MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 172
(XVI) - Nr. 557 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri,
23 iunie 2004
SUMAR
LEGI SI
DECRETE
272.
- Lege privind protectia si promovarea drepturilor copilului
481.
- Decret pentru promulgarea Legii privind protectia si promovarea
drepturilor copilului
273.
- Lege privind regimul juridic al adoptiei
482.
- Decret pentru promulgarea Legii privind regimul juridic al adoptiei
274.
- Lege privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român
pentru Adoptii
483.
- Decret pentru promulgarea Legii privind înfiintarea, organizarea si
functionarea Oficiului Român pentru Adoptii
275.
- Lege pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie
484.
- Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonantei de urgentă
a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru
Protectia Copilului si Adoptie
ACTE ALE
ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
884.
- Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Gazelor Naturale pentru modificarea Deciziei presedintelui Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 331/2004 privind
aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze naturale în
anul 2004
LEGI SI
DECRETE
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
CAMERA
DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind protectia si promovarea drepturilor
copilului
Parlamentul
României adoptă prezenta
lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii
generale si definitii
Art. 1. - (1)
Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea si
garantarea drepturilor copilului.
(2) Autoritătile
publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si
persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate să
respecte, să promoveze si să garanteze drepturile copilului stabilite prin
Constitutie si lege, în concordantă cu prevederile Conventiei Organizatiei
Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.
18/1990, republicată, si ale celorlalte acte internationale în materie la
care România este parte.
Art. 2. - (1)
Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării si
promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după
caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului
interesului superior al copilului.
(2) Principiul
interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile
si obligatiile ce revin părintilor copilului, altor reprezentanti legali ai
săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul
interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile
care privesc copiii, întreprinse de autoritătile publice si de organismele
private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele
judecătoresti.
(4) Persoanele
prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile,
actiunile si măsurile privitoare la copil si să sprijine îngrijirea, cresterea
si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia în cadrul familiei.
Art. 3. - De
dispozitiile prezentei legi beneficiază:
a) copiii cetăteni
români aflati pe teritoriul României;
b) copiii cetăteni
români aflati în străinătate;
c) copiii fără
cetătenie aflati pe teritoriul României;
d) copiii care
solicită sau beneficiază de o formă de protectie în conditiile reglementărilor
legale privind statutul si regimul refugiatilor în România;
e) copiii cetăteni
străini aflati pe teritoriul României, în situatii de urgentă constatate, în
conditiile prezentei legi, de către autoritătile publice române competente.
Art. 4. - În
sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele
semnificatii:
a) copil -
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea
deplină de exercitiu, în conditiile legii;
b) familie -
părintii si copiii acestora;
c) familie
extinsă - copilul, părintii si rudele acestuia până la gradul IV inclusiv;
d) familie
substitutivă - persoanele, altele decât cele care apartin familiei extinse,
care, în conditiile legii, asigură cresterea si îngrijirea copilului;
e) planul
individualizat de protectie - documentul prin care se realizează
planificarea serviciilor, prestatiilor si a măsurilor de protectie specială a
copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia si a familiei sale, în
vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu
familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
f) planul de
servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării
serviciilor si a prestatiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului si a
familiei, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa;
g) reprezentant
legal al copilului - părintele sau persoana desemnată potrivit legii să
exercite drepturile si să îndeplinească obligatiile părintesti fată de copil;
h) A.N.P.D.C. -
Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului;
i) C.P.C. -
comisia pentru protectia copilului;
j) D.G.A.S.P.C.
- directia generală de asistentă socială si protectia copilului;
k) S.P.A.S. -
serviciul public de asistentă socială;
l) O.R.A. -
Oficiul Român pentru Adoptii.
Art. 5. - (1)
Copiii au dreptul la protectie si asistentă în realizarea si exercitarea
deplină a drepturilor lor, în conditiile prezentei legi.
(2) Răspunderea
pentru cresterea si asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând
părintilor, acestia având obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si
îndeplini obligatiile fată de copil tinând seama cu prioritate de interesul
superior al acestuia.
(3) În subsidiar,
responsabilitatea revine colectivitătii locale din care fac parte copilul si
familia sa. Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a
sprijini părintii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în
realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând si
asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate,
corespunzătoare nevoilor copilului.
(4) Interventia
statului este complementară; statul asigură protectia copilului si garantează
respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de
institutiile statului si de autoritătile publice cu atributii în acest domeniu.
Art. 6. -
Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizează conform
următoarelor principii:
a) respectarea si
promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea
sanselor si nediscriminarea;
c) responsabilizarea
părintilor cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor
părintesti;
d)
primordialitatea responsabilitătii părintilor cu privire la respectarea si
garantarea drepturilor copilului;
e)
descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia
multisectorială si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele
private autorizate;
f) asigurarea unei
îngrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea
demnitătii copilului;
h) ascultarea
opiniei copilului si luarea în considerare a acesteia, tinând cont de vârsta si
de gradul său de maturitate;
i) asigurarea
stabilitătii si continuitătii în îngrijirea, cresterea si educarea copilului,
tinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală si lingvistică, în
cazul luării unei măsuri de protectie;
j) celeritate în
luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea
protectiei împotriva abuzului si exploatării copilului;
l) interpretarea
fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelatie cu
ansamblul reglementărilor din această materie.
Art. 7. -
Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici
o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie
politică sau altă opinie, de nationalitate, apartenentă etnică sau origine
socială, de situatia materială, de gradul si tipul unei deficiente, de statutul
la nastere sau de statutul dobândit, de dificultătile de formare si dezvoltare
sau de alt gen ale copilului, ale părintilor ori ale altor reprezentanti legali
sau de orice altă distinctie.
CAPITOLUL II
Drepturile
copilului
SECTIUNEA 1
Art. 8. - (1)
Copilul are dreptul la stabilirea si păstrarea identitătii sale.
(2) Copilul este
înregistrat imediat după nastere si are de la această dată dreptul la un nume,
dreptul de a dobândi o cetătenie si, dacă este posibil, de a-si cunoaste
părintii si de a fi îngrijit, crescut si educat de acestia.
(3) Părintii aleg
numele si prenumele copilului, în conditiile legii.
(4) Copilul are
dreptul de a-si păstra cetătenia, numele si relatiile de familie, în conditiile
prevăzute de lege, fără nici o ingerintă.
(5) Dacă se
constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale
identitătii sale sau de unele dintre acestea, institutiile si autoritătile
publice sunt obligate să ia de urgentă toate măsurile necesare în vederea
restabilirii identitătii copilului.
Art. 9. - (1) În
scopul realizării dreptului prevăzut la art. 8 alin. (1), unitătile sanitare
care au în structură sectii de nou-născuti si/sau de pediatrie au obligatia de
a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atributii
de asistentă socială.
(2) În vederea
stabilirii identitătii copilului părăsit sau găsit ori a părintilor acestuia,
organele de politie competente au obligatia de a desemna una sau mai multe
persoane responsabile cu realizarea demersurilor ce le revin, potrivit legii,
pentru înregistrarea nasterii copilului.
Art. 10. - (1)
Certificatul medical constatator al nasterii, atât pentru copilul născut viu,
cât si pentru copilul născut mort, se întocmeste în termen de 24 de ore de la
nastere.
(2) Răspunderea
pentru îndeplinirea obligatiei prevăzute la alin. (1) revine medicului care a
asistat sau a constatat nasterea si medicului sef de sectie.
(3) Când nasterea
a avut loc în afara unitătilor sanitare, medicul de familie având cabinetul
înregistrat în raza teritorială unde a avut loc nasterea este obligat ca, la
cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate nasterea
copilului, după care să întocmească si să elibereze certificatul medical
constatator al nasterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista
cabinetului său.
Art. 11. - (1) În
situatia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală
are obligatia să sesizeze telefonic si în scris directia generală de asistentă
socială si protectia copilului si organele de politie, în termen de 24 de ore
de la constatarea disparitiei mamei.
(2) În termen de 5
zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmeste un proces-verbal de
constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul directiei generale
de asistentă socială si protectia copilului, reprezentantul politiei si al
maternitătii; când starea de sănătate a copilului permite externarea, în baza
procesului-verbal, directia generală de asistentă socială si protectia
copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgentă pentru copil.
(3) În termen de
30 de zile de la întocmirea procesului-verbal, politia este obligată să
întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei si să comunice
rezultatul acestor verificări directiei generale de asistentă socială si
protectia copilului.
(4) În situatia în
care mama este identificată, directia generală de asistentă socială si
protectia copilului va asigura consilierea si sprijinirea acesteia în vederea
realizării demersurilor legate de întocmirea actului de nastere.
(5) În situatia în
care, în urma verificărilor efectuate de politie, nu este posibilă
identificarea mamei, directia generală de asistentă socială si protectia
copilului transmite serviciului public de asistentă socială în a cărui rază
administrativ-teritorială s-a produs nasterea dosarul cuprinzând certificatul
medical constatator al nasterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2),
dispozitia de plasament în regim de urgentă si răspunsul politiei cu rezultatul
verificărilor.
(6) În termen de 5
zile de la primirea documentatiei prevăzute la alin. (5), serviciul public de asistentă
socială are obligatia de a obtine dispozitia de stabilire a numelui si
prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii nr.
119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările ulterioare,
si de a face declaratia de înregistrare a nasterii la serviciul de stare civilă
competent.
(7) După
înregistrarea nasterii copilului, serviciul public de asistentă socială are
obligatia de a transmite directiei generale de asistentă socială si protectia
copilului actul de înregistrare a nasterii copilului.
Art. 12. - (1) În
situatia copilului găsit, precum si a celui părăsit de părinti în alte unităti
sanitare, a cărui nastere nu a fost înregistrată, obligatia de a realiza
demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea nasterii copilului revine
serviciului public de asistentă socială în a cărui rază
administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.
(2) Expertiza
medico-legală necesară pentru înregistrarea nasterii copilului este gratuită.
Art. 13. - (1)
Unitătile sanitare, unitătile de protectie socială, serviciile de îngrijire de
tip rezidential, entitătile fără personalitate juridică, alte persoane
juridice, precum si persoane fizice, care internează sau primesc în îngrijire
femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată
stabili identitatea, sunt obligate să anunte, în termen de 24 de ore, în scris,
autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază îsi au sediul sau,
după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identitătii lor.
(2) Cel care ia un
copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri
de protectie în conditiile legii, are obligatia de a-l întretine si, în termen
de 48 de ore, de a anunta autoritatea administratiei publice locale în a cărei
rază teritorială îsi are sediul sau domiciliul.
Art. 14. - (1)
Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu
părintii, rudele, precum si cu alte persoane fată de care copilul a dezvoltat
legături de atasament.
(2) Copilul are
dreptul de a-si cunoaste rudele si de a întretine relatii personale cu acestea,
precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de
familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părintii sau
un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relatiile personale ale
acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alături de care
copilul s-a bucurat de viata de familie, decât în cazurile în care instanta
decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a
primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Art. 15. - (1) În
sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale
copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei
legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
b) vizitarea
copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea
copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană
la care copilul nu locuieste în mod obisnuit;
d) corespondentă
ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de
informatii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au,
potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de
informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale
sau scolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a
mentine relatii personale cu copilul.
(2) Transmiterea
informatiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) si f) se va face cu respectarea
interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizând
confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.
Art. 16. - (1)
Copilul care a fost separat de ambii părinti sau de unul dintre acestia printr-o
măsură dispusă în conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale
si contacte directe cu ambii părinti, cu exceptia situatiei în care acest lucru
contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanta
judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al
copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice
de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau
socială a copilului.
Art. 17. - (1)
Copilul ai cărui părinti locuiesc în state diferite are dreptul de a întretine
relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei în care
acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Exercitarea
dreptului prevăzut la alin. (1) va fi facilitată de Autoritatea Natională
pentru Protectia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor
Externe, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin comun.
Art. 18. - (1)
Copiii neînsotiti de părinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc
sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel
mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentantii lor legali.
(2) Deplasarea
copiilor în tară si în străinătate se realizează cu înstiintarea si cu acordul
ambilor părinti; orice neîntelegeri între părinti cu privire la exprimarea
acestui acord se solutionează de către instanta judecătorească.
(3) Părintii sau,
după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, cresterea si îngrijirea
copilului sunt obligati să anunte la politie disparitia acestuia de la
domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea disparitiei.
Art. 19. - (1)
Misiunile diplomatice si consulare ale României au obligatia de a sesiza
Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului cu privire la
copiii cetăteni români aflati în străinătate care, din orice motive, nu sunt
însotiti de părinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub
supravegherea legală a unor persoane din străinătate.
(2) Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului va lua măsurile necesare
pentru întoarcerea copilului la părinti sau la un alt reprezentant legal,
imediat după identificarea acestora. În cazul în care persoanele identificate
nu pot sau refuză să preia copilul, la cererea Autoritătii Nationale pentru
Protectia Drepturilor Copilului, tribunalul de la domiciliul copilului sau
Tribunalul Bucuresti, în situatia în care acest domiciliu nu este cunoscut, va
dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protectie specială propus de
Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(3) Procedura de
întoarcere a copiilor în tară, de identificare a părintilor sau a altor
reprezentanti legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate
de întoarcerea în tară a acestora, precum si serviciile de protectie specială,
publice sau private, competente să asigure protectia în regim de urgentă a
copiilor aflati în situatia prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.
Art. 20. - (1)
Misiunile diplomatice si consulare străine au obligatia de a sesiza Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului si Autoritatea pentru Străini
despre toate situatiile în care au cunostintă de copii cetăteni străini aflati
pe teritoriul României, care, din orice motive, nu sunt însotiti de părinti sau
de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor
persoane. În cazul în care autoritătile române se autosesizează, acestea vor
înstiinta de urgentă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.
(2) În situatia
copiilor prevăzuti la alin. (1), Autoritatea Natională pentru Protectia
Drepturilor Copilului, până la definitivarea demersurilor legale ce cad în
competenta Autoritătii pentru Străini, va solicita Tribunalului Bucuresti
stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protectie specială
propus de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(3) Măsura
plasamentului durează până la returnarea copilului în tara de resedintă a
părintilor ori în tara în care au fost identificati alti membri ai familiei
dispusi să ia copilul.
(4) În cazul
nereturnării copilului, acesta beneficiază de protectia specială prevăzută în
prezenta lege.
Art. 21. - În
vederea aplicării prevederilor art. 19 si 20 se încheie tratatele necesare cu
statele sau cu autoritătile statelor vizate, pe baza propunerilor Autoritătii
Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si ale Ministerului Afacerilor
Externe, precum si a altor institutii interesate.
Art. 22. - (1)
Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale
intime, private si familiale.
(2) Este interzisă
orice actiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul
acestuia la viată intimă, privată si familială.
(3) Participarea
copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor
programe audiovizuale se poate face numai cu consimtământul scris al acestuia
si al părintilor sau, după caz, al altui reprezentant legal.
(4) Copiii nu pot
fi folositi sau expusi de către părinti, reprezentanti legali sau alte persoane
responsabile de cresterea si îngrijirea lor, în scopul de a obtine avantaje
personale sau de a influenta deciziile autoritătilor publice.
(5) Consiliul
National al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor
audiovizuale, astfel încât să se asigure protectia si garantarea dreptului
copilului prevăzut la alin. (1).
Art. 23. - (1)
Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2) Libertatea
copilului de a căuta, de a primi si de a difuza informatii de orice natură,
care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale si morale,
sănătatea sa fizică si mentală, sub orice formă si prin orice mijloace la
alegerea sa, este inviolabilă.
(3) Părintii sau,
după caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au în
plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promovează si
asigură respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura
informatii, explicatii si sfaturi, în functie de vârsta si de gradul de
întelegere al acestora, precum si de a le permite să-si exprime punctul de
vedere, ideile si opiniile.
(4) Părintii nu
pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile
prevăzute expres de lege.
Art. 24. - (1)
Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra
oricărei probleme care îl priveste.
(2) În orice
procedură judiciară sau administrativă care îl priveste copilul are dreptul de
a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de
10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit
vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este
necesară pentru solutionarea cauzei.
(3) Dreptul de a
fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice
informatie pertinentă, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi
informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este
respectată, precum si asupra consecintelor oricărei decizii care îl priveste.
(4) În toate
cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în
considerare si li se va acorda importanta cuvenită, în raport cu vârsta si cu
gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil
poate cere să fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). În caz de
refuz, autoritatea competentă se va pronunta printr-o decizie motivată.
(6) Dispozitiile
legale speciale privind consimtământul sau prezenta copilului în procedurile
care îl privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator,
în caz de conflict de interese, sunt si rămân aplicabile.
Art. 25. - (1)
Copilul are dreptul la libertate de gândire, de constiintă si de religie.
(2) Părintii
îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în
conditiile legii, tinând seama de opinia, vârsta si de gradul de maturitate a
acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit
cult religios.
(3) Religia
copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimtământul
acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-si aleagă
singur religia.
(4) Atunci când copilul beneficiază de protectie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice actiuni menite să influenteze convingerile religioase ale copilului.
Art. 26. - (1)
Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale si informale,
precum si libertatea de întrunire pasnică, în limitele prevăzute de lege.
