MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 577 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 29 iunie 2004

SUMAR

LEGI SI DECRETE

313. - Legea datoriei publice

533. - Decret privind promulgarea Legii datoriei publice

314. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil

534. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil

315. - Lege privind dezvoltarea regionalã în România

535. - Decret pentru promulgarea Legii privind dezvoltarea regionalã în România

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGEA

datoriei publice

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

ARTICOLUL 1

Cadrul de reglementare

Prezenta lege reglementeazã sfera de cuprindere, scopul, contractarea, rambursarea, înregistrarea, raportarea si administrarea datoriei publice.

ARTICOLUL 2

Definitii

În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:

1. stat - desemneazã România, ale cãrei interese sunt reprezentate de Guvern;

2. datorie publicã guvernamentalã - totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, în numele României, de pe pietele financiare;

3. datorie publicã localã - totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale autoritãtilor administratiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pietele financiare;

4. datorie publicã - datoria publicã guvernamentalã la care se adaugã datoria publicã localã. În scopul evaluãrii datoriei publice a României, orice obligatie, exprimatã în valutã, este calculatã în monedã nationalã, utilizându-se cursul valutar comunicat de Banca Nationalã a României, valabil în ultima zi din perioada pentru care se face raportarea;

5. datorie publicã guvernamentalã internã - partea din datoria publicã guvernamentalã care reprezintã totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, în lei sau în valutã, în conformitate cu prevederile prezentei legi sau ale altor legi speciale, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilitãtile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru finantarea temporarã a deficitelor bugetare;

6. datorie publicã guvernamentalã externã - partea din datoria publicã guvernamentalã reprezentând totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;

7. datorie publicã localã internã - partea din datoria publicã localã care reprezintã totalitatea obligatiilor financiare ale autoritãtilor administratiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România;

8. datorie publicã localã externã - partea din datoria publicã localã reprezentând totalitatea obligatiilor financiare ale autoritãtilor administratiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;

9. serviciul datoriei publice - totalitatea sumelor reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane si alte costuri aferente datoriei publice, conform acordurilor sau contractelor de împrumut, la o anumitã datã sau pentru o perioadã determinatã;

10. garantie de stat - angajamentul asumat în contul si în numele statului de cãtre Guvern prin Ministerul Finantelor Publice, în calitate de garant, de a plãti la scadentã obligatiile neonorate ale garantatului, în conditiile legii;

11. registrul datoriei publice - baza de date organizatã pe suport magnetic si/sau hârtie care evidentiazã situatia datoriei publice în ordine cronologicã si care are patru componente: subregistrul datoriei publice guvernamentale interne, subregistrul datoriei publice guvernamentale externe, subregistrul datoriei publice locale interne si subregistrul datoriei publice locale externe, fiecare dintre aceste patru subregistre având douã pozitii distincte, si anume pentru datoria publicã directã si datoria publicã garantatã;

12. împrumut de stat - obligatia generatã de un contract prin care statul, în calitate de împrumutat, obtine fonduri financiare de la o persoanã fizicã sau juridicã creditoare si se angajeazã sã le ramburseze, împreunã cu dobânda si cu alte costuri aferente, într-o perioadã specificatã;

13. titlu de stat - instrument financiar care atestã datoria publicã sub formã de bonuri, certificate de trezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populatie nerãscumpãrate la scadentã si transformate în certificate de depozit sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedã nationalã sau în valutã, pe termen scurt, mediu si lung. Acestea pot fi emise în formã materializatã sau dematerializatã, nominative sau la purtãtor, si pot fi negociabile sau nenegociabile;

14. termen scurt - durata de rambursare nu depãseste 1 an;

15. termen mediu - durata de rambursare este mai mare de 1 an, dar nu depãseste 5 ani;

16. termen lung - durata de rambursare depãseste 5 ani;

17. titlu de stat pe termen scurt - bonul de tezaur si certificatul de trezorerie, fie purtãtoare de dobândã, fie cu discont, cu scadentã de pânã la 1 an inclusiv, precum si alte instrumente financiare ce pot fi create de emitent, în conditiile legii;

18. titlu de stat pe termen mediu sau lung – obligatiune de stat cu o scadentã de peste 1 an si maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtãtoare de dobândã, fie cu discont, emis conform clauzelor împrumutului de stat;

19. titlu de stat cu dobândã - titlul de stat care are o valoare nominalã la care se plãteste o dobândã stabilitã, la date specificate;

20. titlu de stat cu discont - titlul de stat fãrã cupon de dobândã, care este vândut la o valoare mai micã decât valoarea sa nominalã;

21. capital aferent titlurilor de stat purtãtoare de dobândã - suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor de stat purtãtoare de dobândã;

22. capital aferent titlurilor de stat cu discont – suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor de stat cu discont, la valoarea care reprezintã pretul titlurilor de stat cu discont;

23. autorizare bugetarã permanentã – autorizarea Guvernului de a majora, în situatii exceptionale, prevederile bugetare din bugetul de stat aferente plãtii dobânzilor, comisioanelor si altor costuri aferente datoriei publice prin diminuarea corespunzãtoare a prevederilor bugetare de la alte capitole bugetare;

24. titlu de stat dematerializat - titlul de stat care se evidentiazã prin înregistrare în cont;

25. titlu de stat materializat - titlul de stat în formã fizicã;

26. sistem de înregistrare în cont - sistemul operational prin intermediul cãruia titlurile de stat sunt emise în formã dematerializatã, înregistrarea lor fiind efectuatã de cãtre Ministerul Finantelor Publice sau de agentul desemnat de acesta;

27. pretul titlului de stat - suma plãtitã de cumpãrãtorii titlurilor de stat;

28. valoarea nominalã a titlului de stat - valoarea unui titlu de stat, rambursabilã la scadentã;

29. primã - diferenta dintre pretul unui titlu de stat la emisiune si valoarea sa nominalã, dacã pretul este mai mare decât valoarea nominalã;

30. discont - diferenta dintre pretul unui titlu de stat la emisiune si valoarea sa nominalã, dacã pretul este mai mic decât valoarea nominalã;

31. rata dobânzii - dobânda exprimatã în procente pe an, plãtitã pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã;

32. rata variabilã a dobânzii - rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã, care se modificã la intervale de timp, în conformitate cu un indice, o formulã sau un alt criteriu, dupã cum este prevãzut în clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;

33. data scadentei - data la care valoarea nominalã si ultima transã de dobândã, aferente unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã, ori valoarea nominalã a unui titlu de stat cu discont devin exigibile, în conformitate cu clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;

34. data plãtii dobânzii - data desemnatã pentru plata dobânzii aferente unui împrumut sau unei anumite serii de titluri de stat, purtãtoare de dobândã;

35. data rambursãrii în avans - data rambursãrii unui împrumut, anterioarã scadentei acestuia;

36. fond de risc - fondul constituit la Ministerul Finantelor Publice din sumele provenite din comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor contractate de stat prin Ministerul Finantelor Publice si subîmprumutate acestora si ale celor garantate de stat prin Ministerul Finantelor Publice, precum si din alte surse prevãzute de lege;

37. Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior - organismul care examineazã si avizeazã, potrivit competentelor, emiterea de garantii de stat pentru împrumuturile contractate de agentii economici, precum si subîmprumuturile acordate de cãtre Ministerul Finantelor Publice, ale cãrui componentã si competente se aprobã prin hotãrâre a Guvernului;

38. Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale - comisie care examineazã si avizeazã, potrivit competentelor, contractarea de împrumuturi si emiterea de garantii de cãtre autoritãtile administratiei publice locale, ale cãrei componentã si competente se aprobã prin hotãrâre a Guvernului;

39. plafon de îndatorare publicã - totalitatea obligatiilor financiare pe care le pot contracta si garanta autoritãtile administratiei publice centrale si autoritãtile administratiei publice locale pe o perioadã de 1 an, care este stabilit anual prin lege. Plafonul de îndatorare publicã cuprinde plafonul de îndatorare publicã internã si plafonul de îndatorare publicã externã, care se stabilesc ca sumã maximã a împrumuturilor interne, respectiv externe pe care le pot contracta si garanta autoritãtile administratiei publice centrale si autoritãtile publice locale pe o perioadã de 1 an;

40. scrisoare de garantie - documentul care atestã garantia de stat;

41. contul curent general al Trezoreriei Statului – contul în care statul colecteazã toate veniturile publice si din care se efectueazã toate cheltuielile publice, dacã nu este prevãzut altfel prin lege;

42. institutie financiarã internationalã – organizatie internationalã multilateralã, constituitã în scopul dezvoltãrii relatiilor economice si financiare dintre state, al promovãrii cooperãrii monetare internationale, al facilitãrii dezvoltãrii comertului international, care opereazã în concordantã cu principiile bancare si comerciale, acordã credite si garantii pentru proiectele de dezvoltare economicã, socialã si de investitii în domeniile public si privat, în tãrile afiliate la acest organism;

43. beneficiar final al acordului de împrumut subsidiar - orice agent economic sau autoritate a administratiei publice, desemnate prin hotãrâre a Guvernului sau prin lege de ratificare a împrumutului, dupã caz;

