MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 562         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 24 iunie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 240 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si ale art. 867 alin. 3 din Codul penal

 

Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

824. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale pentru aprobarea Regulamentului privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale

 

825. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale pentru aprobarea Codului tehnic al gazelor naturale lichefiate

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 240

din 27 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si ale art. 867 alin. 3 din Codul penal

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si ale art. 867 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Florentin Avădani si Corneliu Cretu în Dosarul nr. 2.292/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii exceptiei, avocat Ioan Vlaic, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale si arătând că egalitatea în drepturi a cetătenilor nu se identifică cu egalitatea de tratament juridic. Pericolul social ridicat al anumitor fapte penale determină un tratament juridic diferentiat cu privire la individualizarea modalitătii de executare a pedepsei, tratament juridic stabilit de legiuitor în exercitarea atributiilor sale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, republicată.

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.292/2003, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si ale art. 867 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Florentin Avădani si Corneliu Cretu, inculpati în dosarul mentionat, pentru săvârsirea infractiunii de tâlhărie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se consideră că dispozitia legală criticată contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (9) referitoare la legalitatea pedepsei, ale art. 123 alin. (11) referitoare la înfăptuirea justitiei, precum si celor ale art. 6 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se sustine că textele criticate instituie un regim discriminatoriu pentru destinatarii legii penale care săvârsesc infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Totodată, se îngrădeste dreptul cetăteanului de a beneficia de măsurile mentionate, desi pericolul social al faptei este extrem de redus, încălcându-se astfel si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În opinia autorului exceptiei, ceea ce trebuie să primeze nu este pedeapsa prevăzută de lege, ci aceea stabilită de judecător în functie de pericolul social concret al faptei, de persoana făptuitorului si de celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal. Or, pentru a proceda la o justă individualizare a pedepsei, judecătorul trebuie în mod necesar să aibă la îndemână si controlul suveran asupra modalitătilor de executare a acesteia. Atâta timp cât capacitatea judecătorului de a proceda la individualizarea pedepsei este îngrădită de limitări “in abstracto“ venind din partea legiuitorului, se produce o iremediabilă contradictie între scopul represiunii penale si capacitatea actului de justitie de a realiza acest scop, fiind astfel încălcate dispozitiile cuprinse în art. 123 alin. (11) din Legea fundamentală, privind înfăptuirea justitiei.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile constitutionale pretins încălcate se referă la egalitatea în drepturi între cetăteni, fără a obliga la o identitate de tratament juridic între anumite categorii de persoane.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor după Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale. Se arată că textele atacate nu contravin art. 16 din Constitutie, republicată, deoarece nu se încalcă nici unul dintre criteriile egalitătii în drepturi cuprinse în art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, iar egalitatea între cetăteni nu presupune o identitate de tratament juridic. Nu sunt încălcate nici dispozitiile art. 124 alin. (2) din Constitutia republicată, deoarece regimul executării pedepselor constituie o problemă de politică penală pe care legiuitorul este singurul îndreptătit să o solutioneze, individualizarea judiciară a pedepsei făcându-se în mod obligatoriu în cadrul individualizării legale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, Curtea Constitutională statuând în jurisprudenta sa că principiul egalitătii cuprinde egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetăteni în comparatie cu alta. Se apreciază că regimul executării pedepselor constituie o problemă de politică penală pe care organul legislativ este abilitat să o solutioneze în functie de împrejurările concrete existente la un anumit moment. Prin textele criticate s-a urmărit instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social ridicat. Pe de altă parte, cele trei măsuri de individualizare judiciară a executării pedepsei dau inculpatului numai o vocatie, iar nu un drept de a beneficia de acestea.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si art. 867 alin. 3 din Codul penal, care au următorul continut:

- Art. 81 alin. 3: “Suspendarea conditionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum si în cazul infractiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 2671 alin. 1 si 2.“;

- Art. 861 alin. 3: “Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum si în cazul infractiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 2671 alin. 1 si 2.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă în cazul infractiunii de furt calificat prevăzute la art. 209 alin. 3, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.“;

- Art. 867 alin. 3: “Executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum si în cazul infractiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 si 2 si art. 2671 alin. 1 si 2. Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă în cazul infractiunii de furt calificat prevăzute la art. 209 alin. 3, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.“

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (9) referitoare la legalitatea pedepsei, ale art. 123 alin. (11) referitoare la înfăptuirea justitiei. Potrivit Constitutiei republicate, cu reactualizarea denumirilor si o nouă numerotare a textelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 23 alin. (9) a devenit art. 23 alin. (12) si art. 123 alin. (11) a devenit art. 124 alin. (2). Se sustine de asemenea că sunt încălcate art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil si art. 14 privind interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate s-a pronuntat prin numeroase decizii, unele privind dispozitiile art. 81 alin. 3, altele privind dispozitiile art. 81 alin. 3 si ale art. 861 alin. 3 si altele privind dispozitiile art. 81 alin. 3, ale art. 861 alin. 3 si ale art. 867 alin. 3 din Codul penal. Dintre acestea din urmă, care au avut acelasi obiect ca si exceptia ridicată în cauza de fată, mentionăm Decizia nr. 116 din 15 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 iulie 2000, si Decizia nr. 131 din 6 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000. Curtea Constitutională a respins toate exceptiile de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitiile de lege în discutie, subliniind că cele trei măsuri de individualizare a executării pedepsei, si anume suspendarea conditionată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de muncă, sunt create de legiuitor si puse la dispozitia instantei ca mijloace de individualizare judiciară a executării pedepsei. Ele dau inculpatului numai o vocatie, iar nu un drept de a beneficia de aceste măsuri. Fiind o creatie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidentă a acestor măsuri, respectiv să excludă de la aceste măsuri persoanele care au săvârsit infractiuni deosebit de grave sau infractiuni de violentă care vădesc o periculozitate aparte a infractorului. Curtea Constitutională a constatat că dispozitiile legale în discutie nu încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, aceasta nu poate fi retinută. În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că, desi prin prevederile art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si art. 867 alin. 3 din Codul penal legiuitorul a restrâns aplicarea măsurii de individualizare a pedepsei, în sensul că nu poate fi dispusă în cazul persoanelor care au săvârsit, cu intentie, infractiunile mentionate de acest text de lege, aceasta nu contravine însă prevederilor constitutionale ale art. 16, deoarece limitarea legală a aplicării suspendării conditionate, a suspendării sub supraveghere sau a executării pedepsei la locul de muncă nu încalcă nici unul dintre criteriile egalitătii în drepturi.