(2) Autoritătile
administratiei publice locale, unitătile de învătământ si alte institutii
publice sau private competente iau măsurile necesare asigurării exercitării
corespunzătoare a drepturilor prevăzute la alin. (1).
Art. 27. - (1)
Copilul apartinând unei minorităti nationale, etnice, religioase sau
lingvistice are dreptul la viată culturală proprie, la declararea apartenentei
sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si
dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alti membri ai comunitătii din
care face parte.
(2) Consiliul
National pentru Combaterea Discriminării asigură si urmăreste exercitarea
drepturilor prevăzute la alin. (1).
Art. 28. - (1)
Copilul are dreptul la respectarea personalitătii si individualitătii sale si
nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori
degradante.
(2) Măsurile de
disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea
copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care
se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea
emotională a copilului.
Art. 29. - (1)
Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea
drepturilor sale fundamentale.
(2) Copilul este
informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitătilor de exercitare
a acestora.
SECTIUNEA a
2-a
Mediul
familial si îngrijirea alternativă
Art. 30. - (1)
Copilul are dreptul să crească alături de părintii săi.
(2) Părintii au
obligatia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacitătilor în
continuă dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitării
corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.
(3) Părintii
copilului au dreptul să primească informatiile si asistenta de specialitate
necesare în vederea îngrijirii, cresterii si educării acestuia.
Art. 31. - (1)
Ambii părinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.
(2) Exercitarea
drepturilor si îndeplinirea obligatiilor părintesti trebuie să aibă în vedere
interesul superior al copilului si să asigure bunăstarea materială si
spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin mentinerea
relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educării si întretinerii
sale, precum si prin reprezentarea sa legală si administrarea patrimoniului
său.
(3) În cazul
existentei unor neîntelegeri între părinti cu privire la exercitarea
drepturilor si îndeplinirea obligatiilor părintesti, instanta judecătorească,
după ascultarea ambilor părinti, hotărăste potrivit interesului superior al
copilului.
Art. 32. - Copilul
are dreptul să fie crescut în conditii care să permită dezvoltarea sa fizică,
mentală, spirituală, morală si socială. În acest scop părintii sunt obligati:
a) să supravegheze
copilul;
b) să coopereze cu
copilul si să îi respecte viata intimă, privată si demnitatea;
c) să informeze
copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si să ia în
considerare opinia acestuia;
d) să întreprindă
toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) să coopereze cu
persoanele fizice si persoanele juridice care exercită atributii în domeniul
îngrijirii, educării si formării profesionale a copilului.
Art. 33. - Copilul
nu poate fi separat de părintii săi sau de unul dintre ei, împotriva vointei
acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevăzute de lege, sub
rezerva revizuirii judiciare si numai dacă acest lucru este impus de interesul
superior al copilului.
Art. 34. - (1)
Serviciul public de asistentă socială va lua toate măsurile necesare pentru
depistarea precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului
de părintii săi, precum si pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale
părintilor si a violentei în familie.
(2) Orice separare
a copilului de părintii săi, precum si orice limitare a exercitiului
drepturilor părintesti trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a
serviciilor si prestatiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea
corespunzătoare a părintilor, consilierea acestora, terapie sau mediere,
acordate în baza unui plan de servicii.
Art. 35. - (1)
Planul de servicii se întocmeste si se pune în aplicare de către serviciul
public de asistentă socială, organizat la nivelul municipiilor si oraselor,
precum si de persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu
al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se
află copilul, în urma evaluării situatiei copilului si a familiei acestuia.
(2) La nivelul
municipiului Bucuresti întocmirea si punerea în aplicare a planului prevăzut la
alin. (1) se realizează de către directia generală de asistentă socială si
protectia copilului de la nivelul fiecărui sector.
(3) Planul de
servicii se aprobă prin dispozitia primarului.
(4) Planul de
servicii are ca obiectiv prevenirea separării copilului de părintii săi. În
acest scop serviciul public de asistentă socială ori, după caz, directia
generală de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul fiecărui
sector al municipiului Bucuresti sprijină accesul copilului si al familiei sale
la serviciile si prestatiile destinate mentinerii copilului în familie.
(5) Planul de
servicii poate avea ca finalitate transmiterea către directia generală de
asistentă socială si protectia copilului a cererii de instituire a unei măsuri
de protectie specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor
prevăzute de acest plan, se constată că mentinerea copilului alături de
părintii săi nu este posibilă.
Art. 36. - (1)
Dacă există motive temeinice de a suspecta că viata si securitatea copilului
sunt primejduite în familie, reprezentantii serviciului public de asistentă
socială ori, după caz, ai directiei generale de asistentă socială si protectia
copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti au dreptul să
viziteze copiii la locuinta lor si să se informeze despre felul în care acestia
sunt îngrijiti, despre sănătatea si dezvoltarea lor fizică, educarea,
învătătura si pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările
necesare.
(2) Dacă, în urma
vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul
public de asistentă socială este obligat să sesizeze de îndată directia
generală de asistentă socială si protectia copilului în vederea luării
măsurilor prevăzute de lege.
(3) Directia
generală de asistentă socială si protectia copilului este obligată să sesizeze
instanta judecătorească în situatia în care consideră că sunt întrunite
conditiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau partială, a
părintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor părintesti.
Art. 37. - (1)
Directia generală de asistentă socială si protectia copilului va lua toate
măsurile necesare pentru ca părintii decăzuti din drepturile părintesti, precum
si cei cărora le-a fost limitat exercitiul anumitor drepturi să beneficieze de
asistentă specializată pentru cresterea capacitătii acestora de a se ocupa de
copii, în vederea redobândirii exercitiului drepturilor părintesti.
(2) Părintii care
solicită redarea exercitiului drepturilor părintesti beneficiază de asistentă
juridică gratuită, în conditiile legii.
Art. 38. -
Instanta judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunte,
luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu
privire la:
a) persoana care
exercită drepturile si îndeplineste obligatiile părintesti în situatia în care
copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părintilor săi;
b) modalitătile în
care se exercită drepturile si se îndeplinesc obligatiile părintesti;
c) decăderea
totală sau partială din exercitiul drepturilor părintesti;
d) redarea
exercitiului drepturilor părintesti.
Art. 39. - (1)
Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părintilor
săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în
grija acestora are dreptul la protectie alternativă.
(2) Protectia
prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protectie
specială prevăzute de prezenta lege, adoptia. În alegerea uneia dintre aceste
solutii autoritatea competentă va tine seama în mod corespunzător de
necesitatea asigurării unei anumite continuităti în educarea copilului, precum
si de originea sa etnică, religioasă, culturală si lingvistică.
Art. 40. - (1)
Tutela se instituie în situatia în care ambii părinti sunt decedati,
necunoscuti, decăzuti din exercitiul drepturilor părintesti sau li s-a aplicat
pedeapsa interzicerii drepturilor părintesti, pusi sub interdictie, declarati
judecătoreste morti sau dispăruti, precum si în cazul în care, la încetarea
adoptiei, instanta judecătorească hotărăste că este în interesul copilului
instituirea unei tutele.
(2) Tutela se
instituie conform legii de către instanta judecătorească în a cărei
circumscriptie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.
Art. 41. - (1) Pot
fi tutori persoanele fizice sau sotul si sotia împreună, care au domiciliul în
România si nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute
de lege.
(2) Persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire. Evaluarea se realizează de către directia generală de asistentă socială si protectia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.
Art. 42. - (1)
Instanta judecătorească numeste cu prioritate ca tutore, dacă motive întemeiate
nu se opun, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei copilului, în stare
să îndeplinească această sarcină.
(2) Persoana
fizică, respectiv sotii care urmează a fi tutori sunt numiti pe baza
prezentării de către directia generală de asistentă socială si protectia
copilului a raportului de evaluare a acestora. Propunerea se va face tinându-se
seama de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, precum si de opinia
copilului.
SECTIUNEA a
3-a
Sănătatea
si bunăstarea copilului
Art. 43. - (1)
Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o
poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare
pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
(2) Accesul
copilului la servicii medicale si de recuperare, precum si la medicatia
adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile
aferente fiind suportate din Fondul national unic de asigurări sociale de
sănătate si de la bugetul de stat.
(3) Organele de
specialitate ale administratiei publice centrale, autoritătile administratiei
publice locale, precum si orice alte institutii publice sau private cu
atributii în domeniul sănătătii sunt obligate să adopte, în conditiile legii,
toate măsurile necesare pentru:
a) reducerea
mortalitătii infantile;
b) asigurarea si
dezvoltarea serviciilor medicale primare si comunitare;
c) prevenirea
malnutritiei si a îmbolnăvirilor;
d) asigurarea
serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- si postnatală, indiferent
dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în sistemul
asigurărilor sociale de sănătate;
e) informarea
părintilor si a copiilor cu privire la sănătatea si alimentatia copilului,
inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei si salubritătii mediului
înconjurător;
f) dezvoltarea de
actiuni si programe pentru ocrotirea sănătătii si de prevenire a bolilor, de
asistentă a părintilor si de educatie, precum si de servicii în materie de
planificare familială;
g) verificarea
periodică a tratamentului copiilor care au fost plasati pentru a primi
îngrijire, protectie sau tratament;
h) asigurarea
confidentialitătii consultantei medicale acordate la solicitarea copilului;
i) derularea
sistematică în unitătile scolare de programe de educatie pentru viată, inclusiv
educatie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu
transmitere sexuală si a graviditătii minorelor.
(4) Părintii sunt
obligati să solicite asistentă medicală pentru a asigura copilului cea mai bună
stare de sănătate pe care o poate atinge si pentru a preveni situatiile care
pun în pericol viata, cresterea si dezvoltarea copilului.
(5) În situatia
exceptională în care viata copilului se află în pericol iminent ori există
riscul producerii unor consecinte grave cu privire la sănătatea sau
integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de
strictă necesitate pentru a salva viata copilului, chiar fără a avea acordul
părintilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.
(6) Vizitele periodice
ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor si al
copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în vederea
ocrotirii sănătătii mamei si copilului, educatiei pentru sănătate, prevenirii
abandonului, abuzului sau neglijării copilului.
Art. 44. - (1)
Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită
dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială.
(2) Părintilor
sau, după caz, altor reprezentanti legali le revine în primul rând responsabilitatea
de a asigura, în limita posibilitătilor, cele mai bune conditii de viată
necesare cresterii si dezvoltării copiilor; părintii sunt obligati să le
asigure copiilor locuintă, precum si conditiile necesare pentru crestere,
educare, învătătură si pregătirea profesională.
Art. 45. - (1)
Copilul are dreptul de a beneficia de asistentă socială si de asigurări
sociale, în functie de resursele si de situatia în care se află acesta si
persoanele în întretinerea cărora se găseste.
(2) În cazul în
care părintii sau persoanele care au, potrivit legii, obligatia de a întretine
copilul nu pot asigura, din motive independente de vointa lor, satisfacerea
nevoilor minime de locuintă, hrană, îmbrăcăminte si educatie ale copilului,
statul, prin autoritătile publice competente, este obligat să asigure acestora
sprijin corespunzător, sub formă de prestatii financiare, prestatii în natură,
precum si sub formă de servicii, în conditiile legii.
(3) Părintii au
obligatia să solicite autoritătilor competente acordarea alocatiilor,
indemnizatiilor, prestatiilor în bani sau în natură si a altor facilităti
prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.
(4) Autoritătile
administratiei publice locale au obligatia de a informa părintii si copiii în
legătură cu drepturile pe care le au, precum si asupra modalitătii de acordare
a drepturilor de asistentă socială si de asigurări sociale.
Art. 46. - (1)
Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.
(2) Copilul cu handicap are dreptul la educatie, recuperare, compensare,
reabilitare si integrare, adaptate posibilitătilor proprii, în vederea
dezvoltării personalitătii sale.
(3) Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situatiei copilului si părintilor săi ori, după caz, situatiei celor cărora le este încredintat copilul si se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv si fără discriminare al copiilor cu handicap la educatie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităti recreative, precum si la orice alte activităti apte să le permită deplina integrare socială si dezvoltare a personalitătii lor.
(4) Organele de
specialitate ale administratiei publice centrale si autoritătile administratiei
publice locale sunt obligate să initieze programe si să asigure resursele
necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu
handicap si ale familiilor acestora în conditii care să le garanteze
demnitatea, să le favorizeze autonomia si să le faciliteze participarea activă
la viata comunitătii.
SECTIUNEA a
4-a
Educatie,
activităti recreative si culturale
Art. 47. - (1)
Copilul are dreptul de a primi o educatie care să îi permită dezvoltarea, în
conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitătii sale.
(2) Părintii
copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmează să
fie dată copiilor lor si au obligatia să înscrie copilul la scoală si să
asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor scolare.
(3) Copilul care a
împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviintarea instantei judecătoresti de
a-si schimba felul învătăturii si al pregătirii profesionale.
Art. 48. - (1)
Ministerul Educatiei si Cercetării, ca organ de specialitate al administratiei
publice centrale, precum si inspectoratele scolare si unitătile de învătământ,
ca institutii ale administratiei publice locale cu atributii în domeniul
educatiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:
a) facilitarea
accesului la educatia prescolară si asigurarea învătământului general
obligatoriu si gratuit pentru toti copiii;
b) dezvoltarea de
programe de educatie pentru părintii tineri, inclusiv în vederea prevenirii
violentei în familie;
c) organizarea de
cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerintele
programei scolare nationale, pentru a nu intra prematur pe piata muncii;
d) organizarea de
cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat scoala, în
vederea reintegrării lor în sistemul national de învătământ;
e) respectarea
dreptului copilului la timp de odihnă si timp liber, precum si a dreptului
acestuia de a participa liber la viata culturală si artistică;
f) prevenirea
abandonului scolar din motive economice, luând măsuri active de acordare a unor
servicii sociale în mediul scolar, cum sunt: hrană, rechizite, transport si
altele asemenea.
(2) În cadrul
procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de
către cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si
asupra modalitătilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale în cadrul
procesului instructiv-educativ sunt interzise.
(3) Copilul,
personal si, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are
dreptul de a contesta modalitătile si rezultatele evaluării si de a se adresa
în acest sens conducerii unitătii de învătământ, în conditiile legii.
(4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistentă socială sau, după caz, directiei generale de asistentă socială si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor.
Art. 49. - (1)
Copilul are dreptul la odihnă si vacantă.
(2) Copilul
trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă si vacantă, să participe
în mod liber la activităti recreative proprii vârstei sale si la activitătile
culturale, artistice si sportive ale comunitătii. Autoritătile publice au
obligatia să contribuie, potrivit atributiilor ce le revin, la asigurarea
conditiilor exercitării în conditii de egalitate a acestui drept.
(3) Autoritătile
publice au obligatia să asigure, potrivit atributiilor care le revin, locuri de
joacă suficiente si adecvate pentru copii, în mod special în situatia zonelor
intens populate.
CAPITOLUL III
Protectia
specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor
săi
SECTIUNEA 1
Dispozitii
comune
Art. 50. -
Protectia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestatiilor si
serviciilor destinate îngrijirii si dezvoltării copilului lipsit, temporar sau
definitiv, de ocrotirea părintilor săi sau a celui care, în vederea protejării
intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Art. 51. - (1)
Copilul beneficiază de protectia specială prevăzută de prezenta lege până la
dobândirea capacitătii depline de exercitiu.
(2) La cererea
tânărului, exprimată după dobândirea capacitătii depline de exercitiu, dacă îsi
continuă studiile într-o formă de învătământ de zi, protectia specială se
acordă, în conditiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a
se depăsi vârsta de 26 de ani.
(3) Tânărul care a
dobândit capacitate deplină de exercitiu si a beneficiat de o măsură de
protectie specială, dar care nu îsi continuă studiile si nu are posibilitatea
revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale,
beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protectie specială,
în scopul facilitării integrării sale sociale. În cazul în care se face dovada
că tânărului i s-au oferit un loc de muncă si/sau locuintă, iar acesta le-a
refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, în mod succesiv, prevederile
prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.
Art. 52. -
Serviciile de protectie specială sunt cele prevăzute la art. 108-110.
Art. 53. - (1)
Măsurile de protectie specială a copilului se stabilesc si se aplică în baza
planului individualizat de protectie.
(2) Planul
prevăzut la alin. (1) se întocmeste si se revizuieste în conformitate cu
normele metodologice elaborate si aprobate de Autoritatea Natională pentru
Protectia Drepturilor Copilului.
(3) Măsurile de
protectie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc
numai cu consimtământul acestuia. În situatia în care copilul refuză să îsi dea
consimtământul, măsurile de protectie se stabilesc numai de către instanta
judecătorească, care, în situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul
acestuia de a-si exprima consimtământul fată de măsura propusă.
Art. 54. - (1)
Directia generală de asistentă socială si protectia copilului are obligatia de
a întocmi planul individualizat de protectie imediat după primirea cererii de
instituire a unei măsuri de protectie specială sau imediat după ce directorul
directiei generale de asistentă socială si protectia copilului a dispus
plasamentul în regim de urgentă.
(2) În situatia
copilului pentru care a fost instituită tutela, dispozitiile alin. (1) nu sunt
aplicabile.
