MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 557       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 23 iunie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

272. - Lege privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

481. - Decret pentru promulgarea Legii privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

273. - Lege privind regimul juridic al adoptiei

 

482. - Decret pentru promulgarea Legii privind regimul juridic al adoptiei

 

274. - Lege privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii

 

483. - Decret pentru promulgarea Legii privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii

 

275. - Lege pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie

 

484. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

884. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale pentru modificarea Deciziei presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 331/2004 privind aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale în anul 2004

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale si definitii

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului.

(2) Autoritătile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze si să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, în concordantă cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, si ale celorlalte acte internationale în materie la care România este parte.

Art. 2. - (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile si obligatiile ce revin părintilor copilului, altor reprezentanti legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritătile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecătoresti.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, actiunile si măsurile privitoare la copil si să sprijine îngrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia în cadrul familiei.

Art. 3. - De dispozitiile prezentei legi beneficiază:

a) copiii cetăteni români aflati pe teritoriul României;

b) copiii cetăteni români aflati în străinătate;

c) copiii fără cetătenie aflati pe teritoriul României;

d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protectie în conditiile reglementărilor legale privind statutul si regimul refugiatilor în România;

e) copiii cetăteni străini aflati pe teritoriul României, în situatii de urgentă constatate, în conditiile prezentei legi, de către autoritătile publice române competente.

Art. 4. - În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) copil - persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea deplină de exercitiu, în conditiile legii;

b) familie - părintii si copiii acestora;

c) familie extinsă - copilul, părintii si rudele acestuia până la gradul IV inclusiv;

d) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care apartin familiei extinse, care, în conditiile legii, asigură cresterea si îngrijirea copilului;

e) planul individualizat de protectie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestatiilor si a măsurilor de protectie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia si a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;

f) planul de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor si a prestatiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului si a familiei, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa;

g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile si să îndeplinească obligatiile părintesti fată de copil;

h) A.N.P.D.C. - Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului;

i) C.P.C. - comisia pentru protectia copilului;

j) D.G.A.S.P.C. - directia generală de asistentă socială si protectia copilului;

k) S.P.A.S. - serviciul public de asistentă socială;

l) O.R.A. - Oficiul Român pentru Adoptii.

Art. 5. - (1) Copiii au dreptul la protectie si asistentă în realizarea si exercitarea deplină a drepturilor lor, în conditiile prezentei legi.

(2) Răspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părintilor, acestia având obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si îndeplini obligatiile fată de copil tinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivitătii locale din care fac parte copilul si familia sa. Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini părintii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând si asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.

(4) Interventia statului este complementară; statul asigură protectia copilului si garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de institutiile statului si de autoritătile publice cu atributii în acest domeniu.

Art. 6. - Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

c) responsabilizarea părintilor cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor părintesti;

d) primordialitatea responsabilitătii părintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectorială si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnitătii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului si luarea în considerare a acesteia, tinând cont de vârsta si de gradul său de maturitate;

i) asigurarea stabilitătii si continuitătii în îngrijirea, cresterea si educarea copilului, tinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală si lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protectie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protectiei împotriva abuzului si exploatării copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelatie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Art. 7. - Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de nationalitate, apartenentă etnică sau origine socială, de situatia materială, de gradul si tipul unei deficiente, de statutul la nastere sau de statutul dobândit, de dificultătile de formare si dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice altă distinctie.

 

CAPITOLUL II

Drepturile copilului

SECTIUNEA 1

Drepturi si libertăti civile

 

Art. 8. - (1) Copilul are dreptul la stabilirea si păstrarea identitătii sale.

(2) Copilul este înregistrat imediat după nastere si are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetătenie si, dacă este posibil, de a-si cunoaste părintii si de a fi îngrijit, crescut si educat de acestia.

(3) Părintii aleg numele si prenumele copilului, în conditiile legii.

(4) Copilul are dreptul de a-si păstra cetătenia, numele si relatiile de familie, în conditiile prevăzute de lege, fără nici o ingerintă.

(5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identitătii sale sau de unele dintre acestea, institutiile si autoritătile publice sunt obligate să ia de urgentă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identitătii copilului.

Art. 9. - (1) În scopul realizării dreptului prevăzut la art. 8 alin. (1), unitătile sanitare care au în structură sectii de nou-născuti si/sau de pediatrie au obligatia de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atributii de asistentă socială.

(2) În vederea stabilirii identitătii copilului părăsit sau găsit ori a părintilor acestuia, organele de politie competente au obligatia de a desemna una sau mai multe persoane responsabile cu realizarea demersurilor ce le revin, potrivit legii, pentru înregistrarea nasterii copilului.

Art. 10. - (1) Certificatul medical constatator al nasterii, atât pentru copilul născut viu, cât si pentru copilul născut mort, se întocmeste în termen de 24 de ore de la nastere.

(2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligatiei prevăzute la alin. (1) revine medicului care a asistat sau a constatat nasterea si medicului sef de sectie.

(3) Când nasterea a avut loc în afara unitătilor sanitare, medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc nasterea este obligat ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate nasterea copilului, după care să întocmească si să elibereze certificatul medical constatator al nasterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său.

Art. 11. - (1) În situatia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală are obligatia să sesizeze telefonic si în scris directia generală de asistentă socială si protectia copilului si organele de politie, în termen de 24 de ore de la constatarea disparitiei mamei.

(2) În termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmeste un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul directiei generale de asistentă socială si protectia copilului, reprezentantul politiei si al maternitătii; când starea de sănătate a copilului permite externarea, în baza procesului-verbal, directia generală de asistentă socială si protectia copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgentă pentru copil.

(3) În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal, politia este obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei si să comunice rezultatul acestor verificări directiei generale de asistentă socială si protectia copilului.

(4) În situatia în care mama este identificată, directia generală de asistentă socială si protectia copilului va asigura consilierea si sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de nastere.

(5) În situatia în care, în urma verificărilor efectuate de politie, nu este posibilă identificarea mamei, directia generală de asistentă socială si protectia copilului transmite serviciului public de asistentă socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs nasterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al nasterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2), dispozitia de plasament în regim de urgentă si răspunsul politiei cu rezultatul verificărilor.

(6) În termen de 5 zile de la primirea documentatiei prevăzute la alin. (5), serviciul public de asistentă socială are obligatia de a obtine dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările ulterioare, si de a face declaratia de înregistrare a nasterii la serviciul de stare civilă competent.

(7) După înregistrarea nasterii copilului, serviciul public de asistentă socială are obligatia de a transmite directiei generale de asistentă socială si protectia copilului actul de înregistrare a nasterii copilului.

Art. 12. - (1) În situatia copilului găsit, precum si a celui părăsit de părinti în alte unităti sanitare, a cărui nastere nu a fost înregistrată, obligatia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea nasterii copilului revine serviciului public de asistentă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.

(2) Expertiza medico-legală necesară pentru înregistrarea nasterii copilului este gratuită.

Art. 13. - (1) Unitătile sanitare, unitătile de protectie socială, serviciile de îngrijire de tip rezidential, entitătile fără personalitate juridică, alte persoane juridice, precum si persoane fizice, care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată stabili identitatea, sunt obligate să anunte, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază îsi au sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identitătii lor.

(2) Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protectie în conditiile legii, are obligatia de a-l întretine si, în termen de 48 de ore, de a anunta autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază teritorială îsi are sediul sau domiciliul.

Art. 14. - (1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu părintii, rudele, precum si cu alte persoane fată de care copilul a dezvoltat legături de atasament.

(2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a întretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât în cazurile în care instanta decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Art. 15. - (1) În sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieste în mod obisnuit;

d) corespondentă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informatii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau scolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.

(2) Transmiterea informatiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) si f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizând confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.

Art. 16. - (1) Copilul care a fost separat de ambii părinti sau de unul dintre acestia printr-o măsură dispusă în conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii părinti, cu exceptia situatiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2) Instanta judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Art. 17. - (1) Copilul ai cărui părinti locuiesc în state diferite are dreptul de a întretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) va fi facilitată de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin comun.

Art. 18. - (1) Copiii neînsotiti de părinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentantii lor legali.

(2) Deplasarea copiilor în tară si în străinătate se realizează cu înstiintarea si cu acordul ambilor părinti; orice neîntelegeri între părinti cu privire la exprimarea acestui acord se solutionează de către instanta judecătorească.

(3) Părintii sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, cresterea si îngrijirea copilului sunt obligati să anunte la politie disparitia acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea disparitiei.

Art. 19. - (1) Misiunile diplomatice si consulare ale României au obligatia de a sesiza Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetăteni români aflati în străinătate care, din orice motive, nu sunt însotiti de părinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate.

(2) Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului va lua măsurile necesare pentru întoarcerea copilului la părinti sau la un alt reprezentant legal, imediat după identificarea acestora. În cazul în care persoanele identificate nu pot sau refuză să preia copilul, la cererea Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucuresti, în situatia în care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protectie specială propus de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.

(3) Procedura de întoarcere a copiilor în tară, de identificare a părintilor sau a altor reprezentanti legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în tară a acestora, precum si serviciile de protectie specială, publice sau private, competente să asigure protectia în regim de urgentă a copiilor aflati în situatia prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 20. - (1) Misiunile diplomatice si consulare străine au obligatia de a sesiza Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului si Autoritatea pentru Străini despre toate situatiile în care au cunostintă de copii cetăteni străini aflati pe teritoriul României, care, din orice motive, nu sunt însotiti de părinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. În cazul în care autoritătile române se autosesizează, acestea vor înstiinta de urgentă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.

(2) În situatia copiilor prevăzuti la alin. (1), Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, până la definitivarea demersurilor legale ce cad în competenta Autoritătii pentru Străini, va solicita Tribunalului Bucuresti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protectie specială propus de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.

(3) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în tara de resedintă a părintilor ori în tara în care au fost identificati alti membri ai familiei dispusi să ia copilul.

(4) În cazul nereturnării copilului, acesta beneficiază de protectia specială prevăzută în prezenta lege.

Art. 21. - În vederea aplicării prevederilor art. 19 si 20 se încheie tratatele necesare cu statele sau cu autoritătile statelor vizate, pe baza propunerilor Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si ale Ministerului Afacerilor Externe, precum si a altor institutii interesate.

Art. 22. - (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale.

(2) Este interzisă orice actiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viată intimă, privată si familială.

(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimtământul scris al acestuia si al părintilor sau, după caz, al altui reprezentant legal.

(4) Copiii nu pot fi folositi sau expusi de către părinti, reprezentanti legali sau alte persoane responsabile de cresterea si îngrijirea lor, în scopul de a obtine avantaje personale sau de a influenta deciziile autoritătilor publice.

(5) Consiliul National al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protectia si garantarea dreptului copilului prevăzut la alin. (1).

Art. 23. - (1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi si de a difuza informatii de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale si morale, sănătatea sa fizică si mentală, sub orice formă si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.

(3) Părintii sau, după caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promovează si asigură respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi, în functie de vârsta si de gradul de întelegere al acestora, precum si de a le permite să-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

(4) Părintii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Art. 24. - (1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveste.

(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru solutionarea cauzei.

(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinentă, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum si asupra consecintelor oricărei decizii care îl priveste.

(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare si li se va acorda importanta cuvenită, în raport cu vârsta si cu gradul de maturitate a copilului.

(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunta printr-o decizie motivată.

(6) Dispozitiile legale speciale privind consimtământul sau prezenta copilului în procedurile care îl privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt si rămân aplicabile.

Art. 25. - (1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de constiintă si de religie.

(2) Părintii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în conditiile legii, tinând seama de opinia, vârsta si de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimtământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-si aleagă singur religia.

(4) Atunci când copilul beneficiază de protectie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice actiuni menite să influenteze convingerile religioase ale copilului.

Art. 26. - (1) Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale si informale, precum si libertatea de întrunire pasnică, în limitele prevăzute de lege.

(2) Autoritătile administratiei publice locale, unitătile de învătământ si alte institutii publice sau private competente iau măsurile necesare asigurării exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 27. - (1) Copilul apartinând unei minorităti nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viată culturală proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alti membri ai comunitătii din care face parte.

(2) Consiliul National pentru Combaterea Discriminării asigură si urmăreste exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 28. - (1) Copilul are dreptul la respectarea personalitătii si individualitătii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emotională a copilului.

Art. 29. - (1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

(2) Copilul este informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitătilor de exercitare a acestora.

 

SECTIUNEA a 2-a

Mediul familial si îngrijirea alternativă

 

Art. 30. - (1) Copilul are dreptul să crească alături de părintii săi.

(2) Părintii au obligatia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacitătilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.

(3) Părintii copilului au dreptul să primească informatiile si asistenta de specialitate necesare în vederea îngrijirii, cresterii si educării acestuia.

Art. 31. - (1) Ambii părinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

(2) Exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor părintesti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului si să asigure bunăstarea materială si spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educării si întretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legală si administrarea patrimoniului său.

(3) În cazul existentei unor neîntelegeri între părinti cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor părintesti, instanta judecătorească, după ascultarea ambilor părinti, hotărăste potrivit interesului superior al copilului.

