MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 532         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 14 iunie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

242. - Lege privind modificarea art. 4 din Legea nr. 157/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Fondul pentru Cooperare Economică Internatională – Japonia privind Proiectul de dezvoltare a Portului Constanta-Sud, semnat la Tokyo la 27 februarie 1998

 

428. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea art. 4 din Legea nr. 157/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Fondul pentru Cooperare Economică Internatională - Japonia privind Proiectul de dezvoltare a Portului Constanta-Sud, semnat la Tokyo la 27 februarie 1998

 

243. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal

 

429. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal

 

246. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind activitatea de acreditare a laboratoarelor si organismelor pentru evaluarea conformitătii

 

435. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind activitatea de acreditare a laboratoarelor si organismelor pentru evaluarea conformitătii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 195 din 27 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

Decizia nr. 223 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, cu modificările si completările ulterioare

 

Decizia nr. 234 din 25 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

94. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare privind aprobarea Normelor de securitate radiologică în practica de radioterapie

 

Rectificări la:

- Legea nr. 174/2004

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 SENATUL

 

LEGE

privind modificarea art. 4 din Legea nr. 157/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Fondul pentru Cooperare Economică Internatională – Japonia privind Proiectul de dezvoltare a Portului Constanta-Sud, semnat la Tokyo la 27 februarie 1998

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Articolul 4 din Legea nr. 157/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Fondul pentru Cooperare Economică Internatională - Japonia privind Proiectul de dezvoltare a Portului Constanta-Sud, semnat la Tokyo la 27 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 14 august 1998, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - Contributia Guvernului României la realizarea proiectului, precum si fondurile necesare rambursării creditului, plătii dobânzilor, comisioanelor si a altor costuri externe aferente creditului vor fi asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 9 iunie 2004.

Nr. 242.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea art. 4 din Legea nr. 157/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Fondul pentru Cooperare Economică Internatională - Japonia privind Proiectul de dezvoltare a Portului Constanta-Sud, semnat la Tokyo la 27 februarie 1998

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea art. 4 din Legea nr. 157/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Fondul pentru Cooperare Economică Internatională - Japonia privind Proiectul de dezvoltare a Portului Constanta-Sud, semnat la Tokyo la 27 februarie 1998, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 7 iunie 2004.

Nr. 428.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 10 din 18 martie 2004 privind Statutul personalului vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 23 martie 2004, cu următoarele modificări si completări:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - Personalul vamal, în sensul prezentei ordonante de urgentă, are calitatea de functionar public cu statut special si cuprinde persoanele numite în functiile publice generale si specifice de conducere si de executie din cadrul Autoritătii Nationale a Vămilor.”

2. La articolul 12, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 12. - (1) Pentru activitatea depusă personalul vamal beneficiază, în raport cu functia exercitată, de drepturile de natură salarială ale functionarilor publici cu statut special similare cu cele ale politistilor de frontieră si de sporuri specifice la salariul de bază stabilite prin prezentul statut.”

3. La articolul 12, după alineatul (4) se introduce alineatul (41) cu următorul cuprins:

“(41) Personalul vamal care îsi desfăsoară activitatea în locuri de muncă cu conditii deosebite beneficiază de un spor de 15%, calculat la salariul de bază.”

4. La articolul 12, după alineatul (5) se introduce alineatul (6) cu următorul cuprins:

“(6) Drepturile de natură salarială ale functionarilor publici cu statut special similare cu cele ale politistilor de frontieră se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie 2005.”

5. La articolul 15, litera a) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

“a) prin aplicarea unui coeficient de 35% la sumele încasate pentru bugetul de stat, ca urmare a controlului vamal, reprezentând dobânzi, penalităti de întârziere si amenzi;”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 9 iunie 2004.

Nr. 243.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 7 iunie 2004.