(3) La stabilirea
obiectivelor planului individualizat de protectie se acordă prioritate
reintegrării copilului în familie sau, dacă aceasta nu este posibilă,
plasamentului copilului în familia extinsă. Obiectivele planului se stabilesc
cu consultarea obligatorie a părintilor
si a membrilor familiei lărgite care au putut fi identificati.
(4) Planul
individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului într-un
serviciu de tip rezidential, numai în cazul în care nu a putut fi instituită
tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent
maternal sau la o altă persoană sau familie, în conditiile prezentei legi.
Art. 55. -
Măsurile de protectie specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în
regim de urgentă;
c) supravegherea
specializată.
Art. 56. - De
măsurile de protectie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai
cărui părinti sunt decedati, necunoscuti, decăzuti din exercitiul drepturilor
părintesti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părintesti, pusi sub interdictie, declarati judecătoreste morti sau dispăruti,
când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care,
în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părintilor
din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat
sau neglijat;
d) copilul găsit
sau copilul abandonat de către mamă în unităti sanitare;
e) copilul care a
săvârsit o faptă prevăzută de legea penală si care nu răspunde penal.
Art. 57. -
Părintii, precum si copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să
atace în instantă măsurile de protectie specială instituite de prezenta lege,
beneficiind de asistentă juridică gratuită, în conditiile legii.
SECTIUNEA a
2-a
Plasamentul
Art. 58. - (1) Plasamentul
copilului constituie o măsură de protectie specială, având caracter temporar,
care poate fi dispusă, în conditiile prezentei legi, după caz, la:
a) o persoană sau
familie;
b) un asistent
maternal;
c) un serviciu de
tip rezidential, prevăzut la art. 110 alin. (2) si licentiat în conditiile
legii.
(2) Persoana sau
familia care primeste un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în
România si să fie evaluată de către directia generală de asistentă socială si
protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe
care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
Art. 59. - Pe
toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la
persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care
îl are în îngrijire.
Art. 60. - (1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidential fiind interzis.
(2) Prin exceptie
de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de
tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, în situatia în care acesta
prezintă handicapuri grave, cu dependentă de îngrijiri în servicii de tip
rezidential specializate.
(3) La stabilirea
măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea
copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
b) mentinerea
fratilor împreună;
c) facilitarea
exercitării de către părinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine
legătura cu acesta.
Art. 61. - (1)
Măsura plasamentului se stabileste de către comisia pentru protectia copilului,
în situatia în care există acordul părintilor, pentru situatiile prevăzute la
art. 56 lit. b) si e).
(2) Măsura
plasamentului se stabileste de către instanta judecătorească, la cererea
directiei generale de asistentă socială si protectia copilului:
a) în situatia
copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum si în situatia copilului prevăzut
la art. 56 lit. c) si d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de
urgentă dispus de către directia generală de asistentă socială si protectia
copilului;
b) în situatia copilului prevăzut la art. 56 lit. b) si e), atunci când nu există acordul părintilor sau, după caz, al unuia dintre părinti, pentru instituirea acestei măsuri.
Art. 62. - (1)
Drepturile si obligatiile părintesti fată de copil se mentin pe toată durata
măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protectia copilului.
(2) Drepturile si
obligatiile părintesti în situatia copilului pentru care nu a putut fi
instituită tutela si pentru care instanta a dispus măsura plasamentului sunt
exercitate si, respectiv, îndeplinite de către presedintele consiliului
judetean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucuresti.
(3) Prin exceptie
de la prevederile alin. (2), părintii decăzuti din drepturile părintesti,
precum si cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părintesti păstrează dreptul de a consimti la adoptia copilului lor.
(4) Modalitatea de
exercitare a drepturilor si de îndeplinire a obligatiilor părintesti cu privire
la persoană si la bunurile copilului aflat în situatia prevăzută la art. 56
lit. c) si d) si, respectiv, la art. 56 lit. b) si e) se stabileste de către
instanta judecătorească.
Art. 63. - Comisia
pentru protectia copilului sau, după caz, instanta care a dispus plasamentul
copilului va stabili, dacă este cazul, si cuantumul contributiei lunare a
părintilor la întretinerea acestuia, în conditiile stabilite de Codul familiei.
Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la
cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul.
SECTIUNEA a
3-a
Plasamentul
în regim de urgentă
Art. 64. - (1)
Plasamentul copilului în regim de urgentă este o măsură de protectie specială,
cu caracter temporar, care se stabileste în situatia copilului abuzat sau
neglijat, precum si în situatia copilului găsit sau a celui abandonat în
unităti sanitare.
(2) Dispozitiile
art. 58-60 se aplică în mod corespunzător.
(3) Pe toată
durata plasamentului în regim de urgentă se suspendă de drept exercitiul
drepturilor părintesti, până când instanta judecătorească va decide cu privire
la mentinerea sau la înlocuirea acestei măsuri si cu privire la exercitarea
drepturilor părintesti. Pe perioada suspendării, drepturile si obligatiile
părintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt
îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către seful
serviciului de tip rezidential care a primit copilul în plasament în regim de
urgentă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si,
respectiv, sunt îndeplinite de către presedintele consiliului judetean,
respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucuresti.
Art. 65. - (1)
Măsura plasamentului în regim de urgentă se stabileste de către directorul
directiei generale de asistentă socială si protectia copilului din unitatea
administrativ-teritorială în care se găseste copilul găsit sau cel abandonat de
către mamă în unităti sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situatia în
care nu se întâmpină opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice,
precum si a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protectia
copilului respectiv.
(2) Măsura plasamentului
în regim de urgentă se stabileste de către instanta judecătorească în
conditiile art. 94 alin. (3).
Art. 66. - (1) În
situatia plasamentului în regim de urgentă dispus de către directia generală de
asistentă socială si protectia copilului, aceasta este obligată să sesizeze
instanta judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus
această măsură.
(2) Instanta
judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de
către directia generală de asistentă socială si protectia copilului si se va
pronunta, după caz, cu privire la mentinerea plasamentului în regim de urgentă
sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu
privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanta este obligată să se
pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor părintesti.
(3) În situatia în
care plasamentul în regim de urgentă este dispus de către instanta
judecătorească, aceasta se va pronunta în conditiile art. 94 alin. (4).
SECTIUNEA a
4-a
Supravegherea
specializată
Art. 67. - (1)
Măsura de supraveghere specializată se dispune în conditiile prezentei legi
fată de copilul care a săvârsit o faptă penală si care nu răspunde penal.
(2) În cazul în
care există acordul părintilor sau al reprezentantului legal, măsura
supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protectia
copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanta judecătorească.
SECTIUNEA a
5-a
Monitorizarea
aplicării măsurilor de protectie specială
Art. 68. - (1)
Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protectie specială,
dispuse de comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecătorească,
trebuie verificate trimestrial de către directia generală de asistentă socială
si protectia copilului.
(2) În cazul în
care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, directia generală de
asistentă socială si protectia copilului este obligată să sesizeze de îndată
comisia pentru protectia copilului sau, după caz, instanta judecătorească, în
vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
(3) Dreptul de
sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părintii sau alt
reprezentant legal al copilului, precum si copilul.
Art. 69. - (1)
Directia generală de asistentă socială si protectia copilului sau, după caz,
organismul privat autorizat are obligatia de a urmări modul în care sunt puse
în aplicare măsurile de protectie specială, dezvoltarea si îngrijirea copilului
pe perioada aplicării măsurii.
(2) În
îndeplinirea obligatiei prevăzute la alin. (1) directia generală de asistentă
socială si protectia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat
întocmeste, trimestrial sau ori de câte ori apare o situatie care impune acest
lucru, rapoarte privitoare la evolutia dezvoltării fizice, mentale, spirituale,
morale sau sociale a copilului si a modului în care acesta este îngrijit.
(3) În situatia în
care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea
modificării sau, după caz, a încetării măsurii, directia generală de asistentă
socială si protectia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia
pentru protectia copilului sau, după caz, instanta judecătorească.
Art. 70. - La
încetarea măsurilor de protectie specială prin reintegrarea copilului în
familia sa, serviciul public de asistentă socială, organizat la nivelul
municipiilor si oraselor, persoanele cu atributii de asistentă socială din
aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum si directia generală de
asistentă socială si protectia copilului, în cazul sectoarelor municipiului
Bucuresti, de la domiciliul sau, după caz, de la resedinta părintilor au
obligatia de a urmări evolutia dezvoltării copilului, precum si modul în care
părintii îsi exercită drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile cu privire la copil.
În acest scop acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 3
luni.
Art. 71. - Copilul
fată de care a fost luată o măsură de protectie specială are dreptul de a
mentine relatii cu alte persoane, dacă acestea nu au o influentă negativă asupra
dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
CAPITOLUL IV
Protectia
copiilor refugiati si protectia copiilor în caz de conflict armat
Art. 72. - (1)
Copiii care solicită obtinerea statutului de refugiat, precum si cei care au
obtinut acest statut beneficiază de protectie si asistentă umanitară
corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor.
(2) Copiii
prevăzuti la alin. (1) beneficiază de una dintre formele de protectie prevăzute
de Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, aprobată cu
modificări prin Legea nr.
323/2001, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 73. - (1) În
situatia în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsotit de
către părinti sau de un alt reprezentant legal, sustinerea intereselor acestuia
pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de
către directia generală de asistentă socială si protectia copilului în a cărei
rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului
Administratiei si Internelor unde urmează a fi depusă cererea.
(2) Cererea pentru
acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în situatia prevăzută la
alin. (1) se analizează cu prioritate.
(3) În scopul
sustinerii adecvate a intereselor copilului prevăzut la alin. (1), directia
generală de asistentă socială si protectia copilului desemnează o persoană cu
studii superioare juridice sau de asistentă socială din cadrul personalului
propriu sau al unui organism privat autorizat, care să sustină drepturile
copilului si să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de acordare
a statutului de refugiat.
(4) În situatia în
care se constată că persoana desemnată de către directia generală de asistentă
socială si protectia copilului nu îsi îndeplineste corespunzător obligatia de
apărare a intereselor copilului sau dovedeste rea-credintă în îndeplinirea
acesteia, Oficiul National pentru Refugiati poate solicita directiei generale
de asistentă socială si protectia copilului înlocuirea acestei persoane.
Art. 74. - (1)
Până la solutionarea definitivă si irevocabilă a cererii de acordare a
statutului de refugiat, cazarea copiilor prevăzuti la art. 73 se realizează
într-un serviciu de tip rezidential prevăzut de prezenta lege, apartinând
directiei generale de asistentă socială si protectia copilului sau unui
organism privat autorizat.
(2) Copiii care au
împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazati si în centrele de primire si cazare
aflate în subordinea Oficiului National pentru Refugiati.
(3) Copiii
prevăzuti la alin. (1), cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază
de protectia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
părintilor săi, prevăzută de prezenta lege.
Art. 75. - (1) În
situatia în care cererea copilului prevăzut la art. 72, de acordare a
statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv si irevocabil, directia
generală de asistentă socială si protectia copilului sesizează Autoritatea
pentru Străini si solicită instantei judecătoresti stabilirea plasamentului
copilului într-un serviciu de protectie specială.
(2) Măsura
plasamentului durează până la returnarea copilului în tara de resedintă a
părintilor ori în tara în care au fost identificati alti membri ai familiei
dispusi să ia copilul.
Art. 76. - (1)
Copiii afectati de conflicte armate beneficiază de protectie si asistentă în
conditiile prezentei legi.
(2) În caz de
conflicte armate, institutiile statului iau măsurile necesare pentru
dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor
adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.
Art. 77. - Nici un
copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor
armate.
Art. 78. - (1) În
situatia existentei unui conflict armat, Autoritatea Natională pentru Protectia
Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Administratiei si
Internelor, cu Ministerul Apărării Nationale, precum si cu alte institutii cu
atributii specifice, are obligatia de a initia si de a implementa strategii si programe, inclusiv
la nivel familial si comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor soldati
si, respectiv, pentru a remedia efectele fizice si psihice ale conflictelor
asupra copilului si pentru a promova reintegrarea socială a acestuia.
(2) Organele
administratiei publice centrale mentionate la alin. (1), în colaborare cu
Agentia Natională de Ocupare a Fortei de Muncă si cu Ministerul Educatiei si
Cercetării, vor promova măsurile corespunzătoare pentru:
a) educarea în
spiritul întelegerii, solidaritătii si păcii, ca un proces general si continuu
în prevenirea conflictelor;
b) educarea si
pregătirea copiilor demobilizati pentru o viată socială activă si responsabilă.
Art. 79. - (1) În
orice judet sau sector al municipiului Bucuresti, presedintele consiliului judetean
ori, după caz, primarul sectorului municipiului Bucuresti are obligatia de a
înainta directiei generale de asistentă socială si protectia copilului, în
termen de 24 de ore de la initierea unui conflict armat, o listă completă a
tuturor copiilor aflati pe teritoriul respectivei unităti
administrativ-teritoriale, în vederea monitorizării situatiei acestora.
(2) Infrastructura
având ca destinatie protectia si promovarea drepturilor copilului nu va fi
folosită în scopuri militare.
(3) În cazul
actiunilor de evaluare desfăsurate în urma unor conflicte armate, copiilor li
se va acorda prioritate. Directia generală de asistentă socială si protectia
copilului, în colaborare cu protectia civilă, va lua măsurile necesare pentru a
se asigura supravegherea copiilor care sunt evacuati de către persoane care îsi
pot asuma responsabilitatea ocrotirii si sigurantei lor. Ori de câte ori este
posibil, membrii aceleiasi familii vor fi cazati împreună.
CAPITOLUL V
Art. 80. - (1)
Pentru copilul care a săvârsit o faptă prevăzută de legea penală si care nu
răspunde penal, la propunerea directiei generale de asistentă socială si
protectia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul,
se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) si c).
(2) În dispunerea
uneia dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) si c), Comisia pentru
Protectia Copilului, atunci când există acordul părintilor sau al altui
reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanta judecătorească, atunci
când acest acord lipseste, va tine seama de:
a) conditiile care
au favorizat săvârsirea faptei;
b) gradul de
pericol social al faptei;
c) mediul în care
a crescut si a trăit copilul;
d) riscul săvârsirii
din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;
e) orice alte
elemente de natură a caracteriza situatia copilului.
Art. 81. - (1)
Măsura supravegherii specializate constă în mentinerea copilului în familia sa,
sub conditia respectării de către acesta a unor obligatii, cum ar fi:
a) frecventarea
cursurilor scolare;
b) utilizarea unor
servicii de îngrijire de zi;
c) urmarea unor
tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de
a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.
(2) În cazul în
care mentinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îsi
îndeplineste obligatiile stabilite prin măsura supravegherii specializate,
comisia pentru protectia copilului ori, după caz, instanta judecătorească, după
distinctiile prevăzute la art. 80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia
în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum si îndeplinirea de către
copil a obligatiilor prevăzute la alin. (1).
Art. 82. - În
cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârsită de copilul care nu
răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum si în cazul
în care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 81
săvârseste în continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau,
după caz, instanta judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul
copilului într-un serviciu de tip rezidential specializat.
Art. 83. - Este
interzis să se dea publicitătii orice date referitoare la săvârsirea de fapte
penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la
persoana acestuia.
Art. 84. - (1) Pe
toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârseste fapte
penale si nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i
asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.
(2) Tipurile de
servicii specializate prevăzute la alin. (1), precum si standardele referitoare
la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.
CAPITOLUL VI
Protectia
copilului împotriva exploatării
Art. 85. - (1)
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă,
abuz, rele tratamente sau neglijentă.
(2) Orice persoană
fizică sau juridică, precum si copilul pot sesiza autoritătile abilitate de
lege să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme
de violentă, inclusiv violentă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental,
de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijentă.
(3) Angajatii
institutiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact
cu copilul si au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele
tratamente au obligatia de a sesiza de urgentă directia generală de asistentă
socială si protectia copilului.
Art. 86. - (1)
Părintii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia,
autoritătile publice siorganismele private au obligatia să ia toate măsurile
corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică si psihologică si
reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de
neglijentă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude,
inumane sau degradante.
(2) Persoanele
mentionate la alin. (1) vor asigura conditiile necesare pentru ca readaptarea
si reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine si demnitatea
copilului.
SECTIUNEA 1
Protectia
copilului împotriva exploatării economice
Art. 87. - (1)
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării si nu poate fi
constrâns la o muncă ce comportă un risc potential sau care este susceptibilă
să îi compromită educatia ori să îi dăuneze sănătătii sau dezvoltării sale
fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
(2) Este interzisă
orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii
părinti ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu, în
scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia.
(3) În situatiile
în care copiii de vârstă scolară se sustrag procesului de învătământ,
desfăsurând munci cu nerespectarea legii, unitătile de învătământ sunt obligate
să sesizeze de îndată serviciul public de asistentă socială. În cazul unor
asemenea constatări, serviciul public de asistentă socială împreună cu
inspectoratele scolare judetene si cu celelalte institutii publice competente
sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării scolare a copilului.
