MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 505 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 4 iunie 2004

SUMAR

LEGI SI DECRETE

206. - Lege privind buna conduitã în cercetarea stiintificã, dezvoltarea tehnologicã si inovare

371. - Decret pentru promulgarea Legii privind buna conduitã în cercetarea stiintificã, dezvoltarea tehnologicã si inovare

207. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 13/2004 privind aprobarea actului aditional la contractul de vânzare-cumpãrare de actiuni nr. 1.479/1997 si pentru solutionarea amiabilã a litigiului arbitral initiat de Pol Am Pack - S.A. Polonia în fata Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga

372. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 13/2004 privind aprobarea actului aditional la contractul de vânzare-cumpãrare de actiuni nr. 1.479/1997 si pentru solutionarea amiabilã a litigiului arbitral initiat de Pol Am Pack - S.A. Polonia în fata Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga

208. - Lege pentru completarea art. 1 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfãsurarea adunãrilor publice

373. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea art. 1 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfãsurarea adunãrilor publice

210. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 12/2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vãduvelor de rãzboi

375. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 12/2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vãduvelor de rãzboi

211. - Lege privind unele mãsuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor

376. - Decret pentru promulgarea Legii privind unele mãsuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor

212. - Legea asigurãrilor private de sãnãtate

377. - Decret privind promulgarea Legii asigurãrilor private de sãnãtate

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

234. - Ordin al ministrului de stat, ministrul administratiei si internelor, pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea si folosirea în public de cãtre persoanele fizice a obiectelor artizanale si de distractie fabricate sau confectionate pe bazã de amestecuri pirotehnice

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind buna conduitã în cercetarea stiintificã, dezvoltarea tehnologicã si inovare

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Etica în activitãtile de cercetare stiintificã, dezvoltare tehnologicã si de inovare, denumite în continuare activitãti de cercetare-dezvoltare, se bazeazã pe un ansamblu de principii morale si de proceduri destinate respectãrii acestora.

(2) Principiile morale si procedurile destinate respectãrii acestora sunt cele reunite în Codul de eticã si deontologie profesionalã al personalului de cercetare-dezvoltare, elaborat de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(3) Respectarea acestor principii morale determinã buna conduitã în activitatea de cercetare-dezvoltare.

Art. 2. - (1) Activitatea de cercetare-dezvoltare trebuie sã se desfãsoare în respect fatã de fiinta si demnitatea umanã, precum si fatã de suferinta animalelor, care trebuie prevenitã sau redusã la minimum.

(2) Buna conduitã în cercetare-dezvoltare trebuie sã se desfãsoare cu ocrotirea si refacerea mediului natural si a echilibrului ecologic, asigurându-se protectia acestora fatã de eventualele agresiuni produse de stiintã si tehnologie.

(3) Buna conduitã în cercetare-dezvoltare exclude:

a) ascunderea sau înlãturarea rezultatelor nedorite;

b) confectionarea de rezultate;

c) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;

d) interpretarea deliberat distorsionatã a rezultatelor si deformarea concluziilor;

e) plagierea rezultatelor sau a publicatiilor altor autori;

f) prezentarea deliberat deformatã a rezultatelor altor cercetãtori;

g) neatribuirea corectã a paternitãtii unei lucrãri;

h) introducerea de informatii false în solicitãrile de granturi sau de finantare;

i) nedezvãluirea conflictelor de interese;

j) deturnarea fondurilor de cercetare;

k) neînregistrarea si/sau nestocarea rezultatelor, precum si înregistrarea si/sau stocarea eronatã a rezultatelor;

l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii proiectului, cu privire la: drepturi salariale, rãspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetãrilor, surse de finantare si asocieri;

m) lipsa de obiectivitate în evaluãri si nerespectarea conditiilor de confidentialitate;

n) publicarea sau finantarea repetatã a acelorasi rezultate ca elemente de noutate stiintificã.

(4) Personalul de cercetare-dezvoltare are responsabilitãti conform legislatiei în domeniu si codurilor deontologice profesionale în cercetãrile pe subiecti umani, în folosirea animalelor pentru experimente si în protectia mediului.

(5) Buna conduitã în cercetare-dezvoltare se asigurã în conformitate cu reglementãrile internationale din domeniu, cu legislatia Uniunii Europene si cu regulile de eticã ale programelor de cercetare stiintificã ale acesteia.

Art. 3. - Datele contradictorii, diferentele de conceptie experimentalã sau de practicã, diferentele de interpretare a datelor, diferentele de opinie sunt factori specifici cercetãrii-dezvoltãrii si nu constituie abateri de la buna conduitã.

Art. 4. - În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni sunt definiti astfel:

a) frauda în stiintã - actiunea deliberatã de confectionare, falsificare, plagiere sau înstrãinare ilicitã a rezultatelor cercetãrii stiintifice;

b) confectionarea de date - înregistrarea si prezentarea unor date din imaginatie, care nu sunt obtinute prin metodele de lucru folosite în cercetare;

c) falsificare - mãsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau rezultate de naturã a deforma rezultatele cercetãrii;

d) plagiat - însusirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obtinute, prezentându-le drept creatie personalã;

e) conflict de interese - situatia de incompatibilitate în care se aflã o persoanã care are un interes personal ce influenteazã impartialitatea si obiectivitatea activitãtilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea si raportarea activitãtilor de cercetare-dezvoltare; interesul personal include orice avantaj pentru persoana în cauzã, sotul/sotia, rude ori afini, pânã la gradul al patrulea inclusiv, sau pentru institutia din care face parte.

CAPITOLUL II

Consiliul National de Eticã a Cercetãrii Stiintifice, Dezvoltãrii Tehnologice si Inovãrii

Art. 5. - (1) În vederea coordonãrii si monitorizãrii aplicãrii normelor de conduitã moralã si profesionalã în activitãtile de cercetare-dezvoltare, se înfiinteazã Consiliul National de Eticã a Cercetãrii Stiintifice, Dezvoltãrii Tehnologice si Inovãrii, denumit în continuare Consiliul National de Eticã, organism consultativ, fãrã personalitate juridicã, pe lângã autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(2) Componenta si Regulamentul de organizare si functionare ale Consiliului National de Eticã se stabilesc prin ordin al conducãtorului autoritãtii de stat pentru cercetare-dezvoltare, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Membrii Consiliului National de Eticã trebuie sã fie persoane cu activitate recunoscutã în domeniu: academicieni, profesori universitari, cercetãtori stiintifici gradul I, functionari publici, reprezentanti ai autoritãtii de stat pentru cercetare-dezvoltare si ai altor ordonatori principali de credite care au în subordine si/sau în coordonare unitãti de cercetare-dezvoltare.