Nr. 429.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind activitatea de acreditare a laboratoarelor si organismelor pentru evaluarea conformitătii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 3 din 8 ianuarie 2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind activitatea de acreditare a laboratoarelor si organismelor pentru evaluarea conformitătii, adoptată în temeiul art. 1 pct. II. 15 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 20 ianuarie 2004, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I, punctul 5 va avea următorul cuprins:

“5. Literele g) si h) ale punctului 4 al articolului 6 vor avea următorul cuprins:

«g) dezvoltarea parteneriatului international în domeniul acreditării si al recunoasterii reciproce a acreditărilor;

h) participarea la elaborarea reglementărilor privind protectia vietii, sănătătii, securitătii persoanelor fizice, precum si a mediului si apărarea intereselor consumatorilor la solicitarea autoritătilor;»”

2. La articolul I punctul 7, punctul 7 al articolului 6 va avea următorul cuprins:

“7. să asigure participarea echilibrată în activitatea de acreditare a reprezentantilor părtilor interesate, cum ar fi: autorităti, producători, asociatii profesionale si patronale reprezentative, organizatii pentru apărarea intereselor consumatorilor, asociatii ale laboratoarelor acreditate si altele asemenea;”

3. La articolul I, după punctul 7 se introduce punctul 71 cu următorul cuprins:

“71. Literele a) si b) ale literei B a alineatului (2) al articolului 7 vor avea următorul cuprins:

«a) Colegiul organismelor acreditate, care cuprinde reprezentantii laboratoarelor si ai organismelor de certificare si de inspectie acreditate, precum si asociatiile reprezentative fără scop patrimonial ale acestora;

b) Colegiul beneficiarilor, care cuprinde reprezentantii persoanelor juridice care beneficiază de serviciile laboratoarelor si organismelor acreditate, cum sunt: agenti economici, inclusiv întreprinderi mici si mijlocii, organizatii patronale, camere de comert si industrie, organizatii financiar-bancare si de asigurări, asociatii profesionale, precum si altele asemenea, inclusiv asociatii fără scop patrimonial ale acestora;»”

4. La articolul I punctul 8, alineatul (2) al articolului 9 va avea următorul cuprins:

“(2) Asociatia, ca organism national de acreditare, functionează în coordonarea Ministerului Economiei si Comertului.”

5. La articolul I punctul 9, articolul 14 va avea următorul cuprins:

“Art. 14. - În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) lit. g) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare, Asociatia are dreptul de a stabili si de a încasa, după caz, tarife pentru serviciile prevăzute la art. 6 pct. 4 lit. d), e), j), k) si l), precum si pentru alte servicii prevăzute în statut.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 9 iunie 2004.

Nr. 246.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind activitatea de acreditare a laboratoarelor si organismelor pentru evaluarea conformitătii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind activitatea de acreditare a laboratoarelor si organismelor pentru evaluarea conformitătii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 7 iunie 2004.

Nr. 435.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 195

din 27 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Exceptia a fost ridicată de Aurelia Munteanu în Dosarul nr. 1.584/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 22 aprilie 2004 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronuntării la data de 27 aprilie 2004.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.548/2003, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Exceptia a fost ridicată de Aurelia Munteanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligarea Baroului Bucuresti de a întocmi si publica Tabloul Avocatilor Baroului Bucuresti.

În motivarea exceptiei se sustine că Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, este neconstitutională, deoarece: a fost adoptată ca lege organică, desi domeniul pe care îl reglementează nu se regăseste în enumerarea cuprinsă în art. 72 din Constitutie, raportat la art. 74 din aceasta; încalcă principiul dreptului la liberă asociere, consacrat de art. 9 si art. 37 din Constitutia României, în acord cu art. 20 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, întrucât “avocatii, ca furnizori de servicii specializate în domeniul dreptului, se pot organiza independent de cele trei puteri în stat”. Mai sustine că legea criticată încalcă “directiva 98/5 a Comisiei Europene, a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 privind facilitarea exercitării permanente a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care a fost dobândită calificarea”. În acest sens arată că, potrivit nr. 15 din considerentele adoptării directivei, profesia de avocat este definită ca profesie liberă si independentă de orice ingerintă din partea statului.