(4) Inspectia
Muncii, în colaborare cu Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor
Copilului, are obligatia de a promova campanii de constientizare si informare:
a) pentru copii -
despre măsurile de protectie de care pot beneficia si despre riscurile pe care
le implică cazurile de exploatare economică;
b) pentru publicul
larg - incluzând educatie parentală si activităti de pregătire pentru
categoriile profesionale care lucrează cu si pentru copii, pentru a-i ajuta să
asigure copiilor o reală protectie împotriva exploatării economice;
c) pentru
angajatori sau potentiali angajatori.
SECTIUNEA a
2-a
Protectia
copilului împotriva consumului de droguri
Art. 88. - (1)
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante
si substante psihotrope.
(2) Este interzisă vânzarea de solventi copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.
(3) Agentia
Natională Antidrog, în colaborare cu Autoritatea Natională pentru Protectia
Drepturilor Copiilor, si, după caz, cu alte autorităti sau organe de
specialitate ale administratiei publice centrale, are obligatia de a lua
măsurile corespunzătoare pentru:
a) prevenirea
folosirii copiilor la productia si traficul ilicit al acestor substante;
b) constientizarea
publicului larg si, în mod particular, a copiilor cu privire la această
problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de învătământ si, după caz,
prin introducerea acestui subiect în programa scolară;
c) sprijinirea
copiilor si familiilor acestora, prin consiliere si îndrumare - dacă este
necesar, de natură confidentială, dar si prin elaborarea de politici si
strategii care să garanteze recuperarea fizică si psihică si reintegrarea
Socială a copiilor dependenti de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest
scop de metode de interventie alternativă la institutiile psihiatrice
traditionale;
d) dezvoltarea
suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra aparitiei
consumului de droguri la copii, ca si asupra implicării acestora în productia
si traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situatii, a
progreselor realizate, a dificultătilor întâmpinate si, respectiv, a obiectivelor
propuse pentru viitor;
e) dezvoltarea
unui sistem de informare publică care să reducă toleranta în ceea ce priveste
consumul de droguri si să ajute la recunoasterea primelor simptome de consum de
droguri, mai ales în rândul copiilor.
(4) Institutiile
prevăzute la alin. (3) se vor asigura că opiniile copiilor sunt luate în
considerare la elaborarea strategiilor antidrog.
SECTIUNEA a
3-a
Protectia
copilului împotriva abuzului sau neglijentei
Art. 89. - (1)
Prin abuz asupra copilului se întelege orice actiune voluntară a unei
persoane care se află într-o relatie de răspundere, încredere sau de autoritate
fată de acesta, prin care este periclitată viata, dezvoltarea fizică, mentală,
spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau
psihică a copilului.
(2) Prin neglijarea
copilului se întelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane
care are responsabilitatea cresterii, îngrijirii sau educării copilului de a
lua orice măsură subordonată acestei responsabilităti, fapt care pune în
pericol viata, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Art. 90. - Sunt
interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum si privarea copilului
de drepturile sale de natură să pună în pericol viata, dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea
fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât si în orice institutie care
asigură protectia, îngrijirea si educarea copiilor.
Art. 91. - (1)
Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucrează direct
cu un copil si are suspiciuni în legătură cu existenta unei situatii de abuz
sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de
asistentă socială sau directia generală de asistentă socială si protectia
copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru
semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei
directii generale de asistentă socială si protectia copilului se înfiintează
obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunostintă
publicului.
Art. 92. - În
vederea asigurării protectiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, directia
generală de asistentă socială si protectia copilului este obligată:
a) să verifice si
să solutioneze toate sesizările privind cazurile de abuz si neglijare, inclusiv
cele venite din partea asistentilor familiali;
b) să asigure
prestarea serviciilor prevăzute la art. 107, specializate pentru nevoile
copiilor victime ale abuzului sau neglijării si ale familiilor acestora.
Art. 93. - Pentru
verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului,
reprezentantii directiei generale de asistentă socială si protectia copilului
au drept de acces, în conditiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum
si la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protectia
unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de politie au
obligatia să sprijine reprezentantii directiei generale de asistentă socială si
protectia copilului.
Art. 94. - (1)
Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au în
îngrijire sau asigură protectia unui copil sunt obligati să colaboreze cu
reprezentantii directiei generale de asistentă socială si protectia copilului
si să ofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizărilor.
(2) În situatia în
care, în urma verificărilor efectuate, reprezentantii directiei generale de
asistentă socială si protectia copilului stabilesc că există motive temeinice
care să sustină existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil,
datorată abuzului si neglijării, si nu întâmpină opozitie din partea
persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul directiei generale de asistentă
socială si protectia copilului instituie măsura plasamentului în regim de
urgentă.
Prevederile art.
58-60, art. 64 alin. (3) si ale art. 66 se aplică în mod corespunzător.
(3) În situatia în
care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod
efectuarea verificărilor de către reprezentantii directiei generale de
asistentă socială si protectia copilului, iar acestia stabilesc că există
motive temeinice care să sustină existenta unei situatii de pericol iminent
pentru copil, datorată abuzului si neglijării, directia generală de asistentă
socială si protectia copilului
sesizează instanta judecătorească, solicitând emiterea unei ordonante presedintiale
de plasare a copilului în regim de urgentă la o persoană, la o familie, la un
asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidential, licentiat în
conditiile legii. Prevederile art. 58-60 si ale art. 64 alin. (3) se aplică în
mod corespunzător.
(4) În termen de
48 de ore de la data executării ordonantei presedintiale prin care s-a dispus
plasamentul în regim de urgentă, directia generală de asistentă socială si
protectia copilului sesizează instanta judecătorească pentru a decide cu
privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgentă cu măsura
plasamentului, decăderea totală sau partială din exercitiul drepturilor
părintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor părintesti.
Art. 95. - (1) În
cadrul procesului prevăzut la art. 94 alin. (3) si (4), se poate administra, din
oficiu, ca probă, declaratia scrisă a copilului referitoare la abuzul sau
neglijarea la care a fost supus. Declaratia copilului poate fi înregistrată,
potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează
în mod obligatoriu cu asistenta unui psiholog.
(2) Acordul
copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declaratiei sale.
(3) Dacă instanta
judecătorească apreciază necesar, aceasta îl poate chema pe copil în fata ei,
pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenta
unui psiholog si numai după o prealabilă pregătire a copilului în acest sens.
Art. 96. - În
cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârsită de către persoane care, în
baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protectia,
cresterea, îngrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia să
sesizeze de îndată organele de urmărire penală si să dispună îndepărtarea
persoanei respective de copiii aflati în grija sa.
Art. 97. - În
institutiile publice sau private, precum si în serviciile de tip rezidential,
publice sau private, care asigură protectia, cresterea, îngrijirea sau educarea
copiilor, este interzisă angajarea persoanei împotriva căreia a fost pronuntată
o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă pentru săvârsirea, cu
intentie, a unei infractiuni.
SECTIUNEA a
4-a
Protectia
copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare
Art. 98. - (1)
Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea Natională pentru
Protectia Drepturilor Copilului, în colaborare cu Ministerul Educatiei si
Cercetării, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor
legislative, administrative si educative destinate asigurării protectiei
efective împotriva oricăror forme de trafic intern sau international al
copiilor, în orice scop sau sub orice formă, inclusiv de către propriii
părinti.
(2) În acest scop,
autoritătile publice mentionate la alin. (1) au responsabilitatea elaborării
unei strategii la nivel national pentru prevenirea si combaterea acestui
fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare si monitorizare a
activitătilor întreprinse.
SECTIUNEA a
5-a
Protectia
copilului împotriva altor forme de exploatare
Art. 99. - (1)
Copilul are dreptul la protectie împotriva oricărei forme de exploatare.
(2) Institutiile
si autoritătile publice, potrivit atributiilor lor, adoptă reglementări
specifice si aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele:
a) transferului
ilicit si a nereturnării copilului;
b) încheierii
adoptiilor, nationale ori internationale, în alte scopuri decât interesul
superior al copilului;
c) exploatării
sexuale si a violentei sexuale;
d) răpirii si
traficării de copii în orice scop si sub orice formă;
e) implicării
copiilor în conflicte armate;
f) dezvoltării
fortate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice si
mentale;
g) exploatării
copilului de către mass-media;
h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente stiintifice.
CAPITOLUL VII
Institutii
si servicii cu atributii în protectia copilului
SECTIUNEA 1
Institutii
la nivel central
Art. 100. -
Monitorizarea respectării principiilor si drepturilor stabilite de prezenta
lege si de Conventia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului, ratificată prin Legea nr.
18/1990, republicată, precum si coordonarea si controlul activitătii de
protectie si promovare a drepturilor copilului se realizează de către
Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, organ de
specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică,
aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.
Art. 101. -
Apărarea drepturilor si libertătilor copilului în raporturile acestuia cu
autoritătile publice cu scopul de a promova si de a îmbunătăti conditia
copilului se realizează si prin institutia Avocatul Poporului.
SECTIUNEA a
2-a
Institutii
si servicii la nivel local
Art. 102. - Autoritătile administratiei publice locale au obligatia să garanteze si să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitătile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părintii săi, precum si protectia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părintilor săi.
Art. 103. - (1)
Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a implica
colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunitătii si de
solutionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.
(2) În acest scop
pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără a se
limita, oameni de afaceri locali, preoti, cadre didactice, medici, consilieri
locali, politisti. Rolul acestor structuri este atât de solutionare a unor
cazuri concrete, cât si de a răspunde nevoilor globale ale respectivei
colectivităti.
(3) Mandatul
structurilor comunitare consultative se stabileste prin acte emise de către
autoritătile administratiei publice locale.
(4) Pentru a-si
îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative
vor beneficia de programe de formare în domeniul asistentei sociale si
protectiei copilului.
Art. 104. - (1) În
subordinea consiliului judetean si, respectiv, a consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului Bucuresti functionează comisia pentru protectia
copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică,
având următoarele atributii principale:
a) stabilirea
încadrării în grad de handicap si orientarea scolară a copilului;
b) pronuntarea, în
conditiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea
unei măsuri de protectie specială a copilului;
c) solutionarea
cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;
d) alte atributii
prevăzute de lege.
(2) Organizarea si
metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului se
reglementează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 105. - (1)
Serviciul public specializat pentru protectia copilului, existent în subordinea
consiliilor judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti,
precum si serviciul public de asistentă socială de la nivelul judetelor si
sectoarelor municipiului Bucuresti se reorganizează ca directie generală de
asistentă socială si protectia copilului.
(2) Directia
generală de asistentă socială si protectia copilului este institutie publică cu
personalitate juridică, înfiintată în subordinea consiliului judetean,
respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, care
preia, în mod corespunzător, functiile serviciului public de asistentă socială
de la nivelul judetului si, respectiv, atributiile serviciului public de
asistentă socială de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti.
(3) Institutia
prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protectiei drepturilor copilului
atributiile prevăzute de prezenta lege, precum si de alte acte normative în
vigoare.
(4) Structura
organizatorică, numărul de personal si finantarea directiei generale de
asistentă socială si protectia copilului se aprobă prin hotărâre a consiliului
judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti,
care o înfiintează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a
atributiilor ce îi revin, precum si realizarea deplină si exercitarea efectivă
a drepturilor copilului.
(5) Atributiile si
regulamentul-cadru de organizare si functionare ale directiei generale de
asistentă socială si protectia copilului se aprobă prin hotărâre a Guvernului,
la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.
Art. 106. - (1)
Serviciile publice de asistentă socială organizate la nivelul municipiilor si
oraselor, precum si persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul
propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protectiei
copilului următoarele atributii:
a) monitorizează
si analizează situatia copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum
si modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea si
sintetizarea datelor si informatiilor relevante;
b) realizează
activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa;
c) identifică si
evaluează situatiile care impun acordarea de servicii si/sau prestatii pentru
prevenirea separării copilului de familia sa;
d) elaborează
documentatia necesară pentru acordarea serviciilor si/sau prestatiilor si
acordă aceste servicii si/sau prestatii, în conditiile legii;
e) asigură
consilierea si informarea familiilor cu copii în întretinere asupra drepturilor
si obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor
disponibile pe plan local;
f) asigură si
urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire si combatere a consumului de alcool
si droguri, de prevenire si combatere a violentei în familie, precum si a
comportamentului delincvent;
g) vizitează
periodic la domiciliu familiile si copiii care beneficiază de servicii si
prestatii;
h) înaintează
propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei măsuri de
protectie specială, în conditiile legii;
i) urmăresc
evolutia dezvoltării copilului si modul în care părintii acestuia îsi exercită
drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a
beneficiat de o măsură de protectie specială si a fost reintegrat în familia
sa;
j) colaborează cu
directia generală de asistentă socială si protectia copilului în domeniul protectiei
copilului si transmit acesteia toate datele si informatiile solicitate din
acest domeniu.
(2) La nivelul
sectoarelor municipiului Bucuresti, atributiile prevăzute la alin. (1) sunt
exercitate de directia generală de asistentă socială si protectia copilului.
Art. 107. - (1)
Pentru prevenirea separării copilului de părintii săi, precum si pentru
realizarea protectiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de
părintii săi, se organizează si functionează următoarele tipuri de servicii:
a) servicii de zi;
b) servicii de tip
familial;
c) servicii de tip
rezidential.
(2)
Regulamentul-cadru pentru organizarea si functionarea serviciilor prevăzute la
alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 108. - (1)
Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură mentinerea, refacerea
si dezvoltarea capacitătilor copilului si ale părintilor săi, pentru depăsirea
situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.
(2) Accesul la
aceste servicii se realizează în baza planului de servicii sau, după caz, a
planului individualizat de protectie, în conditiile prezentei legi.
Art. 109. -
Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la
domiciliul unei persoane fizice sau familii, cresterea si îngrijirea copilului
separat, temporar sau definitiv, de părintii săi, ca urmare a stabilirii în
conditiile prezentei legi a măsurii plasamentului.
Art. 110. - (1)
Serviciile de tip rezidential sunt acele servicii prin care se asigură
protectia, cresterea si îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv,
de părintii săi, ca urmare a stabilirii în conditiile prezentei legi a măsurii
plasamentului.
(2) Fac parte din
categoria serviciilor de tip rezidential centrele de plasament si centrele de
primire a copilului în regim de urgentă.
(3) Sunt
considerate servicii de tip rezidential si centrele maternale.
(4) Serviciile de
tip rezidential care apartin autoritătilor administratiei publice se
organizează numai în structura directiei generale de asistentă socială si protectia
copilului, în regim de componente functionale ale acestora, fără personalitate
juridică.
(5) Serviciile de
tip rezidential se organizează pe model familial si pot avea caracter
specializat în functie de nevoile copiilor plasati.
Art. 111. - (1) Pentru
asigurarea prevenirii separării copilului de părintii lui, consiliile locale
ale municipiilor, oraselor, comunelor si sectoarelor municipiului Bucuresti au
obligatia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de zi,
potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă.
(2) În situatia în
care consiliul local nu identifică resurse financiare si umane suficiente
pentru a organiza serviciile prevăzute la alin. (1), la cererea acestuia,
consiliul judetean va asigura finantarea necesară înfiintării acestor servicii.
Consiliul local
asigură finantarea cu până la 50% a cheltuielilor de functionare a acestor
servicii, cota-parte si cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite
anual prin hotărâre a consiliului judetean.
Art. 112. - Pentru
asigurarea protectiei speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de
ocrotirea părintilor săi, consiliul judetean si, respectiv, consiliul local al
sectorului municipiului Bucuresti au obligatia să organizeze, în mod autonom
sau prin asociere, servicii de tip familial si de tip rezidential, potrivit
nevoilor identificate la nivelul unitătii lor administrativ-teritoriale. În
functie de nevoile evaluate ale copiilor plasati, consiliul judetean poate
organiza si dezvolta si servicii de zi.
CAPITOLUL
VIII
Organisme
private
Art. 113. - (1)
Organismele private care pot desfăsura activităti în domeniul protectiei
drepturilor copilului si al protectiei speciale a acestuia sunt persoane
juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite si acreditate în
conditiile legii.
(2) În
desfăsurarea activitătilor prevăzute la alin. (1), organismele private
acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de prezenta lege, precum
si de reglementările prin care aceasta este pusă în executare.
Art. 114. -
Organismele private legal constituite si acreditate pot înfiinta, organiza si
dezvolta serviciile de prevenire a separării copilului de familia sa, precum si
de protectie specială a copilului, prevăzute la art. 107, numai pe baza
licentei eliberate de Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor
Copilului.
CAPITOLUL IX
Licentierea
si inspectia serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa,
precum si a celor de protectie specială a copilului lipsit, temporar sau
definitiv, de ocrotirea părintilor săi
Art. 115. - (1)
Autoritătile publice sau organismele private autorizate pot înfiinta, organiza
si dezvolta servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum
si servicii de protectie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea părintilor săi, prevăzute de prezenta lege, numai dacă au obtinut
licenta de functionare pentru serviciul respectiv, eliberată de Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(2) Licenta de
functionare prevăzută la alin. (1) se acordă pe baza îndeplinirii standardelor
minime obligatorii elaborate pentru serviciile de prevenire a separării
copilului de familia sa, precum si pentru serviciile de protectie specială a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi.
Standardele se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia
Drepturilor Copilului si se aprobă prin ordin al secretarului de stat.