Art. 32. - Copilul are dreptul să fie crescut în conditii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială. În acest scop părintii sunt obligati:

a) să supravegheze copilul;

b) să coopereze cu copilul si să îi respecte viata intimă, privată si demnitatea;

c) să informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si să ia în considerare opinia acestuia;

d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) să coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercită atributii în domeniul îngrijirii, educării si formării profesionale a copilului.

Art. 33. - Copilul nu poate fi separat de părintii săi sau de unul dintre ei, împotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Art. 34. - (1) Serviciul public de asistentă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de părintii săi, precum si pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părintilor si a violentei în familie.

(2) Orice separare a copilului de părintii săi, precum si orice limitare a exercitiului drepturilor părintesti trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor si prestatiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părintilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Art. 35. - (1) Planul de servicii se întocmeste si se pune în aplicare de către serviciul public de asistentă socială, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, precum si de persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situatiei copilului si a familiei acestuia.

(2) La nivelul municipiului Bucuresti întocmirea si punerea în aplicare a planului prevăzut la alin. (1) se realizează de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul fiecărui sector.

(3) Planul de servicii se aprobă prin dispozitia primarului.

(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea separării copilului de părintii săi. În acest scop serviciul public de asistentă socială ori, după caz, directia generală de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucuresti sprijină accesul copilului si al familiei sale la serviciile si prestatiile destinate mentinerii copilului în familie.

(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către directia generală de asistentă socială si protectia copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protectie specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că mentinerea copilului alături de părintii săi nu este posibilă.

Art. 36. - (1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viata si securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentantii serviciului public de asistentă socială ori, după caz, ai directiei generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti au dreptul să viziteze copiii la locuinta lor si să se informeze despre felul în care acestia sunt îngrijiti, despre sănătatea si dezvoltarea lor fizică, educarea, învătătura si pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.

(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistentă socială este obligat să sesizeze de îndată directia generală de asistentă socială si protectia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.

(3) Directia generală de asistentă socială si protectia copilului este obligată să sesizeze instanta judecătorească în situatia în care consideră că sunt întrunite conditiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau partială, a părintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor părintesti.

Art. 37. - (1) Directia generală de asistentă socială si protectia copilului va lua toate măsurile necesare pentru ca părintii decăzuti din drepturile părintesti, precum si cei cărora le-a fost limitat exercitiul anumitor drepturi să beneficieze de asistentă specializată pentru cresterea capacitătii acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exercitiului drepturilor părintesti.

(2) Părintii care solicită redarea exercitiului drepturilor părintesti beneficiază de asistentă juridică gratuită, în conditiile legii.

Art. 38. - Instanta judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunte, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:

a) persoana care exercită drepturile si îndeplineste obligatiile părintesti în situatia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părintilor săi;

b) modalitătile în care se exercită drepturile si se îndeplinesc obligatiile părintesti;

c) decăderea totală sau partială din exercitiul drepturilor părintesti;

d) redarea exercitiului drepturilor părintesti.

Art. 39. - (1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părintilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protectie alternativă.

(2) Protectia prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protectie specială prevăzute de prezenta lege, adoptia. În alegerea uneia dintre aceste solutii autoritatea competentă va tine seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităti în educarea copilului, precum si de originea sa etnică, religioasă, culturală si lingvistică.

Art. 40. - (1) Tutela se instituie în situatia în care ambii părinti sunt decedati, necunoscuti, decăzuti din exercitiul drepturilor părintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintesti, pusi sub interdictie, declarati judecătoreste morti sau dispăruti, precum si în cazul în care, la încetarea adoptiei, instanta judecătorească hotărăste că este în interesul copilului instituirea unei tutele.

(2) Tutela se instituie conform legii de către instanta judecătorească în a cărei circumscriptie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.

Art. 41. - (1) Pot fi tutori persoanele fizice sau sotul si sotia împreună, care au domiciliul în România si nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

(2) Persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire. Evaluarea se realizează de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.

Art. 42. - (1) Instanta judecătorească numeste cu prioritate ca tutore, dacă motive întemeiate nu se opun, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei copilului, în stare să îndeplinească această sarcină.

(2) Persoana fizică, respectiv sotii care urmează a fi tutori sunt numiti pe baza prezentării de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului a raportului de evaluare a acestora. Propunerea se va face tinându-se seama de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, precum si de opinia copilului.

 

SECTIUNEA a 3-a

Sănătatea si bunăstarea copilului

 

Art. 43. - (1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

(2) Accesul copilului la servicii medicale si de recuperare, precum si la medicatia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate si de la bugetul de stat.

(3) Organele de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritătile administratiei publice locale, precum si orice alte institutii publice sau private cu atributii în domeniul sănătătii sunt obligate să adopte, în conditiile legii, toate măsurile necesare pentru:

a) reducerea mortalitătii infantile;

b) asigurarea si dezvoltarea serviciilor medicale primare si comunitare;

c) prevenirea malnutritiei si a îmbolnăvirilor;

d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- si postnatală, indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate;

e) informarea părintilor si a copiilor cu privire la sănătatea si alimentatia copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei si salubritătii mediului înconjurător;

f) dezvoltarea de actiuni si programe pentru ocrotirea sănătătii si de prevenire a bolilor, de asistentă a părintilor si de educatie, precum si de servicii în materie de planificare familială;

g) verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasati pentru a primi îngrijire, protectie sau tratament;

h) asigurarea confidentialitătii consultantei medicale acordate la solicitarea copilului;

i) derularea sistematică în unitătile scolare de programe de educatie pentru viată, inclusiv educatie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală si a graviditătii minorelor.

(4) Părintii sunt obligati să solicite asistentă medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge si pentru a preveni situatiile care pun în pericol viata, cresterea si dezvoltarea copilului.

(5) În situatia exceptională în care viata copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinte grave cu privire la sănătatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viata copilului, chiar fără a avea acordul părintilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.

(6) Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor si al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în vederea ocrotirii sănătătii mamei si copilului, educatiei pentru sănătate, prevenirii abandonului, abuzului sau neglijării copilului.

Art. 44. - (1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială.

(2) Părintilor sau, după caz, altor reprezentanti legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitătilor, cele mai bune conditii de viată necesare cresterii si dezvoltării copiilor; părintii sunt obligati să le asigure copiilor locuintă, precum si conditiile necesare pentru crestere, educare, învătătură si pregătirea profesională.

Art. 45. - (1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistentă socială si de asigurări sociale, în functie de resursele si de situatia în care se află acesta si persoanele în întretinerea cărora se găseste.

(2) În cazul în care părintii sau persoanele care au, potrivit legii, obligatia de a întretine copilul nu pot asigura, din motive independente de vointa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuintă, hrană, îmbrăcăminte si educatie ale copilului, statul, prin autoritătile publice competente, este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestatii financiare, prestatii în natură, precum si sub formă de servicii, în conditiile legii.

(3) Părintii au obligatia să solicite autoritătilor competente acordarea alocatiilor, indemnizatiilor, prestatiilor în bani sau în natură si a altor facilităti prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.

(4) Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a informa părintii si copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum si asupra modalitătii de acordare a drepturilor de asistentă socială si de asigurări sociale.

Art. 46. - (1) Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale. (2) Copilul cu handicap are dreptul la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitătilor proprii, în vederea dezvoltării personalitătii sale.

(3) Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situatiei copilului si părintilor săi ori, după caz, situatiei celor cărora le este încredintat copilul si se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv si fără discriminare al copiilor cu handicap la educatie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităti recreative, precum si la orice alte activităti apte să le permită deplina integrare socială si dezvoltare a personalitătii lor.

(4) Organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritătile administratiei publice locale sunt obligate să initieze programe si să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap si ale familiilor acestora în conditii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia si să le faciliteze participarea activă la viata comunitătii.

 

SECTIUNEA a 4-a

Educatie, activităti recreative si culturale

 

Art. 47. - (1) Copilul are dreptul de a primi o educatie care să îi permită dezvoltarea, în conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitătii sale.

(2) Părintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmează să fie dată copiilor lor si au obligatia să înscrie copilul la scoală si să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor scolare.

(3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviintarea instantei judecătoresti de a-si schimba felul învătăturii si al pregătirii profesionale.

Art. 48. - (1) Ministerul Educatiei si Cercetării, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, precum si inspectoratele scolare si unitătile de învătământ, ca institutii ale administratiei publice locale cu atributii în domeniul educatiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:

a) facilitarea accesului la educatia prescolară si asigurarea învătământului general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii;

b) dezvoltarea de programe de educatie pentru părintii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violentei în familie;

c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerintele programei scolare nationale, pentru a nu intra prematur pe piata muncii;

d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat scoala, în vederea reintegrării lor în sistemul national de învătământ;

e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă si timp liber, precum si a dreptului acestuia de a participa liber la viata culturală si artistică;

f) prevenirea abandonului scolar din motive economice, luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul scolar, cum sunt: hrană, rechizite, transport si altele asemenea.

(2) În cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitătilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

(3) Copilul, personal si, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalitătile si rezultatele evaluării si de a se adresa în acest sens conducerii unitătii de învătământ, în conditiile legii.

(4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistentă socială sau, după caz, directiei generale de asistentă socială si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor.

Art. 49. - (1) Copilul are dreptul la odihnă si vacantă.

(2) Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă si vacantă, să participe în mod liber la activităti recreative proprii vârstei sale si la activitătile culturale, artistice si sportive ale comunitătii. Autoritătile publice au obligatia să contribuie, potrivit atributiilor ce le revin, la asigurarea conditiilor exercitării în conditii de egalitate a acestui drept.

(3) Autoritătile publice au obligatia să asigure, potrivit atributiilor care le revin, locuri de joacă suficiente si adecvate pentru copii, în mod special în situatia zonelor intens populate.

 

CAPITOLUL III

Protectia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

Art. 50. - Protectia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestatiilor si serviciilor destinate îngrijirii si dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Art. 51. - (1) Copilul beneficiază de protectia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacitătii depline de exercitiu.

(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacitătii depline de exercitiu, dacă îsi continuă studiile într-o formă de învătământ de zi, protectia specială se acordă, în conditiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăsi vârsta de 26 de ani.

(3) Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exercitiu si a beneficiat de o măsură de protectie specială, dar care nu îsi continuă studiile si nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protectie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. În cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă si/sau locuintă, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, în mod succesiv, prevederile prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.

Art. 52. - Serviciile de protectie specială sunt cele prevăzute la art. 108-110.

Art. 53. - (1) Măsurile de protectie specială a copilului se stabilesc si se aplică în baza planului individualizat de protectie.

(2) Planul prevăzut la alin. (1) se întocmeste si se revizuieste în conformitate cu normele metodologice elaborate si aprobate de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.

(3) Măsurile de protectie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtământul acestuia. În situatia în care copilul refuză să îsi dea consimtământul, măsurile de protectie se stabilesc numai de către instanta judecătorească, care, în situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtământul fată de măsura propusă.

Art. 54. - (1) Directia generală de asistentă socială si protectia copilului are obligatia de a întocmi planul individualizat de protectie imediat după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protectie specială sau imediat după ce directorul directiei generale de asistentă socială si protectia copilului a dispus plasamentul în regim de urgentă.

(2) În situatia copilului pentru care a fost instituită tutela, dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile.

(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie se acordă prioritate reintegrării copilului în familie sau, dacă aceasta nu este posibilă, plasamentului copilului în familia extinsă. Obiectivele planului se stabilesc cu  consultarea obligatorie a părintilor si a membrilor familiei lărgite care au putut fi identificati.

(4) Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidential, numai în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în conditiile prezentei legi.

Art. 55. - Măsurile de protectie specială a copilului sunt:

a) plasamentul;

b) plasamentul în regim de urgentă;

c) supravegherea specializată.

Art. 56. - De măsurile de protectie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

a) copilul ai cărui părinti sunt decedati, necunoscuti, decăzuti din exercitiul drepturilor părintesti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintesti, pusi sub interdictie, declarati judecătoreste morti sau dispăruti, când nu a putut fi instituită tutela;

b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părintilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităti sanitare;

e) copilul care a săvârsit o faptă prevăzută de legea penală si care nu răspunde penal.

Art. 57. - Părintii, precum si copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instantă măsurile de protectie specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistentă juridică gratuită, în conditiile legii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Plasamentul

 

Art. 58. - (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protectie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în conditiile prezentei legi, după caz, la:

a) o persoană sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidential, prevăzut la art. 110 alin. (2) si licentiat în conditiile legii.

(2) Persoana sau familia care primeste un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România si să fie evaluată de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Art. 59. - Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care îl are în îngrijire.

Art. 60. - (1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidential fiind interzis.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, în situatia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependentă de îngrijiri în servicii de tip rezidential specializate.

(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

b) mentinerea fratilor împreună;

c) facilitarea exercitării de către părinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legătura cu acesta.

Art. 61. - (1) Măsura plasamentului se stabileste de către comisia pentru protectia copilului, în situatia în care există acordul părintilor, pentru situatiile prevăzute la art. 56 lit. b) si e).