În concluzie, autorul exceptiei consideră că legea este “neconstitutională, nefunctională si împiedică dreptul liber de asociere al persoanelor”, iar, potrivit prevederilor art. 9 din Constitutie, republicată, avocatii “urmează să-si organizeze activitatea potrivit statutului lor si legii-cadru în vigoare privind asociatiile, respectiv Ordonanta Guvernului nr. 26/2000”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât legea criticată nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, este neîntemeiată. În acest sens arată că adoptarea legii criticate ca lege organică “este justificată prin încriminarea faptelor de exercitare nelegală a profesiei de avocat”, infractiunile fiind o materie rezervată, în temeiul art. 74 raportat la art. 72 din Constitutie, domeniului legii organice. Consideră că invocarea încălcării dreptului constitutional de liberă asociere este nerelevantă, întrucât “întreaga reglementare a legii se bazează pe ideea constituirii si functionării Uniunii Avocatilor din România ca organism profesional” si că exercitarea dreptului de asociere prin înfiintarea asociatiilor profesionale “nu poate însemna constituirea unui domeniu aparte de profesii, activităti si organisme sustras interventiei legislative”. De asemenea, “necesitatea reglementării prin lege a unor activităti sau profesii este determinată, în primul rând, de finalitatea lor de a servi interesul public, si nu numai de criteriul sursei de finantare”. În sfârsit, apreciază că Directiva Parlamentului European si a Consiliului Europei 98/CE din 16 februarie 1998 nu are legătură directă cu criticile de neconstitutionalitate formulate.

Avocatul Poporului apreciază că, în raport de art. 9 si art. 37 (devenit art. 40) din Constitutie, republicată, exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, arată că, “potrivit Legii nr. 51/1995, avocatii se pot constitui în asociatii cu scop lucrativ, ale căror organizare si functionare sunt reglementate de legislatia civilă, iar temeiul constituirii lor este un contract si Legea nr. 51/1995, precum si în asociatii fără scop lucrativ, ale căror organizare si functionare sunt reglementate prin art. 9 si art. 40 din Constitutie, republicată, Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, Legea nr. 51/1995 si statutele proprii”. Asadar, asa cum prevede art. 40 din Constitutie, republicată, asociatiile profesionale fără scop lucrativ ale avocatilor se pot constitui, organiza si functiona doar în conditiile si potrivit legii. În ceea ce priveste încălcarea art. 73 si 76 din Constitutie, republicată, apreciază că “numai Curtea Constitutională poate stabili dacă procedura prin care s-a adoptat Legea nr. 51/1995 este cea conformă cu prevederile constitutionale”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care, în opinia autorului acesteia, contravin dispozitiilor art. 9, ale art. 37 (devenit art. 40), ale art. 72 (devenit art. 73) si ale art. 74 (devenit art. 76) din Constitutie, republicată.

Textele din Constitutie, republicată, invocate ca fiind încălcate dispun cu privire la: art. 9 - sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale; art. 40 - dreptul de asociere; art. 73 - categorii de legi; art. 76 – adoptarea legilor si a hotărârilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, se contestă reglementarea prin lege organică a profesiei de avocat, care nu se încadrează în nici unul dintre domeniile prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constitutie, republicată, precum si însăsi organizarea prin lege a acestei profesii, considerând că actul normativ aplicabil în materie este Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările ulterioare.

În legătură cu sustinerile autorului exceptiei, referitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) din Constitutie, republicată, Curtea constată că reglementarea prin lege organică a profesiei de avocat este justificată de prevederile art. 37 alin. (2) si (3) din lege, care dispun cu privire la unele infractiuni săvârsite împotriva avocatilor si pedepsele aplicabile pentru acestea. Or, chiar textul constitutional invocat ca fiind încălcat stabileste la lit. h) că “infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora” se reglementează prin lege organică. Asadar, organizarea si exercitarea profesiei de avocat prin adoptarea unei legi organice este în deplină concordantă cu prevederile art. 73 alin. (3) si ale art. 76 din Constitutie, republicată, Curtea urmând să respingă această critică de neconstitutionalitate.