Art. 116. -
Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului efectuează
inspectii periodice cu privire la modul în care autoritătile publice sau
organismele private autorizate respectă standardele prevăzute la art. 110.
Art. 117. -
Conditiile si procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a
licentei prevăzute la art. 115, precum si conditiile si procedura de efectuare
a inspectiilor prevăzute la art. 116 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL X
Finantarea
sistemului de protectie a copilului
Art. 118. - (1)
Prevenirea separării copilului de familia sa, precum si protectia specială a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi se
finantează din următoarele surse:
a) bugetul local
al comunelor, oraselor si municipiilor;
b) bugetele locale
ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti;
c) bugetul de
stat;
d) donatii,
sponsorizări si alte forme private de contributii bănesti, permise de lege.
(2) Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului poate finanta programe de
interes national pentru protectia si promovarea drepturilor copilului, din
fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinatie, din fonduri
externe rambursabile si nerambursabile, precum si din alte surse, în conditiile
legii.
Art. 119. - (1)
Pentru fiecare copil fată de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o
alocatie lunară de plasament, în cuantum de 670.000 lei, care se indexează prin
hotărâre a Guvernului. De această alocatie beneficiază si copilul pentru care a
fost instituită tutela, în conditiile legii.
(2) Alocatia se
plăteste persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament
copilul sau tutorelui.
(3) Alocatia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.
Art. 120. -
Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizatiilor asistentilor
maternali, precum si cele legate de aplicarea prevederilor Legii nr.
326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii si tinerii ocrotiti
de serviciile publice specializate pentru protectia copilului, mamele protejate
în centre maternale, precum si copiii încredintati sau dati în plasament la
asistenti maternali profesionisti se suportă de la bugetul judetului, respectiv
de la bugetul sectorului municipiului Bucuresti, si se gestionează de către
directia generală de asistentă socială si protectia copilului.
Art. 121. - (1)
Primarii acordă prestatii financiare exceptionale, în situatia în care familia
care îngrijeste copilul se confruntă temporar cu probleme financiare
determinate de o situatie exceptională si care pune în pericol dezvoltarea
armonioasă a copilului.
(2) Prestatiile
exceptionale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu au
posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea corespunzătoare
ori ca urmare a necesitătii suportării unor cheltuieli particulare destinate
mentinerii legăturii copilului cu familia sa.
(3) În functie de
fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispozitie, cu privire la acordarea
prestatiei financiare exceptionale si cuantumul acesteia.
Art. 122. -
Cuantumul maxim, precum si conditiile de acordare a prestatiilor financiare
exceptionale se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.
Art. 123. -
Prestatiile financiare exceptionale pot fi acordate si sub formă de prestatii
în natură, pe baza dispozitiei primarului, constând, în principal, în alimente,
îmbrăcăminte, manuale si rechizite sau echipamente scolare, suportarea
cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze, medicamente si alte
accesorii medicale.
CAPITOLUL XI
Reguli
speciale de procedură
Art. 124. - (1)
Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protectie
specială sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului.
(2) Dacă
domiciliul copilului nu este cunoscut, competenta revine tribunalului în a
cărui circumscriptie teritorială a fost găsit copilul.
Art. 125. - (1)
Cauzele prevăzute la art. 124 se solutionează în regim de urgentă, cu citarea
reprezentantului legal al copilului, a directiei generale de asistentă socială
si protectia copilului si cu participarea obligatorie a procurorului.
(2) Audierea
copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie si se face cu
respectarea prevederilor art. 24, cu exceptia cauzelor care privesc stabilirea
unei măsuri de protectie specială pentru copilul abuzat sau neglijat; în acest
caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (3).
(3) Termenele de
judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
(4) Părtile sunt
legal citate dacă citatia le-a fost înmânată cel putin cu o zi înaintea
judecării.
Art. 126. - (1)
Hotărârile prin care se solutionează fondul cauzei se pronuntă în ziua în care
au luat sfârsit dezbaterile.
(2) În situatii
deosebite, pronuntarea poate fi amânată cel mult două zile.
Art. 127. - (1)
Hotărârea instantei de fond este executorie si definitivă.
(2) Hotărârea se
redactează si se comunică părtilor în termen de cel mult 10 zile de la
pronuntare.
Art. 128. -
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Art. 129. -
Dispozitiile prezentei legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor
privind stabilirea măsurilor de protectie specială se completează în mod
corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Art. 130. - (1) În
toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, directia generală de
asistentă socială si protectia copilului de la domiciliul copilului sau în a
cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmeste si
prezintă instantei raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
a) personalitatea,
starea fizică si mentală a copilului;
b) antecedentele
sociomedicale si educationale ale copilului;
c) conditiile în
care copilul a fost crescut si în care a trăit;
d) propuneri
privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidential în care ar putea fi
plasat copilul;
e) orice alte date
referitoare la cresterea si educarea copilului, care pot servi solutionării
cauzei.
(2) În toate
cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de
protectie specială stabilite de prezenta lege pentru copilul care a săvârsit o
faptă penală si nu răspunde penal se va întocmi un raport si din partea
serviciului de reintegrare si supraveghere de pe lângă instanta judecătorească.
Art. 131. -
Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de
timbru si de timbru judiciar.
CAPITOLUL XII
Răspunderi
si sanctiuni
Art. 132. - (1) Îndemnul ori înlesnirea practicării cersetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cersetoriei de către un minor se pedepseste cu închisoare de la 1 la 3 ani.
(2) Recrutarea ori
constrângerea unui minor la cersetorie se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5
ani.
(3) Dacă fapta
prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârsită de un părinte sau de
reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani,
pentru fapta prevăzută la alin. (1), si de la 2 la 7 ani si interzicerea unor
drepturi, pentru fapta prevăzută la alin. (2).
Art. 133. - Fapta
părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta
pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau
material, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani si interzicerea unor
drepturi.
Art. 134. - (1)
Nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 36 alin. (2), art. 48 alin. (4) si
art. 91 constituie abatere disciplinară gravă si se sanctionează potrivit
legii.
(2) Nerespectarea
obligatiei prevăzute la art. 36 alin. (2), art. 87 alin. (3) teza întâi
constituie abatere disciplinară.
Art. 135. - (1)
Constituie contraventii următoarele fapte:
a) nerespectarea
obligatiei prevăzute la art. 9 alin. (1), în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei legi;
b) nerespectarea
obligatiei prevăzute la art. 9 alin. (2);
c) nerespectarea
obligatiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) si (3);
d) nerespectarea
obligatiei prevăzute la art. 11 alin. (1);
e) necomunicarea
de către organele de politie a rezultatelor verificărilor specifice privind
identitatea mamei în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3);
f) neefectuarea de
către serviciul public de asistentă socială a declaratiei de înregistrare a
nasterii, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6);
g) nerespectarea
obligatiei prevăzute la art. 11 alin. (7);
h) nerespectarea
obligatiilor prevăzute la art. 13 si la art. 18 alin. (3);
i) nerespectarea
prevederilor art. 22 alin. (2)-(4) si ale art. 83;
j) nerespectarea
obligatiei prevăzute la art. 96.
(2) Contraventiile
prevăzute la alin. (1) se sanctionează astfel:
a) cu amendă de la
1.000.000 lei la 3.000.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), g) si h);
b) cu amendă de la
2.000.000 lei la 5.000.000 lei, cea prevăzută la lit. f);
c) cu amendă de la
3.000.000 lei la 6.000.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) si j);
d) cu amendă de la
5.000.000 lei la 15.000.000 lei, cele prevăzute la lit. e) si i).
(3) Constatarea
contraventiilor si aplicarea sanctiunii se fac de către persoane anume
desemnate dintre cele cu atributii de control din:
a) Ministerul
Sănătătii, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. a), c) si d);
b) Ministerul
Administratiei si Internelor, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. b),
e), h) si i);
c) Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului, pentru contraventia de la
alin. (1) lit. j);
d) consiliul
judetean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti,
pentru contraventiile de la alin. (1) lit. f) si g).
Art. 136. -
Contraventiilor prevăzute la art. 135 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei
Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări
si completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL
XIII
Dispozitii
tranzitorii si finale
Art. 137. - În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, directia generală de asistentă socială si protectia copilului va reevalua împrejurările care au stat la baza măsurilor de protectie dispuse de comisia pentru protectia copilului si, după caz, va solicita instituirea tutelei sau stabilirea unei măsuri de protectie specială, în conditiile prezentei legi.
Art. 138. -
Centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgentă si centrele
maternale organizate în structura fostelor servicii publice specializate pentru
protectia copilului se reorganizează prin hotărârea consiliului judetean,
respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucuresti în
structura directiei generale de asistentă socială din subordinea consiliului
judetean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucuresti,
în regim de componente functionale ale acestora, fără personalitate juridică.
Art. 139. - (1)
Serviciile de zi destinate prevenirii situatiilor ce pun în pericol securitatea
si dezvoltarea copilului, înfiintate de consiliile judetene, precum si
personalul care deserveste aceste servicii se transferă consiliilor locale pe
teritoriul cărora acestea functionează.
(2) Fac exceptie
de la prevederile alin. (1) serviciile de zi specializate pentru copilul abuzat
sau neglijat, care se consideră de interes judetean.
(3) În situatia în
care serviciile prevăzute la alin. (1) fac parte dintr-un complex de servicii
care are ca obiect de activitate si protectia copilului în regim rezidential,
respectiv centru de plasament, centru de primire în regim de urgentă sau centru
maternal, transferul se realizează numai dacă este posibilă separarea
patrimoniului si a personalului.
(4) Consiliile
locale au obligatia să păstreze destinatia si structura de personal a
serviciilor preluate.
(5) Transferul
prevăzut la alin. (1) se realizează pe bază de protocol încheiat între
consiliul judetean si consiliul local.
Art. 140. -
Personalul didactic si didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
26/1997 privind protectia copilului aflat în dificultate, republicată, cu
modificările si completările ulterioare, care la data intrării în vigoare a
prezentei legi este încadrat cu acest statut în cadrul serviciilor publice
specializate pentru protectia copilului, îsi păstrează statutul.
Art. 141. - În
termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliile
judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti,
Ministerul Sănătătii, Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului au obligatia să desemneze
persoanele dintre cele cu atributii de control, care vor constata
contraventiile si vor aplica sanctiunile mentionate în prezentul capitol.
Art. 142. - (1) Pe
data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) art. 88 din
Codul familiei;
b) Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
26/1997 privind protectia copilului aflat în dificultate, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu
modificările si completările ulterioare, cu exceptia art. 20;
c) Hotărârea
Guvernului nr. 604/1997 privind criteriile si procedurile de autorizare a
organismelor private care desfăsoară activităti în domeniul protectiei
copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 16
octombrie 1997;
d) Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protectia copilului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 octombrie
2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
71/2002;
e) lit. A a alin.
(2) al art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare si functionare a serviciului
public de asistentă socială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
90/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7
februarie 2003, cu modificările ulterioare.
(2) Se modifică în
mod corespunzător dispozitiile referitoare la înregistrarea nasterii copilului
abandonat de mamă în spital, cuprinse în Legea nr.
119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările si
completările ulterioare.
(3) Pe data
intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispozitii contrare.
Art. 143. - (1)
Formarea initială în domeniul protectiei drepturilor copilului este obligatorie
pentru toate categoriile profesionale din sistem si pentru cei care au
atributii decizionale privitoare la copil.
(2) Educatia
permanentă si formarea profesională continuă în domeniul protectiei speciale a
copilului se asigură pentru toate categoriile profesionale din sistem.
(3) Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului împreună cu Ministerul
Educatiei si Cercetării, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei,
Ministerul Sănătătii, precum si, după caz, cu celelalte institutii publice si
private interesate vor asigura formarea initială si continuă a personalului
care, în exercitarea sarcinilor ce îi revin, intră în contact cu domeniul
protectiei si promovării drepturilor copilului.
Art. 144. - (1) La
angajarea personalului de educatie, protectie si îngrijire din cadrul
institutiilor publice si private, care, prin natura profesiei, intră în contact
cu copilul, se va prezenta în mod obligatoriu si o expertiză neuropsihiatrică.
(2) Anual
personalul prevăzut la alin. (1) este evaluat din punct de vedere psihologic.
(3) Rapoartele
privind expertizele neuropsihiatrice, precum si rapoartele de evaluare
psihologică se păstrează conform legii la dosarul personal al salariatului.
Art. 145. - (1)
Regulamentele proprii ale persoanelor juridice care desfăsoară activităti de
protectie a copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a asigura
exercitarea drepturilor si îndeplinirea îndatoririlor pe care le au copiii, în
conformitate cu vârsta, sănătatea si gradul de maturitate al acestora.
(2) Aceste
regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil, astfel încât să permită accesul
copiilor si informarea lor adecvată.
Art. 146. -
Prevederile prezentei legi se completează cu alte reglementări care se referă la
drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse în conventiile si
tratatele internationale la care România este parte.
Art. 147. -
Elaborarea proiectelor de acte normative care fac referire la oricare dintre
drepturile copilului prevăzute de prezenta lege se realizează obligatoriu cu
avizul Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Art. 148. - (1)
Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu exceptia prevederilor
art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3), art. 84 alin. (2), art. 104 alin. (2),
art. 105 alin. (5), art. 107 alin. (2) si art. 117, care intră în vigoare la 3
zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2) Procedura de
întoarcere a copiilor în tară, de identificare a părintilor sau altor
reprezentanti legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate
de întoarcerea în tară a acestora, precum si serviciile de protectie specială,
publice sau private, competente să asigure protectia în regim de urgentă a
copiilor aflati în străinătate, care, din orice motive, nu sunt însotiti de
părinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea
legală a unor persoane din străinătate, prevăzută la art. 19 alin. (3), se
elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si
Adoptie.
(3) Organizarea si
metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului, prevăzută la
art. 104 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Natională pentru
Protectia Copilului si Adoptie.
(4) Regulamentul-cadru
pentru organizarea si functionarea serviciilor prevăzute la art. 107 alin. (2)
se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si
Adoptie.
(5) Conditiile si
procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licentei prevăzute
la art. 115, precum si conditiile si procedura de efectuare a inspectiilor
prevăzute la art. 116 se elaborează de către Autoritatea Natională pentru
Protectia Copilului si Adoptie.
(6) Procedura
referitoare la exercitarea dreptului copilului ai cărui părinti locuiesc în
state diferite de a întretine relatii personale si contacte directe cu acestia,
prevăzută la art. 17 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Natională
pentru Protectia Copilului si Adoptie împreună cu Ministerul Afacerilor
Externe.
(7) Tipurile de
servicii specializate, prevăzute la art. 84 alin. (2), ce se asigură pe toată
durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârseste fapte penale si
nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în
societate, precum si standardele referitoare la modalitatea de asigurare a
acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Natională pentru Protectia
Copilului si Adoptie în colaborare cu Ministerul Justitiei.
(8) Atributiile si
Regulamentul-cadru de organizare si functionare a directiei generale de
asistentă socială si protectia copilului, prevăzute la art. 105 alin. (5), se
elaborează de către Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.
Această lege a
fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si
ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR VALER
DORNEANU |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE
VĂCĂROIU |
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 272.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
pentru promulgarea Legii privind protectia si
promovarea drepturilor copilului
În temeiul
prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol unic. - Se
promulgă Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului si se
dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
ION
ILIESCU
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 481.
CAMERA
DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind regimul juridic al adoptiei
Parlamentul
României adoptă prezenta
lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii
generale
Art. 1. - Adoptia
este operatiunea juridică prin care se creează legătura de filiatie între
adoptator si adoptat, precum si legături de rudenie între adoptat si rudele
adoptatorului.
Art. 2. -
Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul
procedurii adoptiei:
a) principiul
interesului superior al copilului;
b) principiul
cresterii si educării copilului într-un mediu familial;
c) principiul
continuitătii în educarea copilului, tinându-se seama de originea sa etnică,
culturală si lingvistică;
d) principiul
informării copilului si luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu
vârsta si gradul său de maturitate;
e) principiul
celeritătii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adoptiei.
Art. 3. - În
întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele
semnificatii:
a) adoptat -
persoana care a fost sau urmează să fie adoptată în conditiile prezentei legi;
b) adoptator -
persoana care a adoptat sau doreste să adopte, în conditiile prezentei legi;
c) adoptie
internă - adoptia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât si
adoptatul au domiciliul în România;
d) adoptie
internatională - adoptia care, în conditiile prezentei legi, nu este
adoptie internă;
e) atestat -
documentul întocmit în conditiile prezentei legi, care face dovada capacitătii
de a adopta rezultate din îndeplinirea garantiilor morale si conditiilor
materiale necesare dezvoltării depline si armonioase a personalitătii
copilului;
f) Conventia de
la Haga - Conventia asupra protectiei copiilor si cooperării în materia
adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 si ratificată de
România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
g) copil -
persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate
deplină de exercitiu, în conditiile legii;
h) directia -
directia generală de asistentă socială si protectia copilului, institutie
publică, cu personalitate juridică, înfiintată în subordinea consiliilor
judetene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti,
în conditiile legii;
i) familie adoptatoare
- sotul si sotia care au adoptat sau doresc să adopte, în conditiile
prezentei legi;
j) familie -
părintii si copiii aflati în întretinerea acestora;
k) familie
extinsă - părintii, copilul si rudele firesti ale acestuia, până la gradul
IV inclusiv;
l) familie
substitutivă - persoanele, altele decât cele care apartin familiei extinse,
care, în conditiile legii, asigură cresterea si îngrijirea copilului;
m) Oficiu -
organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate
juridică, înfiintat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adoptii, cu
atributii de supraveghere si coordonare a activitătilor referitoare la adoptie;
n) părinte
firesc - persoana fată de care copilul are stabilită filiatia firească, în
conditiile legii;
o) planul
individualizat de protectie - documentul prin care se realizează
planificarea serviciilor, prestatiilor si măsurilor de protectie specială a
copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia si a familiei sale, în
vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu
familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p) stat
primitor - statul în care domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare
în cazul adoptiei internationale si în care se deplasează adoptatul în urma
încuviintării adoptiei.