Drepturile fundamentale reprezintă o constantă a personalitătii cetăteanului, o sansă egală acordată fiecărui individ si, din această cauză, principiul egalitătii cuprinde egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetăteni în comparatie cu alta. În această situatie este evident că regimul pedepselor constituie o problemă de politică penală, pe care organul legislativ este singurul îndreptătit să o solutioneze în functie de împrejurările existente la un moment dat în domeniul criminalitătii. Prin măsurile instituite în conditiile art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si art. 867 alin. 3 din Codul penal s-a urmărit în exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. În asemenea conditii încălcarea principiului egalitătii s-ar putea pune în discutie numai dacă reglementarea unor astfel de măsuri ar crea discriminări între cetăteni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant. Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicată, vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fată de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.

Pentru motivele mai sus arătate nu poate fi retinută nici încălcarea art. 14 privind interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Sustinerea autorului exceptiei, în sensul că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie, de asemenea, nu poate fi retinută, deoarece regimul executării pedepselor este stabilit de legiuitor în cuprinsul Codului penal, lege organică, cu respectarea unor ratiuni de politică penală impuse de împrejurările existente la un moment dat.

În ceea ce priveste încălcarea dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti“, Curtea retine că acestea trebuie corelate cu dispozitiile alin. (1) si alin. (3) ale aceluiasi articol, potrivit cărora “Justitia se înfăptuieste în numele legii“ si “Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii“. Din această perspectivă sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia judecătorul ar trebui să facă o individualizare a modului de executare a pedepsei, fără limitările in abstracto impuse de lege, apar ca neîntemeiate.

Cele trei măsuri de individualizare a executării pedepsei, si anume suspendarea conditionată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de muncă, sunt o creatie a legiuitorului, astfel încât este firesc ca acesta să determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidentă a acestor măsuri, respectiv să excludă de la aceste măsuri persoanele care au săvârsit infractiuni deosebit de grave sau infractiuni de violentă care vădesc o periculozitate aparte a infractorului.

Întrucât aplicarea măsurilor mentionate se face prin hotărârea judecătorească pronuntată ca urmare a finalizării procesului penal, nu se poate sustine încălcarea dreptului la un proces echitabil cuprins în art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicată, si în art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Fată de cele de mai sus si având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si art. 867 alin. 3 din Codul penal urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 si ale art. 867 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Florentin Avădani si Corneliu Cretu în Dosarul nr. 2.292/2003 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 mai 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 241

din 27 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 9.478/2001 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 110D/2004, care are ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 5.114/2002 al Tribunalului Iasi. La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 109 D/2004 si nr. 110 D/2004 au un continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, deliberând, dispune conexarea Dosarului nr. 110 D/2004 la Dosarul nr. 109 D/2004, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia “Procedura jurisdictională […] se completează cu  regulile procedurii civile […]“, raportat la art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia “[…] întrunirea mai multor pricini […] în care sunt aceleasi părti sau chiar împreună cu alte părti si al căror obiect si cauză au între dânsele o strânsă legătură […] poate fi făcută de judecător chiar dacă părtile nu au cerut-o“.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând practica în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 5 februarie 2004, pronuntate în dosarele nr. 9.478/2001 si nr. 5.114/2002, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul de procedură penală privind recuzarea. Exceptia a fost ridicată de Emil Balaure, recurent în dosarele mentionate.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, autorul acesteia sustine că dispozitiile din Codul de procedură penală privind recuzarea (vizate fiind, chiar dacă nu se indică expres acest lucru, textele art. 51 si 52 din Codul de procedură penală) sunt contrare prevederilor legale referitoare la dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicată, respectiv de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Se motivează critica invocându-se faptul că cererile de recuzare se judecă în camera de consiliu si fără prezenta părtilor, fără a li se permite acestora să îsi sustină cererile.

Autorul exceptiei consideră că cererile trebuie judecate în sedintă publică, iar încheierile pronuntate trebuie să fie motivate. Totodată, autorul exceptiei afirmă că legea nu prevede nici o cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererilor de recuzare si că i-au fost respinse mai multe cereri de recuzare a unor judecători.

Tribunalul Iasi consideră că exceptia este neîntemeiată, arătând că reglementările referitoare la recuzare au ca scop împiedicarea tergiversării solutionării cererilor de recuzare si, implicit, a cauzelor penale. Se precizează că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusă recursului, contrar sustinerilor autorului exceptiei, iar acesta chiar a atacat cu recurs încheierea prin care i s-a respins cererea de recuzare.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.

Guvernul precizează că, în esentă, critica de neconstitutionalitate se referă la dispozitiile art. 52 alin. 1, 2 si 7 din Codul de procedură penală, privind procedura de solutionare a recuzării în cursul judecătii, iar, cu privire la aceasta, consideră că este neîntemeiată. Arată în acest sens că, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 127, procedura de judecată este stabilită prin lege, iar sedintele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constitutie, republicată, împotriva hotărârilor judecătoresti părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac în conditiile legii. În ceea ce priveste calea de atac împotriva încheierii prin care se solutionează cererea de abtinere sau de recuzare, având în vedere că acestea nu solutionează fondul cauzei, lipsa unei căi de atac separate nu contravine prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Faptul că încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, precum si cea prin care s-a admis recuzarea nu pot fi atacate separat cu recurs se explică prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului. Aceste încheieri pot fi atacate cu apel sau recurs o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei. În concluzie, Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, precizând că exceptia de neconstitutionalitate vizează dispozitiile art. 51 si 52 din Codul de procedură penală, arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă dreptul părtilor la un proces echitabil. Modul de reglementare a cererii de recuzare împiedică tergiversarea solutionării cererii de recuzare, asigurând solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, astfel încât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt cele referitoare la recuzare, precum si modalităti diferite de exercitare a drepturilor procesuale. Se mai mentionează că motivele care l-au determinat pe autor să invoce neconstitutionalitatea reglementărilor privind recuzarea, din Codul de procedură penală, sunt legate de modul în care instanta de judecată a aplicat dispozitiile legale criticate. Or, Curtea Constitutională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei, potrivit încheierilor de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile din Codul de procedură penală privind recuzarea. A.a cum rezultă însă din examinarea motivărilor exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta priveste dispozitiile art. 51 si 52 din Codul de procedură penală, în redactarea dată prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, alin. 7 al art. 52 a fost modificat prin Legea nr. 159/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004. Textele legale criticate au următorul continut:

- Art. 51: “În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaratie de abtinere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât si în cursul judecătii, de oricare dintre părti,de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării.“;

- Art. 52: “Abtinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutionează de un alt complet, în sedintă secretă, fără participarea celui ce declară că se abtine sau este recuzat.

Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere.

Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevăzut în art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitând recuzarea, stabileste care dintre persoanele arătate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.

În caz de admitere a abtinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mentin.