Autorul exceptiei mai sustine si încălcarea normelor constitutionale cuprinse în art. 9, privind “Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale”, si în art. 40, referitoare la “Dreptul de asociere”, prin aceea că “avocatii, ca furnizori de servicii specializate în domeniul dreptului, se pot organiza independent de cele trei puteri în stat”, “potrivit statutului lor si legii-cadru în vigoare privind asociatiile, respectiv Ordonanta Guvernului nr. 26/2000”.

Analizând aceste sustineri, Curtea observă că art. 1 din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prevede caracterul liberal si independent al profesiei de avocat, iar cât priveste dreptul de asociere, art. 5 din aceasta dispune în legătură cu formele de organizare a activitătii, avocatul având optiunea de a alege varianta în care îsi exercită profesia. Sub aspectele criticate, prin Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 13 martie 2003, Curtea Constitutională a statuat că, “în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat si functionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat si functionând după reguli stabilite de lege. [...] Această optiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstitutională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora functionează nu contravin principiilor constitutionale”, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea si să accepte regulile impuse de aceasta. Astfel se explică de ce conditiile de organizare si exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială si nu se supun normei generale cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările ulterioare. Curtea Constitutională a statuat constant în jurisprudenta sa că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, si nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispozitiile cuprinse în art. 40 din Constitutie, republicată, nu sunt nesocotite prin Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

De altfel, prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate si, prin numeroase decizii, Curtea a constatat că ele nu contravin Constitutiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Aurelia Munteanu în Dosarul nr. 1.584/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 aprilie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 223

din 18 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Avicola” - S.A. din Iasi în Dosarul nr. 10.119/2003 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992, precum si celor ale Decretului-lege nr. 61/1990. În acest sens, apreciază că dispozitiile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 sunt justificate din punct de vedere economic si corespund prevederilor Constitutiei, fiind în deplină concordantă cu primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, în ceea ce priveste dispozitiile Decretului-lege nr. 61/1990, reprezentantul Ministerului Public arată că acestea nu contravin prevederilor constitutionale si reglementărilor internationale invocate de autorul exceptiei, întrucât prevăd conditiile si criteriile de vânzare a locuintelor construite din fondurile statului către populatie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 10.119/2003, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, precum si a dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Avicola” - S.A. din Iasi într-o cauză civilă ce are ca obiect solutionarea apelului formulat împotriva Sentintei civile nr. 4.369 din 9 aprilie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.219/2003 de Judecătoria Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 44, 45, 53 si 135 din Constitutie, republicată. Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate aduc atingere si art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, raportate la art. 20 din Constitutie, republicată.

În acest sens arată că, “prin acordarea prioritătii unui ofertant pentru atribuirea locuintelor construite din fondurile unitătii, la un pret mult mai mic decât cel ce s-ar obtine în baza cererii si ofertei de pe piată”, dispozitiile legale criticate îi încalcă dreptul de proprietate. De asemenea, sustine că art. 53 din Constitutie, republicată, prevede limitativ cazurile în care se poate limita exercitiul unui drept, situatii care nu se retin însă în speta de fată. Astfel, apreciază că dispozitiile legale criticate stabilesc reguli ce se aplică în mod discriminatoriu, fiind în acest fel afectate “atât anumite persoane juridice de drept privat fată de altele, cât si persoane fizice cărora le este prohibită dobândirea proprietătii anumitor locuinte”.

Si, în fine, mai arată că impunerea prin lege a vânzării unui activ al societătii cu nesocotirea mecanismului cerere-ofertă contravine prevederilor constitutionale ale art. 135, fiind astfel încălcate principiile economiei de piată, “deoarece se diminuează în mod artificial valoarea bunului vândut, fără a exista o compensare justă a proprietarului-vânzător, care ar putea obtine o valoare mult mai mare prin vânzare la licitatie”.

Tribunalul Iasi, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciază că dispozitiile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai conforme literei si spiritului art. 44, 135 si 136 din Constitutie, republicată, ci si legitimate din punct de vedere economic, social si moral.

În ceea ce priveste Decretul-lege nr. 61/1990, arată că acesta reglementează conditiile în care întreprinderile pentru vânzarea locuintelor si oficiile specializate pot vinde locuintele construite din fondurile statului către populatie, fiind în acord cu prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992, precum si a prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările si completările ulterioare.

Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 1: “Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie si ale prezentei legi.

Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuintele care depăsesc suprafetele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuintele din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice si bugetare de stat, precum si cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare, echivalente unor lucrări de artă sau ornamentale deosebite, sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscină, saună, seră, cramă, bar-vinotecă, cameră frigorifică sau altele asemenea.

De asemenea, sunt exceptate locuintele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în functii drept locuinte pe durata exercitării functiei, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidenta locuintelor de protocol.”;

- Art. 7: “Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în conditiile prevederilor alin. 1 si cu respectarea dispozitiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere si locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut regiilor autonome, institutiilor si societătilor cu capital de stat, mixt sau privat, care si-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităti economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut societătilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în conditiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a pretului si de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.

Evaluarea si vânzarea locuintelor la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-a încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.

Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 si chiriasii care nu sunt angajatii unitătilor proprietare.

Locuintele de interventie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unitătilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineste activităti sau functii ce necesită prezenta, permanentă sau în caz de urgentă, în cadrul unitătilor. Aceste locuinte nu se vând.

Unitătile economice sau bugetare pot să detină si să construiască din fonduri proprii locuinte de serviciu, destinate închirierii salariatilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă.

Modul de administrare si eventuala înstrăinare a acestor locuinte se vor stabili de consiliile de administratie, respectiv de conducerile unitătilor.

Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialisti sau personalului Ministerului de Interne nu se vând.”

Autorul exceptiei apreciază ca fiind neconstitutionale si dispozitiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, cu modificările si completările ulterioare, act normativ ce reglementează vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie.

Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 44, 45, 53 si art. 135 din Constitutie, republicată, care au următorul continut:

- Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”;

- Art. 45: “Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 135: “(1) Economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

b) protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară;

c) stimularea cercetării stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordantă cu interesul national;

e) refacerea si ocrotirea mediului înconjurător, precum si mentinerea echilibrului ecologic;

f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordantă cu obiectivele Uniunii Europene.”

De asemenea, autorul exceptiei a invocat si încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prevederi care au următorul cuprins:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001 si Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea Constitutională a respins exceptiile de neconstitutionalitate privind aceste dispozitii.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că prin dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, a fost consacrată “o normă de justitie socială, întrucât dau posibilitatea chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.

În cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constitutională - o obligatie in rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării”.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea a constatat că acest text nu prevede o expropriere, ci o trecere în proprietatea detinătorilor de locuinte, fosti chiriasi ai acestora, a locuintelor si a terenurilor aferente acestor locuinte dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proportional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra constructiei respective.

Atât solutiile, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a Decretului-lege nr. 61/1990, Curtea observă că, de fapt, autorul exceptiei nu critică obligativitatea înstrăinării locuintelor, ci pretul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemă de constitutionalitate, fiind o problemă de optiune legislativă. Legiuitorul a înteles să stabilească pretul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriasilor să îsi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuintelor, în cazul unui pret ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Avicola” - S.A. din Iasi în Dosarul nr. 10.119/2003 al Tribunalului Iasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 mai 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 234

din 25 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva în Dosarul nr. 5.324/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă, atât în calitate de reprezentant al autorului exceptiei, cât si în nume personal, Bota Pompiliu, presedintele Asociatiei de Binefacere “Bonis Potra”. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Bota Pompiliu a depus la dosar o cerere prin care solicită tuturor judecătorilor Curtii Constitutionale înscrisi în Uniunea Avocatilor din România să se abtină de la judecarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicată.

Reprezentantul Ministerului Public, fată de continutul acestei cereri, arată că, potrivit dispozitiilor art. 25 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, o dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constitutionalitătii, nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului si nici cele privind recuzarea judecătorilor, motiv pentru care solicită respingerea cererii formulate.

Curtea, deliberând, pentru aceleasi argumente expuse mai sus, respinge cererea autorului exceptiei.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, considerând că dispozitiile legale criticate, care prevăd obligatia tuturor avocatilor de a se asocia într-un barou unic, si anume Uniunea Avocatilor din România, contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 40 alin. (1), referitoare la dreptul de asociere, si ale art. 41 alin. (1), care consacră dreptul la muncă. De asemenea, sustine că, pentru aceleasi motive, textele legale criticate aduc atingere si reglementărilor internationale cuprinse în art. 20 pct. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 22 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si ale art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale.

Invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza întîi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 5.324/2002, Curtea Supremă de Justitie - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Exceptia a fost ridicată de Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în anulare promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, prin care se solicită casarea Încheierii nr. 31/A din 5 august 2002, pronuntată de Judecătoria Deva, încheiere prin care s-a recunoscut, în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, presonalitatea juridică a Asociatiei de Binefacere “Bonis Potra”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sunt neconstitutionale, deoarece, prin obligarea tuturor avocatilor dintr-un judet sau din municipiul Bucuresti de a se asocia într-un barou unic si prin obligarea tuturor avocatilor din România de a se asocia într-o unică formă de asociere - Uniunea Avocatilor din România, se încalcă prevederile constitutionale care consacră dreptul de asociere si dreptul la muncă, prevăzute în art. 37 alin. (1) si art. 38 alin. (1).

Curtea Supremă de Justitie - Sectia civilă opinează că textele legale criticate nu îngrădesc dreptul la muncă si dreptul de asociere, drepturi recunoscute constitutional si prin reglementările internationale. În acest sens, arată că, dimpotrivă, dispozitiile art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, asigură apărarea, exercitarea si dezvoltarea în interes general si particular a acestor drepturi fundamentale. În sustinerea acestor argumente, instanta invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si reglementărilor internationale invocate de autorul exceptiei.

Astfel, în ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza întâi si art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în raport cu art. 40 alin. (1) din Constitutie, republicată, apreciază că nici un considerent privind libertatea individuală, implicit cea de asociere, nu poate fi retinut pentru înlăturarea dispozitiilor din Legea nr. 51/1995, care stabilesc modalitătile organizatorice în cadrul cărora se poate exercita profesia de avocat.

În sustinerea punctului său de vedere, Guvernul invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993, prin care s-a statuat că “dreptul la asociere se poate exercita numai cu respectarea legii si nu împotriva ei”.

Sustinerea privind înfrângerea art. 41 alin. (1) din Constitutie, republicată, este neîntemeiată, întrucât avocatura se realizează de un corp profesional cu o îndelungată traditie, ale cărui organizare si functionare sunt reglementate prin lege proprie. De aceea, cei care doresc să practice avocatura sunt datori să respecte cerintele impuse de legea care guvernează această profesie. În sfârsit, referitor la înfrângerea art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează libertatea de întrunire si de asociere, Guvernul apreciază că reglementarea de către legiuitor a modalitătilor organizatorice în cadrul cărora se poate exercita profesia de avocat nu reprezintă o încălcare a libertătii de asociere.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 48 alin. (1) teza I si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sunt constitutionale. Astfel, apreciază că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate fată de prevederile art. 40 din Constitutie, republicată, întrucât, potrivit Legii nr. 51/1995, avocatii se pot constitui atât în asociatii cu scop lucrativ (cabinete individuale, grupări de cabinete individuale, societăti civile profesionale), ale căror organizare, functionare si constituire sunt reglementate de legislatia civilă si Legea nr. 51/1995, cât si în asociatii fără scop lucrativ, ale căror organizare si functionare sunt reglementate prin art. 9 si art. 40 din Constitutie, republicată, precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.

Prevederile art. 40 din Constitutie, republicată, care permit cetătenilor constituirea în alte forme de asociere, au caracter mijlocit. Pe cale de consecintă, asociatiile profesionale fără scop lucrativ ale avocatilor se pot constitui, organiza si functiona doar în conditiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveste înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 41, Avocatul Poporului arată că textele legale criticate, prin instituirea unor conditii de exercitare a profesiei de avocat, nu îngrădesc nici dreptul la muncă si nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă. Ca atare, în situatia în care o persoană alege să exercite profesia de avocat, trebuie să îndeplinească conditiile legale reglementate în acest scop prin Legea nr. 51/1995, printre care pot figura si cele referitoare la organizarea avocatilor în structuri profesionale, respectiv barouri si Uniunea Avocatilor din România.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile legale criticate de autorul exceptiei au următorul continut:

- Art. 48 alin. (1) teza întâi: “Baroul este constituit din toti avocatii dintr-un judet sau din municipiul Bucuresti [...]”;

- Art. 57: “(1) Uniunea Avocatilor din România este formată din toti avocatii înscrisi în barouri si are sediul în municipiul Bucuresti [...]

