

- asistent medical de laborator [assistant(e) technique médical(e) de laboratoire];

- infirmier(ă) de psihiatrie (infirmier/iére psychiatrique);

- asistent tehnic medical în domeniul chirurgiei [assistant(e) technique médical(e) en chirurgie];

- infirmieră de puericultură (infirmier/iére puériculteur/trice);

- infirmieră anestezie (infirmier/ičre anesthésiste);

- maseur/maseuză calificată [masseur/euse diplômé (e)];

- educator/educatoare (éducateur/trice).

În Olanda:

- formare pentru:

- asistent veterinar (dierenartassistent)

În Austria:

- formarea pe bază specifică în domeniul pediatric (“spezielle Grundausbildung in der Kinder-und Jugendlichenpflege”);

- formarea de bază specifică infirmierilor în domeniul psihiatric (“spezielle Grundausbildung in der psychiatrischen Gesundheits-und Krankenpflege”) care reprezintă cicluri de educatie si formare având o durată totală de cel putin 13 ani, ce cuprind:

- fie cel putin 3 ani de formare profesională într-o scoală specializată, care se încheie cu un examen, completată eventual de un ciclu de specializare de un an sau 2, care se încheie cu un examen;

- fie cel putin 2 ani si jumătate într-o scoală specializată, care se încheie cu un examen si completati cu o practică profesională de cel putin 6 luni sau de un stagiu profesional de cel putin 6 luni într-o institutie autorizată;

- fie cel putin 2 ani într-o scoală specializată, care se încheie cu un examen si completati cu o practică profesională de cel putin un an sau de un stagiu profesional de cel putin un an într-o institutie autorizată;

- fie, în cazul asistentului veterinar (dierenartassistent) din Olanda, 3 ani de formare profesională într-o scoală de specialitate (programul MBO) sau alternativ 3 ani de formare profesională în continuare, în conformitate cu sistemul dual de ucenicie (LLW), ambele finalizate cu un examen.

În Austria:

- formare pentru:

- optician specializat în lentile de contact (Kontaktlinsenoptiker);

- pedichiurist (Fußpfleger);

- audioprotezist (Hörgeräteakustiker);

- drogist (Drogist), care reprezintă un ciclu de studii sau de formare cu o durată totală de cel putin 14 ani, din care o formare de cel putin 5 ani în cadrul unei formări structurale subdivizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel putin 3 ani, cuprinzând o formare partial dobândită la locul muncii si partial efectuată într-o institutie de învătământ profesional si, pe de altă parte, o perioadă de stagiu si de formare finalizată printr-un examen profesional care conferă dreptul de exercitare a profesiei si de a forma ucenici;

- maseur (Masseur), care reprezintă un ciclu de studii si de formare cu o durată totală de cel putin 14 ani, din care o formare de cel putin 5 ani în cadrul unei formări structurale, cuprinzând si o ucenicie de 2 ani, o perioadă de stagiu si de formare de 2 ani si o formare de un an, finalizată printr-un examen profesional care îi conferă dreptul de exercitare a profesiei si de formare de ucenici;

- pediatru [Kindergärtner(in)];

- educator (Erzieher), care reprezintă un ciclu de studii si de formare cu o durată totală de cel putin 13 ani, din care o formare profesională de 5 ani într-o scoală specializată, finalizată printr-un examen.

2. Domeniul mesterilor artizani (Mester/Meister/Maître) care se referă la cicluri de educatie si formare privind activităti care nu sunt incluse în lista activitătilor mentionate în anexa nr. 1.

În Danemarca:

- formare pentru:

- optician (optometrist); acest ciclu are o durată totală de 14 ani, inclusiv 5 ani de formare profesională, din care 2 ani si jumătate pentru formare teoretică oferită de institutia de formare profesională si 2 ani si jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv si care conferă dreptul de a folosi titlul de “Mester”;

- ortopedist, tehnician ortoped (ortopaedimekaniker); acest ciclu are o durată totală de 12,5 ani, inclusiv 3 ani si jumătate de formare profesională, din care 6 luni pentru formare teoretică oferită de institutia de formare profesională si 3 ani pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv si care conferă dreptul de a folosi titlul de “Mester”;

- cizmar ortoped (ortopaediskomager); acest ciclu are o durată totală de 13,5 ani, inclusiv 4 ani si jumătate de formare profesională, din care 2 ani pentru formare teoretică oferită de institutia de formare profesională si 2 ani si jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv si care conferă dreptul de a folosi titlul de “Mester”.