Abtinerea sau recuzarea care priveste întreaga instantă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător si se solutionează de instanta ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseste întemeiată abtinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instantă egală în grad cu instanta în fata căreia s-a produs abtinerea sau recuzarea.

În cauzele în care sunt inculpati arestati preventiv, când se recuză întreaga instantă, instanta ierarhic superioară competentă să solutioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunta asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în conditiile prevăzute de lege.

Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronuntării, si dosarul se înaintează de îndată instantei de recurs. Recursul se judecă în termen de 3 zile din momentul primirii, în camera de consiliu, cu participarea părtilor.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil“, precum si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedură penală si, în genere, a dispozitiilor din Codul de procedură penală privitoare la procedura formulării si solutionării cererilor de recuzare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar, potrivit dispozitiilor art. 127 din Constitutie, republicată, “Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“.

De asemenea, conform prevederilor cuprinse în art. 129 din Constitutie, republicată, “împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii“. Rezultă, a.adar, că, potrivit Constitutiei, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care sedintele de judecată nu sunt publice, precum si căile de atac si conditiile exercitării acestora. A.a fiind, iar procedura de solutionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale.

Curtea mai retine că reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritătii acestei proceduri.

Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face “de îndată“, iar părtile sunt ascultate numai “dacă se găseste necesar“, în vederea împiedicării tergiversării solutionării cererii de recuzare si, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Contrar afirmatiei autorului exceptiei de neconstitutionalitate, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, în conformitate cu dispozitiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, a cărui judecare se face “cu participarea părtilor“. Atât termenul de declarare a recursului, cât si cel de judecare a acestuia sunt astfel reglementate încât să respecte cerinta celeritătii procedurii în ansamblu.

Ca urmare, nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, întrucât dispozitiile legale privitoare la procedura de solutionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicată, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ci, dimpotrivă, dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerintelor unui proces echitabil.

De altfel, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, dintre care mentionăm Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Decizia nr. 330 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, respingând exceptia ca fiind neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, solutia adoptată în aceste decizii, precum si considerentele pe care se întemeiază sunt valabile si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 si 52 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Emil Balaure în dosarele nr. 9.478/2001 si 5.114/2002 ale Tribunalului Iasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în “edinta publică din data de 27 mai 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

pentru aprobarea Regulamentului privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale

 

În temeiul prevederilor art. 5 lit. x), respectiv ale art. 8 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 791/2001, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale adoptă prezenta decizie.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, precum si agentii economici din sectorul gazelor naturale vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Dan Pantilie

 

Bucuresti, 9 iunie 2004.

Nr. 824.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale

 

CAPITOLUL I

Scopul

 

Art. 1. - Prin Regulamentul privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale, denumit în continuare Regulament, se stabilesc criteriile obiective, transparente si nediscriminatorii pentru asigurarea accesului la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale, denumite în continuare depozite.

 

CAPITOLUL II

Domeniul de aplicare

 

Art. 2. - Regulamentul se aplică Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, denumită în continuare ANRGN, operatorilor licentiati pentru înmagazinarea subterană a gazelor naturale, denumiti în continuare operatori de înmagazinare, si solicitantilor de acces la depozite, care pot fi:

a) producători de gaze naturale;

b) agenti economici licentiati de ANRGN pentru transportul gazelor naturale;

c) agenti economici licentiati de ANRGN pentru furnizarea gazelor naturale;

d) consumatori eligibili de gaze naturale acreditati de ANRGN;

e) persoane juridice străine, beneficiare ale tranzitului de gaze naturale pe teritoriul României.

Art. 3. - Pentru depozitele care sunt precizate în ordinele presedintelui ANRGN privind stabilirea tarifelor reglementate pentru înmagazinarea subterană a gazelor naturale, alocarea capacitătilor disponibile se face în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

 

CAPITOLUL III

Prevederi generale

 

SECTIUNEA 1

Rolul si responsabilitătile principale ale operatorilor de înmagazinare

 

Art. 4. - (1) Operatorii de înmagazinare au obligatia să îsi desfăsoare activitatea în conditii obiective, transparente si nediscriminatorii.

(2) Pentru asigurarea accesului la depozite, operatorii de înmagazinare au următoarele obligatii:

a) să prevină orice tezaurizare a capacitătilor de înmagazinare si să evite tratamentul discriminatoriu al solicitantilor;

b) să se asigure că în cazul încheierii unor noi contracte de înmagazinare pentru cantitătile rămase în depozite la sfârsitul ciclului de extractie nu se împiedică competitia si dezvoltarea pietei gazelor naturale;

c) să calculeze capacitătile tehnice si disponibile ale depozitelor în conditiile de transparentă precizate în sectiunea a 2-a;

d) să opereze, să întretină si să dezvolte obiectivele aferente sistemelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale, în conditii de sigurantă, continuitate si eficientă economică;

e) să ofere servicii în concordantă cu caracteristicile tehnice ale fiecărei infrastructuri, asigurând utilizarea eficientă a capacitătii tehnice a depozitelor;

f) să ofere servicii bazate pe cerintele pietei, nediscriminatoriu, fără a impune bariere în activitatea de furnizare, si să permită accesul eficient si în conditii competitive;

g) să ofere servicii de acces la depozite în aceleasi conditii contractuale, utilizând contractele-cadru de înmagazinare subterană a gazelor naturale;

h) să pună la dispozitie informatiile necesare solicitantilor si utilizatorilor, îndeplinind cerintele de transparentă precizate la sectiunea a 2-a;

i) să dezvolte un sistem informatic si de comunicare electronică, în vederea asigurării informatiilor necesare utilizatorilor de depozite si simplificării tranzactiilor (de exemplu: rezervări de capacitate si nominalizări);

j) să permită rezervarea unei capacităti minime pentru a asigura accesul consumatorilor eligibili si al furnizorilor mici.

(3) În cazul în care face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, operatorul de înmagazinare trebuie să asigure:

a) confidentialitatea informatiilor sensibile din punct de vedere comercial;

b) comportamentul nediscriminatoriu, în vederea prevenirii oricăror avantaje comerciale în favoarea sucursalei de furnizare afiliate.