44. beneficiar de garantie de stat - orice agent economic sau autoritate a administratiei publice, desemnate prin hotãrâre a Guvernului, pentru care se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse proprii, fãrã a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garantiilor acordate autoritãtilor administratiei publice locale, se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse ale bugetelor locale;

45. buget general consolidat - conform definitiei prevãzute la art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificãrile ulterioare;

46. operatiune la vedere (spot) - operatiune de vânzare/cumpãrare de valutã, cu decontare în maximum 2 zile de la data încheierii tranzactiei, la cursul valutar stabilit între pãrti (curs spot), dacã pãrtile nu convin altfel;

47. operatiune la termen (forward) - operatiune de vânzare/cumpãrare de valutã cu decontare într-un termen mai mare de 2 zile lucrãtoare de la data încheierii tranzactiei, la cursul valutar stabilit între pãrti (curs forward). În cazul în care aceasta este o zi nelucrãtoare, decontarea are loc în urmãtoarea zi lucrãtoare, dacã pãrtile nu convin altfel;

48. swap valutar - operatiune de cumpãrare si vânzare simultanã a aceleiasi sume în valutã cu aceeasi contrapartidã, cu decontarea la douã date de valutã diferite (de regulã, spot si forward), la cursuri de schimb stabilite (spot si forward) la data tranzactiei;

49. swap pe rata dobânzii - operatiune de schimbare a ratei de dobândã, pe baza unui acord contractual între douã pãrti, prin care fiecare parte este de acord sã facã plãti periodice celeilalte pãrti, într-un interval definit de timp, în aceeasi valutã, reprezentând dobânda calculatã în baza unei rate fixe, pentru o parte, si variabile, pentru cealaltã parte, aplicabile la acelasi capital;

50. data valutei - data la care se face decontarea tranzactiei;

51. data tranzactiei - data la care se încheie tranzactia;

52. schimbarea valutei de contract a unui împrumut - decizia Ministerului Finantelor Publice de redenominare valutarã a unui împrumut si a conditiilor financiare, în baza conditiilor de piatã, de comun acord cu împrumutãtorul;

53. redeschiderea emisiunilor de titluri de stat - operatiunea prin care Ministerul Finantelor Publice decide atragerea de sume suplimentare de la investitori, prin intermediul unei emisiuni de titluri de stat aflate deja în portofoliul acestuia.

ARTICOLUL 3

Contractarea datoriei publice

(1) Guvernul este autorizat sã contracteze împrumuturi de stat interne si externe numai prin Ministerul Finantelor Publice, în urmãtoarele scopuri:

a) finantarea deficitului bugetului de stat, finantarea temporarã a deficitelor din anii precedenti ale bugetului asigurãrilor sociale de stat, pânã la alocarea de sume cu aceastã destinatie, finantarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale de stat si bugetului Trezoreriei Statului din exercitiul curent si refinantarea datoriei publice guvernamentale, în conditii acceptate de Ministerul Finantelor Publice;

b) mentinerea în permanentã a unui sold corespunzãtor în contul curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finantelor Publice;

c) finantarea unor proiecte sau a altor necesitãti aprobate prin hotãrâre a Guvernului;

d) sustinerea balantei de plãti si a rezervei valutare;

e) alte situatii prevãzute de lege.

(2) Guvernul este autorizat sã garanteze împrumuturi interne si externe numai prin Ministerul Finantelor Publice, contractate în scopuri prioritare pentru economia româneascã, stabilite, pentru fiecare caz în parte, prin hotãrâre a Guvernului. Garantiile de stat pot fi acordate numai pentru împrumuturi a cãror rambursare se prevede a se face exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetele locale, în cazul autoritãtilor administratiei publice locale.

(3) Împrumuturile contractate sau garantate de autoritãtile administratiei publice locale fac parte din datoria publicã a României, dar nu reprezintã obligatii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferentã acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din bugetele locale si prin împrumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale.

(4) Autoritãtile administratiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi interne si/sau externe pe termen scurt, mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale, potrivit legii, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale; raportarea si înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice.

(5) Modalitatea de contractare pentru fiecare tip de instrument al datoriei publice se aprobã prin normele metodologice emise în aplicarea prezentei legi.

ARTICOLUL 4

Rambursarea datoriei publice guvernamentale

(1) Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezintã o obligatie neconditionatã si irevocabilã a statului de platã a capitalului, a dobânzilor si a altor costuri aferente împrumuturilor contractate sau garantate; comisioanele, valoarea discontului, cheltuielile cu plata altor servicii legate de contractarea împrumuturilor de stat, precum si cheltuielile aferente serviciilor prestate de agentiile de rating pentru evaluarea riscului de tarã vor fi plãtite din bugetul de stat.

(2) În vederea plãtii serviciului datoriei publice guvernamentale se acordã autorizare bugetarã permanentã pentru efectuarea acestor cheltuieli.

(3) În conformitate cu prevederile legale, sursele de platã pentru serviciul datoriei publice guvernamentale sunt, dupã caz, urmãtoarele:

a) disponibilitãtile contului curent general al Trezoreriei Statului;

b) împrumuturile de stat pentru finantarea si refinantarea datoriei publice guvernamentale;

c) cheltuielile prevãzute cu aceastã destinatie în bugetul de stat;

d) sumele încasate de cãtre institutiile financiare mandatate de Ministerul Finantelor Publice pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele si în contul statului, de la beneficiarii finali de împrumuturi;

e) sumele încasate de Ministerul Finantelor Publice de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor de împrumut subsidiar, încheiate în conditiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român si creditori;

f) sumele prevãzute în bugetele beneficiarilor finali, în baza acordurilor de împrumut subsidiar si a acordurilor de împrumut subsidiar si garantie încheiate între Ministerul Finantelor Publice, autoritãtile administratiei publice locale si agentii economici de sub autoritatea acestora, în conditiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român si creditori;

g) sumele prevãzute în bugetele agentilor economici care au contractat împrumuturi cu garantia statului;

h) fondul de risc, pentru situatiile în care sunt executate garantiile emise de Ministerul Finantelor Publice sau în cazul în care beneficiarii finali ai împrumuturilor directe si subîmprumutate nu îsi onoreazã obligatiile prevãzute în acordurile de împrumut subsidiar sau în acordurile de împrumut subsidiar si garantie;

i) alte surse, în conditiile legii.

(4) Rambursarea ratelor de capital aferente serviciului datoriei publice guvernamentale directe se face prin refinantarea acestora de cãtre Ministerul Finantelor Publice.

(5) Dacã data la care trebuie efectuatã una dintre plãtile aferente serviciului datoriei publice este o zi de sãrbãtoare sau o zi nelucrãtoare, plata va fi efectuatã în prima zi lucrãtoare dupã data scadentei plãtii, dacã în acordul de împrumut sau în prospectul de emisiune pentru titlurile de stat nu se prevede altfel, fãrã obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regãsesc în aceastã situatie vor rãmâne în proprietatea detinãtorului înregistrat si nu pot fi tranzactionate.

ARTICOLUL 5

Instrumentele datoriei publice guvernamentale

Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fãrã a se limita la acestea:

a) titluri de stat emise pe piata internã sau externã;

b) împrumuturi de stat de la bãnci, de la alte institutii de credit, persoane juridice române sau strãine, în conditii rezultate în urma negocierilor;

c) împrumuturi de stat de la guverne si agentii guvernamentale strãine, institutii financiare internationale sau de la alte organizatii internationale;

d) împrumuturi temporare din disponibilitãtile contului curent general al Trezoreriei Statului, în conditiile legii;

e) garantii de stat.

CAPITOLUL II

Datoria publicã guvernamentalã directã

ARTICOLUL 6

Titlurile de stat

(1) Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã emitã titluri de stat, exprimate în monedã nationalã si în valutã, atât pe piata internã, cât si pe piata externã, la momentele si în cuantumurile considerate oportune, în scopul îndeplinirii obiectivelor prevãzute la art. 18.

(2) Titlurile de stat pot fi emise:

a) în formã materializatã, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând mentiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominalã, rata dobânzii sau a discontului, scadenta, modul de transmisiune si alte elemente specifice fiecãrei categorii de titluri; aceste instrumente pot fi utilizate de cãtre detinãtori drept garantii pentru împrumuturi;

b) în formã dematerializatã, ca titluri pentru care emisiunea, probatiunea si transmisiunea drepturilor încorporate se evidentiazã prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont; aceste instrumente pot fi utilizate de cãtre detinãtori drept garantii pentru împrumuturi.

(3) Ministerul Finantelor Publice poate delega unor agenti sau altor institutii, pe bazã de conventie, atributii operationale privind emisiunea de titluri de stat.

(4) Titlurile de stat dematerializate si cele emise în formã materializatã sunt instrumente negociabile sau nenegociabile.

(5) Titlurile de stat pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.

(6) Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub conditia ca oferta sã includã cel putin urmãtoarele elemente:

a) denumirea, data emisiunii si valoarea titlurilor de stat oferite;

b) forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente - cu discont sau purtãtor de dobândã;

c) rata dobânzii, metoda de calcul si datele la care se plãteste dobânda, dacã este cazul;

d) data scadentei si optiunile încorporate, dacã este cazul.