(3) Nici un barou nu poate functiona în afara uniunii.”

Autorul exceptiei sustine că textele legale mentionate încalcă prevederile constitutionale ale art. 37 alin. (1) si ale art. 38 alin. (1). După aprobarea Legii de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, prevederile invocate sunt cuprinse în art. 40 alin. (1) si art. 41 alin. (1), cu următorul continut:

- Art. 40 alin. (1): “Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.”;

- Art. 41 alin. (1): “Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă este liberă.”

Autorul exceptiei consideră că textele legale criticate contravin si reglementărilor internationale prevăzute de art. 20 pct. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 22 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si celor ale art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale, al căror continut este următorul:

- Art. 20 pct. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului: “Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociatie.”;

- Art. 22 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice: “Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.”;

- Art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale:

“1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pasnică si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea natională, siguranta publică, apărarea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sănătătii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertătilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat.”

Examinând exceptia, Curtea constată că organizarea avocatilor în barouri si a barourilor în Uniunea Avocatilor din România nu contravine nici uneia dintre dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activităti ce prezintă interes pentru societate, este firească si necesară, în vederea stabilirii competentei, a mijloacelor si a modului în care se poate exercita această profesie, precum si a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale.

Prin dispozitiile legale atacate nu se încalcă în nici un fel dreptul la muncă, dreptul la asociere si, cu atât mai putin, dreptul la întrunire pasnică, asa cum fără temei sustine autorul sesizării, nimeni nefiind obligat să profeseze avocatura si nici împiedicat să se asocieze, în conditiile legii, ori să îsi aleagă locul de muncă.

Ca si în cazul reglementărilor specifice altor profesii, cum ar fi cele ale notarilor, medicilor sau expertilor, legea mentionată, în întregul ei, si, în particular, dispozitiile legale care fac obiectul exceptiei sunt menite să apere libera exercitare a profesiei de avocat de concurenta nelegitimă din partea unor persoane sau structuri situate în afara cadrului legal si, pe de altă parte, să asigure dreptul la apărare al persoanelor care apelează la serviciul avocatial si pe calea garantiilor oferite de organizarea si exercitarea acestei profesii în limitele stabilite de lege.

În sfârsit, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, prin Decizia nr. 136 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002. În considerarea acelorasi ratiuni, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele Deciziei nr. 136/2002 îsi păstrează valabilitatea si în acest caz, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate invocată urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) teza întâi si ale art. 57 alin. (1) si (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva în Dosarul nr. 5.324/2002 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 mai 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor de securitate radiologică în practica de radioterapie

 

În conformitate cu prevederile:

- Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale,

- Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

- Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările ulterioare,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele de securitate radiologică în practica de radioterapie prezentate în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele mentionate la art. 1 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abrogă art. 96-105 si art. 248-252 din Normele republicane de securitate nucleară - Regimul de lucru cu surse de radiatii nucleare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară nr. 133 din 8 aprilie 1976, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 31 din 16 aprilie 1976.

Art. 5. - Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare, prin Directia radiatii ionizante, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Lucian Biro,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 aprilie 2004.

Nr. 94.

*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 bis în afara abonamentului si se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

RECTIFICĂRI

 

În Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004, se fac următoarele rectificări (care apartin Redactiei “Monitorul Oficial”, Partea I):

- la art. I pct. 132, la art. 1831 alin. (1) lit. s), în loc de: ....stabilite de produse,...” se va citi: .... stabilite pe produse,...”;

- la art. I pct. 132, la art. 1831 alin. (1) lit. u), în loc de: ....a unor canale...” se va citi: ....a unor canele...”.