(2) Măsura plasamentului se stabileste de către instanta judecătorească, la cererea directiei generale de asistentă socială si protectia copilului:

a) în situatia copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum si în situatia copilului prevăzut la art. 56 lit. c) si d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgentă dispus de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului;

b) în situatia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) si e), atunci când nu există acordul părintilor sau, după caz, al unuia dintre părinti, pentru instituirea acestei măsuri.

Art. 62. - (1) Drepturile si obligatiile părintesti fată de copil se mentin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protectia copilului.

(2) Drepturile si obligatiile părintesti în situatia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela si pentru care instanta a dispus măsura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, îndeplinite de către presedintele consiliului judetean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucuresti.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), părintii decăzuti din drepturile părintesti, precum si cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintesti păstrează dreptul de a consimti la adoptia copilului lor.

(4) Modalitatea de exercitare a drepturilor si de îndeplinire a obligatiilor părintesti cu privire la persoană si la bunurile copilului aflat în situatia prevăzută la art. 56 lit. c) si d) si, respectiv, la art. 56 lit. b) si e) se stabileste de către instanta judecătorească.

Art. 63. - Comisia pentru protectia copilului sau, după caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va stabili, dacă este cazul, si cuantumul contributiei lunare a părintilor la întretinerea acestuia, în conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul.

 

SECTIUNEA a 3-a

Plasamentul în regim de urgentă

 

Art. 64. - (1) Plasamentul copilului în regim de urgentă este o măsură de protectie specială, cu caracter temporar, care se stabileste în situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si în situatia copilului găsit sau a celui abandonat în unităti sanitare.

(2) Dispozitiile art. 58-60 se aplică în mod corespunzător.

(3) Pe toată durata plasamentului în regim de urgentă se suspendă de drept exercitiul drepturilor părintesti, până când instanta judecătorească va decide cu privire la mentinerea sau la înlocuirea acestei măsuri si cu privire la exercitarea drepturilor părintesti. Pe perioada suspendării, drepturile si obligatiile părintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul în plasament în regim de urgentă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt îndeplinite de către presedintele consiliului judetean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucuresti.

Art. 65. - (1) Măsura plasamentului în regim de urgentă se stabileste de către directorul directiei generale de asistentă socială si protectia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseste copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităti sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situatia în care nu se întâmpină opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protectia copilului respectiv.

(2) Măsura plasamentului în regim de urgentă se stabileste de către instanta judecătorească în conditiile art. 94 alin. (3).

Art. 66. - (1) În situatia plasamentului în regim de urgentă dispus de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanta judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.

(2) Instanta judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului si se va pronunta, după caz, cu privire la mentinerea plasamentului în regim de urgentă sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanta este obligată să se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor părintesti.

(3) În situatia în care plasamentul în regim de urgentă este dispus de către instanta judecătorească, aceasta se va pronunta în conditiile art. 94 alin. (4).

 

SECTIUNEA a 4-a

Supravegherea specializată

 

Art. 67. - (1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în conditiile prezentei legi fată de copilul care a săvârsit o faptă penală si care nu răspunde penal.

(2) În cazul în care există acordul părintilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protectia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanta judecătorească.

 

SECTIUNEA a 5-a

Monitorizarea aplicării măsurilor de protectie specială

 

Art. 68. - (1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protectie specială, dispuse de comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului.

(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, directia generală de asistentă socială si protectia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protectia copilului sau, după caz, instanta judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.

(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părintii sau alt reprezentant legal al copilului, precum si copilul.

Art. 69. - (1) Directia generală de asistentă socială si protectia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat are obligatia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protectie specială, dezvoltarea si îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.

(2) În îndeplinirea obligatiei prevăzute la alin. (1) directia generală de asistentă socială si protectia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat întocmeste, trimestrial sau ori de câte ori apare o situatie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evolutia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului si a modului în care acesta este îngrijit.

(3) În situatia în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, directia generală de asistentă socială si protectia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protectia copilului sau, după caz, instanta judecătorească.

Art. 70. - La încetarea măsurilor de protectie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistentă socială, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum si directia generală de asistentă socială si protectia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucuresti, de la domiciliul sau, după caz, de la resedinta părintilor au obligatia de a urmări evolutia dezvoltării copilului, precum si modul în care părintii îsi exercită drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile cu privire la copil. În acest scop acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 3 luni.

Art. 71. - Copilul fată de care a fost luată o măsură de protectie specială are dreptul de a mentine relatii cu alte persoane, dacă acestea nu au o influentă negativă asupra dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

 

CAPITOLUL IV

Protectia copiilor refugiati si protectia copiilor în caz de conflict armat

 

Art. 72. - (1) Copiii care solicită obtinerea statutului de refugiat, precum si cei care au obtinut acest statut beneficiază de protectie si asistentă umanitară corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor.

(2) Copiii prevăzuti la alin. (1) beneficiază de una dintre formele de protectie prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 73. - (1) În situatia în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsotit de către părinti sau de un alt reprezentant legal, sustinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului Administratiei si Internelor unde urmează a fi depusă cererea.

(2) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în situatia prevăzută la alin. (1) se analizează cu prioritate.

(3) În scopul sustinerii adecvate a intereselor copilului prevăzut la alin. (1), directia generală de asistentă socială si protectia copilului desemnează o persoană cu studii superioare juridice sau de asistentă socială din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat, care să sustină drepturile copilului si să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de acordare a statutului de refugiat.

(4) În situatia în care se constată că persoana desemnată de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului nu îsi îndeplineste corespunzător obligatia de apărare a intereselor copilului sau dovedeste rea-credintă în îndeplinirea acesteia, Oficiul National pentru Refugiati poate solicita directiei generale de asistentă socială si protectia copilului înlocuirea acestei persoane.

Art. 74. - (1) Până la solutionarea definitivă si irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat, cazarea copiilor prevăzuti la art. 73 se realizează într-un serviciu de tip rezidential prevăzut de prezenta lege, apartinând directiei generale de asistentă socială si protectia copilului sau unui organism privat autorizat.

(2) Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazati si în centrele de primire si cazare aflate în subordinea Oficiului National pentru Refugiati.

(3) Copiii prevăzuti la alin. (1), cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protectia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi, prevăzută de prezenta lege.

Art. 75. - (1) În situatia în care cererea copilului prevăzut la art. 72, de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv si irevocabil, directia generală de asistentă socială si protectia copilului sesizează Autoritatea pentru Străini si solicită instantei judecătoresti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protectie specială.

(2) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în tara de resedintă a părintilor ori în tara în care au fost identificati alti membri ai familiei dispusi să ia copilul.

Art. 76. - (1) Copiii afectati de conflicte armate beneficiază de protectie si asistentă în conditiile prezentei legi.

(2) În caz de conflicte armate, institutiile statului iau măsurile necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.

Art. 77. - Nici un copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor armate.

Art. 78. - (1) În situatia existentei unui conflict armat, Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, cu Ministerul Apărării Nationale, precum si cu alte institutii cu atributii specifice, are obligatia de a initia si de a  implementa strategii si programe, inclusiv la nivel familial si comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor soldati si, respectiv, pentru a remedia efectele fizice si psihice ale conflictelor asupra copilului si pentru a promova reintegrarea socială a acestuia.

(2) Organele administratiei publice centrale mentionate la alin. (1), în colaborare cu Agentia Natională de Ocupare a Fortei de Muncă si cu Ministerul Educatiei si Cercetării, vor promova măsurile corespunzătoare pentru: 

a) educarea în spiritul întelegerii, solidaritătii si păcii, ca un proces general si continuu în prevenirea conflictelor;

b) educarea si pregătirea copiilor demobilizati pentru o viată socială activă si responsabilă.

Art. 79. - (1) În orice judet sau sector al municipiului Bucuresti, presedintele consiliului judetean ori, după caz, primarul sectorului municipiului Bucuresti are obligatia de a înainta directiei generale de asistentă socială si protectia copilului, în termen de 24 de ore de la initierea unui conflict armat, o listă completă a tuturor copiilor aflati pe teritoriul respectivei unităti administrativ-teritoriale, în vederea monitorizării situatiei acestora.

(2) Infrastructura având ca destinatie protectia si promovarea drepturilor copilului nu va fi folosită în scopuri militare.

(3) În cazul actiunilor de evaluare desfăsurate în urma unor conflicte armate, copiilor li se va acorda prioritate. Directia generală de asistentă socială si protectia copilului, în colaborare cu protectia civilă, va lua măsurile necesare pentru a se asigura supravegherea copiilor care sunt evacuati de către persoane care îsi pot asuma responsabilitatea ocrotirii si sigurantei lor. Ori de câte ori este posibil, membrii aceleiasi familii vor fi cazati împreună.

 

CAPITOLUL V

Protectia copilului care a săvârsit o faptă penală si nu răspunde penal

 

Art. 80. - (1) Pentru copilul care a săvârsit o faptă prevăzută de legea penală si care nu răspunde penal, la propunerea directiei generale de asistentă socială si protectia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) si c).

(2) În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) si c), Comisia pentru Protectia Copilului, atunci când există acordul părintilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanta judecătorească, atunci când acest acord lipseste, va tine seama de:

a) conditiile care au favorizat săvârsirea faptei;

b) gradul de pericol social al faptei;

c) mediul în care a crescut si a trăit copilul;

d) riscul săvârsirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;

e) orice alte elemente de natură a caracteriza situatia copilului.

Art. 81. - (1) Măsura supravegherii specializate constă în mentinerea copilului în familia sa, sub conditia respectării de către acesta a unor obligatii, cum ar fi:

a) frecventarea cursurilor scolare;

b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;

c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

(2) În cazul în care mentinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îsi îndeplineste obligatiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru protectia copilului ori, după caz, instanta judecătorească, după distinctiile prevăzute la art. 80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum si îndeplinirea de către copil a obligatiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 82. - În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârsită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum si în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 81 săvârseste în continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau, după caz, instanta judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidential specializat.

Art. 83. - Este interzis să se dea publicitătii orice date referitoare la săvârsirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.

Art. 84. - (1) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârseste fapte penale si nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.

(2) Tipurile de servicii specializate prevăzute la alin. (1), precum si standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

 

CAPITOLUL VI

Protectia copilului împotriva exploatării

 

Art. 85. - (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, abuz, rele tratamente sau neglijentă.

(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum si copilul pot sesiza autoritătile abilitate de lege să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violentă, inclusiv violentă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijentă.

(3) Angajatii institutiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul si au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligatia de a sesiza de urgentă directia generală de asistentă socială si protectia copilului.

Art. 86. - (1) Părintii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritătile publice siorganismele private au obligatia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică si psihologică si reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijentă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.

(2) Persoanele mentionate la alin. (1) vor asigura conditiile necesare pentru ca readaptarea si reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine si demnitatea copilului.

 

SECTIUNEA 1

Protectia copilului împotriva exploatării economice

 

Art. 87. - (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării si nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potential sau care este susceptibilă să îi compromită educatia ori să îi dăuneze sănătătii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

(2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinti ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia.

(3) În situatiile în care copiii de vârstă scolară se sustrag procesului de învătământ, desfăsurând munci cu nerespectarea legii, unitătile de învătământ sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistentă socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de asistentă socială împreună cu inspectoratele scolare judetene si cu celelalte institutii publice competente sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării scolare a copilului.

(4) Inspectia Muncii, în colaborare cu Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, are obligatia de a promova campanii de constientizare si informare:

a) pentru copii - despre măsurile de protectie de care pot beneficia si despre riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică;

b) pentru publicul larg - incluzând educatie parentală si activităti de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu si pentru copii, pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protectie împotriva exploatării economice;

c) pentru angajatori sau potentiali angajatori.

 

SECTIUNEA a 2-a

Protectia copilului împotriva consumului de droguri

 

Art. 88. - (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope.

(2) Este interzisă vânzarea de solventi copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.

(3) Agentia Natională Antidrog, în colaborare cu Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copiilor, si, după caz, cu alte autorităti sau organe de specialitate ale administratiei publice centrale, are obligatia de a lua măsurile corespunzătoare pentru:

a) prevenirea folosirii copiilor la productia si traficul ilicit al acestor substante;

b) constientizarea publicului larg si, în mod particular, a copiilor cu privire la această problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de învătământ si, după caz, prin introducerea acestui subiect în programa scolară;

c) sprijinirea copiilor si familiilor acestora, prin consiliere si îndrumare - dacă este necesar, de natură confidentială, dar si prin elaborarea de politici si strategii care să garanteze recuperarea fizică si psihică si reintegrarea Socială a copiilor dependenti de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de interventie alternativă la institutiile psihiatrice traditionale;

d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra aparitiei consumului de droguri la copii, ca si asupra implicării acestora în productia si traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situatii, a progreselor realizate, a dificultătilor întâmpinate si, respectiv, a obiectivelor propuse pentru viitor;

e) dezvoltarea unui sistem de informare publică care să reducă toleranta în ceea ce priveste consumul de droguri si să ajute la recunoasterea primelor simptome de consum de droguri, mai ales în rândul copiilor.

(4) Institutiile prevăzute la alin. (3) se vor asigura că opiniile copiilor sunt luate în considerare la elaborarea strategiilor antidrog.