(4) Pentru activitatea desfãsuratã, membrii Consiliului National de Eticã sunt remunerati de cãtre autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare la nivelul maxim al gradului profesional cel mai mare din activitatea de cercetare-dezvoltare, stabilit pentru unitãtile bugetare, în functie de orele efectiv lucrate.

Art. 6. - În sensul prezentei legi, autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare este Ministerul Educatiei si Cercetãrii.

Art. 7. - Consiliul National de Eticã are urmãtoarele atributii:

a) stabileste principiile etice specifice domeniului de cercetare-dezvoltare;

b) elaboreazã codurile de eticã pe domenii de activitate;

c) stabileste procedurile specifice de urmat în cazul aparitiei unei conduite necorespunzãtoare;

d) urmãreste aplicarea si respectarea de cãtre unitãtile si institutiile de cercetare-dezvoltare, precum si de cãtre personalul de cercetare-dezvoltare a dispozitiilor legale referitoare la normele de conduitã moralã si profesionalã;

e) formuleazã opinii si recomandãri în legãturã cu problemele de naturã eticã ridicate de evolutia stiintei si a cunoasterii;

f) analizeazã cazurile sesizate referitoare la încãlcarea regulilor de bunã conduitã si face recomandãri de solutionare si/sau de aplicare a sanctiunilor;

g) îndeplineste si alte atributii stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.

Art. 8. - (1) Consiliul National de Eticã îsi desfãsoarã activitatea în plen si în comisii de eticã pe domenii de stiintã si tehnologie, cu statut permanent sau temporar.

(2) Consiliul National de Eticã poate avea comisii de eticã, cu statut permanent, pentru:

a) stiinte socioumaniste;

b) stiinte legate de lumea viului;

c) stiinte exacte si tehnice.

(3) Consiliul National de Eticã are un aparat propriu de lucru si, atunci când este cazul, poate apela la experti.

CAPITOLUL III

Comisiile de eticã

Art. 9. - (1) Unitãtile si institutiile care fac parte din sistemul national de cercetare-dezvoltare, unitãtile si/sau institutiile care conduc programe de cercetare-dezvoltare, precum si unitãtile care asigurã valorificarea rezultatelor sunt responsabile pentru respectarea normelor si a valorilor etice în cercetare-dezvoltare.

(2) În cadrul unitãtilor si al institutiilor prevãzute la alin. (1) se înfiinteazã comisii de eticã, pe lângã consiliile stiintifice sau, dupã caz, pe lângã consiliile de administratie.

(3) Componenta comisiilor de eticã este propusã de consiliile stiintifice sau, dupã caz, de consiliile de administratie si se aprobã prin ordin al conducãtorului institutiei sau al unitãtii prevãzute la alin. (1).

Art. 10. - Atributiile comisiilor de eticã sunt urmãtoarele:

a) urmãresc în cadrul unitãtilor sau al institutiilor respectarea codurilor de eticã specifice domeniului;

b) cerceteazã cazurile de abateri de la etica profesionalã si propun conducerii unitãtii sau institutiei mãsurile necesare.

Art. 11. - (1) În cazul abaterilor de la buna conduitã, sesizate în scris, pe bazã de dovezi, de persoane sau institutii cunoscute, procedura urmatã de comisiile de eticã cuprinde urmãtoarele etape:

a) informarea în scris a persoanei/persoanelor incriminate cu privire la începerea anchetei, motivele si dovezile existente;

b) formularea de recomandãri cãtre conducãtorul institutiei sau al unitãtii.

(2) Termenul de rãspuns la sesizare este de maximum 30 de zile de la începerea anchetei. Persoana gãsitã vinovatã de cãtre comisia de eticã poate sã se adreseze Consiliului National de Eticã, ce verificã contestatia si stabileste în termen de 30 de zile verdictul, propunerile si recomandãrile cãtre conducãtorul institutiei sau al unitãtii.

(3) Pentru analizarea contestatiei, membrii Consiliului National de Eticã au acces la acele documente ale institutiei sau ale unitãtii care sunt legate de acuzatiile ce urmeazã a fi verificate.

Art. 12. - Evaluarea din punct de vedere etic a proiectelor de cercetare-dezvoltare si inovare se realizeazã de cãtre comisiile de evaluare ale acestora si va cuprinde în mod obligatoriu verificarea conformitãtii proiectelor respective cu:

a) reglementãrile de eticã general aplicabile, referitoare la:

1. protectia persoanei umane:

- utilizarea embrionilor umani, precum si a altor mostre biologice umane;

- utilizarea datelor personale pentru bãnci biologice, inclusiv bãnci de gene;

- utilizarea pentru teste clinice a persoanelor (indivizi sau populatie) din urmãtoarele categorii: persoane care nu-si pot da acordul, în special copii, femei gravide, voluntari sãnãtosi;

- protectia datelor personale;

2. protectia animalelor, inclusiv a animalelor transgenice si a primatelor nonumane;

3. protectia mediului;

b) reglementãrile de eticã specifice, interne si internationale, aplicabile pentru cercetarea respectivã si care trebuie specificate explicit prin proiect.

Art. 13. - La elaborarea normelor referitoare la eticã, precum si în derularea efectivã a activitãtilor de cercetare-dezvoltare si inovare se vor respecta reglementãrile internationale la care România este parte.

Art. 14. - (1) Pentru abaterile de la buna conduitã în cercetare-dezvoltare, constatate si dovedite, Consiliul National de Eticã propune aplicarea urmãtoarelor sanctiuni:

a) îndepãrtarea persoanei/persoanelor din echipa de realizare a proiectului;

b) schimbarea responsabilului de proiect;

c) retragerea si/sau corectarea tuturor lucrãrilor publicate prin încãlcarea regulilor de bunã conduitã;

d) mustrare scrisã;

e) retrogradarea din functie;

f) suspendarea din functie;

g) concedierea.

(2) De asemenea, pentru abaterile de la buna conduitã în cercetare-dezvoltare se aplicã sanctiunile disciplinare prevãzute în Codul de eticã si deontologie profesionalã al personalului de cercetare-dezvoltare, precum si sanctiunile prevãzute în Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicatã, cu modificãrile ulterioare, în Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, republicatã, si în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

Art. 15. - Codurile etice pe domenii ale cercetãrii se elaboreazã de Consiliul National de Eticã, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, si se aprobã prin ordin al conducãtorului autoritãtii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

Art. 16. - Prezenta lege intrã în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 17 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 18 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

CONSTANTIN NITÃ

Bucuresti, 27 mai 2004.