 

SECTIUNEA a 2-a

Cerinte generale de transparentă

 

Art. 5. - Pentru asigurarea accesului solicitantilor la depozite, operatorii de înmagazinare trebuie să îndeplinească următoarele cerinte de transparentă:

a) să implementeze un sistem de publicare a datelor necesare solicitantilor/utilizatorilor depozitelor; informatiile, într-un format clar si usor utilizabil, vor fi publicate în timp util, în limba română si în limba engleză, pe pagina de web a operatorilor de înmagazinare;

b) să pună la dispozitie solicitantilor/utilizatorilor, în mod gratuit, informatiile legate de acces si derularea contractelor, în conformitate cu regulile si cu procedurile standard ale operatorilor de înmagazinare;

c) să publice zilnic, lunar, trimestrial si anual următoarele informatii operationale:

- capacitatea de înmagazinare tehnică si disponibilă pentru fiecare depozit, în unităti de volum/energie, în functie de prevederile reglementărilor tehnice;

- cantitătile injectate si, respectiv, extrase în/din depozite;

d) să publice:

- proiectele de dezvoltare a depozitelor, care au impact asupra derulării contractelor de înmagazinare;

- metoda de determinare a capacitătii disponibile, parametrii de operare ai depozitelor si regulile pentru prevenirea tezaurizării capacitătilor;

- programul de revizii si reparatii, în vederea evitării perturbărilor pe piata gazelor naturale; să notifice în timp util partenerilor de contracte interventiile neprogramate, cel putin anual;

- cerintele privind calitatea gazelor naturale care urmează a fi injectate;

- programul de inventariere a gazelor naturale înmagazinate în depozite.

Art. 6. - (1) Operatorii de înmagazinare vor înregistra cererile solicitantilor de acces, întocmite conform modelului prezentat în anexa nr. 1, într-un registru cu regim special, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, care poate fi consultat la sediul social al acestora.

(2) Informatiile cuprinse în registrul prevăzut la alin. (1) vor fi publicate pe pagina web a operatorilor de înmagazinare si actualizate zilnic.

 

SECTIUNEA a 3-a

Rolul si responsabilitătile principale ale utilizatorilor depozitelor

 

Art. 7. - Pentru asigurarea accesului la depozite, utilizatorii depozitelor au următoarele obligatii:

a) să prevină orice tezaurizare a capacitătilor de înmagazinare;

b) să comunice operatorului de înmagazinare nominalizările pentru cantitătile injectate/extrase în/din depozite, în conformitate cu prevederile contractuale, normele tehnice si procedurile convenite;

c) să comunice toate datele solicitate de operatorii de transport, în legătură cu transportul gazelor naturale pentru ciclul de injectie/extractie a gazelor naturale în/din depozite.

 

CAPITOLUL IV

Conditii de acces la depozite

 

Art. 8. - Acordarea accesului la depozite dă dreptul solicitantilor de a rezerva o capacitate de depozitare si de a beneficia de prestarea serviciului de înmagazinare.

Art. 9. - Solicitarea accesului se face în baza unei cereri scrise, adresată operatorilor de înmagazinare, însotită de documentele justificative, conform metodologiei cuprinse în prezentul regulament.

Art. 10. - Operatorii de înmagazinare acordă accesul oricărui solicitant, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii:

a) solicitantul să prezinte acte doveditoare privind provenienta gazelor naturale care urmează a fi depozitate;

b) să existe capacitate disponibilă de înmagazinare;

c) activitatea de înmagazinare a gazelor naturale să se desfăsoare cu respectarea conditiilor tehnice de debit si presiune, de calitate a gazelor naturale, de sigurantă si de eficientă ale depozitelor.

Art. 11. - Operatorii de înmagazinare refuză accesul solicitantilor la depozite, când nu este îndeplinită cel putin una dintre conditiile prevăzute la art. 10.

Art. 12. - Alocarea capacitătilor se face de către operatorii de înmagazinare, în baza metodologiei prezentate la cap. V.

Art. 13. - (1) Operatorii de înmagazinare acordă accesul solicitantilor, după următoarele criterii:

a) ordinea de prioritate:

1. operatorului SNT - pentru cantitătile de gaze naturale necesare asigurării permanente a echilibrului fizic al SNT;

2. producătorilor - pentru cantitătile de gaze naturale necesare desfăsurării proceselor tehnologice;

3. furnizorilor, titulari ai licentelor de distributie – pentru cantitătile de gaze naturale necesare realizării serviciului public obligatoriu;

4. consumatorilor eligibili - pentru cantitătile de gaze naturale necesare asigurării consumului propriu, furnizorilor de pe piata angro, altor solicitanti, persoane juridice străine conform art. 2 lit. e);

b) “primul venit - primul servit“: în cadrul fiecărui nivel de prioritate prevăzut la lit. a) operatorii de înmagazinare vor realiza alocarea capacitătilor în ordinea înregistrării cererilor.

(2) În functie de criteriile prevăzute la alin. (1), operatorii de înmagazinare efectuează alocarea capacitătilor de înmagazinare în depozite, în ordinea crescătoare a tarifelor reglementate aferente acestora.

(3) ANRGN, la solicitarea justificată a agentilor economici mentionati la alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 si 3 aprobă cantitătile de gaze naturale pentru care acestia se încadrează la ordinea de prioritate respectivă. În acest sens, agentii economici au obligatia de a solicita aprobarea până la data de 1 ianuarie a anului pentru care se solicită accesul (anul n).

Art. 14. - (1) Accesul la capacitatea alocată se materializează prin încheierea contractului de înmagazinare, în conformitate cu contractul-cadru de înmagazinare a gazelor naturale, emis de ANRGN.

(2) Încheierea contractului de înmagazinare se realizează până la data de 6 martie, pentru capacitătile alocate de către operatorii de înmagazinare conform Listei finale de alocare a capacitătilor pe depozite (LFACD), prevăzută în anexa nr. 5, respectiv până la data de 15 aprilie, pentru capacitătile alocate de către operatorii de înmagazinare conform Listei finale de realocare a capacitătilor pe depozite (LFrACD), cuprinsă în anexa nr. 8.

Art. 15. - În cazul în care solicitantul căruia i s-a alocat o capacitate nu a încheiat, din motive imputabile acestuia, contractul de înmagazinare în termenul prevăzut la art. 14 alin. (2), va pierde capacitatea alocată conform metodologiei prevăzute la cap. V.

Art. 16. - Capacitătile alocate, pentru care nu au fost încheiate contracte în termenul prevăzut la art. 14 alin. (2), vor fi realocate conform metodologiei cuprinse în prezentul regulament.

 

CAPITOLUL V

Metodologia de alocare pe depozite a capacitătilor de înmagazinare

 

SECTIUNEA 1

Solicitarea accesului

 

Art. 17. - Solicitarea accesului se face în baza unei cereri scrise, însotită de documentele justificative, precizate la art. 18.

Art. 18. - Documentele necesare la solicitarea accesului la depozite sunt:

a) codul unic de înregistrare, în copie legalizată;

b) documentul din care să rezulte sursa pentru cantitătile de gaze naturale destinate înmagazinării, în original sau în copie legalizată;

c) documentul din care să rezulte acordul de principiu al operatorului SNT privind transportul cantitătilor de gaze naturale, în original sau în copie legalizată;

d) documentul din care să rezulte aprobarea ANRGN pentru cantitătile de gaze naturale destinate înmagazinării, defalcate conform ordinii de priorităti.