 

SECTIUNEA a 3-a

Protectia copilului împotriva abuzului sau neglijentei

 

Art. 89. - (1) Prin abuz asupra copilului se întelege orice actiune voluntară a unei persoane care se află într-o relatie de răspundere, încredere sau de autoritate fată de acesta, prin care este periclitată viata, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

(2) Prin neglijarea copilului se întelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităti, fapt care pune în pericol viata, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

Art. 90. - Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum si privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viata, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât si în orice institutie care asigură protectia, îngrijirea si educarea copiilor.

Art. 91. - (1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucrează direct cu un copil si are suspiciuni în legătură cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistentă socială sau directia generală de asistentă socială si protectia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei directii generale de asistentă socială si protectia copilului se înfiintează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunostintă publicului.

Art. 92. - În vederea asigurării protectiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, directia generală de asistentă socială si protectia copilului este obligată:

a) să verifice si să solutioneze toate sesizările privind cazurile de abuz si neglijare, inclusiv cele venite din partea asistentilor familiali;

b) să asigure prestarea serviciilor prevăzute la art. 107, specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijării si ale familiilor acestora.

Art. 93. - Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului, reprezentantii directiei generale de asistentă socială si protectia copilului au drept de acces, în conditiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum si la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protectia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de politie au obligatia să sprijine reprezentantii directiei generale de asistentă socială si protectia copilului.

Art. 94. - (1) Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protectia unui copil sunt obligati să colaboreze cu reprezentantii directiei generale de asistentă socială si protectia copilului si să ofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizărilor.

(2) În situatia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentantii directiei generale de asistentă socială si protectia copilului stabilesc că există motive temeinice care să sustină existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului si neglijării, si nu întâmpină opozitie din partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul directiei generale de asistentă socială si protectia copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgentă.

Prevederile art. 58-60, art. 64 alin. (3) si ale art. 66 se aplică în mod corespunzător.

(3) În situatia în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentantii directiei generale de asistentă socială si protectia copilului, iar acestia stabilesc că există motive temeinice care să sustină existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului si neglijării, directia generală de asistentă socială si protectia copilului  sesizează instanta judecătorească, solicitând emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului în regim de urgentă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidential, licentiat în conditiile legii. Prevederile art. 58-60 si ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) În termen de 48 de ore de la data executării ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgentă, directia generală de asistentă socială si protectia copilului sesizează instanta judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgentă cu măsura plasamentului, decăderea totală sau partială din exercitiul drepturilor părintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor părintesti.

Art. 95. - (1) În cadrul procesului prevăzut la art. 94 alin. (3) si (4), se poate administra, din oficiu, ca probă, declaratia scrisă a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaratia copilului poate fi înregistrată, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu asistenta unui psiholog.

(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declaratiei sale.

(3) Dacă instanta judecătorească apreciază necesar, aceasta îl poate chema pe copil în fata ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenta unui psiholog si numai după o prealabilă pregătire a copilului în acest sens.

Art. 96. - În cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârsită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protectia, cresterea, îngrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală si să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflati în grija sa.

Art. 97. - În institutiile publice sau private, precum si în serviciile de tip rezidential, publice sau private, care asigură protectia, cresterea, îngrijirea sau educarea copiilor, este interzisă angajarea persoanei împotriva căreia a fost pronuntată o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă pentru săvârsirea, cu intentie, a unei infractiuni.

 

SECTIUNEA a 4-a

Protectia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare

 

Art. 98. - (1) Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetării, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative, administrative si educative destinate asigurării protectiei efective împotriva oricăror forme de trafic intern sau international al copiilor, în orice scop sau sub orice formă, inclusiv de către propriii părinti.

(2) În acest scop, autoritătile publice mentionate la alin. (1) au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel national pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare si monitorizare a activitătilor întreprinse.

 

SECTIUNEA a 5-a

Protectia copilului împotriva altor forme de exploatare

 

Art. 99. - (1) Copilul are dreptul la protectie împotriva oricărei forme de exploatare.

(2) Institutiile si autoritătile publice, potrivit atributiilor lor, adoptă reglementări specifice si aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele:

a) transferului ilicit si a nereturnării copilului;

b) încheierii adoptiilor, nationale ori internationale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului;

c) exploatării sexuale si a violentei sexuale;

d) răpirii si traficării de copii în orice scop si sub orice formă;

e) implicării copiilor în conflicte armate;

f) dezvoltării fortate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice si mentale;

g) exploatării copilului de către mass-media;

h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente stiintifice.

 

CAPITOLUL VII

Institutii si servicii cu atributii în protectia copilului

SECTIUNEA 1

Institutii la nivel central

 

Art. 100. - Monitorizarea respectării principiilor si drepturilor stabilite de prezenta lege si de Conventia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum si coordonarea si controlul activitătii de protectie si promovare a drepturilor copilului se realizează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

Art. 101. - Apărarea drepturilor si libertătilor copilului în raporturile acestuia cu autoritătile publice cu scopul de a promova si de a îmbunătăti conditia copilului se realizează si prin institutia Avocatul Poporului.

 

SECTIUNEA a 2-a

Institutii si servicii la nivel local

 

Art. 102. - Autoritătile administratiei publice locale au obligatia să garanteze si să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitătile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părintii săi, precum si protectia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părintilor săi.

Art. 103. - (1) Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunitătii si de solutionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.

(2) În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoti, cadre didactice, medici, consilieri locali, politisti. Rolul acestor structuri este atât de solutionare a unor cazuri concrete, cât si de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităti.

(3) Mandatul structurilor comunitare consultative se stabileste prin acte emise de către autoritătile administratiei publice locale.

(4) Pentru a-si îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul asistentei sociale si protectiei copilului.

Art. 104. - (1) În subordinea consiliului judetean si, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti functionează comisia pentru protectia copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atributii principale:

a) stabilirea încadrării în grad de handicap si orientarea scolară a copilului;

b) pronuntarea, în conditiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protectie specială a copilului;

c) solutionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;

d) alte atributii prevăzute de lege.

(2) Organizarea si metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

Art. 105. - (1) Serviciul public specializat pentru protectia copilului, existent în subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si serviciul public de asistentă socială de la nivelul judetelor si sectoarelor municipiului Bucuresti se reorganizează ca directie generală de asistentă socială si protectia copilului.

(2) Directia generală de asistentă socială si protectia copilului este institutie publică cu personalitate juridică, înfiintată în subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, care preia, în mod corespunzător, functiile serviciului public de asistentă socială de la nivelul judetului si, respectiv, atributiile serviciului public de asistentă socială de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti.

(3) Institutia prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protectiei drepturilor copilului atributiile prevăzute de prezenta lege, precum si de alte acte normative în vigoare.

(4) Structura organizatorică, numărul de personal si finantarea directiei generale de asistentă socială si protectia copilului se aprobă prin hotărâre a consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, care o înfiintează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a atributiilor ce îi revin, precum si realizarea deplină si exercitarea efectivă a drepturilor copilului.

(5) Atributiile si regulamentul-cadru de organizare si functionare ale directiei generale de asistentă socială si protectia copilului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

Art. 106. - (1) Serviciile publice de asistentă socială organizate la nivelul municipiilor si oraselor, precum si persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protectiei copilului următoarele atributii:

a) monitorizează si analizează situatia copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum si modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea si sintetizarea datelor si informatiilor relevante;

b) realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa;

c) identifică si evaluează situatiile care impun acordarea de servicii si/sau prestatii pentru prevenirea separării copilului de familia sa;

d) elaborează documentatia necesară pentru acordarea serviciilor si/sau prestatiilor si acordă aceste servicii si/sau prestatii, în conditiile legii;

e) asigură consilierea si informarea familiilor cu copii în întretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan local;

f) asigură si urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire si combatere a consumului de alcool si droguri, de prevenire si combatere a violentei în familie, precum si a comportamentului delincvent;

g) vizitează periodic la domiciliu familiile si copiii care beneficiază de servicii si prestatii;

h) înaintează propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei măsuri de protectie specială, în conditiile legii;

i) urmăresc evolutia dezvoltării copilului si modul în care părintii acestuia îsi exercită drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protectie specială si a fost reintegrat în familia sa;

j) colaborează cu directia generală de asistentă socială si protectia copilului în domeniul protectiei copilului si transmit acesteia toate datele si informatiile solicitate din acest domeniu.

(2) La nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, atributiile prevăzute la alin. (1) sunt exercitate de directia generală de asistentă socială si protectia copilului.

Art. 107. - (1) Pentru prevenirea separării copilului de părintii săi, precum si pentru realizarea protectiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părintii săi, se organizează si functionează următoarele tipuri de servicii:

a) servicii de zi;

b) servicii de tip familial;

c) servicii de tip rezidential.

(2) Regulamentul-cadru pentru organizarea si functionarea serviciilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 108. - (1) Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitătilor copilului si ale părintilor săi, pentru depăsirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

(2) Accesul la aceste servicii se realizează în baza planului de servicii sau, după caz, a planului individualizat de protectie, în conditiile prezentei legi.

Art. 109. - Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, cresterea si îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părintii săi, ca urmare a stabilirii în conditiile prezentei legi a măsurii plasamentului.

Art. 110. - (1) Serviciile de tip rezidential sunt acele servicii prin care se asigură protectia, cresterea si îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părintii săi, ca urmare a stabilirii în conditiile prezentei legi a măsurii plasamentului.

(2) Fac parte din categoria serviciilor de tip rezidential centrele de plasament si centrele de primire a copilului în regim de urgentă.

(3) Sunt considerate servicii de tip rezidential si centrele maternale.

(4) Serviciile de tip rezidential care apartin autoritătilor administratiei publice se organizează numai în structura directiei generale de asistentă socială si protectia copilului, în regim de componente functionale ale acestora, fără personalitate juridică.

(5) Serviciile de tip rezidential se organizează pe model familial si pot avea caracter specializat în functie de nevoile copiilor plasati.

Art. 111. - (1) Pentru asigurarea prevenirii separării copilului de părintii lui, consiliile locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si sectoarelor municipiului Bucuresti au obligatia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de zi, potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă.

(2) În situatia în care consiliul local nu identifică resurse financiare si umane suficiente pentru a organiza serviciile prevăzute la alin. (1), la cererea acestuia, consiliul judetean va asigura finantarea necesară înfiintării acestor servicii.

Consiliul local asigură finantarea cu până la 50% a cheltuielilor de functionare a acestor servicii, cota-parte si cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite anual prin hotărâre a consiliului judetean.

Art. 112. - Pentru asigurarea protectiei speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi, consiliul judetean si, respectiv, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti au obligatia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de tip familial si de tip rezidential, potrivit nevoilor identificate la nivelul unitătii lor administrativ-teritoriale. În functie de nevoile evaluate ale copiilor plasati, consiliul judetean poate organiza si dezvolta si servicii de zi.

 

CAPITOLUL VIII

Organisme private

 

Art. 113. - (1) Organismele private care pot desfăsura activităti în domeniul protectiei drepturilor copilului si al protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite si acreditate în conditiile legii.

(2) În desfăsurarea activitătilor prevăzute la alin. (1), organismele private acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de prezenta lege, precum si de reglementările prin care aceasta este pusă în executare.

Art. 114. - Organismele private legal constituite si acreditate pot înfiinta, organiza si dezvolta serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, precum si de protectie specială a copilului, prevăzute la art. 107, numai pe baza licentei eliberate de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.

 

CAPITOLUL IX

Licentierea si inspectia serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum si a celor de protectie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi

 

Art. 115. - (1) Autoritătile publice sau organismele private autorizate pot înfiinta, organiza si dezvolta servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum si servicii de protectie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi, prevăzute de prezenta lege, numai dacă au obtinut licenta de functionare pentru serviciul respectiv, eliberată de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.

(2) Licenta de functionare prevăzută la alin. (1) se acordă pe baza îndeplinirii standardelor minime obligatorii elaborate pentru serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, precum si pentru serviciile de protectie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi. Standardele se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului si se aprobă prin ordin al secretarului de stat.

Art. 116. - Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului efectuează inspectii periodice cu privire la modul în care autoritătile publice sau organismele private autorizate respectă standardele prevăzute la art. 110.

Art. 117. - Conditiile si procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licentei prevăzute la art. 115, precum si conditiile si procedura de efectuare a inspectiilor prevăzute la art. 116 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

 

CAPITOLUL X

Finantarea sistemului de protectie a copilului

 

Art. 118. - (1) Prevenirea separării copilului de familia sa, precum si protectia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi se finantează din următoarele surse:

a) bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor;

b) bugetele locale ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti;

c) bugetul de stat;

d) donatii, sponsorizări si alte forme private de contributii bănesti, permise de lege.

(2) Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului poate finanta programe de interes national pentru protectia si promovarea drepturilor copilului, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinatie, din fonduri externe rambursabile si nerambursabile, precum si din alte surse, în conditiile legii.

Art. 119. - (1) Pentru fiecare copil fată de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocatie lunară de plasament, în cuantum de 670.000 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocatie beneficiază si copilul pentru care a fost instituită tutela, în conditiile legii.

(2) Alocatia se plăteste persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.

(3) Alocatia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

Art. 120. - Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizatiilor asistentilor maternali, precum si cele legate de aplicarea prevederilor Legii nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii si tinerii ocrotiti de serviciile publice specializate pentru protectia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum si copiii încredintati sau dati în plasament la asistenti maternali profesionisti se suportă de la bugetul judetului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucuresti, si se gestionează de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului.