Nr. 206.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind buna conduitã în cercetarea stiintificã, dezvoltarea tehnologicã si inovare

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind buna conduitã în cercetarea stiintificã, dezvoltarea tehnologicã si inovare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 371.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 13/2004 privind aprobarea actului aditional la contractul de vânzare-cumpãrare de actiuni nr. 1.479/1997 si pentru solutionarea amiabilã a litigiului arbitral initiat de Pol Am Pack - S.A. Polonia în fata Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13 din 1 aprilie 2004 privind aprobarea actului aditional la contractul de vânzare-cumpãrare de actiuni nr. 1.479/1997 si pentru solutionarea amiabilã a litigiului arbitral initiat de Pol Am Pack - S.A. Polonia în fata Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 6 aprilie 2004.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 26 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VÃCÃROIU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 11 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 27 mai 2004.

Nr. 207.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 13/2004 privind aprobarea actului aditional la contractul de vânzare-cumpãrare de actiuni nr. 1.479/1997 si pentru solutionarea amiabilã a litigiului arbitral initiat de Pol Am Pack - S.A. Polonia în fata Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 13/2004 privind aprobarea actului aditional la contractul de vânzare-cumpãrare de actiuni nr. 1.479/1997 si pentru solutionarea amiabilã a litigiului arbitral initiat de Pol Am Pack - S.A. Polonia în fata Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 372.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru completarea art. 1 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfãsurarea adunãrilor publice

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Dupã alineatul 2 al articolului 1 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfãsurarea adunãrilor publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 25 septembrie 1991, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins: “Pentru competitiile sportive internationale, precum si pentru manifestãrile sportive internationale, declararea prealabilã este obligatorie, indiferent de locul de desfãsurare a acestora.”

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 15 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 11 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 27 mai 2004.

Nr. 208.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea art. 1 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfãsurarea adunãrilor publice

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru completarea art. 1 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfãsurarea adunãrilor publice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 373.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 12/2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vãduvelor de rãzboi

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 12 din 23 martie 2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vãduvelor de rãzboi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 martie 2004.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 15 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 27 mai 2004.

Nr. 210.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 12/2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vãduvelor de rãzboi

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 12/2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vãduvelor de rãzboi si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 375.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind unele mãsuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - În scopul asigurãrii protectiei victimelor infractiunilor, prezenta lege reglementeazã unele mãsuri de informare a victimelor infractiunilor cu privire la drepturile acestora, precum si de consiliere psihologicã, asistentã juridicã gratuitã si compensatie financiarã de cãtre stat a victimelor unor infractiuni.

Art. 2. - Ministerul Justitiei, prin Institutul National al Magistraturii, si Ministerul Administratiei si Internelor au obligatia de a asigura specializarea personalului care, în exercitarea atributiilor prevãzute de lege, stabileste legãturi directe cu victimele infractiunilor.

Art. 3. - Autoritãtile publice cu atributii în domeniul protectiei victimelor infractiunilor, în cooperare cu organizatiile neguvernamentale, organizeazã campanii publice de informare în acest domeniu.

CAPITOLUL II

Informarea victimelor infractiunilor

Art. 4. - (1) Judecãtorii, în cazul infractiunilor pentru care plângerea prealabilã se adreseazã instantei de judecatã, procurorii, ofiterii si agentii de politie au obligatia de a încunostinta victimele infractiunilor cu privire la:

a) serviciile si organizatiile care asigurã consiliere psihologicã sau orice alte forme de asistentã a victimei, în functie de necesitãtile acesteia;

b) organul de urmãrire penalã la care pot face plângere;

c) dreptul la asistentã juridicã si institutia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;

d) conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gratuite;

e) drepturile procesuale ale persoanei vãtãmate, ale pãrtii vãtãmate si ale pãrtii civile;

f) conditiile si procedura pentru a beneficia de dispozitiile art. 861, 862, 864 si 865 din Codul de procedurã penalã, precum si de dispozitiile Legii nr. 682/2002 privind protectia martorilor;

g) conditiile si procedura pentru acordarea compensatiilor financiare de cãtre stat.

(2) Informatiile prevãzute la alin. (1) sunt aduse la cunostintã victimei de cãtre judecãtorul, procurorul, ofiterul sau agentul de politie la care victima se prezintã.

(3) Informatiile prevãzute la alin. (1) sunt aduse la cunostintã victimei, în scris sau verbal, într-o limbã pe care aceasta o întelege.

(4) Îndeplinirea obligatiilor prevãzute la alin. (1)-(3) se consemneazã într-un proces-verbal, care se înregistreazã la institutia din care face parte judecãtorul, procurorul, ofiterul sau agentul de politie la care se prezintã victima.

Art. 5. - (1) Ministerul Justitiei si Ministerul Administratiei si Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, asigurã functionarea unei linii telefonice disponibile permanent

pentru informarea victimelor infractiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigurã comunicarea informatiilor prevãzute la art. 4 alin. (1).

(2) Accesul la linia telefonicã prevãzutã la alin. (1) se asigurã, în mod gratuit, prin apelarea unui numãr de telefon unic la nivel national.

(3) Personalul care asigurã comunicarea informatiilor prin intermediul liniei telefonice prevãzute la alin. (1) are obligatia de a anunta unitãtile de politie dacã din convorbirea telefonicã rezultã cã victima este în pericol.

(4) Autoritãtile administratiei publice locale si organizatiile neguvernamentale pot înfiinta la nivel local linii telefonice pentru informarea victimelor infractiunilor.

Art. 6. - (1) Informatiile prevãzute la art. 4 alin. (1) se publicã pe paginile de Internet ale Ministerului Justitiei si ale Ministerului Administratiei si Internelor.

(2) Instantele judecãtoresti, parchetele de pe lângã instantele judecãtoresti si unitãtile de politie pot publica pe pagina de Internet informatiile prevãzute la art. 4 alin. (1).

CAPITOLUL III

Consilierea psihologicã a victimelor unor infractiuni si alte forme de asistentã a victimelor infractiunilor

Art. 7. - Consilierea psihologicã a victimelor infractiunilor se asigurã, în conditiile prezentei legi, de cãtre serviciile de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor, care functioneazã pe lângã tribunale.