În Germania:

- formare pentru:

- optician (Augenoptiker);

- tehnician dentar (Zahntechniker);

- asistent bandagist (Bandagist);

- audioprotezist (Hoergeraete-Akustiker);

- tehnician ortopedist (Orthopaediemechaniker);

- cizmar ortopedist (Orthopaedieschuhmacher).

În Luxemburg:

- formare pentru:

- optician (opticien);

- tehnician dentar (mécanicien dentaire);

- audioprotezist (audioprothésiste);

- tehnician ortopedist/bandagist (mécanicien ortho-pédiste/bandagiste);

- cizmar ortopedist (orthopédiste-cordonnier).

Aceste cicluri au o durată totală de 14 ani, inclusiv cel putin 5 ani de formare efectuati într-un cadru organizat, partial la locul de muncă si partial în cadrul institutiei de formare profesională, care se încheie cu un examen ce trebuie trecut pentru a putea exercita cu titlu independent sau ca salariat cu un nivel comparabil de responsabilităti o activitate considerată de natură artizanală.

În Austria:

- formare pentru:

- bandagist (Bandagist);

- corsetier (Miederwarenerzeuger);

- optician (Optiker);

- cizmar ortopedist (Orthopädieschuhmacher);

- tehnician ortopedist (Orthopädietechniker);

- tehnician dentar (Zahntechniker);

- grădinar (Gärtner), care reprezintă un ciclu de studii si de formare cu o durată totală de cel putin 14 ani, din care o formare de cel putin 5 ani într-un cadru de formare structurală, pe de o parte, într-o ucenicie de cel putin 3 ani, cuprinzând o formare partial dobândită la locul de muncă si partial efectuată într-o institutie de învătământ profesional si, pe de altă parte, într-o perioadă de stagiu si de formare finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă, care să-i confere dreptul de exercitare a profesiei, de formare de ucenici si de a utiliza titlul de “Meister”.

Formările de mesteri artizani în domeniul agriculturii si al silviculturii, cum ar fi:

- maistru în agricultură (Meister in der Landwirtschaft);

- maistru în activitatea gospodăriilor rurale (Meister in der ländlichen Hauswirtschaft);

- maistru în horticultură (Meister im Gartenbau);

- maistru în cultura legumicolă (Meister im Feldgemüsebau);

- maistru în cultura fructelor si utilizarea fructelor (Meister im Obstbau und in der Obstverwertung);

- maistru în viticultură si tehnici viticole (Meister im Weinbau und in der Kellerwirtschaft);

- maistru în industria lactatelor si brânzeturilor (Meister in der Molkerei-und Käsewirtschaft);

- maistru în economia cabalinelor (Meister in der Pferdewirtschaft);

- maistru în economia piscicolă (Meister in der Fischereiwirtschaft);

- maistru în economia avicolă (Meister in der Geflügelwirtschaft);

- maistru în apicultură (Meister in der Bienen-wirtschaft);

- maistru în industria forestieră (Meister in der Forstwirtschaft);

- maistru în arboricultură forestieră (Meister in der Forstgarten-und Forstpflegewirtschaft);

- maistru în stocarea produselor agricole (Meister in der landwirtschaftlichen Lagerhaltung), care reprezintă un ciclu de studii si de formare cu o durată totală de cel putin 15 ani, din care o formare de cel putin 6 ani în cadrul unei formări structurale divizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel putin 3 ani, cuprinzând o formare partial dobândită la locul de muncă si partial efectuată într-o institutie de învătământ profesional si, pe de altă parte, o perioadă de stagiu finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă si care conferă dreptul de a forma ucenici si de a utiliza titlul de “Meister”.