Art. 121. - (1) Primarii acordă prestatii financiare exceptionale, în situatia în care familia care îngrijeste copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate de o situatie exceptională si care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului.

(2) Prestatiile exceptionale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu au posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea corespunzătoare ori ca urmare a necesitătii suportării unor cheltuieli particulare destinate mentinerii legăturii copilului cu familia sa.

(3) În functie de fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispozitie, cu privire la acordarea prestatiei financiare exceptionale si cuantumul acesteia.

Art. 122. - Cuantumul maxim, precum si conditiile de acordare a prestatiilor financiare exceptionale se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.

Art. 123. - Prestatiile financiare exceptionale pot fi acordate si sub formă de prestatii în natură, pe baza dispozitiei primarului, constând, în principal, în alimente, îmbrăcăminte, manuale si rechizite sau echipamente scolare, suportarea cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze, medicamente si alte accesorii medicale.

 

CAPITOLUL XI

Reguli speciale de procedură

 

Art. 124. - (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protectie specială sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului.

(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenta revine tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială a fost găsit copilul.

Art. 125. - (1) Cauzele prevăzute la art. 124 se solutionează în regim de urgentă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a directiei generale de asistentă socială si protectia copilului si cu participarea obligatorie a procurorului.

(2) Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie si se face cu respectarea prevederilor art. 24, cu exceptia cauzelor care privesc stabilirea unei măsuri de protectie specială pentru copilul abuzat sau neglijat; în acest caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (3).

(3) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(4) Părtile sunt legal citate dacă citatia le-a fost înmânată cel putin cu o zi înaintea judecării.

Art. 126. - (1) Hotărârile prin care se solutionează fondul cauzei se pronuntă în ziua în care au luat sfârsit dezbaterile.

(2) În situatii deosebite, pronuntarea poate fi amânată cel mult două zile.

Art. 127. - (1) Hotărârea instantei de fond este executorie si definitivă.

(2) Hotărârea se redactează si se comunică părtilor în termen de cel mult 10 zile de la pronuntare.

Art. 128. - Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Art. 129. - Dispozitiile prezentei legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protectie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

Art. 130. - (1) În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, directia generală de asistentă socială si protectia copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmeste si prezintă instantei raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:

a) personalitatea, starea fizică si mentală a copilului;

b) antecedentele sociomedicale si educationale ale copilului;

c) conditiile în care copilul a fost crescut si în care a trăit;

d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidential în care ar putea fi plasat copilul;

e) orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului, care pot servi solutionării cauzei.

(2) În toate cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de protectie specială stabilite de prezenta lege pentru copilul care a săvârsit o faptă penală si nu răspunde penal se va întocmi un raport si din partea serviciului de reintegrare si supraveghere de pe lângă instanta judecătorească.

Art. 131. - Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de timbru si de timbru judiciar.

 

CAPITOLUL XII

Răspunderi si sanctiuni

 

Art. 132. - (1) Îndemnul ori înlesnirea practicării cersetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cersetoriei de către un minor se pedepseste cu închisoare de la 1 la 3 ani.

(2) Recrutarea ori constrângerea unui minor la cersetorie se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârsită de un părinte sau de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta prevăzută la alin. (1), si de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, pentru fapta prevăzută la alin. (2).

Art. 133. - Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 134. - (1) Nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 36 alin. (2), art. 48 alin. (4) si art. 91 constituie abatere disciplinară gravă si se sanctionează potrivit legii.

(2) Nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 36 alin. (2), art. 87 alin. (3) teza întâi constituie abatere disciplinară.

Art. 135. - (1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 9 alin. (1), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 9 alin. (2);

c) nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) si (3);

d) nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 11 alin. (1);

e) necomunicarea de către organele de politie a rezultatelor verificărilor specifice privind identitatea mamei în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3);

f) neefectuarea de către serviciul public de asistentă socială a declaratiei de înregistrare a nasterii, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6);

g) nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 11 alin. (7);

h) nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 13 si la art. 18 alin. (3);

i) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (2)-(4) si ale art. 83;

j) nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 96.

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează astfel:

a) cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), g) si h);

b) cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, cea prevăzută la lit. f);

c) cu amendă de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) si j);

d) cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, cele prevăzute la lit. e) si i).

(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunii se fac de către persoane anume desemnate dintre cele cu atributii de control din:

a) Ministerul Sănătătii, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. a), c) si d);

b) Ministerul Administratiei si Internelor, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. b), e), h) si i);

c) Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, pentru contraventia de la alin. (1) lit. j);

d) consiliul judetean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. f) si g).

Art. 136. - Contraventiilor prevăzute la art. 135 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL XIII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 137. - În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, directia generală de asistentă socială si protectia copilului va reevalua împrejurările care au stat la baza măsurilor de protectie dispuse de comisia pentru protectia copilului si, după caz, va solicita instituirea tutelei sau stabilirea unei măsuri de protectie specială, în conditiile prezentei legi.

Art. 138. - Centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgentă si centrele maternale organizate în structura fostelor servicii publice specializate pentru protectia copilului se reorganizează prin hotărârea consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucuresti în structura directiei generale de asistentă socială din subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucuresti, în regim de componente functionale ale acestora, fără personalitate juridică.

Art. 139. - (1) Serviciile de zi destinate prevenirii situatiilor ce pun în pericol securitatea si dezvoltarea copilului, înfiintate de consiliile judetene, precum si personalul care deserveste aceste servicii se transferă consiliilor locale pe teritoriul cărora acestea functionează.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) serviciile de zi specializate pentru copilul abuzat sau neglijat, care se consideră de interes judetean.

(3) În situatia în care serviciile prevăzute la alin. (1) fac parte dintr-un complex de servicii care are ca obiect de activitate si protectia copilului în regim rezidential, respectiv centru de plasament, centru de primire în regim de urgentă sau centru maternal, transferul se realizează numai dacă este posibilă separarea patrimoniului si a personalului.

(4) Consiliile locale au obligatia să păstreze destinatia si structura de personal a serviciilor preluate.

(5) Transferul prevăzut la alin. (1) se realizează pe bază de protocol încheiat între consiliul judetean si consiliul local.

Art. 140. - Personalul didactic si didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat în dificultate, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care la data intrării în vigoare a prezentei legi este încadrat cu acest statut în cadrul serviciilor publice specializate pentru protectia copilului, îsi păstrează statutul.

Art. 141. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, Ministerul Sănătătii, Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului au obligatia să desemneze persoanele dintre cele cu atributii de control, care vor constata contraventiile si vor aplica sanctiunile mentionate în prezentul capitol.

Art. 142. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) art. 88 din Codul familiei;

b) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia art. 20;

c) Hotărârea Guvernului nr. 604/1997 privind criteriile si procedurile de autorizare a organismelor private care desfăsoară activităti în domeniul protectiei copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 16 octombrie 1997;

d) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protectia copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2002;

e) lit. A a alin. (2) al art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare si functionare a serviciului public de asistentă socială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 90/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, cu modificările ulterioare.

(2) Se modifică în mod corespunzător dispozitiile referitoare la înregistrarea nasterii copilului abandonat de mamă în spital, cuprinse în Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispozitii contrare.

Art. 143. - (1) Formarea initială în domeniul protectiei drepturilor copilului este obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem si pentru cei care au atributii decizionale privitoare la copil.

(2) Educatia permanentă si formarea profesională continuă în domeniul protectiei speciale a copilului se asigură pentru toate categoriile profesionale din sistem.

(3) Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului împreună cu Ministerul Educatiei si Cercetării, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, Ministerul Sănătătii, precum si, după caz, cu celelalte institutii publice si private interesate vor asigura formarea initială si continuă a personalului care, în exercitarea sarcinilor ce îi revin, intră în contact cu domeniul protectiei si promovării drepturilor copilului.

Art. 144. - (1) La angajarea personalului de educatie, protectie si îngrijire din cadrul institutiilor publice si private, care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul, se va prezenta în mod obligatoriu si o expertiză neuropsihiatrică.

(2) Anual personalul prevăzut la alin. (1) este evaluat din punct de vedere psihologic.

(3) Rapoartele privind expertizele neuropsihiatrice, precum si rapoartele de evaluare psihologică se păstrează conform legii la dosarul personal al salariatului.

Art. 145. - (1) Regulamentele proprii ale persoanelor juridice care desfăsoară activităti de protectie a copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a asigura exercitarea drepturilor si îndeplinirea îndatoririlor pe care le au copiii, în conformitate cu vârsta, sănătatea si gradul de maturitate al acestora.

(2) Aceste regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil, astfel încât să permită accesul copiilor si informarea lor adecvată.

Art. 146. - Prevederile prezentei legi se completează cu alte reglementări care se referă la drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse în conventiile si tratatele internationale la care România este parte.

Art. 147. - Elaborarea proiectelor de acte normative care fac referire la oricare dintre drepturile copilului prevăzute de prezenta lege se realizează obligatoriu cu avizul Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Art. 148. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu exceptia prevederilor art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3), art. 84 alin. (2), art. 104 alin. (2), art. 105 alin. (5), art. 107 alin. (2) si art. 117, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Procedura de întoarcere a copiilor în tară, de identificare a părintilor sau altor reprezentanti legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în tară a acestora, precum si serviciile de protectie specială, publice sau private, competente să asigure protectia în regim de urgentă a copiilor aflati în străinătate, care, din orice motive, nu sunt însotiti de părinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate, prevăzută la art. 19 alin. (3), se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie.

(3) Organizarea si metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului, prevăzută la art. 104 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie.

(4) Regulamentul-cadru pentru organizarea si functionarea serviciilor prevăzute la art. 107 alin. (2) se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie.

(5) Conditiile si procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licentei prevăzute la art. 115, precum si conditiile si procedura de efectuare a inspectiilor prevăzute la art. 116 se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie.

(6) Procedura referitoare la exercitarea dreptului copilului ai cărui părinti locuiesc în state diferite de a întretine relatii personale si contacte directe cu acestia, prevăzută la art. 17 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie împreună cu Ministerul Afacerilor Externe.

(7) Tipurile de servicii specializate, prevăzute la art. 84 alin. (2), ce se asigură pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârseste fapte penale si nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate, precum si standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie în colaborare cu Ministerul Justitiei.

(8) Atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si functionare a directiei generale de asistentă socială si protectia copilului, prevăzute la art. 105 alin. (5), se elaborează de către Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 272.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 481.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind regimul juridic al adoptiei

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Adoptia este operatiunea juridică prin care se creează legătura de filiatie între adoptator si adoptat, precum si legături de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.

Art. 2. - Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adoptiei:

a) principiul interesului superior al copilului;

b) principiul cresterii si educării copilului într-un mediu familial;

c) principiul continuitătii în educarea copilului, tinându-se seama de originea sa etnică, culturală si lingvistică;

d) principiul informării copilului si luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta si gradul său de maturitate;

e) principiul celeritătii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adoptiei.

Art. 3. - În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) adoptat - persoana care a fost sau urmează să fie adoptată în conditiile prezentei legi;

b) adoptator - persoana care a adoptat sau doreste să adopte, în conditiile prezentei legi;

c) adoptie internă - adoptia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât si adoptatul au domiciliul în România;

d) adoptie internatională - adoptia care, în conditiile prezentei legi, nu este adoptie internă;

e) atestat - documentul întocmit în conditiile prezentei legi, care face dovada capacitătii de a adopta rezultate din îndeplinirea garantiilor morale si conditiilor materiale necesare dezvoltării depline si armonioase a personalitătii copilului;

f) Conventia de la Haga - Conventia asupra protectiei copiilor si cooperării în materia adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 si ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;

g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exercitiu, în conditiile legii;

h) directia - directia generală de asistentă socială si protectia copilului, institutie publică, cu personalitate juridică, înfiintată în subordinea consiliilor judetene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, în conditiile legii;

i) familie adoptatoare - sotul si sotia care au adoptat sau doresc să adopte, în conditiile prezentei legi;

j) familie - părintii si copiii aflati în întretinerea acestora;

k) familie extinsă - părintii, copilul si rudele firesti ale acestuia, până la gradul IV inclusiv;

l) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care apartin familiei extinse, care, în conditiile legii, asigură cresterea si îngrijirea copilului;

m) Oficiu - organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiintat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adoptii, cu atributii de supraveghere si coordonare a activitătilor referitoare la adoptie;

n) părinte firesc - persoana fată de care copilul are stabilită filiatia firească, în conditiile legii;

o) planul individualizat de protectie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestatiilor si măsurilor de protectie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia si a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;

p) stat primitor - statul în care domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adoptiei internationale si în care se deplasează adoptatul în urma încuviintării adoptiei.

Art. 4. - Pe tot parcursul procedurii de adoptie directia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informatii si explicatii clare si complete, potrivit vârstei si gradului său de maturitate, referitoare la etapele si durata procesului de adoptie, la efectele acesteia, precum si la adoptator sau familia adoptatoare si rudele acestora.

 

CAPITOLUL II

Conditiile de fond ale adoptiei

 

Art. 5. - (1) Adoptia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

(2) Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei majoratului civil.