Art. 8. - (1) Consilierea psihologicã asiguratã de serviciile de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor se acordã gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infractiunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, pentru victimele infractiunilor de lovire sau alte violente si vãtãmare corporalã, sãvârsite asupra membrilor familiei, prevãzute la art. 180 alin. 11 si 21 si art. 181 alin. 11 din Codul penal, ale infractiunii de vãtãmare corporalã gravã, prevãzutã la art. 182 din Codul penal, ale infractiunilor intentionate care au avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a victimei, ale infractiunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexualã si coruptie sexualã, prevãzute la art. 197, 198, art. 201 alin. 2-5 si la art. 202 din Codul penal, ale infractiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevãzutã la art. 306 din Codul penal, precum si pentru victimele infractiunilor prevãzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(2) Consilierea psihologicã gratuitã se acordã victimelor infractiunilor prevãzute la alin. (1), dacã infractiunea a fost sãvârsitã pe teritoriul României sau dacã infractiunea a fost sãvârsitã în afara teritoriului României si victima este cetãtean român sau strãin care locuieste legal în România.

Art. 9. - Consilierea psihologicã gratuitã asiguratã de serviciile de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor se acordã pe o perioadã de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadã de cel mult 6 luni.

Art. 10. - (1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor de pe lângã tribunalul în a cãrui circumscriptie domiciliazã victima.

(2) Cererea poate fi depusã numai dupã sesizarea organelor de urmãrire penalã sau a instantei de judecatã cu privire la sãvârsirea infractiunii.

(3) Cererea trebuie sã cuprindã:

a) numele, prenumele, cetãtenia, data si locul nasterii, domiciliul sau resedinta victimei;

b) data, locul si circumstantele sãvârsirii infractiunii;

c) data sesizãrii si organul judiciar sesizat.

(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexeazã, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere.

(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se solutioneazã în termen de 10 zile de la data depunerii.

Art. 11. - Serviciile de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor pot asigura si alte forme de asistentã a victimelor infractiunilor.

Art. 12. - Organizatiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în cooperare cu autoritãtile publice, servicii pentru consilierea psihologicã a victimelor infractiunilor si pentru asigurarea altor forme de asistentã a victimelor infractiunilor. În acest scop, organizatiile neguvernamentale pot beneficia, în conditiile legii, de subventii de la bugetul de stat.

Art. 13. - Victimele traficului de persoane si ale violentei în familie beneficiazã si de mãsurile de protectie si de asistentã prevãzute de Legea nr. 678/2001, cu modificãrile ulterioare, sau, dupã caz, de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

CAPITOLUL IV

Asistenta juridicã gratuitã a victimelor unor infractiuni

Art. 14. - (1) Asistenta juridicã gratuitã se acordã, la cerere, urmãtoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cãrora a fost sãvârsitã o tentativã la infractiunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, o infractiune de vãtãmare corporalã gravã, prevãzutã la art. 182 din Codul penal, o infractiune intentionatã care a avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a victimei, o infractiune de viol, act sexual cu un minor si perversiune sexualã, prevãzute la art. 197, 198 si art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;

b) sotul, copiii si persoanele aflate în întretinerea persoanelor decedate prin sãvârsirea infractiunilor de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, precum si a infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea persoanei.

(2) Asistenta juridicã gratuitã se acordã victimelor prevãzute la alin. (1) dacã infractiunea a fost sãvârsitã pe teritoriul României sau, în cazul în care infractiunea a fost sãvârsitã în afara teritoriului României, dacã victima este cetãtean român sau strãin care locuieste legal în România si procesul penal se desfãsoarã în România.

Art. 15. - Asistenta juridicã gratuitã se acordã, la cerere, victimelor altor infractiuni decât cele prevãzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea conditiilor stabilite la art. 14 alin. (2), dacã venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bazã minim brut pe tarã stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistentã juridicã gratuitã.

Art. 16. - (1) Asistenta juridicã gratuitã se acordã numai dacã victima a sesizat organele de urmãrire penalã sau instanta de judecatã în termen de 60 de zile de la data sãvârsirii infractiunii.

(2) În cazul victimelor prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care victima a luat cunostintã de sãvârsirea infractiunii.

(3) Dacã victima s-a aflat în imposibilitatea, fizicã sau psihicã, de a sesiza organele de urmãrire penalã, termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani si cele puse sub interdictie nu au obligatia de a sesiza organele de urmãrire penalã sau instanta de judecatã cu privire la sãvârsirea infractiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdictie poate sesiza organele de urmãrire penalã cu privire la sãvârsirea infractiunii.

Art. 17. - (1) Cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cãrui circumscriptie domiciliazã victima si se solutioneazã de doi judecãtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensatii financiare victimelor unor infractiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data depunerii.

(2) Cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite trebuie sã cuprindã:

a) numele, prenumele, cetãtenia, data si locul nasterii, domiciliul sau resedinta victimei;

b) data, locul si circumstantele sãvârsirii infractiunii;

c) dacã este cazul, data sesizãrii si organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã, sesizatã potrivit art. 16;

d) calitatea de sot, copil sau persoanã aflatã în întretinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. b);

e) dacã este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei;

f) numele, prenumele si forma de exercitare a profesiei de avocat de cãtre apãrãtorul ales sau mentiunea cã victima nu si-a ales un apãrãtor.

(3) La cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite se anexeazã, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere si orice alte documente detinute de victimã, utile pentru solutionarea cererii.

(4) Cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite se solutioneazã prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.

(5) În cazul în care victima nu si-a ales un apãrãtor, încheierea prin care s-a admis cererea de asistentã juridicã gratuitã trebuie sã cuprindã si desemnarea unui apãrãtor din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si Statutului profesiei de avocat.

(6) Încheierea prin care s-a solutionat cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite se comunicã victimei.

(7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite este supusã reexaminãrii de cãtre tribunalul în cadrul cãruia functioneazã Comisia pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare. Reexaminarea se solutioneazã în complet format din doi judecãtori.

Art. 18. - (1) Asistenta juridicã gratuitã se acordã fiecãrei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu douã salarii de bazã minime brute pe tarã, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistentã juridicã gratuitã.

(2) Fondurile necesare pentru acordarea asistentei juridice gratuite se asigurã din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei.

Art. 19. - Dispozitiile art. 14-18 se aplicã în mod corespunzãtor si pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoresti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infractiunii.

Art. 20. - (1) Cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite si cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoresti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infractiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdictie.

(2) Cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite si cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoresti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infractiunii pot fi formulate si de organizatiile neguvernamentale care îsi desfãsoarã activitatea în domeniul protectiei victimelor, dacã sunt semnate de victimã, cuprind datele prevãzute la art. 17 alin. (2) si sunt anexate documentele prevãzute la art. 17 alin. (3).