(7) În luna decembrie a fiecãrui an, Ministerul Finantelor Publice va anunta programul de emisiune a titlurilor de stat pe piata internã si externã pentru anul urmãtor. Acest program poate fi modificat, în cursul anului, în functie de evolutiile pietelor financiare.

(8) Ministerul Finantelor Publice, Banca Nationalã a României si Comisia Nationalã a Valorilor Mobiliare elaboreazã norme de reglementare a activitãtilor si operatiunilor pe piata primarã si secundarã a titlurilor de stat în România.

(9) Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã ofere compensatii pentru titlurile de stat, emise în formã materializatã, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub conditia ca titlul de stat sã fie identificabil prin serie, numãr si descriere, în conformitate cu reglementãrile în vigoare, iar detinãtorul sã fi efectuat formalitãtile de publicitate, în conditiile legii.

ARTICOLUL 7

Contractarea datoriei publice guvernamentale directe

Guvernul este autorizat sã contracteze datorie publicã guvernamentalã directã numai prin Ministerul Finantelor Publice, folosind instrumentele prevãzute la art. 5 lit. a)-d), fãrã a se limita la acestea.

ARTICOLUL 8

Subîmprumutarea împrumuturilor directe

(1) Guvernul este autorizat sã contracteze în mod direct împrumuturi de la institutiile financiare internationale sau de la alti creditori, numai prin Ministerul Finantelor Publice, pe care sã le subîmprumute unor beneficiari finali, în scopul realizãrii proiectelor sau programelor de importantã prioritarã pentru România, aprobate prin hotãrâre a Guvernului sau prin lege de ratificare a împrumutului, dupã caz.

(2) Subîmprumutarea împrumuturilor contractate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, în numele statului, beneficiarilor finali se face pe baza unor acorduri de împrumut subsidiar încheiate între Ministerul inantelor Publice si acestia sau, dupã caz, în baza unor acorduri de împrumut subsidiar si garantie, încheiate între Ministerul Finantelor Publice, pe de o parte, autoritãtile administratiei publice locale coordonatoare ale activitãtii beneficiarilor finali si, dupã caz, garante ale sumelor subîmprumutate acestora si beneficiarii finali ai împrumutului, pe de altã parte.

(3) Încheierea acordului de împrumut subsidiar sau a acordului de împrumut subsidiar si de garantie este conditionatã de avizul Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, pentru împrumuturile a cãror rambursare se face exclusiv din surse proprii ale agentului economic, sau de avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, în cazul în care subîmprumutat este o autoritate a administratiei publice locale.

ARTICOLUL 9

Administrarea împrumuturilor externe de cãtre institutiile financiare

(1) Ministerul Finantelor Publice, în numele statului român si în baza prevederilor din acordurile de împrumut si din acordurile de împrumut subsidiar, poate mandata o institutie financiarã sã administreze împrumuturi externe, în conditiile stabilite prin acordul de administrare. Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã plãteascã în schimbul acestui serviciu un comision de administrare.

(2) Împrumuturile externe contractate de Ministerul Finantelor Publice, în numele statului român, a cãror administrare a fost mandatatã unei institutii financiare, vor fi plãtite de cãtre beneficiarii finali de subîmprumut Ministerului Finantelor Publice sau, dupã caz, institutiei financiare, în conditiile stabilite prin acordul de administrare si prin acordurile de împrumut subsidiar sau acordurile de împrumut subsidiar si de garantie.

(3) Ministerul Finantelor Publice percepe de la institutiile financiare sau de la beneficiarii finali un comision pentru alimentarea fondului de risc, în conditiile prezentei legi, dacã legea de ratificare a împrumutului nu prevede altfel.

CAPITOLUL III

Gestiunea garantiilor de stat si a subîmprumuturilor

ARTICOLUL 10

Emiterea garantiilor de stat

(1) Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã emitã garantii de stat pentru împrumuturi contractate de orice agent economic sau autoritate a administratiei publice, desemnate prin hotãrâre a Guvernului, pentru care se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse proprii, fãrã a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garantiilor acordate autoritãtilor administratiei publice locale, se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat sã se facã din surse ale bugetelor locale, numai cu avizul Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, respectiv a Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, precum si în conditiile impuse de alte legi speciale.

(2) Banca de Export-Import a României - S.A.- Eximbank - va analiza si va supune spre avizare Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior numai proiectele a cãror finantare este autorizatã prin hotãrâre a Guvernului pentru a fi garantatã de stat, cu avizul de principiu al Ministerului Finantelor Publice.

(3) Metodologia de lucru pentru Banca de Export-Import a României - S.A.-Eximbank, precum si a Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior în materie de avizare a acordãrii de subîmprumuturi sau garantii de stat de Ministerul Finantelor Publice va fi stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, care intrã în vigoare o datã cu prezenta lege.

ARTICOLUL 11

Procedura emiterii garantiilor de stat

(1) Emiterea garantiilor de stat este conditionatã de acceptarea de cãtre Ministerul Finantelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între potentialul beneficiar al garantiei si institutiile creditoare, precum si de avizul Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior sau al Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, dupã caz.

(2) Între Ministerul Finantelor Publice, în calitate de garant, si beneficiarul garantiei se încheie o conventie în care sunt stipulate drepturile si obligatiile pãrtilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

(3) Ministerul Finantelor Publice emite, în favoarea institutiei creditoare, scrisoarea de garantie, în care se specificã termenii si conditiile în care se acordã garantia.

(4) Procedura emiterii garantiilor de stat se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finantelor Publice si aprobate de Guvern.

(5) Pot fi acordate garantii de stat si în baza prevederilor unor legi speciale.

ARTICOLUL 12

Obligatia de a onora garantiile de stat

(1) Garantia de stat reprezintã o obligatie a statului român, care se executã în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea sã achite, în întregime sau partial, împrumutul, dobânda, comisioanele si alte costuri stabilite în conformitate cu conditiile împrumutului garantat.

(2) În cazul în care garantia de stat devine exigibilã, Ministerul Finantelor Publice este obligat sã efectueze, din fondul de risc, cãtre institutia creditoare, plata sau plãtile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu prevederile scrisorii de garantie emise.

(3) În cazul în care garantia de stat emisã în baza unei legi speciale devine exigibilã, Ministerul Finantelor Publice este obligat sã efectueze, din surse bugetare, dacã legea nu prevede altfel, plata sau plãtile datorate, în conformitate cu prevederile scrisorii de garantie emise.

ARTICOLUL 13

Fondul de risc

(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de cãtre stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare, precum si din împrumuturile contractate direct de stat si subîmprumutate beneficiarilor finali se constituie fondul de risc.

(2) Fondul de risc se constituie din:

a) sumele încasate sub formã de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, cu exceptia autoritãtilor administratiei publice, pentru ambele cazuri, de la care nu se percepe comision la fondul de risc;

b) dobânzi la disponibilitãtile aflate în contul fondului de risc;

c) dobânzi si penalitãti de întârziere, la nivelul celor prevãzute pentru neplata în termen a obligatiilor fiscale, aplicate pentru neplata în termen, de cãtre beneficiarii finali ai împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, a comisioanelor la fondul de risc si, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor, comisioanelor si a altor costuri aferente ale împrumutului;

d) fonduri alocate de la bugetul de stat în acest scop;

e) alte surse legal constituite.

(3) Sumele aflate în fondul de risc sunt destinate achitãrii obligatiilor aferente garantiilor de stat si celor aferente acordurilor de împrumut subsidiar sau acordurilor de împrumut subsidiar si de garantie, în cazul în care beneficiarii finali nu dispun de resurse financiare proprii pentru achitarea obligatiilor de platã.

(4) Fondul de risc se gestioneazã de cãtre Ministerul Finantelor Publice, în conditiile legii, prin contul curent general al Trezoreriei Statului, avându-se în vedere siguranta, lichiditatea si rentabilitatea fondurilor, în aceastã ordine si prioritate. Modul de gestionare a fondului de risc, precum si reflectarea în contabilitatea Trezoreriei Statului si în contabilitatea persoanelor juridice a operatiunilor legate de acordarea de garantii de stat si subîmprumuturi se stabilesc prin norme emise de cãtre Ministerul Finantelor Publice.

ARTICOLUL 14

Determinarea comisionului de risc

(1) Pe baza analizei economice si financiare a documentatiei, prezentate de persoana juridicã solicitantã de garantie de stat sau subîmprumut, Ministerul Finantelor Publice sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determinã gradul de risc al solicitantului.

(2) În functie de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finantelor Publice determinã cuantumul comisionului de risc, în procente. Suma datoratã se determinã prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat sau subîmprumutat.

(3) Comisionul de risc reprezintã suma datoratã la fondul de risc de beneficiarul unui împrumut garantat sau subîmprumutat, în cuantumul si la termenele stipulate în conventia de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar si de garantie, încheiate cu Ministerul Finantelor Publice.

(4) Ministerul Finantelor Publice emite norme tehnice, aprobate prin ordin al ministrului, pentru determinarea comisionului de risc, care intrã în vigoare o datã cu prezenta lege.