(3) Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minoritătii sale.

Art. 6. - (1) În cadrul procedurii de adoptie se iau măsurile necesare pentru ca fratii să fie încredintati împreună.

(2) Încredintarea separată a fratilor în vederea adoptiei, precum si adoptia acestora de către persoane sau familii diferite se pot face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.

Art. 7. - (1) Copilul, respectiv majorul avut în vedere la art. 5 alin. (3), nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), poate fi încuviintată, după caz, adoptia simultană sau adoptii succesive, atunci când adoptatorii sunt soti si sotie.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), poate fi încuviintată o nouă adoptie atunci când:

a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; în acest caz, adoptia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti de încuviintare a noii adoptii;

b) adoptia anterioară a încetat din orice alt motiv.

Art. 8. - (1) Adoptia între frati este interzisă.

(2) Adoptia a doi soti sau fosti soti de către acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia între soti sau fosti soti sunt interzise.

(3) Persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.

Art. 9. - (1) Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte.

(2) Pentru motive temeinice, instanta judecătorească poate încuviinta adoptia chiar dacă diferenta de vârstă dintre adoptat si adoptatori este mai mică de 18 ani, dar în nici o situatie, mai putin de 15 ani.

Art. 10. - (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltării depline si armonioase a personalitătii copilului.

(2) Îndeplinirea garantiilor si conditiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de către autoritătile competente, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 11. - (1) Persoanele care trebuie să consimtă la adoptie sunt următoarele:

a) părintii firesti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau dispăruti ori pusi sub interdictie, în conditiile legii;

b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;

c) adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare.

(2) Nu este valabil consimtământul dat în considerarea promisiunii sau efectuării unei contraprestatii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioară sau ulterioară.

Art. 12. - (1) Consimtământul la adoptie trebuie să fie dat de către părintii firesti ai copilului. În cazul adoptiei copilului si de către sotul adoptatorului, consimtământul trebuie exprimat de către sotul care este deja părinte adoptator al copilului.

(2) Părintele sau părintii decăzuti din drepturile părintesti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintesti păstrează dreptul de a consimti la adoptia copilului. Consimtământul reprezentantului legal este obligatoriu.

(3) Dacă unul dintre părintii firesti este decedat, necunoscut, declarat, în conditiile legii, mort sau dispărut, pus sub interdictie, precum si dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtământul celuilalt părinte este îndestulător.

(4) Consimtământul părintilor firesti ai copilului nu este necesar dacă ambii se găsesc în oricare dintre situatiile prevăzute la alin. (3), precum si în cazul adoptiei prevăzute la art. 5 alin. (3).

Art. 13. - În mod exceptional, instanta judecătorească poate trece peste refuzul părintilor firesti sau, după caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, dacă se dovedeste, prin orice mijloc de probă, că acestia refuză în mod abuziv să-si dea consimtământul la adoptie si instanta apreciază că adoptia este în interesul superior al copilului, tinând seama si de opinia acestuia dată în conditiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresă a hotărârii în această privintă.

Art. 14. - Părintii firesti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adoptie în mod liber, neconditionat, si numai după ce au fost informati în mod corespunzător asupra consecintelor adoptiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului. Directia în a cărei rază teritorială locuiesc părintii firesti sau, dupăcaz, tutorele este obligată să asigure consilierea si  informarea acestora înaintea exprimării de către acestia a consimtământului la adoptie si să întocmească un raport în acest sens.

Art. 15. - (1) Consimtământul părintilor firesti sau, după caz, al tutorelui se dă în fata instantei judecătoresti o dată cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei.

(2) În cazul adoptiei copilului de către sotul părintelui său, consimtământul părintelui firesc se dă în formă autentică prin act notarial.

(3) O dată cu solicitarea consimtământului prevăzut la alin. (1), instanta solicită directiei raportul care confirmă îndeplinirea obligatiei prevăzute la art. 14.

Art. 16. - (1) Consimtământul la adoptie al părintilor firesti ai copilului sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului înscrisă în certificatul de nastere.

(2) Părintele firesc sau, după caz, tutorele poate revoca consimtământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în conditiile legii.

Art. 17. - (1) Consimtământul la adoptie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în fata instantei judecătoresti, în faza încuviintării adoptiei.

(2) Adoptia nu va putea fi încuviintată fără consimtământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.

(3) Anterior exprimării consimtământului, directia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui si informa pe acesta, tinând seama de vârsta si de maturitatea sa, în special asupra consecintelor adoptiei si ale consimtământului său la adoptie, si va întocmi un raport în acest sens.

Art. 18. - (1) Consimtământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în fata instantei judecătoresti o dată cu solutionarea cererii de încuviintare a adoptiei.

(2) Dacă persoana care doreste să adopte este căsătorită, este necesar si consimtământul sotului său, cu exceptia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-si manifesta vointa. Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL III

Procedura adoptiei interne

SECTIUNEA 1

Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare

 

Art. 19. - (1) Evaluarea garantiilor morale si a conditiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către directia de la domiciliul acestora si trebuie să aibă în vedere:

a) personalitatea, starea sănătătii si situatia economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viata familială, conditiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;

b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreste să adopte;

c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soti solicită să adopte un copil, celălalt sot nu se asociază la cerere;

d) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.

(2) Pe baza rezultatelor evaluării prevăzute la alin. (1), directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare, dacă acesta sau acestia sunt sau nu apti să adopte. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, directia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.

(3) Atestatul eliberat de directia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită anual, cu conditia respectării acelorasi conditii prevăzute la alin. (1) si în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.

(4) În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul să solicite directiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.

(5) Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la instanta competentă în materia adoptiei de la domiciliul adoptatorului.

Art. 20. - Obtinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adoptia prevăzută la art. 5 alin. (3);

b) pentru adoptia copilului de către sotul părintelui firesc sau adoptiv.

Art. 21. - Pe parcursul procesului de evaluare, directia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-si asuma în cunostintă de cauză si în mod corespunzător rolul de părinte.

 

SECTIUNEA a 2-a

Deschiderea procedurii adoptiei interne

 

Art. 22. - (1) Pe baza planului individualizat de protectie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, după caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsă sau substitutivă.

(2) Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia internă dacă demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lărgită au esuat.

(3) Directia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevăzute la alin. (2), instanta judecătorească de la domiciliul copilului, pentru a se încuviinta deschiderea procedurii adoptiei interne.

Art. 23. - (1) Încuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai dacă:

a) planul individualizat de protectie stabileste necesitatea adoptiei interne;

b) părintii copilului sau, după caz, tutorele îsi exprimă consimtământul la adoptie, în conditiile prezentei legi; dispozitiile art. 12 alin. (2), (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător.

(2) Directia face dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art. 22 alin. (1) si (2). În situatia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face la solicitarea directiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanta constată îndeplinirea conditiei prevăzute la alin. (1) lit. b) si apreciază că deschiderea procedurii adoptiei interne este în interesul superior al copilului.

(3) Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanta admite cererea directiei produce următoarele efecte:

a) drepturile si obligatiile părintesti ale părintilor firesti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendă;

b) drepturile si obligatiile părintesti sunt exercitate de către consiliul judetean sau, după caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul.

(4) Prin exceptie, efectele hotărârii judecătoresti prevăzute la alin. (3) încetează de drept dacă, în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, directia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil si nu a initiat procedurile prevăzute de prezenta lege în vederea realizării unei adoptii interne.

(5) În situatia prevăzută la alin. (4), directia este obligată să revizuiască planul individualizat de protectie a copilului si să solicite instantei judecătoresti, în functie de finalitatea acestuia, următoarele:

a) mentinerea, modificarea sau încetarea măsurii de protectie a copilului;

b) încuviintarea unei noi proceduri de deschidere a adoptiei.

Art. 24. - Dispozitiile prezentei sectiuni nu sunt aplicabile în cazul adoptiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) si art. 20 lit. b).

 

SECTIUNEA a 3-a

Încredintarea în vederea adoptiei

 

Art. 25. - (1) Adoptia nu poate fi încuviintată de către instanta judecătorească decât după ce copilul a fost încredintat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste să-l adopte, astfel încât instanta să poată aprecia, în mod rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili dacă adoptia ar fi încuviintată.

(2) Capacitatea de adaptare, fizică si psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu conditiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie si cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieste copilul în perioada încredintării si care ar putea avea relevantă în aprecierea evolutiei ulterioare a acestuia în cazul încuviintării adoptiei.

Art. 26. - (1) În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoresti prin care s-a încuviintat deschiderea procedurii  adoptiei interne, directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil.

(2) În termenul prevăzut la alin. (1), directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu prioritate posibilitatea încredintării copilului în vederea adoptiei cu prioritate unei rude din familia extinsă, cu exceptia cazului prevăzut la art. 8 alin. (1), asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament.

(3) Dacă nu există solicitări din partea persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (2), directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate si aflate în evidenta Oficiului.

(4) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau o familie adoptatoare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) si (3), solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită lista centralizată la nivel national a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate si înscrise în Registrul national pentru adoptii.

(5) Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face în termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de către directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, tinând cont de interesul superior al acestuia, informatiile cuprinse în atestatul adoptatorului si, respectiv, de evolutia situatiei copilului până la acea dată.

(6) Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notifică, în termen de 3 zile, directiei de la domiciliul acestora.

Art. 27. - (1) În urma procesului de selectie, directia de la domiciliul copilului verifică si constată compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare.

(2) Determinarea compatibilitătii se realizează luându-se în considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanta cuvenită.

Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.

(3) În situatia în care, în urma efectuării verificării prevăzute la alin. (1) si (2), directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului constată compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectată, sesizează de îndată instanta judecătorească pentru încredintarea copilului în vederea adoptiei.

Art. 28. - Încredintarea în vederea adoptiei se dispune de către instanta judecătorească de la domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile.

Art. 29. - (1) Încredintarea în vederea adoptiei nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adoptia prevăzută la art. 5 alin. (3);

b) pentru adoptia prevăzută la art. 20 lit. b);

c) pentru adoptia copilului pentru care a fost deschisă procedura adoptiei interne si acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel putin 90 de zile;

d) pentru adoptia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel putin 90 de zile de la data instituirii tutelei.

(2) În situatiile prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) persoana sau familia care doreste să adopte va putea solicita în mod direct instantei judecătoresti încuviintarea adoptiei, în conditiile prezentei legi.

Art. 30. - (1) Pe durata încredintării copilului în vederea adoptiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredintat. Efectuarea actelor obisnuite necesare exercitării drepturilor si îndeplinirii obligatiilor părintesti, cu exceptia celor care conduc la ncheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredintat.

(2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinta actele pe care acesta le încheie, precum si dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către consiliul judetean sau local al sectorului municipiului Bucuresti în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredintat copilul în vederea adoptiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod exceptional, către persoana sau familia căreia i s-a încredintat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres mentionate în cuprinsul documentului prin care se acordă delegarea.

Art. 31. - (1) În perioada încredintării copilului în vederea adoptiei, directia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia căreia i-a fost încredintat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.

(2) La sfârsitul perioadei de încredintare în vederea adoptiei, directia întocmeste un raport final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care îl comunică instantei competente în vederea solutionării cererii de încuviintare a adoptiei.

(3) Întocmirea si comunicarea raportului prevăzut la alin. (2) sunt obligatorii si în cazul adoptiei copilului aflat în una dintre situatiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) si d).

(4) Cererea de încuviintare a adoptiei adresată instantei judecătoresti prelungeste de drept perioada de încredintare până la solutionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Art. 32. - (1) Dacă pe durata perioadei de încredintare în vederea adoptiei directia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenta oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adoptie, sesizează de îndată instanta judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredintării.

(2) Dispozitiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredintare se aplică în mod corespunzător si în cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanta de fond dispune revocarea sau prelungirea încredintării este executorie de drept.

Art. 33. - Dacă, în situatia prevăzută la art. 32 alin. (1), instanta judecătorească dispune revocarea măsurii încredintării, directia este obligată să reia procedura prevăzută la art. 26 si 27.

 

SECTIUNEA a 4-a

Încuviintarea adoptiei

 

Art. 34. - Încuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecătoresti.

Art. 35. - (1) Cererea de încuviintare a adoptiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare în situatia adoptiei prevăzute la art. 5 alin. (3) si art. 20 lit. b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviintare a adoptiei putând fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către directia de la domiciliul acestora, la sfârsitul perioadei de încredintare în vederea adoptiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adoptia copilului aflat în una dintre situatiile indicate la art. 29 alin. (1) lit. c) si d).

(2) Cererea de încuviintare a adoptiei este însotită de următoarele acte:

a) certificatul de nastere al copilului, în copie legalizată;

b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităti publice nominalizate de către directia de sănătate publică;

c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;

d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredintare în vederea adoptiei;

e) certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;

f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;

g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;

h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;

i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtământului părintilor firesti, în măsura în care nu s-a pronuntat anterior o hotărâre judecătorească de încuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului; dispozitiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător.

Art. 36. - Directia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligatia de a depune rapoartele finale prevăzute la art. 31 alin. (2) sau, după caz, art. 31 alin. (3), până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum si, după caz, de a da instantei judecătoresti orice relatii necesare pentru solutionarea cererii de încuviintare a adoptiei.