Art. 4. - Pe tot
parcursul procedurii de adoptie directia în a cărei rază teritorială
domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informatii si explicatii
clare si complete, potrivit vârstei si gradului său de maturitate, referitoare
la etapele si durata procesului de adoptie, la efectele acesteia, precum si la
adoptator sau familia adoptatoare si rudele acestora.
CAPITOLUL II
Conditiile
de fond ale adoptiei
Art. 5. - (1)
Adoptia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
(2) Copilul poate
fi adoptat până la împlinirea vârstei majoratului civil.
(3) Persoana
majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a
crescut-o în timpul minoritătii sale.
Art. 6. - (1) În
cadrul procedurii de adoptie se iau măsurile necesare pentru ca fratii să fie
încredintati împreună.
(2) Încredintarea
separată a fratilor în vederea adoptiei, precum si adoptia acestora de către
persoane sau familii diferite se pot face numai dacă acest lucru este în
interesul lor superior.
Art. 7. - (1)
Copilul, respectiv majorul avut în vedere la art. 5 alin. (3), nu poate fi
adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv.
(2) Prin exceptie
de la prevederile alin. (1), poate fi încuviintată, după caz, adoptia simultană
sau adoptii succesive, atunci când adoptatorii sunt soti si sotie.
(3) Prin exceptie
de la prevederile alin. (1) si (2), poate fi încuviintată o nouă adoptie atunci
când:
a) adoptatorul sau
sotii adoptatori au decedat; în acest caz, adoptia anterioară se consideră
desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti de
încuviintare a noii adoptii;
b) adoptia
anterioară a încetat din orice alt motiv.
Art. 8. - (1)
Adoptia între frati este interzisă.
(2) Adoptia a doi
soti sau fosti soti de către acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum
si adoptia între soti sau fosti soti sunt interzise.
(3) Persoanele cu
boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.
Art. 9. - (1) Pot
adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exercitiu si care sunt cu
cel putin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte.
(2) Pentru motive
temeinice, instanta judecătorească poate încuviinta adoptia chiar dacă
diferenta de vârstă dintre adoptat si adoptatori este mai mică de 18 ani, dar
în nici o situatie, mai putin de 15 ani.
Art. 10. - (1)
Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garantiile morale
si conditiile materiale necesare dezvoltării depline si armonioase a
personalitătii copilului.
(2) Îndeplinirea
garantiilor si conditiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de către
autoritătile competente, potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 11. - (1)
Persoanele care trebuie să consimtă la adoptie sunt următoarele:
a) părintii
firesti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinti firesti sunt
decedati, necunoscuti, declarati morti sau dispăruti ori pusi sub interdictie,
în conditiile legii;
b) copilul care a
împlinit vârsta de 10 ani;
c) adoptatorul
sau, după caz, familia adoptatoare.
(2) Nu este valabil
consimtământul dat în considerarea promisiunii sau efectuării unei
contraprestatii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioară sau
ulterioară.
Art. 12. - (1)
Consimtământul la adoptie trebuie să fie dat de către părintii firesti ai
copilului. În cazul adoptiei copilului si de către sotul adoptatorului,
consimtământul trebuie exprimat de către sotul care este deja părinte adoptator
al copilului.
(2) Părintele sau
părintii decăzuti din drepturile părintesti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa
interzicerii drepturilor părintesti păstrează dreptul de a consimti la adoptia
copilului. Consimtământul reprezentantului legal este obligatoriu.
(3) Dacă unul
dintre părintii firesti este decedat, necunoscut, declarat, în conditiile
legii, mort sau dispărut, pus sub interdictie, precum si dacă se află, din
orice împrejurare, în imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtământul
celuilalt părinte este îndestulător.
(4) Consimtământul
părintilor firesti ai copilului nu este necesar dacă ambii se găsesc în oricare
dintre situatiile prevăzute la alin. (3), precum si în cazul adoptiei prevăzute
la art. 5 alin. (3).
Art. 13. - În mod
exceptional, instanta judecătorească poate trece peste refuzul părintilor
firesti sau, după caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, dacă se
dovedeste, prin orice mijloc de probă, că acestia refuză în mod abuziv să-si
dea consimtământul la adoptie si instanta apreciază că adoptia este în
interesul superior al copilului, tinând seama si de opinia acestuia dată în
conditiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresă a hotărârii în
această privintă.
Art. 14. -
Părintii firesti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să
consimtă la adoptie în mod liber, neconditionat, si numai după ce au fost
informati în mod corespunzător asupra consecintelor adoptiei, în special asupra
încetării legăturilor de rudenie ale copilului. Directia în a cărei rază
teritorială locuiesc părintii firesti sau, dupăcaz, tutorele este obligată să
asigure consilierea si informarea acestora
înaintea exprimării de către acestia a consimtământului la adoptie si să
întocmească un raport în acest sens.
Art. 15. - (1)
Consimtământul părintilor firesti sau, după caz, al tutorelui se dă în fata
instantei judecătoresti o dată cu solutionarea cererii de deschidere a
procedurii adoptiei.
(2) În cazul
adoptiei copilului de către sotul părintelui său, consimtământul părintelui
firesc se dă în formă autentică prin act notarial.
(3) O dată cu
solicitarea consimtământului prevăzut la alin. (1), instanta solicită directiei
raportul care confirmă îndeplinirea obligatiei prevăzute la art. 14.
Art. 16. - (1)
Consimtământul la adoptie al părintilor firesti ai copilului sau, după caz, al
tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data
nasterii copilului înscrisă în certificatul de nastere.
(2) Părintele
firesc sau, după caz, tutorele poate revoca consimtământul în termen de 30 de
zile de la data exprimării lui în conditiile legii.
Art. 17. - (1)
Consimtământul la adoptie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă
în fata instantei judecătoresti, în faza încuviintării adoptiei.
(2) Adoptia nu va
putea fi încuviintată fără consimtământul copilului care a împlinit vârsta de
10 ani.
(3) Anterior
exprimării consimtământului, directia în a cărei rază teritorială domiciliază
copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui si informa pe acesta,
tinând seama de vârsta si de maturitatea sa, în special asupra consecintelor
adoptiei si ale consimtământului său la adoptie, si va întocmi un raport în
acest sens.
Art. 18. - (1)
Consimtământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în fata instantei
judecătoresti o dată cu solutionarea cererii de încuviintare a adoptiei.
(2) Dacă persoana
care doreste să adopte este căsătorită, este necesar si consimtământul sotului
său, cu exceptia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-si
manifesta vointa. Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL III
Procedura
adoptiei interne
SECTIUNEA 1
Atestarea
adoptatorului sau a familiei adoptatoare
Art. 19. - (1)
Evaluarea garantiilor morale si a conditiilor materiale ale adoptatorului sau
familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către directia de la
domiciliul acestora si trebuie să aibă în vedere:
a) personalitatea,
starea sănătătii si situatia economică a adoptatorului sau familiei
adoptatoare, viata familială, conditiile de locuit, aptitudinea de educare a
unui copil;
b) motivele pentru
care adoptatorul sau familia adoptatoare doreste să adopte;
c) motivele pentru
care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soti solicită să adopte un
copil, celălalt sot nu se asociază la cerere;
d) impedimente de
orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
(2) Pe baza
rezultatelor evaluării prevăzute la alin. (1), directia în a cărei rază
teritorială se află domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide,
în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către
adoptator sau familia adoptatoare, dacă acesta sau acestia sunt sau nu apti să
adopte. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, directia va elibera
atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.
(3) Atestatul
eliberat de directia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau
familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea
acestui atestat poate fi prelungită anual, cu conditia respectării acelorasi
conditii prevăzute la alin. (1) si în urma unei solicitări de reînnoire din
partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
(4) În cazul unui
rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au
dreptul să solicite directiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea
rezultatului, reevaluarea.
(5) Rezultatul
nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data
comunicării, la instanta competentă în materia adoptiei de la domiciliul
adoptatorului.
Art. 20. -
Obtinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adoptia
prevăzută la art. 5 alin. (3);
b) pentru adoptia copilului
de către sotul părintelui firesc sau adoptiv.
Art. 21. - Pe
parcursul procesului de evaluare, directia în a cărei rază teritorială
domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure
acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-si asuma în
cunostintă de cauză si în mod corespunzător rolul de părinte.
SECTIUNEA a
2-a
Deschiderea
procedurii adoptiei interne
Art. 22. - (1) Pe baza planului individualizat de protectie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, după caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsă sau substitutivă.
(2) Planul
individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia internă dacă
demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lărgită au
esuat.
(3) Directia în a
cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza, în termen de 30 de zile
de la finalizarea demersurilor prevăzute la alin. (2), instanta judecătorească
de la domiciliul copilului, pentru a se încuviinta deschiderea procedurii
adoptiei interne.
Art. 23. - (1)
Încuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai dacă:
a) planul
individualizat de protectie stabileste necesitatea adoptiei interne;
b) părintii
copilului sau, după caz, tutorele îsi exprimă consimtământul la adoptie, în
conditiile prezentei legi; dispozitiile art. 12 alin. (2), (3) sau (4) ori ale
art. 13 se aplică în mod corespunzător.
(2) Directia face
dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art. 22 alin. (1)
si (2). În situatia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviintarea
deschiderii procedurii adoptiei interne se face la solicitarea directiei în a
cărei rază teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanta constată
îndeplinirea conditiei prevăzute la alin. (1) lit. b) si apreciază că
deschiderea procedurii adoptiei interne este în interesul superior al
copilului.
(3) Hotărârea
judecătorească irevocabilă prin care instanta admite cererea directiei produce
următoarele efecte:
a) drepturile si
obligatiile părintesti ale părintilor firesti sau, după caz, cele exercitate de
persoane fizice sau juridice se suspendă;
b) drepturile si
obligatiile părintesti sunt exercitate de către consiliul judetean sau, după
caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti în a cărui rază
teritorială domiciliază copilul.
(4) Prin exceptie,
efectele hotărârii judecătoresti prevăzute la alin. (3) încetează de drept
dacă, în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, directia
nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil si nu a
initiat procedurile prevăzute de prezenta lege în vederea realizării unei
adoptii interne.
(5) În situatia
prevăzută la alin. (4), directia este obligată să revizuiască planul
individualizat de protectie a copilului si să solicite instantei judecătoresti,
în functie de finalitatea acestuia, următoarele:
a) mentinerea,
modificarea sau încetarea măsurii de protectie a copilului;
b) încuviintarea
unei noi proceduri de deschidere a adoptiei.
Art. 24. -
Dispozitiile prezentei sectiuni nu sunt aplicabile în cazul adoptiilor
prevăzute la art. 5 alin. (3) si art. 20 lit. b).
SECTIUNEA a
3-a
Încredintarea
în vederea adoptiei
Art. 25. - (1) Adoptia nu poate fi încuviintată de către instanta judecătorească decât după ce copilul a fost încredintat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste să-l adopte, astfel încât instanta să poată aprecia, în mod rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili dacă adoptia ar fi încuviintată.
(2) Capacitatea de
adaptare, fizică si psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi
analizată în raport cu conditiile de natură socioprofesională, economică,
culturală, de limbă, religie si cu orice alte asemenea elemente caracteristice
locului în care trăieste copilul în perioada încredintării si care ar putea
avea relevantă în aprecierea evolutiei ulterioare a acestuia în cazul
încuviintării adoptiei.
Art. 26. - (1) În
termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii
judecătoresti prin care s-a încuviintat deschiderea procedurii adoptiei interne, directia în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare
identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii
adoptatoare pentru copil.
(2) În termenul
prevăzut la alin. (1), directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul
copilului analizează cu prioritate posibilitatea încredintării copilului în
vederea adoptiei cu prioritate unei rude din familia extinsă, cu exceptia
cazului prevăzut la art. 8 alin. (1), asistentului maternal profesionist la care
se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în
plasament.
(3) Dacă nu există
solicitări din partea persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (2),
directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează
demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei
persoane sau familii atestate si aflate în evidenta Oficiului.
(4) Dacă, după
expirarea termenului prevăzut la alin. (1), directia în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau o
familie adoptatoare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) si (3), solicită
Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită lista centralizată la nivel
national a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate si înscrise în
Registrul national pentru adoptii.
(5) Alegerea
adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face în
termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de către directia în a
cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, tinând cont de interesul
superior al acestuia, informatiile cuprinse în atestatul adoptatorului si,
respectiv, de evolutia situatiei copilului până la acea dată.
(6) Selectarea
adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notifică, în termen de 3 zile,
directiei de la domiciliul acestora.
Art. 27. - (1) În
urma procesului de selectie, directia de la domiciliul copilului verifică si
constată compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare.
(2) Determinarea
compatibilitătii se realizează luându-se în considerare nevoile copilului,
dorintele si opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanta cuvenită.
Interesul superior
al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3) În situatia în
care, în urma efectuării verificării prevăzute la alin. (1) si (2), directia în
a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului constată compatibilitatea
acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectată, sesizează de îndată
instanta judecătorească pentru încredintarea copilului în vederea adoptiei.
Art. 28. -
Încredintarea în vederea adoptiei se dispune de către instanta judecătorească
de la domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile.
Art. 29. - (1)
Încredintarea în vederea adoptiei nu este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adoptia
prevăzută la art. 5 alin. (3);
b) pentru adoptia
prevăzută la art. 20 lit. b);
c) pentru adoptia
copilului pentru care a fost deschisă procedura adoptiei interne si acesta a
fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului
durează de cel putin 90 de zile;
d) pentru adoptia
copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel putin 90 de zile de la data
instituirii tutelei.
(2) În situatiile
prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) persoana sau familia care doreste să
adopte va putea solicita în mod direct instantei judecătoresti încuviintarea
adoptiei, în conditiile prezentei legi.
Art. 30. - (1) Pe
durata încredintării copilului în vederea adoptiei, domiciliul acestuia se află
la persoana sau familia căreia i-a fost încredintat. Efectuarea actelor
obisnuite necesare exercitării drepturilor si îndeplinirii obligatiilor
părintesti, cu exceptia celor care conduc la ncheierea unui act juridic, se
realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredintat.
(2) Dreptul de a
reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinta actele pe
care acesta le încheie, precum si dreptul de a administra bunurile copilului se
exercită de către consiliul judetean sau local al sectorului municipiului
Bucuresti în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia
i-a fost încredintat copilul în vederea adoptiei. Dreptul de administrare poate
fi delegat, în mod exceptional, către persoana sau familia căreia i s-a
încredintat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul
copilului, care vor fi expres mentionate în cuprinsul documentului prin care se
acordă delegarea.
Art. 31. - (1) În
perioada încredintării copilului în vederea adoptiei, directia de la domiciliul
adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreste evolutia copilului si a
relatiilor dintre acesta si persoana sau familia căreia i-a fost încredintat,
întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2) La sfârsitul
perioadei de încredintare în vederea adoptiei, directia întocmeste un raport
final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care îl
comunică instantei competente în vederea solutionării cererii de încuviintare a
adoptiei.
(3) Întocmirea si
comunicarea raportului prevăzut la alin. (2) sunt obligatorii si în cazul
adoptiei copilului aflat în una dintre situatiile prevăzute la art. 29 alin.
(1) lit. c) si d).
(4) Cererea de
încuviintare a adoptiei adresată instantei judecătoresti prelungeste de drept
perioada de încredintare până la solutionarea cererii prin hotărâre
judecătorească irevocabilă.
Art. 32. - (1)
Dacă pe durata perioadei de încredintare în vederea adoptiei directia în a
cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată
neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenta
oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adoptie,
sesizează de îndată instanta judecătorească, în vederea revocării sau, după
caz, prelungirii măsurii încredintării.
(2) Dispozitiile
privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredintare se aplică
în mod corespunzător si în cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea
prin care instanta de fond dispune revocarea sau prelungirea încredintării este
executorie de drept.
Art. 33. - Dacă,
în situatia prevăzută la art. 32 alin. (1), instanta judecătorească dispune
revocarea măsurii încredintării, directia este obligată să reia procedura
prevăzută la art. 26 si 27.
SECTIUNEA a
4-a
Încuviintarea
adoptiei
Art. 34. -
Încuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecătoresti.