ARTICOLUL 15

Executia garantiilor de stat si achitarea împrumuturilor directe

(1) Beneficiarul garantiei de stat va informa Ministerul Finantelor Publice si va proba în scris, cu documente justificative, declarând pe propria rãspundere, cu cel putin 10 zile calendaristice înainte de data scadentei, asupra lipsei disponibilitãtilor bãnesti necesare achitãrii sumelor scadente.

(2) Dacã beneficiarul garantiei de stat nu îsi poate îndeplini obligatia de platã, conform acordului de împrumut, acesta poate prezenta Ministerului Finantelor Publice o cerere de platã, pentru ca acesta din urmã sã plãteascã sumele cuvenite creditorului, în conformitate cu prevederile scrisorii de garantie. Cererea de platã va include: ratele de credit datorate, dobânzile si alte costuri, precum si data plãtilor ce urmeazã sã fie fãcute institutiei creditoare, de cãtre Ministerul Finantelor Publice, în conformitate cu termenii scrisorii de garantie.

(3) În cazul în care specificatiile din cererea de platã sunt în conformitate cu clauzele scrisorii de garantie, Ministerul Finantelor Publice va dispune transferarea sumei sau sumelor solicitate, din fondul de risc în contul indicat de garantat si de institutia creditoare, la data specificatã în cerere.

(4) În cazul garantiilor pentru împrumuturile în valutã, Ministerul Finantelor Publice va cumpãra de la Banca Nationalã a României valuta necesarã în vederea efectuãrii plãtilor scadente cãtre institutia creditoare. Plata contravalorii în lei a valutei se va asigura din fondul de risc, în aceeasi zi în care este cumpãratã valuta, la cursul valutar stabilit de Banca Nationalã a României valabil în ziua respectivã.

(5) Obligatia de rambursare a împrumuturilor directe contractate de Guvern prin Ministerul Finantelor Publice revine Ministerului Finantelor Publice. Acesta poate delega aceastã atributie beneficiarilor finali ai acordurilor de împrumut subsidiar sau a acordurilor de împrumut subsidiar si de garantie.

(6) Sursele de platã pentru fondurile ce au fãcut obiectul unor acorduri de împrumut subsidiar sau împrumut subsidiar si de garantie sunt constituite în baza prevederilor acestor acorduri. În situatia în care beneficiarii finali sau garantii acestora, în cazul acordurilor de împrumut subsidiar si de garantie, nu dispun de sursele financiare necesare onorãrii obligatiilor, sursa o constituie fondul de risc.

(7) Prevederile alin. (1)-(4) se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul acordurilor de împrumut subsidiar si al acordurilor de împrumut subsidiar si de garantie.

ARTICOLUL 16

Încetarea valabilitãtii garantiei de stat

(1) Încetarea valabilitãtii garantiei de stat se produce atunci când:

a) obligatiile aferente împrumutului garantat de stat sunt achitate în totalitate de cãtre beneficiarul acestuia sau de un tert;

b) Ministerul Finantelor Publice efectueazã plata sau plãtile, pânã la stingere, institutiei creditoare, în numele beneficiarului de garantie de stat;

c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garantie a expirat;

d) alte conditii prevãzute expres în scrisoarea de garantie.

(2) Stingerea obligatiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilitãtii scrisorii de garantie, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finantelor Publice, în termen de 10 zile de la îndeplinirea uneia dintre conditiile prevãzute la alin. (1).

ARTICOLUL 17

Recuperarea sumelor plãtite de Ministerul Finantelor Publice în contul garantiilor de stat si al acordurilor de împrumut subsidiar

(1) Dupã efectuarea de cãtre Ministerul Finantelor Publice a plãtii sau a plãtilor generate de executia garantiei de stat sau de acordurile de împrumut subsidiar, respectiv de acordurile de împrumut subsidiar si de garantie, beneficiarul împrumutului garantat sau subîmprumutului are obligatia sã restituie Ministerului Finantelor Publice echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile conventiei de garantare, al acordului de împrumut subsidiar, respectiv al acordului de împrumut subsidiar si de garantie, încheiate între beneficiarul împrumutului si Ministerul Finantelor Publice. Conventia de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar si garantie încheiate între Ministerul Finantelor Publice, în calitate de garant sau subîmprumutãtor, si beneficiarul împrumutului constituie titlu executoriu.

(2) Recuperarea sumelor plãtite conform alin. (1) se efectueazã în conformitate cu legislatia în vigoare privind colectarea creantelor fiscale, de cãtre organele fiscale competente, dacã legea nu prevede altfel.

(3) Cu sumele recuperate în conditiile prezentului articol se reîntregeste disponibilul fondului de risc.

CAPITOLUL IV

Administrarea datoriei publice guvernamentale

ARTICOLUL 18

Obiectivele procesului de administrare a datoriei publice guvernamentale

În procesul contractãrii si administrãrii datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finantelor Publice urmãreste, tinând cont de conditiile de piatã, urmãtoarele obiective, fãrã a se limita la acestea:

a) optimizarea lichiditãtilor pentru efectuarea cheltuielilor bugetare;

b) limitarea riscului de refinantare;

c) optimizarea ponderii în portofoliu a titlurilor de stat negociabile;

d) administrarea riscului de curs valutar si a riscului de dobândã;

e) constituirea dobânzilor la titlurile de stat în dobânzi de referintã pentru activitatea de intermediere financiarã din România;

f) diversificarea bazei de creditori;

g) optimizarea cheltuielilor bugetare cu datoria publicã în functie de celelalte obiective.

ARTICOLUL 19

Atributiile Ministerului Finantelor Publice în administrarea datoriei publice guvernamentale

Ministerul Finantelor Publice este singurul contractant si administrator al datoriei publice guvernamentale, directe si garantate, si are, pentru îndeplinirea acestui scop, autoritatea de a întreprinde urmãtoarele:

a) estimeazã necesarul de lichiditate pentru realizarea cheltuielilor sectorului bugetar;

b) contracteazã direct, în numele statului, administreazã si ramburseazã împrumuturile de stat, inclusiv costurile aferente;

c) emite scrisori de garantie pentru împrumuturi;

d) elaboreazã proiectul legii anuale privind plafonul de îndatorare publicã si alte acte normative ce decurg din prezenta lege;

e) stabileste, în conditiile pietei, termenii pentru finantarea si refinantarea datoriei publice si se asigurã cã noile împrumuturi se încadreazã în plafonul anual de îndatorare publicã;

f) efectueazã operatiuni în scopul administrãrii riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale;

g) coordoneazã relatiile cu agentiile internationale de rating în scopul evaluãrii riscului de tarã;

h) prezintã, semestrial, Guvernului si Parlamentului situatia împrumuturilor contractate direct de stat si a celor garantate de stat;

i) elaboreazã normele prevãzute de prezenta lege în competenta sa;

j) elaboreazã anual contul general al datoriei publice, anexã la contul general anual de executie a bugetului de stat.

ARTICOLUL 20

Operatiuni de administrare a datoriei publice guvernamentale

(1) În scopul administrãrii riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã facã urmãtoarele operatiuni, fãrã a se limita la acestea:

a) swap valutar si alte operatiuni specifice de administrare a riscului valutar;

b) swap pe rata dobânzii si alte operatiuni specifice de administrare a riscului de dobândã;

c) schimbarea valutei de contract a unui împrumut;

d) rãscumpãrarea titlurilor de stat pe piata secundarã;

e) redeschiderea emisiunilor de titluri de stat.

(2) Veniturile, respectiv cheltuielile rezultate în urma efectuãrii operatiunilor de administrare a datoriei publice guvernamentale reprezintã venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat.

ARTICOLUL 21

Banca Nationalã a României - agent al statului privind datoria publicã guvernamentalã

(1) Plata serviciului datoriei publice guvernamentale contractate de Ministerul Finantelor Publice, în numele statului, în altã monedã decât moneda nationalã se poate efectua prin Banca Nationalã a României, pe bazã de conventie. Optional, din considerente strategice, pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valutã, Ministerul Finantelor Publice poate utiliza valuta existentã în conturile sale sau poate cumpãra de la Banca Nationalã a României valuta necesarã plãtilor, la cursul valutar comunicat de Banca Nationalã a României valabil în ziua respectivã, si poate plãti contravaloarea în lei a acesteia în aceeasi zi.

(2) Banca Nationalã a României sau altã institutie financiarã poate exercita functia de agent de înregistrare a datoriei publice interne sau a unor componente ale acesteia, precum si activitãtile privind organizarea licitatiilor de titluri de stat pe piata internã.

ARTICOLUL 22

Comisioane

Pentru activitãtile derulate de institutiile financiare, inclusiv de cãtre Banca Nationalã a României, în calitate de agent al statului pentru anumite operatiuni, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã plãteascã comisioane din bugetul de stat, al cãror cuantum este stabilit prin conventie între cele douã pãrti.

ARTICOLUL 23

Utilizarea fondurilor în valutã

(1) Fondurile în valutã ale Ministerului Finantelor Publice pot fi convertite în monedã nationalã, în momentul considerat oportun de cãtre Ministerul Finantelor Publice, prin Banca Nationalã a României, la cursul valutar comunicat de Banca Nationalã a României valabil în ziua respectivã.