3. Domeniul maritim

a) Transportul maritim

În Danemarca:

- formare pentru:

- căpitan de marină comercială (skibsfoerer);

- secund (overstyrmand);

- timonier, ofiter de cart (enestyrmand, vagthavende styrmand);

- ofiter de cart (vagthavende styrmand);

- mecanic de navă (maskinchef);

- prim ofiter mecanic (1.maskinmester);

- prim ofiter mecanic/mecanic-sef de cart (1.maskin-mester/vagthavende maskinmester).

În Germania:

- formare pentru:

- căpitan de vas de mare tonaj de coastă (Kapitaen AM);

- căpitan de vas de coastă (Kapitaen AK);

- ofiter de cart de punte de mare tonaj de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AMW);

- ofiter de cart de punte pe vas de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AKW);

- ofiter mecanic, gradul C - masinist-sef (Schiffs-betriebstechniker CT - Leiter von Maschinenanlagen);

- sef mecanic, gradul C - masinist-sef (Schiffs-maschinist CMa - Leiter von Maschinenanlagen);

- ofiter mecanic de cart, gradul C (Schiffs-betriebstechniker CTW);

- sef mecanic de cart, gradul C - ofiter tehnician unic responsabil (Schiffsmaschinist CMaW – Technischer Alleinoffizier).

În Italia:

- formare pentru:

- ofiter de punte (ufficiale di coperta);

- ofiter mecanic (ufficiale di macchina).

În Olanda:

- formare pentru:

- sef de cart - pe vas de coastă (cu formare suplimentară) [stuurman kleine handelsvaart (met aanvulling)];

- supraveghetor de motor (cu diplomă) (diploma motordrijver);

- functionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist);

care reprezintă o formare:

- în Danemarca, de 9 ani de scoală primară urmati de un ciclu fundamental de formare de bază si/sau experientă pe mare între 17 si 36 de luni, la care se adaugă:

- pentru ofiterii de cart, un an de formare profesională specializată;

- pentru restul, 3 ani de formare profesională specializată;

- în Germania, cu o durată totală cuprinsă între 14 si 18 ani, inclusiv un ciclu de 3 ani de formare profesională fundamentală si un an de experientă pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesională specializată completată, după caz, de 2 ani de practică în navigatie;

- în Italia, cu o durată totală de 13 ani, din care cel putin 5 ani sunt de formare profesională, care se finalizează cu un examen si sunt completati, după caz, de un stagiu profesional;

- în Olanda:

- pentru sef de cart (pe vas de coastă) (cu formare suplimentară) (stuurman kleine handelsvaart Çmet aanvullingČ) si supraveghetor de motor (cu diplomă) (diploma motordrijver), presupunând o pregătire de 14 ani, din care cel putin 2 ani la o scoală specializată de formare profesională, si completată cu un stagiu de 12 luni;

- pentru functionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist), cu o durată totală de cel putin 15 ani, incluzând cel putin 3 ani de formare profesională superioară (HBO) sau formare profesională secundară (MBO) si completată de cicluri de specializare la nivel national sau regional, fiecare incluzând cel putin 12 săptămâni de pregătire teoretică si este finalizat cu un examen si este recunoscută de Conventia internatională STCW (Conventia internatională din 1978 privind normele de formare a marinarilor, de eliberare a brevetelor si de supraveghere).

b) Pescuitul pe mare

În Germania:

- formare pentru:

- căpitan, pescuit în adâncime (Kapitaen BG/Fischerei);

- căpitan, pescuit de coastă (Kapitaen BK/Fischerei);

- ofiter de cart de punte pe vas armat, pescuit în adâncime (Nautischer Schiffsoffizier BGW/Fischerei);

- ofiter de cart de punte pe vas armat, pescuit de coastă (Nautischer Schiffsoffizier BKW/Fischerei).