Art. 19. - Operatorii de înmagazinare vor publica, până la data de 15 ianuarie, capacitătile disponibile, respectiv Lista initială a capacitătilor disponibile pentru înmagazinarea gazelor naturale (LICD), întocmită conform modelului prezentat în anexa nr. 3, pentru fiecare depozit, esalonată pe lunile aferente ciclului de injectie. Publicarea se realizează prin afisare la sediul social al operatorului si pe pagina de web a acestuia.

Art. 20. - (1) Cererile se vor depune prin delegatul solicitantului la registratura operatorului de înmagazinare, care îi va elibera acestuia o copie a cererii înregistrate, cu precizarea numărului de înregistrare si a datei (ziua, ora, minutul).

(2) Prima zi de depunere a cererilor este 17 ianuarie sau prima zi lucrătoare (în cazul în care 17 ianuarie este zi nelucrătoare).

(3) Termenul limită de depunere a cererilor prevăzute la art. 17 este 1 februarie.

 

SECTIUNEA a 2-a

Alocarea capacitătilor de înmagazinare

 

Art. 21. - Până la data de 9 februarie operatorii de înmagazinare analizează cererile si, în baza criteriilor prevăzute în prezentul regulament, realizează alocarea capacitătilor pe depozite, întocmesc si publică Lista initială de alocare a capacitătilor pe depozite (LIACD), conform modelului cuprins în anexa nr. 4.

Art. 22. - Solicitantii pot depune la sediul operatorilor de înmagazinare contestatii referitoare la alocarea capacitătilor, până la data de 15 februarie.

Art. 23. - (1) Operatorii de înmagazinare analizează si răspund la contestatiile depuse, până la data de 19 februarie.

(2) În cazul în care operatorii de înmagazinare nu răspund în termenul prevăzut la alin. (1), contestatiile se consideră însusite de către acestia.

Art. 24. - Până la data de 20 februarie, operatorii de înmagazinare fac publică Lista finală de alocare a capacitătilor pe depozite (LFACD) si termenele de încheiere a contractelor, stabilite în conformitate cu ordinea de alocare, potrivit modelului cuprins în anexa nr. 5.

Art. 25. - (1) Operatorii depozitelor si solicitantii din lista prevăzută la art. 24 au obligatia să încheie contractele de înmagazinare, conform alocărilor, până la data de 6 martie.

(2) În cazul în care un solicitant nu încheie contractul până la data stabilită în conditiile alin. (1), acesta îsi pierde dreptul asupra locatiei, urmând să încheie contractul pentru capacitatea disponibilă în alte locatii, rămasă după încheierea contractelor de înmagazinare cu ceilalti solicitanti mentionati în listă.

(3) Capacitatea rămasă disponibilă într-o locatie prin neprezentarea unui solicitant pentru încheierea contractului la data stabilită în conditiile alin. (1) va fi alocată celorlalti solicitanti conform ordinii din Lista finală de alocare a capacitătilor pe depozite (LFACD).

 

SECTIUNEA a 3-a

Realocarea capacitătilor de înmagazinare rămase disponibile

 

Art. 26. - Până la data de 10 martie operatorii depozitelor vor face publice capacitătile disponibile pentru realocare, pe depozite, respectiv Lista capacitătilor rămase disponibile pentru realocare (LCRDrA), conform modelului prezentat în anexa nr. 6.

Art. 27. - (1) Solicitantii vor depune, la sediul operatorilor de înmagazinare, cereri de acces la depozitele pentru care au rămas capacităti disponibile, conform modelului prezentat în anexa nr. 1, urmând aceeasi procedură precizată la art. 20 alin. (1).

(2) Prima zi de depunere a cererilor este 12 martie sau prima zi lucrătoare după 12 martie (în cazul în care 12 martie este zi nelucrătoare).

(3) Data limită de depunere a cererilor este 15 martie.

(4) În cazul în care un solicitant nu modifică documentele justificative care au fost anexate la cererea depusă initial în conditiile art. 17, acesta va da o declaratie pe propria răspundere, prin care va confirma că documentele rămân valabile pentru analiza solicitării de realocare a capacitătilor de înmagazinare.

Art. 28. - (1) Până la data de 21 martie operatorii de înmagazinare analizează cererile si, în baza criteriilor cuprinse în prezentul regulament, realizează realocarea capacitătilor pe depozite, întocmesc si fac publică Lista initială de realocare a capacitătilor pe depozite (LIrACD), conform modelului prezentat în anexa nr. 7.

(2) În aplicarea criteriului “primul venit - primul servit“, pentru solicitantii cărora nu li s-a alocat capacitatea solicitată la alocarea initială, se va lua în considerare ordinea initială de depunere a cererilor.

Art. 29. - Până la data de 26 martie solicitantii pot depune la sediul operatorilor de înmagazinare contestatii referitoare la realocarea capacitătilor.

Art. 30. - (1) Operatorii de înmagazinare analizează si răspund la contestatiile depuse până la data de 30 martie.

(2) În cazul în care operatorii de înmagazinare nu răspund în termenul prevăzut la alin. (1), contestatiile se consideră însusite de către acestia.

Art. 31. - Până la data de 31 martie operatorii de înmagazinare fac publică Lista finală de realocare a capacitătilor pe depozite (LFrACD) si termenele de încheiere a contractelor, stabilite în conformitate cu ordinea de realocare, conform modelului din anexa nr. 8.

Art. 32. - (1) Până la data de 15 aprilie operatorii depozitelor si solicitantii sunt obligati să încheie contractele de înmagazinare, conform realocărilor.

(2) În cazul în care un solicitant nu încheie contractul până la data stabilită în conditiile alin. (1), acesta îsi pierde dreptul asupra locatiei, urmând să încheie contractul pentru capacitatea disponibilă în alte locatii, rămasă după încheierea contractelor de înmagazinare între operatorul depozitelor si ceilalti solicitanti mentionati în listă.

(3) Capacitatea rămasă disponibilă într-o locatie prin neprezentarea unui solicitant pentru încheierea contractului la data stabilită în conditiile alin. (1) va fi alocată celorlalti solicitanti, conform ordinii prevăzute în Lista finală de realocare a capacitătilor pe depozite (LFrACD).

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 33. - Modul de realizare a ciclului de injectie/extractie a gazelor naturale în/din depozite se derulează conform prevederilor din Regulamentul de programare, dispecerizare si functionare al depozitului de

înmagazinare subterană si din contractele de înmagazinare.

Art. 34. - (1) Dacă în perioada ciclului de injectie se constată că în anumite depozite există capacitate disponibilă, operatorii de înmagazinare vor aloca această capacitate cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 13.