(2) Ministerul Finantelor Publice poate utiliza fondurile în valutã contractate pentru finantarea si refinantarea datoriei publice guvernamentale pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valutã.

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

ARTICOLUL 24

Înregistrarea si raportarea datoriei publice

(1) Ministerul Finantelor Publice tine registre în care sunt înscrise date privind datoria publicã a României.

(2) Registrele vor cuprinde date privind împrumuturile contractate direct si garantiile acordate, inclusiv valoarea acestora, nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor, precum si alte informatii, stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

(3) Beneficiarii de împrumuturi care constituie datoria publicã, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 4, vor raporta pânã la data de 15 ale lunii informatii pentru luna anterioarã privind împrumuturile, în structura stabilitã prin norme elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

ARTICOLUL 25

Contraventii

(1) Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmãtoarele fapte:

a) neraportarea informatiilor privind împrumuturile, potrivit art. 24 alin. (3);

b) nerespectarea obligatiei prevãzute la art. 15 alin. (1).

(2) Contraventiile prevãzute la alin. (1) se sanctioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

ARTICOLUL 26

Constatarea si sanctionarea contraventiilor

(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre organele fiscale competente, în conditiile legii.

(2) În mãsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contraventiilor prevãzute la art. 25 li se aplicã prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

ARTICOLUL 27

Infractiuni

Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 1 lunã la 3 luni sau amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei urmãtoarele fapte:

a) utilizarea fondurilor în lei si în valutã, provenite din subîmprumuturi si împrumuturi garantate de stat în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate si garantate;

b) furnizarea de date eronate pentru fundamentarea documentatiei prezentate, în vederea obtinerii avizelor necesare pentru acordarea garantiilor sau a subîmprumuturilor, în conditiile prezentei legi.

ARTICOLUL 28

Norme metodologice

La propunerea Ministerului Finantelor Publice, Guvernul va aproba norme metodologice de aplicare, care intrã în vigoare o datã cu prezenta lege.

ARTICOLUL 29

Intrare în vigoare, abrogãri

(1) Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu exceptia art. 14 alin. (4) si a art. 28, care intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Legea datoriei publice nr. 81/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 mai 1999, precum si prevederile art. 2 pct. 22, art. 57 alin. (3) si alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 108/2004.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VÃCÃROIU

Bucuresti, 28 iunie 2004.

Nr. 313.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii datoriei publice

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea datoriei publice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 26 iunie 2004.

Nr. 533.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic.- Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 16 din 27 martie 2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 5 aprilie 2003, cu urmãtoarele modificãri si completãri:

1. La articolul I, punctul 2 va avea urmãtorul cuprins:

“2. Pãrtile introductive ale punctelor 1-5 din articolul 3 vor avea urmãtorul cuprins:

1. Bunuri arheologice si istoric-documentare de valoare exceptionalã, precum:

............................................................................................

2. Bunuri cu semnificatie artisticã, de valoare exceptionalã, precum:

............................................................................................

3. Bunuri cu semnificatie etnograficã, de valoare exceptionalã, precum:

............................................................................................

4. Bunuri de importantã stiintificã, de valoare exceptionalã, precum:

............................................................................................

5. Bunuri de importantã tehnicã, de valoare exceptionalã, precum:

............................................................................................”

2. La articolul I punctul 3, litera c) a articolului 4 va avea urmãtorul cuprins:

“c) colectiile cultelor religioase si ale institutiilor ecleziastice.”

3. La articolul I, dupã punctul 15 se introduce un punct nou, punctul 15¹, cu urmãtorul cuprins:

“15¹.- Dupã articolul 40 se introduce un articol nou, art. 40¹, cu urmãtorul cuprins:

Art. 40¹. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (2), bunurile clasate, aflate în domeniul privat al statului, respectiv al judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeasi importantã si semnificatie culturalã si numai în cazuri cu totul exceptionale, în care prevaleazã interesul national, istoric, stiintific sau cultural.

(2) Schimbul prevãzut la alin. (1) este aprobat prin hotãrâre a Guvernului, respectiv a consiliului judetean sau local, dupã caz, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Bunul cultural obtinut prin schimbul prevãzut la alin. (1) urmeazã regimul juridic al bunului dat în schimb.”

4. La articolul I, punctul 17, titlul capitolului VIII1 va avea urmãtorul cuprins:

“CAPITOLUL VIII1

Restituirea bunurilor culturale mobile care au pãrãsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene”

5. La articolul I punctul 17, alineatul (1) al articolului 58⁵ va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 58⁵.- (1) Orice stat membru al Uniunii Europene poate cere statului român, în conditiile Legii nr. 704/2001 privind asistenta judiciarã internationalã în materie penalã, efectuarea de cercetãri în vederea descoperirii locului unde se aflã, precum si a posesorului sau a detentorului unui bun cultural determinat. Cererea trebuie sã cuprindã date cu privire la identificarea si descrierea bunului cultural care face obiectul solicitãrii, precum si informatii cu privire la localizarea efectivã sau prezumtivã a acestuia.”

6. La articolul I, punctul 17 alineatele (3) si (4) ale articolului 58⁹ vor avea urmãtorul cuprins:

“(3) Sentinta Curtii de Apel Bucuresti prin care se dispun restituirea bunului cultural si acordarea despãgubirilor prevãzute la alin. (2) poate fi atacatã cu recurs la Înalta Curte de Casatie si Justitie în termen de 15 zile de la comunicare. Înalta Curte de Casatie si Justitie va judeca recursul de urgentã.

(4) În cazul admiterii recursului prevãzut la alin. (3), Înalta Curte de Casatie si Justitie, casând sentinta, va rejudeca litigiul în fond.”

7. La articolul I, dupã punctul 17 se introduce un punct nou, punctul 17¹, cu urmãtorul cuprins:

“17¹. - Dupã capitolul VIII1 se introduce un capitol nou, capitolul VIII 2, cu urmãtorul cuprins:

CAPITOLUL VIII2

Recuperarea bunurilor culturale mobile care au pãrãsit ilegal teritoriul României

Art. 58¹². - (1) Statul român are obligatia de a cere, în conditiile legii, oricãrui stat efectuarea de cercetãri în vederea descoperirii locului unde se aflã, precum si a identificãrii posesorului sau detentorului unui bun cultural determinat care a pãrãsit ilegal teritoriul României; cererea trebuie sã cuprindã date cu privire la descrierea bunului cultural, precum si informatii cu privire la localizarea prezumtivã a bunului cultural în cauzã.

(2) Recuperarea bunului cultural astfel identificat în conditiile alin. (1) se realizeazã conform procedurilor legale convenite între pãrti.

(3) Prevederile art. 58³ se aplicã în mod corespunzãtor bunurilor culturale mobile din România care fac obiectul prezentului capitol.”

8. La articolul I, dupã punctul 24 se introduce un punct nou, punctul 24¹, cu urmãtorul cuprins:

“24¹. - Articolul 80 va avea urmãtorul cuprins:

Art. 80. - (1) Bunurile culturale mobile depuse în custodia unor institutii publice dupã data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de cãtre institutiile detinãtoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scrisã a acestora, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(2) Bunurile culturale mobile preluate înainte de 6 septembrie 1940 de autoritãti ale statului nu pot fi revendicate; bunurile culturale mobile preluate ilegal de autoritãti ale statului dupã data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept si vor fi restituite acestora de cãtre institutiile care le detin, pe baza unei hotãrâri judecãtoresti definitive. Actiunile în justitie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru.

Institutiile detinãtoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate sã permitã accesul la documentele privind provenienta si preluarea acestora.

(3) Bunurile culturale mobile clasate, care fac obiectul restituirii în conditiile alin. (2), pot fi transmise proprietarilor de drept numai dupã garantarea în scris, de cãtre acestia, a respectãrii dispozitiilor prezentei legi.”

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VÃCÃROIU

Bucuresti, 28 iunie 2004.

Nr. 314.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 26 iunie 2004.

Nr. 534.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind dezvoltarea regionalã în România

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - Prin prezenta lege se stabilesc cadrul institutional, obiectivele, competentele si instrumentele specifice politicii de dezvoltare regionalã în România.

Art. 2. - (1) Politica de dezvoltare regionalã reprezintã ansamblul politicilor elaborate de Guvern, prin organele administratiei publice centrale, de autoritãtile administratiei publice locale si organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socioeconomici implicati, în scopul asigurãrii cresterii economice si dezvoltãrii sociale echilibrate si durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunãtãtirii competitivitãtii internationale a României si al reducerii decalajelor economice si sociale existente între România si statele membre ale Uniunii Europene.

(2) Aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã se realizeazã în concordantã cu obiectivele si prioritãtile generale de dezvoltare a României, precum si cu obiectivele Uniunii Europene în domeniul coeziunii economice si sociale.

(3) Principiile care stau la baza realizãrii politicii de dezvoltare regionalã sunt:

- subsidiaritatea;

- descentralizarea;

- parteneriatul.