(3) Cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite si cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotãrârii judecãtoresti prin care au fost acordate despãgubiri civile victimei infractiunii sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL V

Acordarea de cãtre stat a compensatiilor financiare victimelor unor infractiuni

Art. 21. - (1) Compensatia financiarã se acordã, la cerere, în conditiile prezentului capitol, urmãtoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cãrora a fost sãvârsitã o tentativã la infractiunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, o infractiune de vãtãmare corporalã gravã, prevãzutã la art. 182 din Codul penal, o infractiune intentionatã care a avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a victimei, o infractiune de viol, act sexual cu un minor si perversiune sexualã, prevãzute la art. 197, 198 si art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;

b) sotul, copiii si persoanele aflate în întretinerea persoanelor decedate prin sãvârsirea infractiunilor de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, precum si a infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea persoanei.

(2) Compensatia financiarã se acordã victimelor prevãzute la alin. (1) dacã infractiunea a fost sãvârsitã pe teritoriul României si victima este cetãtean român sau strãin care locuieste legal în România.

(3) Compensatia financiarã se acordã victimelor prevãzute la alin. (1) în baza conventiilor internationale la care România este parte, dacã infractiunea a fost sãvârsitã pe teritoriul României si victima este strãin care nu locuieste în România.

Art. 22. - (1) Compensatia financiarã nu se acordã dacã:

a) se stabileste cã fapta nu existã sau nu este prevãzutã de legea penalã ori cã fapta a fost sãvârsitã în stare de legitimã apãrare împotriva atacului victimei în conditiile art. 44 din Codul penal;

b) victima este condamnatã definitiv pentru participarea la un grup infractional organizat;

c) victima este condamnatã definitiv pentru una dintre infractiunile prevãzute la art. 21 alin. (1);

d) instanta retine în favoarea fãptuitorului circumstanta atenuantã a depãsirii limitelor legitimei apãrãri împotriva atacului victimei, prevãzutã la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanta atenuantã a provocãrii prevãzutã la art. 73 lit. b) din Codul penal.

(2) Victima care a beneficiat de compensatie financiarã sau de un avans din compensatia financiarã este obligatã la restituirea sumelor dacã se stabileste existenta unuia dintre cazurile prevãzute la alin. (1).

Art. 23. - (1) Compensatia financiarã se acordã victimei numai dacã aceasta a sesizat organele de urmãrire penalã sau instanta de judecatã în termen de 60 de zile de la data sãvârsirii infractiunii.

(2) În cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care victima a luat cunostintã de sãvârsirea infractiunii.

(3) Dacã victima s-a aflat în imposibilitatea, fizicã sau psihicã, de a sesiza organele de urmãrire penalã sau instanta de judecatã, termenul de 60 de zile se calculeazã de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani si cele puse sub interdictie nu au obligatia de a sesiza organele de urmãrire penalã sau instanta de judecatã cu privire la sãvârsirea infractiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdictie poate sesiza organele de urmãrire penalã cu privire la sãvârsirea infractiunii.

Art. 24. - (1) În cazul în care fãptuitorul este cunoscut, compensatia financiarã poate fi acordatã victimei dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:

a) victima a formulat cererea de compensatie financiarã în termen de un an, dupã caz:

1. de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care instanta penalã a pronuntat condamnarea sau achitarea în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. d) si e) din Codul de procedurã penalã si a acordat despãgubiri civile ori a pronuntat achitarea în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã sau încetarea procesului penal în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. g) si i1) din Codul de procedurã penalã;

2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) si e) din Codul de procedurã penalã sau a dispus încetarea urmãririi penale în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedurã penalã;

3. de la data la care s-a dispus neînceperea urmãririi penale în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) si g) din Codul de procedurã penalã;

b) victima s-a constituit ca parte civilã în cadrul procesului penal, cu exceptia cazului prevãzut la lit. a) pct. 3;

c) fãptuitorul este insolvabil sau dispãrut;

d) victima nu a obtinut repararea integralã a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.

(2) Dacã victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensatie financiarã, termenul de un an prevãzut la alin. (1) lit. a) se calculeazã de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(3) În cazul în care instanta a dispus disjungerea actiunii civile de actiunea penalã, termenul de un an prevãzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii prin care a fost admisã actiunea civilã.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani si cele puse sub interdictie nu au obligatia prevãzutã la alin. (1) lit. b).

Art. 25. - În cazul în care fãptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de compensatie financiarã în termen de 3 ani de la data sãvârsirii infractiunii, dacã este îndeplinitã conditia prevãzutã la art. 24 alin. (1) lit. d).

Art. 26. - Dacã victima este un minor si reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensatie financiarã în termenele prevãzute, dupã caz, la art. 24 sau 25, aceste termene încep sã curgã de la data la care victima a împlinit vârsta de 18 ani.

Art. 27. - (1) Compensatia financiarã se acordã victimei pentru urmãtoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin sãvârsirea infractiunii:

a) în cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. a):

1. cheltuielile de spitalizare si alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimã;

2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin sãvârsirea infractiunii;

3. câstigurile de care victima este lipsitã de pe urma sãvârsirii infractiunii;

b) în cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. b):

1. cheltuielile de înmormântare;

2. întretinerea de care victima este lipsitã din cauza sãvârsirii infractiunii.

(2) Compensatia financiarã pentru prejudiciile materiale prevãzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordã în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bazã minime brute pe tarã stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensatie financiarã.

(3) Sumele de bani plãtite de fãptuitor cu titlu de despãgubiri civile si indemnizatia obtinutã de victimã de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin sãvârsirea infractiunii se scad din cuantumul compensatiei financiare acordate de stat victimei.

Art. 28. - (1) Cererea de compensatie financiarã se depune la tribunalul în a cãrui circumscriptie domiciliazã victima si se solutioneazã de doi judecãtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor, constituite în fiecare tribunal.

(2) Comisia pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor este alcãtuitã din cel putin doi judecãtori, desemnati pentru o perioadã de 3 ani de adunarea generalã a judecãtorilor tribunalului.

(3) Adunarea generalã a judecãtorilor tribunalului desemneazã, pentru o perioadã de 3 ani, si un numãr egal de judecãtori supleanti ai judecãtorilor care alcãtuiesc Comisia pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor.

(4) Judecãtorii supleanti prevãzuti la alin. (3) participã la solutionarea cererilor de compensatii financiare în cazul imposibilitãtii de participare a unuia sau a ambilor judecãtori care alcãtuiesc Comisia pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor.

(5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor este asigurat de unul sau mai multi grefieri, desemnati de presedintele tribunalului.