Art. 35. - (1)
Cererea de încuviintare a adoptiei poate fi introdusă direct de către adoptator
sau familia adoptatoare în situatia adoptiei prevăzute la art. 5 alin. (3) si
art. 20 lit. b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviintare a adoptiei
putând fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de
către directia de la domiciliul acestora, la sfârsitul perioadei de
încredintare în vederea adoptiei sau, după caz, la împlinirea termenelor
prevăzute pentru adoptia copilului aflat în una dintre situatiile indicate la
art. 29 alin. (1) lit. c) si d).
(2) Cererea de
încuviintare a adoptiei este însotită de următoarele acte:
a) certificatul de
nastere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul
medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităti
publice nominalizate de către directia de sănătate publică;
c) atestatul
valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotărârea
judecătorească irevocabilă de încredintare în vederea adoptiei;
e) certificatele
de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare,
în copie legalizată;
f) certificatul de
căsătorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, în copie
legalizată;
g) cazierul
judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei
adoptatoare;
h) certificatul
medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de
familie pe lista căruia este înscris;
i) documentele
doveditoare cu privire la exprimarea consimtământului părintilor firesti, în
măsura în care nu s-a pronuntat anterior o hotărâre judecătorească de
încuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului;
dispozitiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod
corespunzător.
Art. 36. -
Directia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia
adoptatoare va avea obligatia de a depune rapoartele finale prevăzute la art.
31 alin. (2) sau, după caz, art. 31 alin. (3), până cel mai târziu cu 5 zile
înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum si,
după caz, de a da instantei judecătoresti orice relatii necesare pentru
solutionarea cererii de încuviintare a adoptiei.
Art. 37. - (1)
Instanta judecătorească va admite cererea de încuviintare a adoptiei numai
dacă, pe baza probelor administrate, si-a format convingerea că adoptia este în
interesul superior al copilului.
(2) În termen de 5
zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoresti prin care s-a
încuviintat adoptia, directia care a participat la judecarea cererii de
încuviintare a adoptiei va înstiinta în scris părintii firesti despre aceasta.
Art. 38. - (1)
Directia de la domiciliul copilului va urmări si va întocmi rapoarte trimestriale
cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si părintii săi
adoptivi pe o perioadă de cel putin 2 ani după încuviintarea adoptiei.
(2) Directia de la
domiciliul copilului are obligatia să asigure părintilor adoptivi servicii
postadoptie.
CAPITOLUL IV
Procedura
adoptiei internationale
SECTIUNEA 1
Dispozitii
generale
Art. 39. - Adoptia internatională a copilului
care are domiciliul în România poate fi încuviintată numai în situatia în care
adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliază în
străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviintată deschiderea
procedurii adoptiei interne.
Art. 40. - (1)
Cererea de încuviintare a adoptiei se transmite instantei judecătoresti de
către Oficiu.
(2) Instanta
judecătorească se va pronunta, în conditiile prezentei legi, numai după
analizarea raportului directiei referitor la existenta altor solicitări
similare din partea rudelor copilului până la gradul IV, cu domiciliul în
România.
Art. 41. - Adoptia
internatională are efectele prevăzute la art. 50-53 si presupune deplasarea
copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviintării adoptiei de
către instanta judecătorească română.
Art. 42. - Adoptia
internatională, în cazul în care adoptatul are domiciliul în străinătate, iar
adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusă
dispozitiilor art. 30-33 din Legea nr. 105/1992
cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.
Atestarea
adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire
Art. 43. - (1)
Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui
stat, parte a Conventiei de la Haga, si care doresc să adopte un copil din
România sunt transmise Oficiului prin intermediul autoritătii centrale
competente din statul respectiv sau al organizatiilor sale acreditate.
(2) În cazul
statelor care nu sunt părti la Conventia de la Haga, cererile prevăzute la
alin. (1) se transmit Oficiului prin intermediul autoritătii desemnate cu
atributii în domeniul adoptiei internationale sau prin intermediul
organizatiilor acreditate în acest sens în statul de primire.
(3) Organizatiile
acreditate prevăzute la alin. (1) si (2) trebuie să fie autorizate si de
Oficiu, în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.
Art. 44. - Cererea
adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidentă de Oficiu numai
dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizatiile sale
acreditate si autorizate în conditiile legii atestă că:
a) adoptatorul sau
familia adoptatoare îndeplineste conditiile de eligibilitate pentru adoptie si
este apt să adopte în conformitate cu legislatia aplicabilă în statul primitor;
b) adoptatorul sau
familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adoptiei în
statul primitor;
c) este asigurată
urmărirea evolutiei copilului după adoptie pe o perioadă de cel putin 2 ani;
d) sunt asigurate
servicii postadoptie pentru copil si familie în statul primitor.
Art. 45. - (1)
Cererile transmise Oficiului trebuie însotite de următoarele documente:
a) un raport
întocmit de autoritătile competente din statul primitor, cuprinzând informatii
cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea si
aptitudinea lor de a adopta, situatia lor personală, familială, materială si
medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din
România, precum si cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre
adoptie; concluziile raportului vor fi sustinute prin documentele eliberate de
autoritătile competente din statul primitor;
b) certificatele
de nastere si căsătorie si actele de identitate ale persoanelor care doresc să
adopte, în copie legalizată si însotite de traducerea lor legalizată în limba
română;
c) cazierele
judiciare ale persoanelor care doresc să adopte;
d) raport medical
întocmit separat pentru fiecare adoptator;
e) actul din care
să rezulte că există garantia că adoptatul are posibilitatea să intre si să
locuiască permanent în statul primitor.
(2) Documentele
prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) si e) vor fi prezentate în original si
însotite de traducerea legalizată în limba română.
SECTIUNEA a
3-a
Încuviintarea
adoptiei internationale de către instantă
Art. 46. - (1)
Cererea de încuviintare a adoptiei, însotită de documentele prevăzute la art.
43-45, se înaintează de către Oficiu instantei judecătoresti.
(2) Prevederile
cap. VII se aplică în mod corespunzător.
(3) Oficiul are
obligatia de a se asigura că adoptatul va beneficia în tara străină de
garantiile si normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii
nationale; la pronuntarea asupra cererii de încuviintare a adoptiei instanta
judecătorească va avea în vedere si documentul care atestă îndeplinirea acestei
obligatii.
Art. 47. - Pe baza
hotărârii judecătoresti irevocabile de încuviintare a adoptiei, Oficiul
eliberează, în termen de 3 zile de la data comunicării acesteia, un certificat
care atestă că adoptia este conformă cu normele Conventiei de la Haga.
Art. 48. -
Deplasarea adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau
al familiei adoptatoare este posibilă numai atunci când hotărârea de
încuviintare a adoptiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însotit
de adoptator sau de familia adoptatoare, în conditii de sigurantă
corespunzătoare nevoilor adoptatului.
Art. 49. - (1)
Oficiul are obligatia să urmărească evolutia copilului si a relatiilor dintre
acesta si părintele sau părintii săi adoptivi cel putin 2 ani după
încuviintarea adoptiei, prin intermediul autoritătii centrale competente sau al
organizatiei acreditate ori autorizate din statul de domiciliu al părintilor
adoptivi.
(2) În scopul
îndeplinirii obligatiei prevăzute la alin. (1), Oficiul trebuie să solicite
transmiterea de rapoarte trimestriale autoritătii centrale competente sau
organizatiei acreditate si autorizate din statul primitor.
(3) În cazul în
care, ulterior adoptiei internationale, adoptatorul sau familia adoptatoare îsi
stabileste domiciliul în România, urmărirea evolutiei copilului cade în sarcina
directiei în a cărei rază teritorială adoptatul îsi are domiciliul.
CAPITOLUL V
Efectele
adoptiei
Art. 50. - (1)
Adoptia produce efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii
judecătoresti prin care a fost încuviintată.
(2) Prin adoptie
se stabilesc filiatia între adoptat si cel care adoptă, precum si legături de
rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.
(3) În momentul
stabilirii filiatiei prin adoptie, rudenia firească dintre adoptat si
descendentii săi, pe de o parte, si părintii săi firesti si rudele acestora, pe
de altă parte, încetează, cu exceptia adoptiei prevăzute la art. 20 lit. b),
caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu
părintele firesc si rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu
adoptatorul.
(4) Impedimentul
la căsătorie izvorât din rudenie există, potrivit legii, atât între adoptat si
descendentii acestuia, pe de o parte, si rudele sale firesti, pe de altă parte,
cât si între adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si persoanele cu
care a devenit rudă prin efectul adoptiei, pe de altă parte.
(5) Efectele
adoptiei internationale, precum si efectele în cazul anulării adoptiei
internationale asupra cetăteniei adoptatului sunt cele prevăzute de Legea
cetăteniei române nr.
21/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 51. - (1)
Adoptatorul are fată de copilul adoptat drepturile si îndatoririle părintelui
firesc fată de copilul său.
(2) În cazul în
care adoptatorul este sotul părintelui firesc al adoptatului, drepturile si
îndatoririle părintesti se exercită de către adoptator si părintele firesc
căsătorit cu acesta.
(3) Adoptatul are
fată de adoptator drepturile si îndatoririle de orice natură pe care le are o
persoană fată de părintii săi firesti.
Art. 52. - (1)
Adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta si gradul
de maturitate ale acestuia o permit.
(2) Adoptatorii si
adoptatul au dreptul să obtină din partea autoritătilor competente extrase din registrele
publice al căror continut atestă faptul, data si locul nasterii, dar nu
dezvăluie în mod expres adoptia si nici identitatea părintilor firesti.
(3) Identitatea
părintilor firesti ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de
către acesta a capacitătii depline de exercitiu numai pentru motive medicale,
cu autorizarea instantei judecătoresti, la cererea oricăruia dintre adoptatori,
a adoptatului, sotului sau descendentilor acestuia ori a reprezentantului unei
institutii medicale sau unui spital.
(4) După
dobândirea capacitătii depline de exercitiu, adoptatul poate solicita
tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul
în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucuresti, să-i
autorizeze accesul la informatiile aflate în posesia oricăror autorităti
publice cu privire la identitatea părintilor săi firesti.
(5) Instanta
citează directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului,
Oficiul, precum si orice altă persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru
solutionarea cererii si va putea admite cererea dacă, potrivit probelor
administrate, constată că accesul la informatiile solicitate nu este dăunător
integritătii psihice si echilibrului emotional ale solicitantului si dacă adoptatul
în cauză a beneficiat de consiliere din partea directiei.
Art. 53. - (1)
Adoptatul dobândeste prin adoptie numele adoptatorului.
(2) Dacă adoptia
se face de către 2 soti ori de către sotul care adoptă copilul celuilalt sot,
iar sotii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul în care sotii
nu au nume de familie comun, ei sunt obligati să declare instantei
judecătoresti care încuviintează adoptia numele pe care adoptatul urmează să-l
poarte.
(3) Pentru motive
temeinice, instanta, încuviintând adoptia, la cererea adoptatorului sau
familiei adoptatoare si cu consimtământul copilului care a împlinit vârsta de
10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4) În cazul
adoptiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul
căsătoriei, sotul adoptat poate primi în timpul căsătoriei numele
adoptatorului, cu consimtământul celuilalt sot, acordat în fata instantei care
încuviintează adoptia.
(5) Pe baza
hotărârii judecătoresti irevocabile de încuviintare a adoptiei, serviciul de
stare civilă competent întocmeste, în conditiile legii, un nou act de nastere
al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind părintii săi firesti.
Vechiul act de nastere se va păstra, mentionându-se pe marginea acestuia
întocmirea noului act.
CAPITOLUL VI
Încetarea
adoptiei
Art. 54. - Adoptia încetează prin desfacere sau ca urmare a declarării nulitătii acesteia.
Art. 55. - Adoptia
se desface în cazul prevăzut la art. 7 alin. (3) lit. a).
Art. 56. - (1)
Adoptia este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii
interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror conditii de fond
sau de formă prevăzute de lege.
(2) Cu toate
acestea, instanta va putea respinge cererea de declarare a nulitătii adoptiei,
dacă va constata că mentinerea adoptiei este în interesul celui adoptat.
Art. 57. -
Actiunea în declararea nulitătii adoptiei apartine oricărei persoane
interesate. După dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de
exercitiu, actiunea apartine numai acestuia.
Art. 58. - (1)
Cauzele privind declararea nulitătii adoptiei se judecă cu citarea:
a) adoptatorului
sau, după caz, a familiei adoptatoare;
b) adoptatului
care a dobândit capacitate deplină de exercitiu;
c) directiei în a
cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, în cazul adoptiilor
internationale, a Oficiului.
(2) Copilul care a
împlinit vârsta de 10 ani va fi întotdeauna ascultat.
Art. 59. - (1) În
situatia încetării adoptiei ca urmare a declarării nulitătii acesteia,
adoptatul redobândeste numele de familie avut înainte de încuviintarea
adoptiei.
(2) Părintii
firesti ai copilului redobândesc drepturile si îndatoririle părintesti dacă
instanta nu decide instituirea tutelei sau a altor măsuri de protectie specială
a copilului, în conditiile legii.
Art. 60. -
Hotărârile judecătoresti privitoare la nulitatea adoptiei, rămase irevocabile,
se comunică Oficiului de către directie, în vederea efectuării mentiunilor
necesare în Registrul national pentru adoptii.
CAPITOLUL VII
Dispozitii
procedurale comune
Art. 61. - (1)
Instantele judecătoresti române sunt competente să judece cererile prevăzute de
prezenta lege dacă cel putin una dintre părti are domiciliul în România.
(2) Instantele
judecătoresti române sunt exclusiv competente să judece procesele privind
încuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne, încredintarea în vederea
adoptiei si încuviintarea adoptiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are
domiciliul în România si este cetătean român sau străin fără cetătenie.
(3) Cererile
prevăzute de prezenta lege sunt de competenta tribunalului în a cărui rază
teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu
se poate determina instanta competentă se judecă de Tribunalul Bucuresti.
(4) Cererile de
deschidere a procedurii adoptiei interne, cererile de încredintare a copilului
în vederea adoptiei si cererile de încuviintare a adoptiei se judecă în primă
instantă, potrivit regulilor prevăzute de Cartea III – Dispozitii generale
privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu
exceptiile prevăzute de prezenta lege.
(5) Hotărârile
prin care se solutionează cererile prevăzute de prezenta lege nu sunt supuse
apelului.
Exercitarea
recursului suspendă executarea.
Art. 62. -
Cererile prevăzute la art. 61 alin. (3) sunt scutite de taxa judiciară de
timbru si se solutionează cu celeritate.
Art. 63. - (1)
Cererile prevăzute la art. 61 alin. (3) se solutionează de complete
specializate ale instantei judecătoresti, în camera de consiliu, cu
participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către directie a
raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie.
(2) Judecarea
cererilor referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului se
face cu citarea părintilor firesti ai copilului sau, după caz, a tutorelui si a
directiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.
(3) Judecarea
cererilor de încredintare a copilului în vederea adoptiei interne, precum si a
celor de încuviintare a adoptiei se face cu citarea directiei în a cărei rază
teritorială se află domiciliul copilului, a directiei în a cărei rază
teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare si a persoanei sau
familiei adoptatoare.
(4) Judecarea
cererilor de încuviintare a adoptiei internationale se face cu citarea
directiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al
persoanei sau familiei adoptatoare, precum si a Oficiului.
(5) Judecarea
cererilor de încuviintare a adoptiei prevăzute la art. 5 alin. (3) se face cu
citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si a adoptatului, iar
judecarea cererilor de încuviintare a adoptiei prevăzute la art. 20 lit. b) se
face cu citarea adoptatorului si a părintilor firesti ai adoptatului.
Art. 64. - (1)
Instanta poate administra orice probe admise de lege.
(2) La judecarea
cererii referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului,
precum si a cererii de încredintare în vederea adoptiei, ascultarea copilului
care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviintarea
adoptiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani i se va solicita
consimtământul.
(3) Opinia
copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi
luată în considerare si i se va acorda importanta cuvenită, avându-se în vedere
vârsta si gradul acestuia de maturitate. În situatia în care instanta hotărăste
în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să
motiveze ratiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.
CAPITOLUL
VIII
Registrul
national pentru adoptii
Art. 65. - (1) În
scopul întocmirii si organizării la nivel national a evidentei în materia
adoptiei, Oficiul are obligatia de a întocmi si de a tine la zi Registrul
national pentru adoptii.
(2) Registrul
contine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, române si
străine, precum si cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisă
procedura adoptiei interne, pentru cei pentru care a fost pronuntată o hotărâre
judecătorească de încredintare în vederea adoptiei, de încuviintare a adoptiei
sau de declarare a nulitătii acesteia.
Art. 66. - (1) În
scopul întocmirii si organizării de către Oficiu a evidentei prevăzute la art.
65, directia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului transmite
Oficiului copii ale următoarelor documente:
a) hotărârea
judecătorească prin care s-a încuviintat deschiderea procedurii adoptiei
nationale;
b) hotărârea
judecătorească de încredintare în vederea adoptiei;
c) hotărârea
judecătorească de încuviintare a adoptiei;
d) hotărârea judecătorească
de declarare a nulitătii adoptiei;
e) atestatul
eliberat potrivit art. 19 alin. (2).
(2) Documentele
prevăzute la alin. (1) se transmit în termen de 5 zile de la rămânerea
definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti sau, respectiv, în termen
de 5 zile de la data emiterii atestatului.