(2) Calendarul actiunilor privind accesul la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale, prevăzut în anexa nr. 9, va fi modificat si adaptat în mod corespunzător.

Art. 35. - Publicarea listelor prevăzute în prezentul regulament se realizează prin afisare la sediul social al operatorilor de înmagazinare si pe pagina de web a acestora.

Art. 36. - Calendarul actiunilor privind accesul la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale este prezentat în anexa nr. 9.

Art. 37. - În cazul în care una dintre datele prevăzute în prezentul regulament este zi nelucrătoare, termenul se consideră scadent în prima zi lucrătoare următoare datei precizate.

Art. 38. - Definirea unor termeni din prezentul regulament este prevăzută în anexa nr. 10; termenii care nu sunt definiti se regăsesc în Codul tehnic al sectorului gazelor naturale, aprobat prin Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 616/2002.

Art. 39. - Anexele nr. 1-10*) fac parte integrantă din prezentul regulament.


ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

pentru aprobarea Codului tehnic al gazelor naturale lichefiate

 

În temeiul prevederilor art. 5 lit. x), respectiv ale art. 8 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 791/2001, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale adoptă prezenta decizie.

Art. 1. - Se aprobă Codul tehnic al gazelor naturale lichefiate, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, precum si agentii economici din sectorul gazelor naturale vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Dan Pantilie

 

Bucuresti, 9 iunie 2004.

Nr. 825.

 

ANEXĂ

 

CODUL TEHNIC

al gazelor naturale lichefiate

 

1. Scop si obiective. Domeniu de aplicare

1.1. Scop

1.1.1. Prezentul cod tehnic al gazelor naturale lichefiate (GNL), denumit în continuare Cod tehnic al GNL, are ca scop promovarea cerintelor tehnice minime specifice gazelor naturale lichefiate, precum si definirea autoritătilor statului care, prin legislatia în vigoare, au atributii si competente în domeniul stocării, transportului, distributiei si utilizării GNL.

1.1.2. Cerintele tehnice minime pentru stocarea, transportul, distributia si utilizarea GNL au la bază norme europene si internationale si standarde recomandate europene si internationale, care sunt în programul ASRO pentru adoptarea acestora ca standarde române.

1.1.3. Cerintele tehnice stipulate în Codul tehnic al GNL sunt menite să ofere cadrul de reglementări necesare pentru introducerea, în conditii de sigurantă, stabilitate si eficientă economică, pe teritoriul României, a instalatiilor pentru stocarea, transportul, distributia si utilizarea GNL.

1.2. Obiective

Codul tehnic al GNL are următoarele obiective:

a) Îndeplinirea conditiilor de sănătate si sigurantă pentru populatie si asigurarea protectiei mediului pe termen scurt, mediu si lung;

b) stabilirea cerintelor tehnice pentru activitătile de bază legate de infrastructura de stocare, transport, distributie si utilizare a GNL;

c) stabilirea conditiilor generale de calitate a GNL;

d) stabilirea cadrului general privind autorizarea si licentierea în domeniul GNL;

e) transmiterea fluxurilor informationale de la titularii de autorizatii/licente către autoritătile competente;

f) precizarea modalitătilor de exercitare a controlului si inspectiilor în domeniul GNL.

1.3. Domeniu de aplicare

1.3.1. Codul tehnic al GNL vine în sprijinul investitorilor români sau străini pentru a le facilita informarea printr-un document unic asupra reglementărilor tehnice aplicabile GNL.

1.3.2. Prevederile Codului tehnic al GNL se aplică obligatoriu:

- agentilor economici care desfăsoară activităti de stocare, transport, distributie si utilizare a GNL pe teritoriul României;

- persoanelor fizice autorizate care desfăsoară activităti în domeniul GNL.

1.3.3. Prevederile Codului tehnic al GNL nu se aplică instalatiilor si echipamentelor existente pe vasele maritime care asigură transportul GNL.

2. Stabilirea cerintelor tehnice pentru activitătile de bază legate de infrastructura de stocare, transport, distributie si utilizare a GNL

2.1. Generalităti

2.1.1. GNL sunt un amestec de hidrocarburi în stare lichidă, cu grad de inflamabilitate ridicat. Lichefierea gazului natural permite stocarea si transportul în conditii tehnicoeconomice viabile datorită volumelor minime în stare lichidă fată de starea gazoasă.

2.1.2. Temperatura GNL la presiune atmosferică este de aproximativ – 160sC. Este necesar ca materialele care vin în contact cu GNL să fie materiale criogenice.

2.1.3. Vaporii proveniti din fierberea GNL au densitatea mai mare decât aerul până la o temperatură de aproximativ – 100sC si pot forma un nor în caz de scurgere din instalatii. Acest nor se încălzeste progresiv în atmosferă si se dispersează în timp, în functie de curentii de aer.

2.1.4. Un exemplu pentru diagrama transformării termodinamice a GNL este prezentat în anexa nr. 1.

2.1.5. Depozitarea GNL este afectată de un risc specific cunoscut ca “risc de rostogolire“. Prezenta într-un rezervor a unor volume de GNL de densităti si temperaturi diferite duce la supraîncălzirea volumului din partea de jos a rezervorului si la instabilitatea sa termodinamică. După o anumită perioadă de timp volumele de GNL se amestecă, dând nastere unui volum de evaporare anormal si unui risc de suprapresiune în rezervor.

2.1.6. Încălzirea bruscă a GNL poate conduce uneori la suprapresiune, datorită fenomenului de tranzitie rapidă din fază lichidă în fază gazoasă.

2.1.7. La proiectarea, executia si exploatarea infrastructurii de stocare, transport, distributie si utilizare a GNL trebuie avute în vedere următoarele:

• asigurarea sigurantei si sănătătii populatiei si protectia mediului înconjurător;

• pericole naturale (cutremure, fenomene meteorologice etc.);

• traficul rutier, feroviar si aerian din zonă, apropierea de alte instalatii industriale periculoase etc.;

• activităti specifice care vor fi desfăsurate după punerea în functiune a obiectivului GNL;

• lucrări în cadrul zonei unde va fi construit obiectivul GNL.

2.2. Proiectarea infrastructurii de stocare, transport, distributie si utilizare a GNL

2.2.1. Principalele aspecte legate de proiectarea în sectorul GNL sunt abordate în Standardul european EN 1473 “Instalatii si echipamente pentru gazul natural lichefiat - proiectarea instalatiilor terestre“.

2.2.2. Principalele standarde europene neobligatorii referitoare la proiectarea si testele aferente instalatiilor GNL sunt prezentate în anexa nr. 2.