Art. 3. - Obiectivele de bazã ale politicii de dezvoltare regionalã în România sunt urmãtoarele:

a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltãrii echilibrate, recuperarea acceleratã a întârzierilor în domeniul economic si social a zonelor mai putin dezvoltate, ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum si preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale, în scopul dezvoltãrii economico-sociale durabile si al dezvoltãrii

culturale a acestora;

c) stimularea cooperãrii interregionale, interne si internationale, transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum si participarea regiunilor de dezvoltare la structurile si organizatiile europene care promoveazã dezvoltarea economico-socialã si institutionalã a acestora, în scopul realizãrii unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internationale la care România este parte.

Art. 4. - Obiectivele prevãzute la art. 3 se realizeazã prin programe care se finanteazã din Fondul national pentru dezvoltare regionalã si din Fondul pentru dezvoltare regionalã, care se constituie potrivit prevederilor prezentei legi.

CAPITOLUL II

Regiunile de dezvoltare

Art. 5. - (1) În aplicarea prezentei legi, în concordantã cu obiectivele de coeziune economicã si socialã ale României, precum si ale Uniunii Europene în domeniul politicilor de dezvoltare regionalã, pe teritoriul României sunt constituite opt regiuni de dezvoltare.

(2) Regiunile de dezvoltare nu sunt unitãti administrativ-teritoriale si nu au personalitate juridicã.

(3) Denumirile si componenta regiunilor de dezvoltare sunt prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta lege.

Art. 6. - (1) Regiunile de dezvoltare sunt zone care cuprind teritoriile judetelor în cauzã, respectiv ale municipiului Bucuresti, constituite în baza unor conventii încheiate între reprezentantii consiliilor judetene si, dupã caz, ai Consiliului General al Municipiului Bucuresti, si functioneazã în baza prevederilor prezentei legi.

(2) Regiunile de dezvoltare constituie cadrul de elaborare, implementare si evaluare a politicilor de dezvoltare regionalã, precum si de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementãrile europene emise de EUROSTAT pentru nivelul al doilea de clasificare teritorialã NUTS 2, existent în Uniunea Europeanã.

(3) Regiunile, judetele si/sau localitãtile din judete care fac parte din regiuni diferite se pot asocia în scopul realizãrii unor obiective de interes comun, interregionale si/sau interjudetene.

CAPITOLUL III

Structuri teritoriale pentru dezvoltarea regionalã

Art. 7. - (1) Consiliul pentru dezvoltare regionalã este organismul regional deliberativ, fãrã personalitate juridicã, care este constituit si functioneazã pe principii parteneriale la nivelul fiecãrei regiuni de dezvoltare, în scopul coordonãrii activitãtilor de elaborare si monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regionalã.

(2) În concordantã cu obiectivele politicii regionale, consiliul pentru dezvoltare regionalã are urmãtoarele atributii principale:

a) analizeazã si aprobã strategia si programele de dezvoltare regionalã;

b) sprijinã elaborarea în parteneriat a Planului national de dezvoltare;

c) aprobã proiectele de dezvoltare regionalã, selectionate la nivel regional, în concordantã cu criteriile, prioritãtile si metodologia elaborate de institutia nationalã cu atributii în domeniul dezvoltãrii regionale, împreunã cu organismele regionale specializate;

d) transmite Consiliului national pentru dezvoltare regionalã, spre aprobarea finantãrii, portofoliul propus de proiecte pentru care se aplicã o procedurã de selectie la nivel national;

e) aprobã criteriile, prioritãtile, alocarea si destinatiile resurselor Fondului pentru dezvoltare regionalã;

f) prezintã Consiliului national pentru dezvoltare regionalã propuneri privind alocarea de resurse la Fondul pentru dezvoltare regionalã;

g) urmãreste utilizarea fondurilor alocate din Fondul national pentru dezvoltare regionalã;

h) propune Consiliului national pentru dezvoltare regionalã cuantumul contributiilor anuale, în limita sumelor aprobate prin bugetele judetelor, respectiv al municipiului Bucuresti, dupã caz, alocate pentru Fondul pentru dezvoltare regionalã, pentru finantarea obiectivelor politicilor regionale, precum si destinatia si esalonãrile de platã ale acestora;

i) atrage alte contributii financiare, locale si regionale, în vederea realizãrii obiectivelor regionale; sursele atrase se constituie ca venituri la Fondul pentru dezvoltare regionalã;

j) aprobã rapoartele de activitate semestriale întocmite de agentiile pentru dezvoltare regionalã;

k) coordoneazã si sprijinã dezvoltarea parteneriatelor regionale;

l) elaboreazã si aprobã regulamentul propriu de functionare, în conformitate cu regulamentul-cadru de organizare si functionare a consiliilor pentru dezvoltare regionalã;

m) avizeazã contractele, conventiile, acordurile, protocoalele, precum si alte documente similare, încheiate de cãtre agentia pentru dezvoltare regionalã cu tertii în domeniul specific de activitate, inclusiv cu institutiile similare din cadrul Uniunii Europene, si informeazã corespunzãtor Consiliul national pentru dezvoltare regionalã;

n) aprobã statutul de organizare si functionare a agentiei pentru dezvoltare regionalã, precum si organigrama acesteia;

o) coordoneazã activitãtile de mediatizare la nivel regional a politicilor si obiectivelor de dezvoltare regionalã, a programelor regionale finantate de Uniunea Europeanã, precum si pe cele privind utilizarea, la nivelul regiunii, a fondurilor, asigurând transparenta si informarea corectã, rapidã si în timp util a cetãtenilor, în special a întreprinzãtorilor.

(3) Sumele reprezentând contributiile financiare ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupã caz, stabilite în conditiile prezentei legi, se prevãd în bugetele anuale proprii ale acestora, în cadrul unei pozitii distincte, denumitã Dezvoltare si promovare regionalã.

(4) Consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupã caz, adoptã hotãrâri în aplicarea hotãrârilor consiliilor pentru dezvoltare regionalã, în termen de maximum 60 de zile de la primirea comunicãrii privind cuantumul contributiilor anuale, stabilite conform prevederilor art. 7 alin. (2) lit. h).

(5) Contributiile anuale, astfel stabilite, sunt vãrsate trimestrial în Fondul pentru dezvoltare regionalã, administrat de agentiile pentru dezvoltare regionalã.

(6) Consiliul pentru dezvoltare regionalã este alcãtuit din presedintii consiliilor judetene si din câte un reprezentant al fiecãrei categorii de consilii locale municipale, orãsenesti si comunale din fiecare judet al regiunii; în cazul regiunii de dezvoltare Bucuresti - Ilfov, consiliul pentru dezvoltare regionalã este alcãtuit din presedintele Consiliului Judetean Ilfov, primarul general al municipiului Bucuresti, din câte un reprezentant al fiecãrui consiliu local de sector si din reprezentanti ai consiliilor locale din judetul Ilfov, la paritate cu reprezentantii sectoarelor municipiului Bucuresti.

(7) Consiliul pentru dezvoltare regionalã alege un presedinte si un vicepresedinte, care nu pot fi reprezentanti ai aceluiasi judet; aceste functii sunt îndeplinite, prin rotatie, pentru câte un mandat de un an, de cãtre presedintii consiliilor judetene.

(8) În functie de problematica supusã dezbaterii, la lucrãrile consiliului pentru dezvoltare regionalã pot participa, fãrã drept de vot, prefectii judetelor, reprezentanti ai consiliilor locale, municipale, orãsenesti si comunale, ai institutiilor si organizatiilor cu atributii în domeniul dezvoltãrii regionale, reprezentanti ai societãtii civile si parteneri socio-economici relevanti.

Art. 8. - (1) În fiecare regiune de dezvoltare functioneazã câte o agentie pentru dezvoltare regionalã, organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publicã, cu personalitate juridicã, care functioneazã în domeniul dezvoltãrii regionale. Acestea se organizeazã si functioneazã în conditiile prezentei legi si ale statutului de organizare si functionare, aprobat de consiliul pentru dezvoltare regionalã.

(2) Schimbarea sediului agentiei pentru dezvoltare regionalã în cadrul aceleiasi localitãti în care functioneazã se aprobã de consiliul pentru dezvoltare regionalã, la propunerea directorului agentiei pentru dezvoltare regionalã; schimbarea sediului agentiei pentru dezvoltare regionalã în altã localitate, precum si schimbarea denumirii regiunilor si/sau a denumirii agentiei se pot face numai cu aprobarea Consiliului national pentru dezvoltare regionalã.

(3) În fiecare judet component al regiunii de dezvoltare, cu exceptia judetului de resedintã a agentiei, functioneazã un birou al agentiei pentru dezvoltare regionalã.

(4) Consiliile judetene asigurã spatii adecvate pentru sediile si spatiile agentiilor pentru dezvoltare regionalã si ale birourilor acestora, în judetele în care acestea îsi au resedinta sau functioneazã.

(5) Coordonarea activitãtilor agentiilor pentru dezvoltare regionalã în domeniul implementãrii politicilor de dezvoltare regionalã, precum si ale obiectivelor acestora se face de cãtre institutia nationalã cu atributii si responsabilitãti în acest domeniu.