Art. 37. - (1) Instanta judecătorească va admite cererea de încuviintare a adoptiei numai dacă, pe baza probelor administrate, si-a format convingerea că adoptia este în interesul superior al copilului.

(2) În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoresti prin care s-a încuviintat adoptia, directia care a participat la judecarea cererii de încuviintare a adoptiei va înstiinta în scris părintii firesti despre aceasta.

Art. 38. - (1) Directia de la domiciliul copilului va urmări si va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si părintii săi adoptivi pe o perioadă de cel putin 2 ani după încuviintarea adoptiei.

(2) Directia de la domiciliul copilului are obligatia să asigure părintilor adoptivi servicii postadoptie.

 

CAPITOLUL IV

Procedura adoptiei internationale

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

 Art. 39. - Adoptia internatională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviintată numai în situatia în care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviintată deschiderea procedurii adoptiei interne.

Art. 40. - (1) Cererea de încuviintare a adoptiei se transmite instantei judecătoresti de către Oficiu.

(2) Instanta judecătorească se va pronunta, în conditiile prezentei legi, numai după analizarea raportului directiei referitor la existenta altor solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul IV, cu domiciliul în România.

Art. 41. - Adoptia internatională are efectele prevăzute la art. 50-53 si presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviintării adoptiei de către instanta judecătorească română.

Art. 42. - Adoptia internatională, în cazul în care adoptatul are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusă dispozitiilor art. 30-33 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.

 

SECTIUNEA a 2-a

Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire

 

Art. 43. - (1) Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat, parte a Conventiei de la Haga, si care doresc să adopte un copil din România sunt transmise Oficiului prin intermediul autoritătii centrale competente din statul respectiv sau al organizatiilor sale acreditate.

(2) În cazul statelor care nu sunt părti la Conventia de la Haga, cererile prevăzute la alin. (1) se transmit Oficiului prin intermediul autoritătii desemnate cu atributii în domeniul adoptiei internationale sau prin intermediul organizatiilor acreditate în acest sens în statul de primire.

(3) Organizatiile acreditate prevăzute la alin. (1) si (2) trebuie să fie autorizate si de Oficiu, în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.

Art. 44. - Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidentă de Oficiu numai dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizatiile sale acreditate si autorizate în conditiile legii atestă că:

a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineste conditiile de eligibilitate pentru adoptie si este apt să adopte în conformitate cu legislatia aplicabilă în statul primitor;

b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adoptiei în statul primitor;

c) este asigurată urmărirea evolutiei copilului după adoptie pe o perioadă de cel putin 2 ani;

d) sunt asigurate servicii postadoptie pentru copil si familie în statul primitor.

Art. 45. - (1) Cererile transmise Oficiului trebuie însotite de următoarele documente:

a) un raport întocmit de autoritătile competente din statul primitor, cuprinzând informatii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea si aptitudinea lor de a adopta, situatia lor personală, familială, materială si medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum si cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adoptie; concluziile raportului vor fi sustinute prin documentele eliberate de autoritătile competente din statul primitor;

b) certificatele de nastere si căsătorie si actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată si însotite de traducerea lor legalizată în limba română;

c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte;

d) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator;

e) actul din care să rezulte că există garantia că adoptatul are posibilitatea să intre si să locuiască permanent în statul primitor.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) si e) vor fi prezentate în original si însotite de traducerea legalizată în limba română.

 

SECTIUNEA a 3-a

Încuviintarea adoptiei internationale de către instantă

 

Art. 46. - (1) Cererea de încuviintare a adoptiei, însotită de documentele prevăzute la art. 43-45, se înaintează de către Oficiu instantei judecătoresti.

(2) Prevederile cap. VII se aplică în mod corespunzător.

(3) Oficiul are obligatia de a se asigura că adoptatul va beneficia în tara străină de garantiile si normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii nationale; la pronuntarea asupra cererii de încuviintare a adoptiei instanta judecătorească va avea în vedere si documentul care atestă îndeplinirea acestei obligatii.

Art. 47. - Pe baza hotărârii judecătoresti irevocabile de încuviintare a adoptiei, Oficiul eliberează, în termen de 3 zile de la data comunicării acesteia, un certificat care atestă că adoptia este conformă cu normele Conventiei de la Haga.

Art. 48. - Deplasarea adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviintare a adoptiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însotit de adoptator sau de familia adoptatoare, în conditii de sigurantă corespunzătoare nevoilor adoptatului.

Art. 49. - (1) Oficiul are obligatia să urmărească evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si părintele sau părintii săi adoptivi cel putin 2 ani după încuviintarea adoptiei, prin intermediul autoritătii centrale competente sau al organizatiei acreditate ori autorizate din statul de domiciliu al părintilor adoptivi.

(2) În scopul îndeplinirii obligatiei prevăzute la alin. (1), Oficiul trebuie să solicite transmiterea de rapoarte trimestriale autoritătii centrale competente sau organizatiei acreditate si autorizate din statul primitor.

(3) În cazul în care, ulterior adoptiei internationale, adoptatorul sau familia adoptatoare îsi stabileste domiciliul în România, urmărirea evolutiei copilului cade în sarcina directiei în a cărei rază teritorială adoptatul îsi are domiciliul.

 

CAPITOLUL V

Efectele adoptiei

 

Art. 50. - (1) Adoptia produce efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti prin care a fost încuviintată.

(2) Prin adoptie se stabilesc filiatia între adoptat si cel care adoptă, precum si legături de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.

(3) În momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, rudenia firească dintre adoptat si descendentii săi, pe de o parte, si părintii săi firesti si rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu exceptia adoptiei prevăzute la art. 20 lit. b), caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc si rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.

(4) Impedimentul la căsătorie izvorât din rudenie există, potrivit legii, atât între adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si rudele sale firesti, pe de altă parte, cât si între adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si persoanele cu care a devenit rudă prin efectul adoptiei, pe de altă parte.

(5) Efectele adoptiei internationale, precum si efectele în cazul anulării adoptiei internationale asupra cetăteniei adoptatului sunt cele prevăzute de Legea cetăteniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 51. - (1) Adoptatorul are fată de copilul adoptat drepturile si îndatoririle părintelui firesc fată de copilul său.

(2) În cazul în care adoptatorul este sotul părintelui firesc al adoptatului, drepturile si îndatoririle părintesti se exercită de către adoptator si părintele firesc căsătorit cu acesta.

(3) Adoptatul are fată de adoptator drepturile si îndatoririle de orice natură pe care le are o persoană fată de părintii săi firesti.

Art. 52. - (1) Adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta si gradul de maturitate ale acestuia o permit.

(2) Adoptatorii si adoptatul au dreptul să obtină din partea autoritătilor competente extrase din registrele publice al căror continut atestă faptul, data si locul nasterii, dar nu dezvăluie în mod expres adoptia si nici identitatea părintilor firesti.

(3) Identitatea părintilor firesti ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a capacitătii depline de exercitiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instantei judecătoresti, la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, sotului sau descendentilor acestuia ori a reprezentantului unei institutii medicale sau unui spital.

(4) După dobândirea capacitătii depline de exercitiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucuresti, să-i autorizeze accesul la informatiile aflate în posesia oricăror autorităti publice cu privire la identitatea părintilor săi firesti.

(5) Instanta citează directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, Oficiul, precum si orice altă persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru solutionarea cererii si va putea admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că accesul la informatiile solicitate nu este dăunător integritătii psihice si echilibrului emotional ale solicitantului si dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea directiei.

Art. 53. - (1) Adoptatul dobândeste prin adoptie numele adoptatorului.

(2) Dacă adoptia se face de către 2 soti ori de către sotul care adoptă copilul celuilalt sot, iar sotii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul în care sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati să declare instantei judecătoresti care încuviintează adoptia numele pe care adoptatul urmează să-l poarte.

(3) Pentru motive temeinice, instanta, încuviintând adoptia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare si cu consimtământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.

(4) În cazul adoptiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul căsătoriei, sotul adoptat poate primi în timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu consimtământul celuilalt sot, acordat în fata instantei care încuviintează adoptia.

(5) Pe baza hotărârii judecătoresti irevocabile de încuviintare a adoptiei, serviciul de stare civilă competent întocmeste, în conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind părintii săi firesti. Vechiul act de nastere se va păstra, mentionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.

 

CAPITOLUL VI

Încetarea adoptiei

 

Art. 54. - Adoptia încetează prin desfacere sau ca urmare a declarării nulitătii acesteia.

Art. 55. - Adoptia se desface în cazul prevăzut la art. 7 alin. (3) lit. a).

Art. 56. - (1) Adoptia este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror conditii de fond sau de formă prevăzute de lege.

(2) Cu toate acestea, instanta va putea respinge cererea de declarare a nulitătii adoptiei, dacă va constata că mentinerea adoptiei este în interesul celui adoptat.

Art. 57. - Actiunea în declararea nulitătii adoptiei apartine oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de exercitiu, actiunea apartine numai acestuia.

Art. 58. - (1) Cauzele privind declararea nulitătii adoptiei se judecă cu citarea:

a) adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare;

b) adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exercitiu;

c) directiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, în cazul adoptiilor internationale, a Oficiului.

(2) Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi întotdeauna ascultat.

Art. 59. - (1) În situatia încetării adoptiei ca urmare a declarării nulitătii acesteia, adoptatul redobândeste numele de familie avut înainte de încuviintarea adoptiei.

(2) Părintii firesti ai copilului redobândesc drepturile si îndatoririle părintesti dacă instanta nu decide instituirea tutelei sau a altor măsuri de protectie specială a copilului, în conditiile legii.

Art. 60. - Hotărârile judecătoresti privitoare la nulitatea adoptiei, rămase irevocabile, se comunică Oficiului de către directie, în vederea efectuării mentiunilor necesare în Registrul national pentru adoptii.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii procedurale comune

 

Art. 61. - (1) Instantele judecătoresti române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel putin una dintre părti are domiciliul în România.

(2) Instantele judecătoresti române sunt exclusiv competente să judece procesele privind încuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne, încredintarea în vederea adoptiei si încuviintarea adoptiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România si este cetătean român sau străin fără cetătenie.

(3) Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenta tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanta competentă se judecă de Tribunalul Bucuresti.

(4) Cererile de deschidere a procedurii adoptiei interne, cererile de încredintare a copilului în vederea adoptiei si cererile de încuviintare a adoptiei se judecă în primă instantă, potrivit regulilor prevăzute de Cartea III – Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu exceptiile prevăzute de prezenta lege.

(5) Hotărârile prin care se solutionează cererile prevăzute de prezenta lege nu sunt supuse apelului.

Exercitarea recursului suspendă executarea.

Art. 62. - Cererile prevăzute la art. 61 alin. (3) sunt scutite de taxa judiciară de timbru si se solutionează cu celeritate.

Art. 63. - (1) Cererile prevăzute la art. 61 alin. (3) se solutionează de complete specializate ale instantei judecătoresti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către directie a raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie.

(2) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului se face cu citarea părintilor firesti ai copilului sau, după caz, a tutorelui si a directiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.

(3) Judecarea cererilor de încredintare a copilului în vederea adoptiei interne, precum si a celor de încuviintare a adoptiei se face cu citarea directiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a directiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare si a persoanei sau familiei adoptatoare.

(4) Judecarea cererilor de încuviintare a adoptiei internationale se face cu citarea directiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum si a Oficiului.

(5) Judecarea cererilor de încuviintare a adoptiei prevăzute la art. 5 alin. (3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviintare a adoptiei prevăzute la art. 20 lit. b) se face cu citarea adoptatorului si a părintilor firesti ai adoptatului.

Art. 64. - (1) Instanta poate administra orice probe admise de lege.

(2) La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului, precum si a cererii de încredintare în vederea adoptiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviintarea adoptiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani i se va solicita consimtământul.

(3) Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare si i se va acorda importanta cuvenită, avându-se în vedere vârsta si gradul acestuia de maturitate. În situatia în care instanta hotărăste în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze ratiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.

 

CAPITOLUL VIII

Registrul national pentru adoptii

 

Art. 65. - (1) În scopul întocmirii si organizării la nivel national a evidentei în materia adoptiei, Oficiul are obligatia de a întocmi si de a tine la zi Registrul national pentru adoptii.

(2) Registrul contine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, române si străine, precum si cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisă procedura adoptiei interne, pentru cei pentru care a fost pronuntată o hotărâre judecătorească de încredintare în vederea adoptiei, de încuviintare a adoptiei sau de declarare a nulitătii acesteia.

Art. 66. - (1) În scopul întocmirii si organizării de către Oficiu a evidentei prevăzute la art. 65, directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale următoarelor documente:

a) hotărârea judecătorească prin care s-a încuviintat deschiderea procedurii adoptiei nationale;

b) hotărârea judecătorească de încredintare în vederea adoptiei;

c) hotărârea judecătorească de încuviintare a adoptiei;

d) hotărârea judecătorească de declarare a nulitătii adoptiei;

e) atestatul eliberat potrivit art. 19 alin. (2).

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se transmit în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti sau, respectiv, în termen de 5 zile de la data emiterii atestatului.