Distante de sigurantă

2.2.3. Distantele de sigurantă dintre instalatiile si echipamentele aferente terminalelor GNL, precum si fată de diverse obiective aflate în împrejurimi (vezi anexa nr. 3) se determină astfel încât:

- să se reducă la minimum pericolul legat de consecintele unui incendiu;

- să se reducă la minimum pericolul legat de scurgerile de GNL (nori de gaz);

- să minimizeze dimensiunile unui accident;

- să faciliteze accesul echipelor de interventie în caz de accident.

Studii asupra mediului si obiectivelor din zonele învecinate

2.2.4. La proiectarea instalatiilor si echipamentelor din terminalele GNL se efectuează un studiu de evaluare a riscului, care va contine cel putin:

- efectul cutremurelor: evaluarea riscului datorită tensionării infrastructurii obiectivelor GNL si a eforturilor de încărcare a infrastructurii;

- efectul fenomenelor meteorologice (vânt, cresterea nivelului apelor, inundatii, fulgere, precipitatii) pe baza evenimentului cu impactul cel mai distructiv care ar putea avea loc într-o anumită perioadă;

- efectele riscurilor legate de activitătile desfăsurate în vecinătatea amplasamentului (calculul efectelor impactului avioanelor, elicopterelor, al activitătilor industriale adiacente etc.).

Selectia si conformitatea materialelor folosite

2.2.5. Materialele care vin în contact cu GNL trebuie să fie materiale criogenice.

2.2.6. Materialele utilizate în instalatiile GNL trebuie să fie în conformitate cu specificatiile tehnice precizate în proiect, cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare în România, specifice GNL. Lista standardelor europene neobligatorii referitoare la materiale criogenice se regăseste în anexa nr. 4.

2.2.7. Materialele utilizate se testează conform prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare care pot tine seama de standardele europene în vigoare, pentru a se determina dacă acestea, folosite în mod normal la temperaturi joase, sunt compatibile din punct de vedere fizic, chimic si termic cu toate fluidele sau alte tipuri de materiale cu care vor intra în contact.

Zone de retentie GNL

2.2.8. În jurul rezervoarelor de peste 50 t, vaporizatoarelor, recondensatoarelor si instalatiilor de umplere si golire a cisternelor se construiesc pereti de izolare pentru scurgeri accidentale.

2.2.9. Capacitatea de retentie a perimetrului delimitat de zidurile de izolare trebuie să fie cuprinsă între 100% si 150% din capacitatea rezervorului, conform reglementărilor tehnice în vigoare.

2.2.10. Locatia zonelor de retentie rezultă din studiul de evaluare a riscului prevăzut la pct. 2.2.3.

2.2.11. Zonele de retentie trebuie echipate cu detectoare de gaz, generatoare de spumă contra incendiilor, sisteme de drenare si, după caz, pompe de evacuare a apei pluviale.

Proiectarea rezervoarelor pentru stocarea GNL

2.2.12. Principalele etape care trebuie parcurse la proiectarea rezervoarelor pentru GNL sunt:

- determinarea solicitărilor la care sunt supuse rezervoarele (presiune; greutatea structurii si a GNL depozitat; probele de rezistentă, alunecări de teren, echipamente de conectare, operatii de transfer GNL etc.);

- prevederea de dispozitive pentru minimizarea “riscului de rostogolire“;

- prevederea de aparate de măsură si control al temperaturii, presiunii si nivelului GNL din rezervoare, indicatori de miscare între diversele straturi componente ale rezervorului;

- controlul spatiului de izolare dintre straturile componente ale rezervorului (impurităti, umiditate etc.).

2.2.13. Rezervoarele trebuie să fie bine izolate pentru a se preveni formarea ghetii si evaporările de gaz. Deoarece izolatia este sensibilă la umiditatea din aer, rezervoarele trebuie să fie protejate la exterior cu un învelis rezistent la actiunea corosivă a apei. Pentru a preveni intrarea aerului în rezervoare, trebuie mentinută o suprapresiune în rezervor de 100-200 mbar.

Proiectarea sistemelor de transfer al GNL

2.2.14. Sistemul de transfer al GNL trebuie să fie echipat cu robinete de sectionare, asa cum rezultă din studiul de risc, pentru a face posibilă interventia în caz de accident sau pentru a permite controlul periodic si întretinerea sistemului.

Echipamente pentru detectarea si combaterea incendiilor

2.2.15. La proiectarea obiectivelor GNL se prevăd în mod obligatoriu echipamente pentru detectarea si combaterea incendiilor, avându-se în vedere cel putin:

- instalarea detectoarelor de gaz si de foc;

- amplasarea în locuri corespunzătoare a echipamentelor pentru combaterea incendiilor (generatoare de spumă, perdele de apă, extinctoare cu pudră etc.);

- amplasarea hidrantilor în număr corespunzător, astfel încât să fie asigurat debitul de apă necesar în caz de incendiu.

Verificarea si aprobarea proiectelor pentru obiectivele GNL

2.2.16. Verificarea proiectelor se face de către ANRGN prin consultarea specialistilor din tări cu traditie în domeniul GNL. Costurile aferente verificării proiectelor se stabilesc pe bază de contract încheiat între ANRGN si investitorul pentru obiectivele GNL.

2.3. Operarea infrastructurii de stocare, transport, distributie si utilizare a GNL

2.3.1. Operatiile care se efectuează la punerea în functiune, în timpul functionării si la verificările periodice se execută în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare si cu procedurile prevăzute în manualul de calitate al fiecărui operator, numai de către instalatori autorizati pentru GNL.

2.3.2. Înainte de punerea în functiune a instalatiilor GNL este obligatorie obtinerea avizelor de functionare de la ISCIR (pentru echipamentele care functionează sub presiune) si de la Corpul Pompierilor Militari.

2.3.3. Operatorii si proprietarii instalatiilor de GNL au următoarele obligatii minime:

- întocmirea si actualizarea permanentă a unui registru unic de sigurantă;

- punerea la dispozitie personalului a instructiunilor de lucru si a manualelor de utilizare aferente echipamentelor aparatelor si instalatiilor pe care le deservesc;

- instruirea personalului pentru a răspunde necesitătilor care rezultă din activitatea de operare a obiectivelor GNL si verificarea periodică a pregătirii profesionale;

- asigurarea întregului echipament pentru siguranta personalului si folosirea corespunzătoare a acestuia;

- efectuarea de inspectii de rutină ale instalatiilor electrice si echipamentelor care pot prezenta risc;

- implementarea unui sistem de management al sigurantei;

- raportarea incidentelor si accidentelor către ANRGN, ministerul de resort pentru protectia muncii si Corpul Pompierilor Militari.

2.3.4. Transportul rutier si feroviar al GNL se face cu îndeplinirea cerintelor minime pentru transportul substantelor periculoase, impuse de legislatia în vigoare si de directivele europene care reglementează astfel de transporturi.