Art. 29. - (1) Cererea de compensatie financiarã trebuie sã cuprindã:

a) numele, prenumele, cetãtenia, data si locul nasterii, domiciliul sau resedinta victimei;

b) data, locul si împrejurãrile sãvârsirii infractiunii care a cauzat prejudiciul;

c) categoriile de prejudicii suferite prin sãvârsirea infractiunii, care se încadreazã în dispozitiile art. 27 alin. (1);

d) dacã este cazul, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã si data sesizãrii acestora;

e) dacã este cazul, numãrul si data hotãrârii judecãtoresti sau a actului organului de urmãrire penalã, prevãzute la art. 24 alin. (1) lit. a);

f) calitatea de sot, copil sau persoanã aflatã în întretinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevãzute la art. 21 alin. (1) lit. b);

g) antecedentele penale;

h) sumele plãtite cu titlu de despãgubiri de cãtre fãptuitor sau indemnizatia obtinutã de victimã de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin sãvârsirea infractiunii;

i) cuantumul compensatiei financiare solicitate.

(2) La cererea de compensatie financiarã se anexeazã, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere si orice alte documente detinute de victimã, utile pentru solutionarea cererii.

Art. 30. - (1) Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor un avans din compensatia financiarã, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bazã minime brute pe tarã stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.

(2) Avansul se poate solicita prin cererea de compensatie financiarã sau printr-o cerere separatã, care poate fi formulatã oricând dupã sesizarea organelor de urmãrire penalã sau a instantei de judecatã, dacã este cazul, potrivit art. 23, si cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensatie. Dispozitiile art. 29 se aplicã în mod corespunzãtor în cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separatã, în care se mentioneazã si stadiul procedurii judiciare.

(3) Avansul se acordã dacã victima se aflã într-o situatie financiarã precarã.

(4) Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensatia financiarã se solutioneazã în termen de 30 de zile de la data solicitãrii, de doi judecãtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor.

(5) În cazul respingerii cererii de compensatie financiarã, victima este obligatã la restituirea avansului, cu exceptia cazului în care cererea de compensatie financiarã a fost respinsã numai pentru motivul cã fãptuitorul nu este insolvabil sau dispãrut.

(6) Victima care a beneficiat de un avans din compensatia financiarã este obligatã la restituirea acestuia dacã nu a depus cererea pentru compensatie financiarã în termenele prevãzute, dupã caz, la art. 24, 25 sau 26.

Art. 31. - (1) Cererea de compensatie financiarã si cererea privind acordarea unui avans din compensatia financiarã se solutioneazã în camera de consiliu, cu citarea victimei.

(2) Participarea procurorului este obligatorie.

(3) În vederea solutionãrii cererii, Comisia pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor în complet format din doi judecãtori poate sã audieze persoane, sã solicite documente si sã administreze orice alte probe pe care le considerã utile pentru solutionarea cererii.

(4) Solutionând cererea de compensatie financiarã sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor în complet format din doi judecãtori poate pronunta, prin hotãrâre, una dintre urmãtoarele solutii:

a) admite cererea si stabileste cuantumul compensatiei financiare sau, dupã caz, al avansului din aceasta;

b) respinge cererea dacã nu sunt întrunite conditiile prevãzute de prezenta lege pentru acordarea compensatiei financiare sau, dupã caz, a avansului din aceasta.

(5) Hotãrârea prin care s-a solutionat cererea de compensatie financiarã sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunicã victimei.

(6) Hotãrârea poate fi atacatã cu recurs la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 32. - Comisia pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor are obligatia de a informa organul de urmãrire penalã sau instanta învestitã cu judecarea infractiunii ori, dupã caz, instanta învestitã cu solutionarea actiunii civile, cu privire la cererea de compensatie financiarã ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensatia financiarã.

Art. 33. - (1) Fondurile necesare pentru acordarea compensatiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infractiunilor se asigurã de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei.

(2) Plata compensatiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infractiunilor se asigurã de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care a fost acordatã compensatia financiarã sau un avans din aceasta.

(3) Statul, prin Ministerul Justitiei, se subrogã în drepturile victimei care a beneficiat de compensatie financiarã sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plãtite victimei.

Art. 34. - (1) Cererea de compensatie financiarã si cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate de cãtre reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdictie.

(2) Cererea de compensatie financiarã si cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate si de cãtre organizatiile neguvernamentale care îsi desfãsoarã activitatea în domeniul protectiei victimelor, dacã sunt semnate de victimã, cuprind datele prevãzute la art. 29 alin. (1) si sunt anexate documentele prevãzute la art. 29 alin. (2). În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separatã, în cerere se mentioneazã si stadiul procedurii judiciare.

(3) Cererea de compensatie financiarã si cererea privind acordarea unui avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

Art. 35. - Denumirea servicii de reintegrare socialã a infractorilor si de supraveghere a executãrii sanctiunilor neprivative de libertate sau denumirea servicii de reintegrare socialã si supraveghere, prevãzutã în Ordonanta Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare socialã a infractorilor si de supraveghere a executãrii sanctiunilor neprivative de libertate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 129/2002, precum si în alte acte normative, se înlocuieste cu denumirea servicii de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor.

Art. 36. - Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 19 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DAN MIRCEA POPESCU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 11 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 27 mai 2004.

Nr. 211.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind unele mãsuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind unele mãsuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 376.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGEA

asigurãrilor private de sãnãtate

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - Asigurãrile private de sãnãtate pentru plata serviciilor medicale constituie un sistem facultativ, suplimentar celui de asigurãri de sãnãtate obligatoriu, care acoperã asiguratilor serviciile medicale în conditiile legislatiei privind organizarea si functionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate.

Art. 2. - În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:

a) prin pachetul de servicii de bazã se întelege serviciile acoperite prin asigurãrile sociale de sãnãtate, conform prevederilor legale în vigoare;

b) prin pachetul suplimentar de servicii se întelege serviciile acoperite în temeiul unei asigurãri private de sãnãtate, stabilite în contractul de asigurare privatã de sãnãtate.

Art. 3. - (1) Asigurãrile private de sãnãtate pot fi, în sensul prezentei legi, asigurãri de tip complementar, suplimentar si substitutiv.

(2) Asigurãrile private de sãnãtate de tip complementar suportã total sau partial plata serviciilor excluse partial de cãtre asigurãrile sociale de sãnãtate din pachetul de bazã, inclusiv coplãtile, dupã caz.

(3) Asigurãrile private de sãnãtate de tip suplimentar suportã total sau partial plata pentru serviciile care excedeazã pachetului de servicii de bazã din sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate privind furnizarea unui grad ridicat de confort, accesul rapid la servicii medicale în cazul listelor de asteptare, servicii medicale speciale în strãinãtate si alte servicii.