(3) Documentul prevăzut la alin. (1) lit. e) va fi însotit de toate informatiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul.

 

CAPITOLUL IX

Dispozitii finale, tranzitorii si sanctiuni

 

Art. 67. - (1) Oficiul ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Conventiei de la Haga, în vederea prevenirii câstigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adoptiei si descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei conventii si prezentei legi.

(2) Oficiul stabileste o taxă unică si fixă, determinată pe baza costurilor maxime corespunzătoare tuturor serviciilor aferente îndeplinirii procedurii adoptiei internationale, cu exceptia celor reglementate în legi speciale.

(3) Taxa prevăzută la alin. (2) este defalcată pe categorii de cheltuieli si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(4) Plata taxei este efectuată de către adoptator sau familia adoptatoare prin transfer bancar către Oficiu si autoritatea centrală ori organizatia acreditată sau autorizată din statul de domiciliu al părintilor adoptatori. Taxele percepute de Oficiu se fac venit la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea lor.

Art. 68. - Sunt interzise donatiile si sponsorizările, precum si oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Oficiului, directiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul institutiilor publice implicate în procesul de adoptie.

Art. 69. - (1) Este interzisă participarea organismelor private în procedura adoptiei internationale desfăsurată în România. Interdictia se aplică si membrilor sau personalului acestora, cu exceptia situatiei în care au calitatea de adoptator.

(2) Autoritătile române pot colabora în ceea ce priveste adoptia internatională cu organisme private care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv si autorizate conform prevederilor art. 43 alin. (3).

(3) În situatia în care se constată nerespectarea dispozitiilor alin. (1) si (2), Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului este obligată să solicite instantei judecătoresti dizolvarea persoanei juridice implicate.

(4) Serviciile si activitătile ce pot fi derulate de către fundatii, asociatii sau federatii în cadrul procedurilor adoptiei nationale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 70. - (1) Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adoptiei copilului se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si fapta persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesneste adoptarea unui copil, în scopul obtinerii de foloase materiale sau de altă natură.

Art. 71. - (1) Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, eliberat anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi, este valabil pentru o perioadă de un an de la data eliberării lui.

(2) Prevederile art. 21 se aplică în mod corespunzător persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 72. - (1) Cererile pentru încuviintarea adoptiei aflate pe rolul instantelor judecătoresti la data intrării în vigoare a prezentei legi se solutionează, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, la data introducerii cererii.

(2) Persoanele si familiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, aveau copii încredintati în vederea adoptiei, vor putea introduce cereri pentru încuviintarea adoptiei, care vor fi solutionate potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările si completările ulterioare.

(3) În toate celelalte cazuri, întreaga procedură a adoptiei va trebui să se conformeze dispozitiilor prezentei legi.

(4) În scopul aplicării dispozitiilor prezentei legi, Oficiul va renegocia acordurile bilaterale si multilaterale în domeniul adoptiei, încheiate de România cu alte state, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 73. - În situatia copiilor cu privire la care s-au făcut comunicări de către comisiile pentru protectia copilului în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările si completările ulterioare, si aflati în evidenta Comitetului Român pentru Adoptii la data intrării în vigoare a prezentei legi, dispozitiile art. 22-24 se aplică în mod corespunzător.

Art. 74. - (1) În situatia copiilor declarati judecătoreste abandonati în temeiul prevederilor Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, directia are obligatia să reevalueze împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protectie pentru acesti copii si să întocmească planul individualizat de protectie.

(2) Dacă planul individualizat de protectie are ca finalitate reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsă, directia solicită instantei judecătoresti redarea exercitiului drepturilor părintesti sau, după caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul urmează să fie plasat.

(3) Instanta competentă să solutioneze cererile privind redarea sau, după caz, delegarea drepturilor părintesti este tribunalul de la domiciliul copilului.

(4) Judecarea cererii se face cu citarea părintilor sau, după caz, a membrilor familiei extinse, a directiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul si cu participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi însotită de raportul de anchetă socială întocmit de directia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul.

Art. 75. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu exceptia prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) si art. 77, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) si art. 77 se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele acte normative:

a) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările si completările ulterioare;

b) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adoptiile internationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 9 octombrie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 347/2002, cu modificările ulterioare;

c) Hotărârea Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăsoară activităti în domeniul protectiei drepturilor copilului prin adoptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 5 iunie 1997;

d) orice alte dispozitii contrare prezentei legi.

(4) La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă următoarele acte normative:

a) Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993;

b) Hotărârea Guvernului nr. 1.315/2000 privind unele măsuri pentru protectia drepturilor copilului prin adoptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19 decembrie 2000.

Art. 76. - Autorizatiile emise de Comitetul Român pentru Adoptii în baza Hotărârii Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăsoară activităti în domeniul protectiei drepturilor copilului prin adoptie îsi încetează valabilitatea de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 77. - În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 273.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind regimul juridic al adoptiei

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind regimul juridic al adoptiei si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 482.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Se înfiintează Oficiul Român pentru Adoptii, denumit în continuare Oficiul, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adoptii, care se desfiintează.

(2) Sediul Oficiului este în municipiul Bucuresti.

Art. 2. - (1) Oficiul preia atributiile în domeniul adoptiei ale Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie si ale Comitetului Român pentru Adoptii.

(2) În conditiile legii, Oficiul preia toate drepturile si este tinut de toate obligatiile fostului Comitet Român pentru Adoptii, potrivit reglementărilor legale si conform prevederilor actelor juridice emise de acesta sau la care a fost parte.

Art. 3. - (1) Oficiul coordonează si supraveghează activitătile de adoptie si realizează cooperarea internatională în domeniul adoptiei.

(2) Oficiul este autoritatea centrală română însărcinată să ducă la îndeplinire obligatiile prevăzute în Conventia asupra protectiei copiilor si cooperării în materia adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, denumită în continuare Conventia de la Haga.

(3) Oficiul are rolul de a duce la îndeplinire obligatiile asumate de statul român în materia adoptiei prin conventiile si tratatele internationale la care România este parte, de a pune în aplicare si de a urmări si asigura aplicarea unitară a legislatiei în domeniul adoptiei.

Art. 4. - Finantarea Oficiului se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, precum si din alte surse, în conditiile legii.

Art. 5. - Pentru realizarea obiectivelor în domeniul adoptiei, Oficiul îndeplineste următoarele functii:

a) de autoritate de stat, prin care se asigură aplicareareglementărilor în materia adoptiei si coordonarea activitătii  desfăsurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest domeniu;

b) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern si extern în domeniul adoptiei;

c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea armonizării legislatiei interne în materia adoptiei cu normele si principiile prevăzute de tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si în vederea aplicării efective a acestora;

d) de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public si privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosintă, după caz.

Art. 6. - (1) Oficiul îndeplineste următoarele atributii principale:

a) constituie evidenta centralizată a copiilor pentru care a fost încuviintată deschiderea procedurii de adoptie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei;

b) tine evidenta cererilor familiilor sau ale persoanelor care si-au manifestat dorinta de a adopta copii si care sunt apte să adopte;

c) îndrumă si sprijină în mod corespunzător aceste familii sau persoane în vederea efectuării procedurii necesare adoptiei;

d) încheie acorduri de colaborare cu autoritătile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate din alte state care au atributii în domeniul adoptiei, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, prin schimb de note sau scrisori diplomatice;

e) autorizează organismele private străine si române să desfăsoare activităti în domeniul adoptiei;

f) recomandă directiilor generale de asistentă socială si protectia copilului familii ori persoane care doresc să adopte;

g) efectuează notificările si comunicările prevăzute de Legea nr. 273/2004;

h) urmăreste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si adoptator sau familia adoptatoare străină, pe o perioadă de cel putin 2 ani de la încuviintarea unei adoptii internationale, prin autoritatea publică centrală competentă sau organizatia acreditată ori autorizată din statul primitor;

i) transmite instantelor judecătoresti competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc să adopte copii aflati în evidenta sa, în cazul adoptiei internationale;

j) participă în cauzele care au drept obiect solutionarea cererilor privind încuviintarea adoptiei internationale aflate pe rolul instantelor judecătoresti;

k) stabileste măsurile necesare pentru evitarea încuviintării unor adoptii supuse esecului, a obtinerii oricăror foloase materiale necuvenite si a oricăror tendinte de trafic de copii;

l) eliberează certificate care atestă că adoptia a fost încuviintată conform normelor impuse de Conventia de la Haga;

m) depune diligentele necesare pe lângă autoritătile statului al cărui cetătean a adoptat un copil aflat în evidenta sa, pentru ca acesta să beneficieze de garantiile si normele echivalente celor existente în cazul unei adoptii nationale;

n) tine evidenta centralizată a tuturor adoptiilor încuviintate;

o) elaborează proiecte de acte normative, norme si metodologii în domeniul adoptiei.

(2) Oficiul îndeplineste orice alte atributii în materia adoptiei prevăzute de legislatia natională în vigoare, în tratatele la care România este parte sau în acordurile de colaborare pe care le încheie cu autoritătile publice din alte state.

(3) În vederea îndeplinirii atributiilor ce îi revin si atingerii scopului pentru care a fost înfiintat, Oficiul colaborează cu autoritătile publice române si străine, cu organizatiile internationale, precum si cu alte persoane juridice străine care desfăsoară activităti autorizate în domeniul adoptiei, în orice probleme de interes reciproc.

Art. 7. - Persoanele responsabile cu culegerea, evidenta si transmiterea informatiilor referitoare la copiii care au fost sau urmează să fie adoptati au obligatia să păstreze confidentialitatea acestor informatii. Nerespectarea acestor obligatii atrage răspunderea penală, administrativă sau disciplinară, după caz. Sanctiunile privind încetarea raporturilor de serviciu sau a raporturilor contractuale de muncă se cumulează cu răspunderea juridică de altă natură corespunzătoare faptei săvârsite.

Art. 8. - (1) Oficiul este condus de un secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.

(2) Secretarul de stat conduce întreaga activitate a Oficiului si îl reprezintă în raporturile cu Guvernul, cu ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu autoritătile administratiei publice locale, cu alte institutii publice, precum si cu persoane juridice si fizice, române sau străine.

(3) În exercitarea atributiilor care îi revin secretarul de stat emite ordine si instructiuni.

Art. 9. - În structura Oficiului functionează un secretar general, functionar public, numit în conditiile legii.

Art. 10. - Personalul Oficiului este format din functionari publici si personal contractual numit, respectiv încadrat, potrivit legii.

Art. 11. - (1) Structura organizatorică, numărul maxim de posturi si Regulamentul de organizare si functionare ale Oficiului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) Statul de functii se aprobă prin ordin al secretarului de stat.

Art. 12. - Datele de identitate si informatiile referitoare la copiii adoptabili, cererile de adoptie aflate în evidenta Comitetului Român pentru Adoptii la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum si documentatia detinută trec în evidenta Oficiului, cu respectarea prevederilor art. 7.

Art. 13. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 502/1997 cu privire la organizarea si functionarea Comitetului Român pentru Adoptii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 18 septembrie 1997, cu modificările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, art. 2 din Legea nr. 84/1994 pentru ratificarea Conventiei asupra protectiei copiilor si cooperării în materia adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - În temeiul art. 6 pct. 1 din conventie se desemnează Oficiul Român pentru Adoptii ca autoritate centrală însărcinată să ducă la îndeplinire obligatiile impuse prin conventie.”

Art. 14. - Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 274.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 483.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 12 din 26 ianuarie 2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2001, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. În titlul ordonantei de urgentă si în cuprinsul acesteia, sintagma “Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie” se înlocuieste cu sintagma “Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului”.

2. Articolul 6 se abrogă.

Art. II. - Atributiile, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. III. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, atributiile în domeniul protectiei copilului prin adoptie ale Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului se preiau de către Oficiul Român pentru Adoptii.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 275.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintareaAutoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 21 iunie 2004.

Nr. 484.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

pentru modificarea Deciziei presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 331/2004 privind aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale în anul 2004

 

Având în vedere Hotărârea Consiliului Judetean Prahova nr. 42/2004 privind aprobarea delegării prin concesiune a gestiunii serviciului public al judetului Prahova de alimentare cu energie termică a municipiului Ploiesti, către Societatea Comercială “DALKIA TERMO PRAHOVA” - S.R.L. si Contractul nr. 5.246/2.776 din 29 aprilie 2004 de delegare prin concesiune a gestiunii serviciului public al judetului Prahova de alimentare cu energie termică a municipiului Ploiesti, încheiat între Consiliul Judetean Prahova, Consiliul Local al Municipiului Ploiesti si Societatea Comercială “DALKIA TERMO PRAHOVA” - S.R.L.,

în temeiul prevederilor art. 8 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 791/2001,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale adoptă prezenta decizie.

Art. I. - Anexa la Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 331/2004 privind aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale în anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 15 martie 2004, se modifică după cum urmează:

- Pozitia 66 din listă va avea următorul cuprins:

“66. S.C. “DALKIA TERMO PRAHOVA” - S.R.L. CET BRAZI”

Art. II. - Compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale si Societatea Comercială “DALKIA TERMO PRAHOVA” - S.R.L. vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. III. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Dan Pantilie

 

Bucuresti, 18 iunie 2004.

Nr. 884.