2.3.5. Transportul, distributia si utilizarea GNL după procesul de regazeificare se face în conformitate cu reglementările privind transportul, distributia si utilizarea gazului natural.

3. Conditiile generale de calitate ale GNL

3.1. GNL trebuie să îndeplinească conditiile de calitate impuse de reglementările în vigoare. Standardele mentionate în anexa nr. 5 pot fi luate în considerare pentru definirea calitătii GNL.

4. Cerinte privind protectia mediului

4.1. La proiectarea, executia si exploatarea obiectivelor aferente GNL se vor respecta prevederile legislatiei în vigoare privind protectia mediului, precum si cerintele din directivele europene privitoare la protectia mediului.

5. Autorizarea si licentierea în domeniul GNL

5.1. Regimul juridic al autorizării obiectivelor si al licentierii agentilor economici care desfăsoară activităti de stocare si furnizare a GNL

5.1.1. Înfiintarea de noi obiective aferente activitătii de stocare a GNL se realizează de către agentii economici după obtinerea autorizatiilor precizate de reglementările în domeniu, emise de ANRGN.

5.1.2. Solicitantii de autorizatii trebuie să fie persoane juridice române sau străine, cu sediul în România.

5.1.3. Autorizatiile vor contine, după caz, prevederi referitoare la:

- drepturile conferite prin autorizatie;

- conditionări, limitări si restrictii privind continuitatea în functionare a obiectivelor autorizate;

- interdictii si sarcini privind securitatea persoanelor, protectia proprietătii si a mediului înconjurător, afectarea unor activităti de interes public;

- delimitarea zonei de protectie si de sigurantă;

- continutul servitutii conform prevederilor legale în vigoare;

- date tehnice privind obiectivul autorizat.

5.1.4. În vederea desfăsurării de activităti comerciale de stocare si furnizare a GNL, agentii economici vor fi licentiati de către ANRGN.

5.1.5. Titularii de licente au obligatia să opereze, să întretină, să repare si, după caz, să dezvolte în conditii de sigurantă, eficientă economică si de protectie a mediului obiectivele pe care îsi desfăsoară activitatea pentru care au fost licentiati.

5.1.6. Licentele acordate de ANRGN agentilor economici precizează conditiile de valabilitate specifice fiecărui tip de licentă.

5.1.7. Conditiile de valabilitate a licentei contin, după caz, următoarele prevederi principale:

- drepturile conferite titularului de licentă;

- interdictii si sarcini privind securitatea persoanelor, protectia proprietătii si a mediului înconjurător, afectarea unor activităti de interes public;

- asigurarea egalitătii de tratament al participantilor la piata GNL;

- prezervarea unui mediu concurential normal prin evitarea dezechilibrelor pe piata GNL si a practicilor anticoncurentiale;

- obligativitatea pentru titularii de licente de a respecta standardele de performantă referitoare la calitatea serviciilor de furnizare a GNL si de a prezenta rapoarte anuale privind îndeplinirea cerintelor specifice din standardele de performantă;

- obligativitatea pentru titularii de licente de a furniza informatii către autoritătile competente.

5.1.8. ANRGN va elabora Regulamentul privind acordarea autorizatiilor de înfiintare, functionare si modificare a obiectivelor pentru stocarea GNL si a licentelor pentru desfăsurarea de activităti comerciale de stocare si furnizare a GNL.

5.2. Autorizarea si verificarea personalului care desfăsoară activităti în domeniul GNL

5.2.1. Persoanele fizice care exploatează obiectivele din domeniul stocării GNL sunt autorizate de către ANRGN.

5.2.2. Autorizarea se realizează în baza absolvirii unor cursuri de specialitate (care se vor preciza de către ANRGN) si a unei practici efectuate pe instalatii GNL în functiune, din tară sau din străinătate, în conformitate cu prevederile unui regulament care va fi elaborat de ANRGN.

5.2.3. Calitatea de instalator autorizat GNL este atestată prin legitimatie, care este nominală, netransmisibilă si valabilă pe întreg teritoriul tării.

6. Controlul si inspectia în domeniul GNL

6.1. Controlul si inspectia efectuate de ANRGN se vor exercita conform prevederilor unui regulament specific pentru controlul si inspectia activitătilor din domeniul stocării si furnizării GNL.

7. Schimbul si transmiterea de informatii

7.1. Agentii economici din domeniul stocării si furnizării GNL au obligatia de a pune la dispozitie ANRGN informatiile necesare pentru desfăsurarea în bune conditii a activitătii acesteia.

7.2. ANRGN poate solicita orice informatii, înregistrări si documente ale titularilor de autorizatii si/sau licente, cu respectarea regimului legal al acestora, pe care le consideră legate în vreun fel de afacerile si activitătile acestora în domeniul stocării si furnizării GNL, pentru asigurarea îndeplinirii conditiilor de valabilitate a autorizatiilor si/sau licentelor.

7.3. ANRGN va utiliza aceste informatii numai în scopul pentru care au fost furnizate, obligându-se să asigure confidentialitatea acestora.

7.4. Furnizarea de către agentii economici de informatii incorecte, incomplete sau eronate, dacă nu a fost săvârsită în astfel de conditii încât, potrivit legii, să fie considerată infractiune, constituie contraventie si se sanctionează conform prevederilor legislatiei în vigoare.

7.5. Orice comunicare, accept, confirmare sau altă informatie cerută se va face în scris si se va putea transmite prin fax sau e-mail, cu conditia ca, după caz, originalul să se depună prin curier sau servicii postale la adresa ANRGN sau a titularului ori a solicitantului de autorizatie si/sau licentă.

8. Dispozitii finale si tranzitorii

8.1. Directivele europene relevante în domeniul GNL sunt prezentate în anexa nr. 6.

8.2. Principalele părti componente ale unui terminal GNL sunt prezentate în anexa nr. 7.

8.3. Abrevierile si terminologia specifică GNL sunt mentionate în anexa nr. 8.

8.4. Titularii autorizatiilor/licentelor de stocare si furnizare a GNL, precum si persoanele fizice autorizate de ANRGN îsi vor desfăsura activitatea în conformitate cu prevederile Codului tehnic al GNL.

8.5. Titularii de autorizatii/licente pentru stocarea si furnizarea GNL pot propune norme tehnice, în vederea aprobării de către ANRGN.

8.6. Codul tehnic al GNL intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de aprobare a presedintelui ANRGN.

8.7. Codul tehnic al GNL poate fi revizuit, actualizat si modificat de către ANRGN în colaborare cu agentii economici din domeniul GNL, periodic sau ori de câte ori intervine un eveniment legislativ relevant.

8.8. Anexele nr. 1-8*) fac parte integrantă din codul tehnic al GNL.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a