În Olanda:

- formare pentru:

- sef de cart de punte mecanic V (stuurman werktuigkundige V);

- mecanic IV, vas de pescuit (werktuigkundige IV visvaart);

- sef de cart IV (stuurman IV visvaart);

- sef de cart de punte mecanic VI (stuurman werktuigkundige VI);

care reprezintă o formare:

- în Germania, cu o durată totală cuprinsă între 14 si 18 ani, din care un ciclu de 3 ani de formare profesională fundamentală si un an de experientă pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesională specializată completati, după caz, de 2 ani de practică în navigatie;

- în Olanda, care cuprinde un ciclu variind ca durată între 13 si 15 ani, din care cel putin 2 ani sunt efectuati într-o scoală de formare profesională specializată, completati cu o perioadă de practică profesională de 12 luni, si este recunoscută de Conventia Torremolinos (Conventia internatională din 1977 privind securitatea navelor de pescuit).

4. Domeniul tehnic

În Italia:

- formare pentru:

- geometru (geometra);

- tehnician agricol (perito agrario),

care reprezintă cicluri secundare de studii tehnice având o durată totală de cel putin 13 ani, din care 8 ani de învătământ obligatoriu, urmati de 5 ani de studii gimnaziale sau liceale, din care 3 ani de studii care vizează profesia, care se încheie cu un examen de bacalaureat tehnic si sunt completate:

- în cazul geometrilor:

- de un stagiu de cel putin 2 ani într-un birou profesional; sau

- de 5 ani de experientă profesională;

- în cazul tehnicienilor agricoli, de efectuarea unui stagiu practic de cel putin 2 ani, urmată de examenul de stat.

În Olanda:

- formare pentru:

- executor judecătoresc (gerechtsdeurwaarder);

- tehnician ortoprotezist (tandprotheticus),

care reprezintă un ciclu de educatie si formare profesională:

- în cazul executorului judecătoresc (gerechtsdeurwaarder), cu o durată totală de cel putin 19 ani, dintre care 8 ani de învătământ obligatoriu, urmati de 8 ani de studii gimnaziale sau liceale, dintre care 4 ani de studii tehnice finalizate printr-un examen de stat si completati de 3 ani de formare teoretică si practică care vizează exercitarea profesiunii;

- pentru tehnician ortoprotezist (tandprotheticus), cu o durată totală de cel putin 15 ani de formare profesională la cursuri de zi si 3 ani de pregătire la fără frecventă, din care 8 ani de învătământ primar, 4 ani de învătământ liceal general si 3 ani de formare profesională, incluzând o pregătire teoretică si practică în specialitatea de tehnician dentar, completati cu o formare de 3 ani la frecventă redusă pentru pregătirea în specialitatea de tehnician ortoprotezist, finalizat cu un examen.

În Austria:

- formare pentru:

- pădurar (Förster);

- birou tehnic (Technisches B.ro);

- oferirea de mână de lucru (Öberlassung von Arbeitskr.ften - Arbeitsleihe);

- plasament de mână de lucru (Arbeitsvermittlung);

- consilier în plasament (Vermögensberater);

- detectiv profesionist (Berufsdetektiv);

- gardieni (Bewachungsgewerbe);

- agent imobiliar (Immobilienmakler);

- administrator de imobil (Immobilienverwalter);

- birou de publicitate (Werbeagentur);

- promotor constructor, promotor imobiliar (Bauträger, Bauorganisator, Baubetreuer);

- birou recuperări creante (Inkassoinstitut),

care reprezintă un ciclu de studii si de formare cu o durată totală de cel putin 15 ani, din care 8 ani de învătământ obligatoriu urmati de cel putin 5 ani de studii liceale tehnice sau comerciale, finalizati printr-un examen tehnic sau comercial, completati de cel putin 2 ani de învătământ si de formare la locul de muncă, finalizati printr-un examen de aptitudini în profesia respectivă;

- consilier în asigurări (Berater in Versicherungs-angelegenheiten),

care reprezintă un ciclu de studii si de formare cu o durată totală de 15 ani, din care o formare de 6 ani în cadrul unei formări structurale subdivizate într-o ucenicie de 3 ani si o perioadă de stagiu si de formare de 3 ani, finalizată printr-un examen;

- antreprenor proiectant (Planender Baumeister);

- maistru tâmplar proiectant (Planender Zimmer-meister), care reprezintă un ciclu de studii si de formare cu durata totală de cel putin 18 ani, din care o formare profesională de cel putin 9 ani, împărtită în 4 ani de studii liceale tehnice si 5 ani de practică si de formare profesională finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă, care conferă dreptul de a exercita profesia, de a forma ucenici, în măsura în care această formare dă dreptul de a întocmi planuri, de a efectua calcule tehnice si de a superviza activitătile de constructii (le privilége de Marie-Thérése).