(4) Asigurãrile private de sãnãtate de tip substitutiv suportã total sau partial plata pentru orice tip de servicii, inclusiv pentru cele prevãzute la art. 2 lit. a).

Art. 4. - (1) Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurãri private de sãnãtate orice persoane, cetãteni români, cetãteni strãini sau apatrizi cu domiciliul sau, dupã caz, resedinta pe teritoriul României care, dupã îndeplinirea cerintelor obligatorii ale asigurãrilor sociale de sãnãtate, încheie contracte cu societãti de asigurãri private de sãnãtate, denumite în continuare asigurãtori, si achitã prima de asigurare.

(2) Cetãtenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum si cetãtenii statelor cu care România a încheiat acorduri, întelegeri, conventii sau protocoale internationale de cooperare în domeniul sãnãtãtii si stiintelor medicale sunt eligibili pentru serviciile oferite de sistemul de asigurãri private de sãnãtate si fãrã îndeplinirea cerintelor obligatorii ale asigurãrilor sociale de sãnãtate, dacã acordurile, întelegerile, conventiile sau protocoalele încheiate între România si tara respectivã nu prevãd altfel.

Art. 5. - (1) Asiguratii sunt persoanele fizice care au un contract de asigurare privatã de sãnãtate încheiat cu un asigurãtor, individual sau de cãtre o tertã persoanã.

(2) Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot sã încheie contracte de asigurare privatã de sãnãtate pentru angajatii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii aditionale la drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii, selectionãrii si stabilizãrii personalului angajat.

(3) Orice unitate publicã sau privatã, autorizatã, prestatoare de servicii medicale poate încheia contracte cu societãtile de asigurãri private de sãnãtate, autorizate.

(4) Societãtile de asigurãri private de sãnãtate, autorizate, pot înfiinta cabinete medicale, spitale, farmacii si alte unitãti de servicii medicale, în conditiile legii.

Art. 6. - Asigurãrile private de sãnãtate oferite de societãtile de asigurãri private de sãnãtate sunt servicii medicale si farmaceutice ce se stabilesc de cãtre fiecare societate de asigurãri private de sãnãtate sub formã de pachete de servicii, în functie de riscul individual.

Art. 7. - În sistemul asigurãrilor private de sãnãtate alegerea furnizorilor de servicii medicale de cãtre asigurat si asigurãtor este liberã.

CAPITOLUL II

Înfiintarea, autorizarea si functionarea societãtilor de asigurãri private de sãnãtate

Art. 8. - Înfiintarea, autorizarea si functionarea societãtilor de asigurãri private de sãnãtate se desfãsoarã în conformitate cu prevederile legislatiei care reglementeazã activitatea de asigurãri.

Art. 9. - Asigurãtorii pot functiona numai dacã au ca obiect de activitate si asigurãri private de sãnãtate.

Art. 10. - Autorizarea asigurãtorilor se efectueazã, în conditiile legii, de cãtre Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor.

Art. 11. - (1) Asigurãtorii au obligatia reasigurãrii, în conditiile legii.

(2) Operatiunile de reasigurare completeazã activitatea de asigurare.

Art. 12. - Conducerea asigurãtorilor care desfãsoarã activitatea de asigurãri private de sãnãtate se exercitã în conformitate cu prevederile legislatiei care reglementeazã activitatea de asigurare, completatã cu prevederile legislatiei comerciale.

CAPITOLUL III

Activitãtile societãtilor de asigurãri private de sãnãtate

Art. 13. - (1) Activitatea de asigurãri private de sãnãtate se deruleazã pe bazã de contract între pãrti si pe baza documentului de asigurare, denumit politã de asigurare.

(2) Activitãtile de asigurãri private de sãnãtate se deruleazã pe bazã de contract cu furnizorii de servicii medicale si farmaceutice si cu persoane fizice sau juridice, în calitate de asigurati sau asigurãtori.

(3) Asigurarea privatã de sãnãtate este operatiunea prin care un asigurãtor constituie, pe principiul mutualitãtii, un fond de asigurare, prin contributia unui numãr de asigurati expusi la producerea unor riscuri, si îi indemnizeazã pe cei care apeleazã la utilizarea pachetului suplimentar de servicii medicale pe seama fondului alcãtuit din primele încasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitãtii desfãsurate.

Art. 14. - Asigurãtorii vor preciza în contractul de asigurare pachetul suplimentar de servicii, în conditiile art. 2 lit. b), serviciile medicale excluse sau cele pentru care se aplicã restrictii.

Art. 15. - (1) Asiguratii au dreptul de a fi informati în detaliu de societatea de asigurãri private de sãnãtate despre serviciile medicale acordate, primele de asigurare, drepturile si obligatiile contractuale.

(2) Societãtile de asigurãri private de sãnãtate au obligatia de a prezenta datele necesare privind drepturile si obligatiile persoanei asigurate la încheierea contractului de asigurare cu aceasta. Informatiile cuprinse în contract au caracter confidential si nu pot fi divulgate de societatea de asigurãri private de sãnãtate unor terti, cu exceptia cazurilor prevãzute de lege.

Art. 16. - Decontarea cheltuielilor cãtre furnizorii de servicii medicale acordate asiguratilor se efectueazã pe baza documentelor justificative ale efectuãrii acestora.

Art. 17. - Lichidarea, dizolvarea, reorganizarea si falimentul societãtilor de asigurãri private de sãnãtate se fac conform prevederilor legale în vigoare.

CAPITOLUL IV

Contractul de asigurare privatã de sãnãtate

Art. 18. - (1) Relatiile dintre asigurat si asigurãtor, drepturile si obligatiile fiecãrei pãrti se stabilesc prin contractul de asigurare privatã de sãnãtate.

(2) Contractul de asigurare privatã de sãnãtate trebuie sã continã:

a) numele si adresele înregistrate ale pãrtilor contractante, seria si numãrul de înmatriculare ale contractului, codul unic de înregistrare si numãrul de înregistrare ale asigurãtorului de la registrul comertului;

b) tipul si volumul serviciilor medicale si ale altor servicii;

c) conditiile de asigurare a serviciilor care sunt garantate de asigurãtor pentru asigurati;

d) data începerii si data încetãrii asigurãrii;

e) primele de asigurare, termenul si modul de platã;

f) sumele asigurate;

g) alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile pãrtilor.

Art. 19. - Prin contractul de asigurare privatã de sãnãtate asiguratul se obligã sã plãteascã o primã de asigurare privatã de sãnãtate asigurãtorului, iar acesta se obligã ca, la producerea unuia dintre riscurile asumate prin contract, sã plãteascã, în numele asiguratului, tipul de servicii medicale, în functie de cantitatea si calitatea actului medical si de riscul individual si alte servicii primite de la furnizorii de servicii medicale, în limitele si la termenele convenite, precum si cheltuielile conexe legate de serviciile respective.