(6) Directorul agentiei pentru dezvoltare regionalã este numit prin concurs si este eliberat din functie de cãtre consiliul pentru dezvoltare regionalã.

(7) În elaborarea structurii organizatorice a agentiei pentru dezvoltare regionalã, directorul acesteia aplicã principiile definirii clare a functiilor si competentelor, precum si al separãrii de atributii.

(8) În cadrul fiecãrei agentii pentru dezvoltare regionalã se constituie o unitate de audit intern, subordonatã directorului agentiei si care are ca scop:

a) asigurarea obiectivã si consilierea, destinate sã îmbunãtãteascã sistemele si activitãtile agentiei;

b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor agentiei printr-o abordare sistematicã si metodicã, prin care se evalueazã si se îmbunãtãteste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

(9) Capacitatea institutionalã si administrativã a agentiilor pentru dezvoltare regionalã de a îndeplini aceste activitãti, precum si atributiile delegate de institutia/institutiile nationale sunt verificate prin unitãtile de audit intern din cadrul fiecãrei autoritãti nationale de management si gestionare a programului respectiv.

(10) În scopul implementãrii programelor de dezvoltare regionalã, institutia nationalã cu atributii în domeniul dezvoltãrii regionale si, dupã caz, institutiile nationale care implementeazã, la nivel regional, prin agentiile pentru dezvoltare regionalã, programe nationale, precum si oricare alte institutii nationale care deleagã prin contract atributii acestora prevãd, cu prioritate, sume în bugetele lor, într-o pozitie distinctã denumitã Asistentã tehnicã pentru implementarea programelor de dezvoltare regionalã.

(11) Cuantumul sumelor cu care sunt finantate activitãtile contractate cu agentiile pentru dezvoltare regionalã se stabileste de comun acord între pãrti, în limita sumelor de la bugetul de stat cu aceastã destinatie sau, dupã caz, a programelor negociate cu Uniunea Europeanã.

(12) Transferul acestor sume în contul agentiilor pentru dezvoltare regionalã se realizeazã conform clauzelor contractuale convenite între pãrti.

(13) Sumele astfel transferate sunt utilizate de agentiile pentru dezvoltare regionalã exclusiv pentru realizarea activitãtilor prevãzute prin contract.

Art. 9. - Agentia pentru dezvoltare regionalã are urmãtoarele atributii principale:

a) elaboreazã si propune consiliului pentru dezvoltare regionalã, spre aprobare, strategia, planul si programele de dezvoltare regionalã, precum si planurile de gestionare a fondurilor;

b) asigurã realizarea programelor de dezvoltare regionalã si a planurilor de gestionare a fondurilor, în conformitate cu hotãrârile adoptate de consiliul pentru dezvoltare regionalã, cu respectarea legislatiei în vigoare, si rãspunde fatã de acesta pentru realizarea lor;

c) solicitã institutiei nationale cu atributii în domeniul dezvoltãrii regionale sume din Fondul national pentru dezvoltare regionalã, pentru finantarea proiectelor de dezvoltare aprobate;

d) actioneazã, împreunã cu consiliul pentru dezvoltare regionalã, pentru atragerea de resurse, în scopul îndeplinirii atributiilor sale;

e) asigurã managementul tehnic si financiar al Fondului pentru dezvoltare regionalã, în scopul realizãrii obiectivelor prevãzute în programele de dezvoltare regionalã;

f) rãspunde fatã de consiliul pentru dezvoltare regionalã, fatã de institutia/institutiile nationale cu care are încheiate contracte, precum si fatã de organele abilitate prin lege pentru corecta gestionare a fondurilor încredintate;

g) transmite, spre aprobare, consiliului pentru dezvoltare regionalã proiectele selectate în cadrul programelor de dezvoltare regionalã în baza prioritãtilor, criteriilor si a metodologiei elaborate de institutia nationalã responsabilã pentru dezvoltarea regionalã, împreunã cu organismele regionale specializate; în cazul licitatiilor organizate la nivelul fiecãrei regiuni de dezvoltare, proiectele aprobate de consiliul pentru dezvoltare regionalã vor fi trimise spre avizare Consiliului national pentru dezvoltare regionalã; în cazul licitatiilor de proiecte organizate la nivel national, proiectele selectate vor fi avizate de consiliul pentru dezvoltare regionalã si aprobate de Consiliul national pentru dezvoltare regionalã;

h) asigurã si rãspunde, pe baza contractelor încheiate cu institutiile nationale, de implementarea, monitorizarea tehnicã si financiarã si controlul executiei proiectelor finantate de Uniunea Europeanã în cadrul programelor de dezvoltare regionalã si/sau, dupã caz, a proiectelor din cadrul programelor nationale, care se implementeazã la nivel regional prin agentia pentru dezvoltare regionalã; pentru atributiile delegate agentiilor pentru dezvoltare regionalã de cãtre institutiile apartinând administratiei publice centrale sau locale, monitorizarea si controlul unor astfel de activitãti se fac de cãtre institutia care a delegat aceste atributii;

i) întocmeste rapoarte semestriale, precum si raportul anual de implementare referitor la activitãtile derulate conform contractelor cu institutia nationalã cu atributii în domeniul dezvoltãrii regionale;

j) evidentiazã stadiul, dificultãtile de implementare, precum si impactul programelor/proiectelor de dezvoltare regionalã si propune mãsuri de îmbunãtãtire; rapoartele se aprobã în prealabil de cãtre consiliul pentru dezvoltare regionalã si sunt transmise institutiei nationale cu atributii în domeniul dezvoltãrii regionale;

k) realizeazã si asigurã, în baza contractelor, mediatizarea/publicitatea la nivel regional a programelor si proiectelor de dezvoltare regionalã;

l) organizeazã si dezvoltã, cu sprijinul si sub coordonarea consiliului pentru dezvoltare regionalã, parteneriatele regionale si promoveazã la nivel regional cunoasterea politicilor si practicilor Uniunii Europene, precum si a principiilor care stau la baza politicilor de dezvoltare regionalã;

m) identificã si promoveazã, în parteneriat, proiecte de interes regional si local, precum si proiecte de cooperare intraregionalã; promoveazã, cu sprijinul consiliului pentru dezvoltare regionalã, regiunea si atragerea de investitii strãine; dezvoltã colaborãri cu organisme si institutii similare din Uniunea Europeanã si participã la implementarea proiectelor internationale de interes regional si local;

n) elaboreazã propunerile anuale ale bugetelor proprii de venituri si cheltuieli destinate desfãsurãrii activitãtilor prevãzute prin prezenta lege si le supune aprobãrii consiliului pentru dezvoltare regionalã;

o) asigurã, printr-o structurã de audit intern proprie, subordonatã directorului agentiei, desfãsurarea unei activitãti independente si obiective, care dã asigurare si consiliere conducerii agentiei, pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor, perfectionând activitãtile agentiei, ajutând-o sã-si îndeplineascã obiectivele printr-o abordare sistematicã si metodicã, care evalueazã si îmbunãtãteste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe analiza riscului, a controlului si a proceselor de administrare;

p) încheie si supune spre avizare consiliului pentru dezvoltare regionalã contracte, conventii, acorduri si protocoale, precum si alte documente similare încheiate cu tertii în domeniul specific de activitate, inclusiv cu institutii similare din cadrul Uniunii Europene;

q) îndeplineste obligatiile contractuale si rãspunde pentru realizarea acestora, în conformitate cu criteriile si indicatorii de performantã stabiliti prin contractele încheiate în acest scop;

r) asigurã, prin personal specializat, secretariatul consiliului pentru dezvoltare regionalã;

s) participã în structurile parteneriale stabilite la nivel national, în comitetele si subcomitetele nationale, precum si în grupurile de lucru organizate de institutiile nationale responsabile pentru managementul si gestionarea programelor finantate de Uniunea Europeanã;

t) elaboreazã propriul statut de organizare si functionare si îl supune spre aprobare consiliului pentru dezvoltare regionalã;

u) îndeplineste atributiile privind elaborarea în parteneriat a Planului national de dezvoltare;

v) asigurã, împreunã cu organismele regionale specializate, colectarea si centralizarea datelor la nivel regional, cu privire la utilizarea fondurilor nerambursabile alocate regiunii, în scopul implementãrii programelor de dezvoltare regionalã.

Art. 10. - (1) Programele de dezvoltare regionalã si cheltuielile de functionare a agentiilor pentru dezvoltare regionalã se finanteazã din Fondul pentru dezvoltare regionalã, care se constituie din:

a) alocãri de la Fondul national pentru dezvoltare regionalã;

b) contributii din bugetele proprii ale judetelor sau al municipiului Bucuresti, dupã caz, în limita sumelor aprobate cu aceastã destinatie prin bugetele respective;

c) surse financiare atrase din sectorul privat, de la bãnci, investitori strãini, Uniunea Europeanã si de la alte organizatii internationale.

(2) Pentru managementul si implementarea programelor de dezvoltare regionalã, precum si pentru îndeplinirea corespunzãtoare a atributiilor delegate de institutia nationalã cu atributii în acest domeniu, finantarea se realizeazã în baza unor contracte negociate si încheiate pentru managementul tehnic si financiar al programelor de dezvoltare regionalã.