(3) Documentul
prevăzut la alin. (1) lit. e) va fi însotit de toate informatiile cu privire la
persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul.
CAPITOLUL IX
Dispozitii
finale, tranzitorii si sanctiuni
Art. 67. - (1)
Oficiul ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Conventiei de la
Haga, în vederea prevenirii câstigurilor necuvenite, financiare sau de altă
natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adoptiei si descurajării oricăror
practici contrare obiectivelor acestei conventii si prezentei legi.
(2) Oficiul
stabileste o taxă unică si fixă, determinată pe baza costurilor maxime
corespunzătoare tuturor serviciilor aferente îndeplinirii procedurii adoptiei
internationale, cu exceptia celor reglementate în legi speciale.
(3) Taxa prevăzută
la alin. (2) este defalcată pe categorii de cheltuieli si se aprobă prin
hotărâre a Guvernului.
(4) Plata taxei
este efectuată de către adoptator sau familia adoptatoare prin transfer bancar
către Oficiu si autoritatea centrală ori organizatia acreditată sau autorizată
din statul de domiciliu al părintilor adoptatori. Taxele percepute de Oficiu se
fac venit la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea
lor.
Art. 68. - Sunt
interzise donatiile si sponsorizările, precum si oferirea de către adoptator
sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod
direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Oficiului,
directiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul institutiilor publice
implicate în procesul de adoptie.
Art. 69. - (1)
Este interzisă participarea organismelor private în procedura adoptiei
internationale desfăsurată în România. Interdictia se aplică si membrilor sau
personalului acestora, cu exceptia situatiei în care au calitatea de adoptator.
(2) Autoritătile
române pot colabora în ceea ce priveste adoptia internatională cu organisme
private care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai
dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv si autorizate conform
prevederilor art. 43 alin. (3).
(3) În situatia în
care se constată nerespectarea dispozitiilor alin. (1) si (2), Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului este obligată să solicite
instantei judecătoresti dizolvarea persoanei juridice implicate.
(4) Serviciile si
activitătile ce pot fi derulate de către fundatii, asociatii sau federatii în
cadrul procedurilor adoptiei nationale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 70. - (1)
Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau
de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în
scopul adoptiei copilului se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si
interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeasi
pedeapsă se sanctionează si fapta persoanei care, fără drept, intermediază sau
înlesneste adoptarea unui copil, în scopul obtinerii de foloase materiale sau
de altă natură.
Art. 71. - (1) Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, eliberat anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi, este valabil pentru o perioadă de un an de la data eliberării lui.
(2) Prevederile
art. 21 se aplică în mod corespunzător persoanelor sau familiilor prevăzute la
alin. (1).
Art. 72. - (1)
Cererile pentru încuviintarea adoptiei aflate pe rolul instantelor
judecătoresti la data intrării în vigoare a prezentei legi se solutionează,
potrivit dispozitiilor legale în vigoare, la data introducerii cererii.
(2) Persoanele si
familiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, aveau copii
încredintati în vederea adoptiei, vor putea introduce cereri pentru
încuviintarea adoptiei, care vor fi solutionate potrivit dispozitiilor
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobată cu modificări
prin Legea nr.
87/1998, cu modificările si completările ulterioare.
(3) În toate
celelalte cazuri, întreaga procedură a adoptiei va trebui să se conformeze
dispozitiilor prezentei legi.
(4) În scopul
aplicării dispozitiilor prezentei legi, Oficiul va renegocia acordurile
bilaterale si multilaterale în domeniul adoptiei, încheiate de România cu alte
state, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 73. - În
situatia copiilor cu privire la care s-au făcut comunicări de către comisiile
pentru protectia copilului în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr.
87/1998, cu modificările si completările ulterioare, si aflati în evidenta
Comitetului Român pentru Adoptii la data intrării în vigoare a prezentei legi,
dispozitiile art. 22-24 se aplică în mod corespunzător.
Art. 74. - (1) În
situatia copiilor declarati judecătoreste abandonati în temeiul prevederilor
Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de
copii, directia are obligatia să reevalueze împrejurările care au stat la baza
stabilirii măsurilor de protectie pentru acesti copii si să întocmească planul
individualizat de protectie.
(2) Dacă planul
individualizat de protectie are ca finalitate reintegrarea copilului în familie
sau în familia extinsă, directia solicită instantei judecătoresti redarea
exercitiului drepturilor părintesti sau, după caz, delegarea acestora membrilor
familiei extinse unde copilul urmează să fie plasat.
(3) Instanta
competentă să solutioneze cererile privind redarea sau, după caz, delegarea
drepturilor părintesti este tribunalul de la domiciliul copilului.
(4) Judecarea
cererii se face cu citarea părintilor sau, după caz, a membrilor familiei
extinse, a directiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul si cu
participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi însotită de raportul de
anchetă socială întocmit de directia în a cărei rază teritorială domiciliază
copilul.
Art. 75. - (1)
Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu exceptia prevederilor
art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) si art. 77, care intră
în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
(2) Normele
metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin.
(3), art. 69 alin. (4) si art. 77 se elaborează de către Autoritatea Natională
pentru Protectia Copilului si Adoptie.
(3) La data
intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele acte normative:
a) Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu
modificări prin Legea nr.
87/1998, cu modificările si completările ulterioare;
b) Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la
adoptiile internationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 633 din 9 octombrie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
347/2002, cu modificările ulterioare;
c) Hotărârea
Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor
private care desfăsoară activităti în domeniul protectiei drepturilor copilului
prin adoptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din
5 iunie 1997;
d) orice alte
dispozitii contrare prezentei legi.
(4) La 3 zile de
la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I,
se abrogă următoarele acte normative:
a) Legea nr.
47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993;
b) Hotărârea
Guvernului nr.
1.315/2000 privind unele măsuri pentru protectia drepturilor copilului prin
adoptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19
decembrie 2000.
Art. 76. -
Autorizatiile emise de Comitetul Român pentru Adoptii în baza Hotărârii
Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor
private care desfăsoară activităti în domeniul protectiei drepturilor copilului
prin adoptie îsi încetează valabilitatea de la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
Art. 77. - În
termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial
al României, Partea I, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a
prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a
fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si
ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU
|
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 273.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
pentru promulgarea Legii privind regimul juridic
al adoptiei
În temeiul
prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol unic. - Se
promulgă Legea privind regimul juridic al adoptiei si se dispune publicarea
acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
ION
ILIESCU
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 482.
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
CAMERA
DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind înfiintarea, organizarea si functionarea
Oficiului Român pentru Adoptii
Parlamentul
României adoptă prezenta
lege.
Art. 1. - (1) Se
înfiintează Oficiul Român pentru Adoptii, denumit în continuare Oficiul, organ
de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică,
în subordinea Guvernului, prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adoptii,
care se desfiintează.
(2) Sediul
Oficiului este în municipiul Bucuresti.
Art. 2. - (1)
Oficiul preia atributiile în domeniul adoptiei ale Autoritătii Nationale pentru
Protectia Copilului si Adoptie si ale Comitetului Român pentru Adoptii.
(2) În conditiile
legii, Oficiul preia toate drepturile si este tinut de toate obligatiile
fostului Comitet Român pentru Adoptii, potrivit reglementărilor legale si
conform prevederilor actelor juridice emise de acesta sau la care a fost parte.
Art. 3. - (1)
Oficiul coordonează si supraveghează activitătile de adoptie si realizează
cooperarea internatională în domeniul adoptiei.
(2) Oficiul este
autoritatea centrală română însărcinată să ducă la îndeplinire obligatiile
prevăzute în Conventia asupra protectiei copiilor si cooperării în materia
adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin
Legea nr. 84/1994, denumită în continuare Conventia de la Haga.
(3) Oficiul are
rolul de a duce la îndeplinire obligatiile asumate de statul român în materia
adoptiei prin conventiile si tratatele internationale la care România este
parte, de a pune în aplicare si de a urmări si asigura aplicarea unitară a legislatiei
în domeniul adoptiei.
Art. 4. -
Finantarea Oficiului se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul
Secretariatului General al Guvernului, precum si din alte surse, în conditiile
legii.
Art. 5. - Pentru
realizarea obiectivelor în domeniul adoptiei, Oficiul îndeplineste următoarele
functii:
a) de
autoritate de stat, prin care se asigură aplicareareglementărilor în
materia adoptiei si coordonarea activitătii
desfăsurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest
domeniu;
b) de reprezentare,
prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan
intern si extern în domeniul adoptiei;
c) de
reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în
vederea armonizării legislatiei interne în materia adoptiei cu normele si
principiile prevăzute de tratatele si conventiile internationale la care
România este parte, precum si în vederea aplicării efective a acestora;
d) de
administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul
public si privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosintă,
după caz.
Art. 6. - (1)
Oficiul îndeplineste următoarele atributii principale:
a) constituie
evidenta centralizată a copiilor pentru care a fost încuviintată deschiderea
procedurii de adoptie, în conformitate cu prevederile Legii nr.
273/2004 privind regimul juridic al adoptiei;
b) tine evidenta
cererilor familiilor sau ale persoanelor care si-au manifestat dorinta de a
adopta copii si care sunt apte să adopte;
c) îndrumă si
sprijină în mod corespunzător aceste familii sau persoane în vederea efectuării
procedurii necesare adoptiei;
d) încheie
acorduri de colaborare cu autoritătile centrale, cu organismele private
autorizate sau acreditate din alte state care au atributii în domeniul
adoptiei, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe,
prin schimb de note sau scrisori diplomatice;
e) autorizează
organismele private străine si române să desfăsoare activităti în domeniul
adoptiei;
f) recomandă
directiilor generale de asistentă socială si protectia copilului familii ori
persoane care doresc să adopte;
g) efectuează
notificările si comunicările prevăzute de Legea nr.
273/2004;
h) urmăreste
evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si adoptator sau familia
adoptatoare străină, pe o perioadă de cel putin 2 ani de la încuviintarea unei
adoptii internationale, prin autoritatea publică centrală competentă sau
organizatia acreditată ori autorizată din statul primitor;
i) transmite
instantelor judecătoresti competente cererile familiilor sau ale persoanelor
care doresc să adopte copii aflati în evidenta sa, în cazul adoptiei
internationale;
j) participă în
cauzele care au drept obiect solutionarea cererilor privind încuviintarea
adoptiei internationale aflate pe rolul instantelor judecătoresti;
k) stabileste
măsurile necesare pentru evitarea încuviintării unor adoptii supuse esecului, a
obtinerii oricăror foloase materiale necuvenite si a oricăror tendinte de
trafic de copii;
l) eliberează
certificate care atestă că adoptia a fost încuviintată conform normelor impuse
de Conventia de la Haga;
m) depune
diligentele necesare pe lângă autoritătile statului al cărui cetătean a adoptat
un copil aflat în evidenta sa, pentru ca acesta să beneficieze de garantiile si
normele echivalente celor existente în cazul unei adoptii nationale;
n) tine evidenta
centralizată a tuturor adoptiilor încuviintate;
o) elaborează
proiecte de acte normative, norme si metodologii în domeniul adoptiei.
(2) Oficiul
îndeplineste orice alte atributii în materia adoptiei prevăzute de legislatia
natională în vigoare, în tratatele la care România este parte sau în acordurile
de colaborare pe care le încheie cu autoritătile publice din alte state.
(3) În vederea
îndeplinirii atributiilor ce îi revin si atingerii scopului pentru care a fost
înfiintat, Oficiul colaborează cu autoritătile publice române si străine, cu
organizatiile internationale, precum si cu alte persoane juridice străine care
desfăsoară activităti autorizate în domeniul adoptiei, în orice probleme de interes
reciproc.
Art. 7. -
Persoanele responsabile cu culegerea, evidenta si transmiterea informatiilor
referitoare la copiii care au fost sau urmează să fie adoptati au obligatia să
păstreze confidentialitatea acestor informatii. Nerespectarea acestor obligatii
atrage răspunderea penală, administrativă sau disciplinară, după caz.
Sanctiunile privind încetarea raporturilor de serviciu sau a raporturilor
contractuale de muncă se cumulează cu răspunderea juridică de altă natură
corespunzătoare faptei săvârsite.
Art. 8. - (1)
Oficiul este condus de un secretar de stat, numit prin decizie a
primului-ministru.
(2) Secretarul de
stat conduce întreaga activitate a Oficiului si îl reprezintă în raporturile cu
Guvernul, cu ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, cu autoritătile administratiei publice locale, cu alte
institutii publice, precum si cu persoane juridice si fizice, române sau
străine.
(3) În exercitarea
atributiilor care îi revin secretarul de stat emite ordine si instructiuni.
Art. 9. - În
structura Oficiului functionează un secretar general, functionar public, numit
în conditiile legii.
Art. 10. -
Personalul Oficiului este format din functionari publici si personal
contractual numit, respectiv încadrat, potrivit legii.
Art. 11. - (1)
Structura organizatorică, numărul maxim de posturi si Regulamentul de
organizare si functionare ale Oficiului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Statul de
functii se aprobă prin ordin al secretarului de stat.
Art. 12. - Datele
de identitate si informatiile referitoare la copiii adoptabili, cererile de
adoptie aflate în evidenta Comitetului Român pentru Adoptii la data intrării în
vigoare a prezentei legi, precum si documentatia detinută trec în evidenta
Oficiului, cu respectarea prevederilor art. 7.
Art. 13. - (1) Pe
data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr.
502/1997 cu privire la organizarea si functionarea Comitetului Român pentru
Adoptii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 18
septembrie 1997, cu modificările ulterioare, precum si orice alte dispozitii
contrare.
(2) Pe data
intrării în vigoare a prezentei legi, art. 2 din Legea nr. 84/1994 pentru
ratificarea Conventiei asupra protectiei copiilor si cooperării în materia
adoptiei internationale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994, se
modifică si va avea următorul cuprins:
“Art. 2. - În
temeiul art. 6 pct. 1 din conventie se desemnează Oficiul Român pentru Adoptii
ca autoritate centrală însărcinată să ducă la îndeplinire obligatiile impuse
prin conventie.”
Art. 14. -
Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005.
Această lege a
fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si
ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU
|
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE
VĂCĂROIU |
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 274.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
pentru promulgarea Legii privind înfiintarea,
organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii
În temeiul
prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol unic. - Se
promulgă Legea privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român
pentru Adoptii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
ION
ILIESCU
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 483.
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
CAMERA
DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru modificarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru
Protectia Copilului si Adoptie
Parlamentul
României adoptă prezenta
lege.
Art. I. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
12 din 26 ianuarie 2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru
Protectia Copilului si Adoptie, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 63 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2001,
cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. În titlul
ordonantei de urgentă si în cuprinsul acesteia, sintagma “Autoritatea Natională
pentru Protectia Copilului si Adoptie” se înlocuieste cu sintagma “Autoritatea
Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului”.
2. Articolul 6
se abrogă.
Art. II. - Atributiile, organizarea si functionarea
Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
Art. III. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1
ianuarie 2005.
(2) Pe data
intrării în vigoare a prezentei legi, atributiile în domeniul protectiei
copilului prin adoptie ale Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor
Copilului se preiau de către Oficiul Român pentru Adoptii.
Această lege a
fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si
ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU
|
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE
VĂCĂROIU |
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 275.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
privind promulgarea Legii pentru modificarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintareaAutoritătii
Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie
În temeiul
prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol unic. - Se
promulgă Legea pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia
Copilului si Adoptie si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
ION
ILIESCU
Bucuresti, 21 iunie 2004.
Nr. 484.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN
DOMENIUL GAZELOR NATURALE
pentru modificarea Deciziei presedintelui
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 331/2004
privind aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili de gaze
naturale în anul 2004
Având în vedere
Hotărârea Consiliului Judetean Prahova nr. 42/2004 privind aprobarea delegării
prin concesiune a gestiunii serviciului public al judetului Prahova de
alimentare cu energie termică a municipiului Ploiesti, către Societatea
Comercială “DALKIA TERMO PRAHOVA” - S.R.L. si Contractul nr. 5.246/2.776 din 29
aprilie 2004 de delegare prin concesiune a gestiunii serviciului public al
judetului Prahova de alimentare cu energie termică a municipiului Ploiesti,
încheiat între Consiliul Judetean Prahova, Consiliul Local al Municipiului
Ploiesti si Societatea Comercială “DALKIA TERMO PRAHOVA” - S.R.L.,
în temeiul
prevederilor art. 8 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr.
41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr.
791/2001,
presedintele
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale adoptă prezenta decizie.
Art. I. - Anexa la Decizia presedintelui Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr.
331/2004 privind aprobarea Listei centralizate a consumatorilor eligibili
de gaze naturale în anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 225 din 15 martie 2004, se modifică după cum urmează:
- Pozitia 66
din listă va avea următorul cuprins:
“66. S.C. “DALKIA
TERMO PRAHOVA” - S.R.L. CET BRAZI”
Art. II. - Compartimentele de resort din cadrul
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale si
Societatea Comercială “DALKIA TERMO PRAHOVA” - S.R.L. vor duce la îndeplinire
prevederile prezentei decizii.
Art. III. - Prezenta decizie va fi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,
Dan
Pantilie
Bucuresti, 18 iunie 2004.
Nr. 884.