Art. 20. - Prima de asigurare privatã de sãnãtate se achitã asigurãtorului de cãtre persoana fizicã sau de cãtre angajatorul care încheie contractul de asigurare privatã de sãnãtate.

Art. 21. - Asigurãtorul poate solicita informatii privind starea de sãnãtate a asiguratului, precum si efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stãrii de sãnãtate a solicitantului de cãtre un furnizor de servicii medicale desemnat de acesta.

Art. 22. - Societãtile de asigurãri private de sãnãtate deconteazã contravaloarea serviciilor medicale probate, conform contractului si politei de asigurare.

Art. 23. - Cheltuielile cu asigurãrile private de sãnãtate, efectuate de persoana fizicã sau de cãtre angajator, sunt deductibile fiscal.

Art. 24. - Diferendele survenite între asigurãtor si furnizorii de servicii medicale se aplaneazã pe cale amiabilã. În cazul imposibilitãtii rezolvãrii pe cale amiabilã, litigiile sunt deduse instantelor judecãtoresti legal

competente.

Art. 25. - Neîntelegerile survenite între asigurat si asigurãtor se solutioneazã în conformitate cu prevederile legislatiei în vigoare si cele din contractul încheiat între pãrti.

CAPITOLUL V

Supravegherea specializatã a asigurãrilor private de sãnãtate

Art. 26. - Asigurãtorii au obligatia sã organizeze proceduri de control intern pentru a asigura desfãsurarea activitãtii în conformitate cu cerintele legale si prudentiale.

Art. 27. - Asigurãtorii angajeazã un auditor financiar independent, autorizat sã desfãsoare aceastã activitate în România.

Art. 28. - Ministerul Sãnãtãtii are obligatia de a supraveghea respectarea legislatiei în vigoare din domeniul medical si farmaceutic prin persoane împuternicite în acest scop de ministrul sãnãtãtii.

Art. 29. - Personalul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor este obligat sã pãstreze secretul profesional privind informatiile primite. Furnizarea oricãrei informatii se poate face numai pe baza consimtãmântului persoanelor fizice vizate sau al angajatorilor vizati ori în cazurile prevãzute de lege, prin cerere scrisã a parchetului sau a instantei judecãtoresti.

Art. 30. - Asigurãtorii vor oferi, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, informatiile si documentele privitoare la asigurãrile private de sãnãtate pentru care sunt autorizati sã functioneze.

CAPITOLUL VI

Sanctiuni

Art. 31. - Prezentarea cu rea-credintã de informatii nereale de cãtre solicitantul contractului de asigurare, cu privire la starea sa de sãnãtate, poate conduce la rezilierea contractului.

Art. 32. - Neplata cheltuielilor cãtre furnizorii de servicii medicale sau plata cu întârziere, care depãseste 30 de zile de la data scadentei de cãtre asigurãtor, atrage calcularea de penalitãti conform prevederilor stipulate în contract.

Art. 33. - Încãlcarea dispozitiilor prezentei legi si a normelor de aplicare a acesteia se constatã de cãtre personalul împuternicit prin ordin comun al ministrului sãnãtãtii si al presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor.

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 34. - Dispozitiile prezentei legi se completeazã, dupã caz, cu cele referitoare la legislatia privind societãtile de asigurare si supravegherea asigurãrilor.

Art. 35. - Ministerul Sãnãtãtii împreunã cu Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor vor elabora normele metodologice si instructiunile de aplicare a prezentei legi, în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 36. - Prezenta lege intrã în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 3 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DAN MIRCEA POPESCU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 27 mai 2004.

Nr. 212.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii asigurãrilor private de sãnãtate

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea asigurãrilor private de sãnãtate si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 377.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea si folosirea în public de cãtre persoanele fizice a obiectelor artizanale si de distractie fabricate sau confectionate pe bazã de amestecuri pirotehnice

Având în vedere prevederile art. 294 din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 604/2003,

ministrul administratiei si internelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Normele metodologice privind vânzarea si folosirea în public de cãtre persoanele fizice a obiectelor artizanale si de distractie fabricate sau confectionate pe bazã de amestecuri pirotehnice,

prevãzute în anexa ce face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul de stat, ministrul administratiei si internelor,

Toma Zaharia,

secretar de stat

Bucuresti, 17 mai 2004.

Nr. 234.

ANEXÃ

NORME METODOLOGICE

privind vânzarea si folosirea în public de cãtre persoanele fizice a obiectelor artizanale si de distractie fabricate sau confectionate pe bazã de amestecuri pirotehnice

Art. 1. - (1) Persoanele fizice pot comercializa obiecte artizanale si de distractie fabricate sau confectionate pe bazã de amestecuri pirotehnice din clasele I si II cãtre populatie numai dacã sunt autorizate conform Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(2) Obiectele artizanale si de distractie pe bazã de amestecuri pirotehnice se pot comercializa cãtre persoanele fizice si se pot folosi în public de cãtre acestea numai în perioadele prevãzute în prezentele norme metodologice, astfel:

a) articolele din clasa I, prevãzute la art. 5 din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 536/2002, se pot comercializa si se pot folosi tot timpul anului;

b) articolele din clasa a II-a, prevãzute la art. 5 din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 536/2002, se pot comercializa în perioada 27-31 decembrie a anului si se pot folosi numai în zilele de 31 decembrie si 1 ianuarie.

Art. 2. - Sunt interzise comercializarea cãtre persoanele fizice si folosirea de cãtre acestea:

a) a pocnitorilor si petardelor de orice tip;

b) a obiectelor artizanale si de distractie pe bazã de amestecuri pirotehnice din clasele III, IV, T1 si T2.

Art. 3. - Se interzice folosirea de cãtre persoane fizice a obiectelor artizanale si de distractie pe bazã de amestecuri pirotehnice, în situatiile prevãzute de lege, precum si în urmãtoarele locuri:

a) mijloacele de transport de orice fel (terestre, aeriene, navale si feroviare);

b) clãdiri, indiferent de destinatia acestora;

c) statiile mijloacelor de transport, pe drumurile publice si aleile pietonale;

d) piete, târguri, oboare, adunãri si manifestãri publice de orice fel si în cadrul grupurilor de persoane;

e) zonele în care existã riscuri de producere a incendiilor, exploziilor, cãderilor de roci sau de alte obiecte si producerii avalanselor.

Art. 4. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme metodologice se sanctioneazã în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 126/1995, cu modificãrile si completãrile ulterioare.