(3) Pentru implementarea programelor nationale prin agentiile pentru dezvoltare regionalã si/sau pentru îndeplinirea unor atributii delegate acestora de institutiile nationale, finantarea se realizeazã în baza unor contracte negociate si încheiate cu institutiile respective pentru implementarea programelor nationale.

(4) Operatiunile financiare privind executarea programelor si/sau proiectelor finantate din fonduri publice se deruleazã de cãtre agentiile pentru dezvoltare regionalã, prin unitãtile teritoriale ale Trezoreriei Statului.

(5) Fondul pentru dezvoltare regionalã nu poate avea altã destinatie decât cea prevãzutã de prezenta lege.

(6) Disponibilitãtile înregistrate la finele exercitiului financiar la Fondul pentru dezvoltare regionalã se reporteazã în anul urmãtor, cu aceeasi destinatie.

CAPITOLUL IV

Structuri nationale pentru dezvoltare regionalã

Art. 11. - (1) Consiliul national pentru dezvoltare regionalã este structura nationalã de tip partenerial, cu rol decizional privind elaborarea si implementarea obiectivelor politicii de dezvoltare regionalã.

(2) Presedintele Consiliului national pentru dezvoltare regionalã este conducãtorul institutiei nationale cu atributii în domeniul dezvoltãrii regionale si poate delega aceastã functie.

(3) Consiliul national pentru dezvoltare regionalã are în componenta sa presedintii si vicepresedintii consiliilor pentru dezvoltare regionalã si, la paritate cu numãrul acestora, reprezentanti ai Guvernului, desemnati prin hotãrâre a Guvernului, inclusiv presedintele.

(4) Înlocuirea unui membru al Consiliului national pentru dezvoltare regionalã se comunicã, în timp util, institutiei care asigurã presedintia Consiliului national pentru dezvoltare regionalã.

Art. 12. - Consiliul national pentru dezvoltare regionalã are urmãtoarele atributii:

a) avizeazã politicile si strategia nationalã pentru dezvoltare regionalã, precum si Planul national de dezvoltare, care contine prioritãtile si mãsurile multianuale de finantare a obiectivelor nationale ale coeziunii economice si sociale;

b) aprobã criteriile si prioritãtile privind utilizarea Fondului national pentru dezvoltare regionalã;

c) prezintã Guvernului, spre aprobare, programele prioritare finantate din Fondul national pentru dezvoltare regionalã;

d) analizeazã utilizarea fondurilor alocate agentiilor pentru dezvoltare regionalã din Fondul national pentru dezvoltare regionalã, pe baza rapoartelor de monitorizare elaborate si transmise de cãtre consiliile pentru dezvoltare regionalã;

e) propune modul de utilizare a fondurilor de preaderare pentru dezvoltarea regionalã alocate României de cãtre Uniunea Europeanã în perioada de preaderare;

f) urmãreste realizarea obiectivelor dezvoltãrii regionale, inclusiv în cadrul activitãtilor de cooperare externã a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul euroregiunilor;

g) avizeazã proiectele propuse de agentiile pentru dezvoltare regionalã si aprobate de consiliul pentru dezvoltare regionalã pentru finantarea acestora din programele de dezvoltare regionalã, în cazul licitatiilor de proiecte organizate la nivel regional;

h) aprobã proiectele propuse de agentiile pentru dezvoltare regionalã si aprobate de consiliul pentru dezvoltare regionalã, pentru finantarea acestora din programele de dezvoltare regionalã, în cazul licitatiilor de proiecte organizate la nivel national;

i) analizeazã si aprobã rapoartele de activitate prezentate de cãtre Comitetul National de Coordonare a Programelor PHARE - componenta de coeziune economicã si socialã, constituit în baza prevederilor Memorandumului de finantare PHARE, precum si propunerile înaintate de acest comitet.

Art. 13. - (1) Ministerul Integrãrii Europene, organ de specialitate al administratiei publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, este institutia care exercitã, la nivel national, atributiile si responsabilitatea elaborãrii, promovãrii, coordonãrii, gestionãrii, implementãrii si monitorizãrii politicilor si strategiilor de dezvoltare regionalã din România, precum si a programelor de coeziune economicã si socialã.

(2) Ministerul Integrãrii Europene asigurã secretariatul Consiliului national pentru dezvoltare regionalã.

Art. 14. - (1) Programele multianuale de dezvoltare regionalã se finanteazã din Fondul national pentru dezvoltare regionalã, constituit din sumele care se alocã, anual, prin bugetul de stat, ca pozitie distinctã pentru politica de dezvoltare regionalã.

(2) Fondul national pentru dezvoltare regionalã, administrat de Ministerul Integrãrii Europene, este gestionat prin conturi distincte, deschise la Trezoreria Statului.

(3) Fondul national pentru dezvoltare regionalã se constituie din:

a) sumele de la bugetul de stat, care sunt prevãzute într-o pozitie distinctã si care se alocã, prin hotãrâre a Guvernului, pentru programele de dezvoltare regionalã finantate numai de la bugetul de stat;

b) asistentã financiarã nerambursabilã din partea unor guverne, organizatii internationale, bãnci.

(4) Disponibilitãtile înregistrate la finele exercitiului financiar la Fondul national pentru dezvoltare regionalã se reporteazã în anul urmãtor cu aceeasi destinatie.

(5) Pentru finantarea cheltuielilor de asistentã tehnicã necesare în vederea selectiei si monitorizãrii programelor si proiectelor de dezvoltare regionalã finantate exclusiv de la bugetul de stat, institutia nationalã cu atributii în domeniul managementului tehnic si financiar al acestor programe alocã un anumit procent din bugetele programelor si proiectelor respective.

Art. 15. - (1) Institutul National de Statisticã colecteazã din regiunile de dezvoltare datele statistice specifice, necesare fundamentãrii si monitorizãrii politicilor de dezvoltare regionalã.

(2) Agentiile pentru dezvoltare regionalã colaboreazã cu directiile regionale de statisticã, care le transmit lunar, cu titlu gratuit, datele statistice specifice necesare fundamentãrii si monitorizãrii politicilor de dezvoltare regionalã.

Art. 16. - Utilizarea pentru alte destinatii decât cea pentru care au fost acordate a fondurilor alocate din Fondul national pentru dezvoltare regionalã, pentru proiectele de dezvoltare regionalã si, dupã caz, a celor din Fondul pentru dezvoltare regionalã, inclusiv a sumelor de la bugetele institutiilor nationale si locale, care finanteazã activitãtile agentiilor conform prevederilor din prezenta lege, se constatã si se sanctioneazã de cãtre organele de control abilitate, potrivit legii.

Art. 17. - (1) În termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi, Guvernul aprobã, prin hotãrâre, regulamentul-cadru de organizare si functionare a consiliilor pentru dezvoltare regionalã.

(2) În termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului-cadru prevãzut la alin. (1), consiliile pentru dezvoltare regionalã îsi elaboreazã si aprobã propriul regulament de organizare si functionare.

Art. 18. - Regulamentele de organizare si functionare ale consiliilor pentru dezvoltare regionalã se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 19. - Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului national pentru dezvoltare regionalã se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 20. - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, agentiile pentru dezvoltare regionalã îsi modificã corespunzãtor statutele proprii de organizare si functionare si le transmit spre aprobare consiliilor pentru dezvoltare regionalã.

Art. 21. - (1) Directorul agentiei pentru dezvoltare regionalã dispune mãsurile necesare pentru respectarea reglementãrilor legale în vigoare, referitoare la independenta auditorilor interni, care îsi desfãsoarã activitatea în structurile agentiei; acesta nu poate delega aceastã functie altor salariati; auditorii interni din cadrul agentiilor îsi exercitã activitãtile în conformitate cu legislatia nationalã, armonizatã cu standardele internationale în domeniul auditului intern.

(2) Structura de audit intern, precum si auditorii nu pot fi implicati în nici una dintre activitãtile manageriale, de control sau de executie, din cadrul agentiei pentru dezvoltare regionalã.

Art. 22. - (1) Personalul de decizie din cadrul agentiilor pentru dezvoltare regionalã nu poate fi implicat si nu poate desfãsura activitãti care constituie conflict de interese cu atributiile de serviciu si nu poate fi asociat si detine actiuni sau pãrti sociale într-o societate comercialã care beneficiazã, sub orice formã, de sprijin financiar sau de alte servicii furnizate de agentii; în toate situatiile, personalul agentiei este obligat sã respecte, indiferent de functia pe care o ocupã, actele normative în vigoare privind conflictul de interese.

(2) Personalul agentiei, inclusiv personalul din birourile judetene, indiferent de functia pe care o ocupã, nu poate exercita activitãti în cadrul agentiei si nu poate fi numit sau reconfirmat în functii de decizie în cadrul acesteia, dacã a suferit condamnãri penale definitive.

Art. 23. - Prezenta lege intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 24. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se abrogã Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VÃCÃROIU

Bucuresti, 28 iunie 2004.

Nr. 315.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind dezvoltarea regionalã în România

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind dezvoltarea regionalã în România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 26 iunie 2004.

Nr. 535.