5. Cicluri din Regatul Unit acreditate ca “National Vocational Qualifications” sau “Scottish Vocational Qualifications”

Formare pentru:

- inginer electrician de mină (Mine electrical engineer);

- inginer mecanic de mină (Mine mechanical engineer);

- terapeut dentar (Dental therapist);

- asistent de stomatologie (Dental hygienist);

- optician (Dispensing optician);

- sef de mină adjunct (Mine deputy);

- practician lichidator (Insolvency practitioner);

- conveier autorizat (Licensed conveyancer);

- secund - vase comerciale si de pasageri – nelimitat (First mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);

- locotenent - vase comerciale si de pasageri – nelimitat (Second mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);

- locotenent secund - vase comerciale si de pasageri - nelimitat (Third mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);

- ofiter de cart de punte - vase comerciale si de pasageri - nelimitat (Deck officer - Freight/Passenger ships - unrestricted);

- ofiter mecanic clasa 2 - vase comerciale si de pasageri - zonă comercială nelimitată (Engineer officer - Freight/Passenger ships - unlimited trading area);

- tehnician calificat în domeniul gestionării deseurilor (Certified technically competent person in waste management), care conduce la obtinerea de calificări acreditate ca “National Vocational Qualifications” (NVQ) sau acreditate în Scotia ca “Scottish Vocational Qualifications”, la nivelurile 3 si 4 ale “National Framework of Vocational Qualifications” din Regatul Unit.

Aceste niveluri sunt definite după cum urmează:

Nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situatii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe si care nu implică rutină. Se cere suficient de multă răspundere si autonomie, iar functiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.

Nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situatii si care implică un grad important de răspundere personală si autonomie. Functiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspunderea pentru munca efectuată de alte persoane si repartizarea resurselor.

 

ANEXA Nr. 6

 

LISTA

ciclurilor de formare cu o structură specială în sensul art. 18 lit. c) din prezenta lege

 

În Regatul Unit:

Cicluri reglementate care conduc la obtinerea calificărilor acreditate ca “National Vocational Qualifications” (NVQ) sau acreditate în Scotia ca “Scottish Vocational Qualifications”, la nivelurile 3 si 4 ale “National Framework of Vocational Qualifications” din Regatul Unit.

Aceste niveluri sunt definite după cum urmează:

Nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situatii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe si care nu implică rutină. Se cere suficient de multă răspundere si autonomie, iar functiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.

Nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situatii si care implică un grad important de răspundere personală si autonomie. Functiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspundere pentru munca efectuată de alte persoane si repartizarea resurselor.

În Germania:

Următoarele tipuri de formări reglementate:

- cursuri reglementate de pregătire pentru exercitarea profesiilor de asistent tehnician [technische(r) Assistent(in)], asistent comercial [kaufmännische(r) Assistent(in)], profesii sociale (soziale Berufe) si profesia de instructor autorizat pentru tehnica respiratiei, pronuntiei si directiei [staatlich geprüfte(r) Atem-, Sprech-und Stimmlehrer(in)], cu o durată totală de minimum 13 ani, care necesită absolvirea ciclului de învătământ liceal (mittlerer Bildungsabschluß) si care includ:

- fie minimum 3 ani de formare profesională la o scoală de specialitate (Fachschule), finalizati cu un examen, eventual completati cu un ciclu de specializare de unu sau 2 ani, finalizat cu un examen;

- fie cel putin 2 ani si jumătate la o scoală de specialitate (Fachschule), finalizati cu un examen si completati cu o practică profesională de cel putin 6 luni sau un stagiu profesional de cel putin 6 luni într-o institutie autorizată;

- fie cel putin 2 ani la o scoală de specialitate (Fachschule), finalizati cu un examen si completati cu o practică profesională de cel putin un an sau un stagiu profesional de cel putin un an într-o institutie autorizată;

- cursuri reglementate pentru profesiile de tehnician [Techniker(in)], economist de întreprindere [Betriebswirt(in)], designer [Gestalter(in)] si asistent familial licentiati de stat [Familienpfleger(in)], cu o durată totală de minimum 16 ani, o conditie prealabilă fiind absolvirea ciclului de învătământ obligatoriu sau o formare echivalentă (cu o durată minimă de 9 ani), precum si absolvirea unui ciclu de formare la o scoală profesională (Berufsschule) de minimum 3 ani si care să includă, după încheierea a cel putin 2 ani de practică profesională, o formare la cursuri de zi de cel putin 2 ani sau o formare la fără frecventă cu o durată echivalentă;

- formări reglementate si formare continuă reglementată, cu o durată totală de minimum 15 ani, care presupun, în general, absolvirea ciclului de învătământ obligatoriu (cu o durată de minimum 9 ani) si o pregătire profesională absolvită (de regulă de 3 ani) si care include, în general, cel putin 2 ani de practică profesională (3 ani în majoritatea cazurilor), precum si un examen în cadrul formării continue pentru pregătirea căruia sunt luate, în general, măsuri de formare suplimentare, fie în paralel cu practică profesională (cel putin 1.000 de ore) sau la cursuri de zi (cel putin un an).

În Olanda:

Următoarele formări reglementate:

- formări reglementate cu o durată de cel putin 15 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învătământ primar urmati de 4 ani de învătământ liceal general (MAVO) sau de învătământ liceal profesional pregătitor (VBO) ori de învătământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă 3 sau 4 ani de formare într-o institutie de învătământ liceal profesional (MBO), finalizată cu un examen;

- formări reglementate cu o durată totală de cel putin 16 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învătământ primar urmati de 4 ani de învătământ de un nivel cel putin egal celui profesional pregătitor (VBO) sau de învătământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă cel putin 4 ani de formare profesională în ucenicie, incluzând o pregătire teoretică într-o institutie de cel putin o zi pe săptămână si, pentru restul săptămânii, o formare practică într-un centru de formare practică sau întreprindere, finalizată cu un examen de absolvire de nivel doi sau trei.

În Austria:

- formările efectuate în institutii de învătământ profesional superior (Berufsbildente hoehere Schulen) si institutii de învătământ superior în domeniul agriculturii si silviculturii (Hoehere land-und forstwirtschaftliche Lehranstalten), incluse fiind si cele de un tip particular (einschliesslich des Sonderformen), ale căror structură si nivel sunt determinate de dispozitii juridice, de reglementare si administrative. Aceste formări au o durată de cel putin 13 ani si includ o formare profesională de 5 ani, finalizate printr-un examen de absolvire a cărui reusită reprezintă dovada unei competente profesionale;

- formări efectuate în scolile de mesteri artizani (Meisterschulen), cursuri de mesteri artizani (Meisterklassen), scolile destinate formării mesterilor artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschulen) sau scolile destinate formării artizanilor în domeniul constructiilor (Bauhandwekerschulen), ale căror structură si nivel sunt determinate de dispozitii juridice, de reglementare si administrative. Aceste formări au o durată totală de cel putin 13 ani, incluzând 9 ani de scolarizare obligatorie, urmati fie de cel putin 3 ani de formare profesională într-o scoală specializată, fie de cel putin 3 ani de formare în alternantă într-o întreprindere si într-o institutie de învătământ profesional (Berufsschule), finalizati în cele două cazuri printr-un examen si completate cu absolvirea unei formări de cel putin un an într-o scoală de mesteri artizani (Meisterschule), un curs de mesteri artizani (Meisterklasse), o scoală destinată formării de maistri artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschule) sau o scoală destinată formării artizanilor în domeniul constructiilor (Bauhandwerkerschule).

În cea mai mare parte a cazurilor durata totală a formării este de cel putin 15 ani, incluzând perioade de experientă profesională care fie precedă ciclurile de formare din cadrul institutiilor (cu frecventă), fie sunt însotite de o formare la fără frecventă (de cel putin 960 de ore).

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 mai 2004.

Nr. 365.