MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 578       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 30 iunie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

305. - Lege privind exercitarea profesiei de farmacist, precum si organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România

 

525. - Decret pentru promulgarea Legii privind exercitarea profesiei de farmacist, precum si organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România

 

306. - Lege privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România

 

526. - Decret pentru promulgarea Legii privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România

 

307. - Lege privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România

 

527. - Decret pentru promulgarea Legii privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind exercitarea profesiei de farmacist, precum si organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Exercitarea profesiei de farmacist

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Profesia de farmacist se exercită pe teritoriul României, în conditiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în farmacie, după cum urmează:

a) cetăteni ai statului român;

b) cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;

c) sotul si descendentii de gradul I aflati în întretinerea unui cetătean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăsoară legal activităti salariate sau nesalariate pe teritoriul României, indiferent de cetătenia acestora;

d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).

Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, expresiile folosite au următoarea semnificatie:

a) farmacisti cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene – persoane prevăzute la art. 1 lit. b) si, prin asimilare, si farmacistii aflati în situatiile prevăzute la art. 1 lit. c) si d);

b) stat membru de origine sau de provenientă - un stat membru al Uniunii Europene, un stat apartinând Spatiului Economic European sau Confederatia Elvetiană;

c) stat membru gazdă - un stat membru al Uniunii Europene, un stat apartinând Spatiului Economic European sau Confederatia Elvetiană.

(2) Prin titlu oficial de calificare în farmacie se întelege:

a) diploma de farmacist, eliberată de către o institutie de învătământ superior medico-farmaceutic acreditată din România;

b) certificatul de farmacist specialist eliberat de Ministerul Sănătătii;

c) certificatul de farmacist primar eliberat de Ministerul Sănătătii;

d) diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, eliberate conform normelor Uniunii Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, statele apartinând Spatiului Economic European sau de către Confederatia Elvetiană;

e) diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, dobândite într-un stat tert si recunoscute de unul dintre statele membre prevăzute la lit. d) ori echivalate în România.

Art. 3. - (1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de farmacist, obtinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor apartinând Spatiului Economic European sau a Confederatiei Elvetiene, se echivalează potrivit legii.

(2) Exceptie de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de farmacist, care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.

Art. 4. - Controlul si supravegherea exercitării profesiei de farmacist se realizează de către Ministerul Sănătătii si de către Colegiul Farmacistilor din România, denumite în continuare autorităti competente române.

Art. 5. - (1) Profesia de farmacist este profesie independentă si se exercită în regim salarial si/sau independent, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) În timpul exercitării profesiei, farmacistul nu este functionar public.

(3) Apărarea principiilor prevăzute la alin. (1) este asigurată de către Colegiul Farmacistilor din România.

Art. 6. - (1) Exercitarea profesiei de farmacist se realizează prin următoarele activităti:

a) prepararea formelor farmaceutice ale medicamentelor;

b) fabricarea si controlul medicamentelor;

c) controlul medicamentelor într-un laborator pentru controlul medicamentelor;

d) depozitarea, conservarea si distribuirea medicamentelor en gros;

e) prepararea, controlul, depozitarea si distributia medicamentelor în farmacii deschise publicului;

f) prepararea, controlul, depozitarea si eliberarea medicamentelor din farmaciile de spital;

g) acordarea de informatii si consultantă privind medicamentele.

(2) Farmacistul, în conformitate cu pregătirea sa universitară, este competent să exercite si alte activităti profesionale, precum:

a) colaborare cu medicul pentru stabilirea si urmărirea terapiei pacientului;

b) farmacovigilentă;

c) fabricarea, controlul, depozitarea, conservarea si distributia produselor din plante, suplimentelor nutritive, produselor igieno-cosmetice, dispozitivelor medicale, medicamentelor de uz veterinar, substantelor farmaceutice active si auxiliare;

d) analize în laboratoare de biochimie, toxicologie si igienă a mediului si alimentelor;

e) marketing si management farmaceutic;

f) activităti didactice sau administratie sanitară.

(3) În toate activitătile prevăzute la alin. (1) farmacistul are deplină răspundere si drept de decizie.

Art. 7. - (1) În exercitarea profesiei farmacistul trebuie să dovedească profesionalism, devotament, corectitudine, disponibilitate si respect fată de persoana care i se adresează pentru obtinerea serviciilor farmaceutice necesare.

(2) La absolvirea institutiei de învătământ din România farmacistul va depune următorul jurământ:

“În întreaga mea activitate de farmacist voi da dovadă de o atitudine profund umană fată de om si colectivitate.

Voi respecta demnitatea si personalitatea bolnavului, exercitând profesiunea cu constiinciozitate, respectând normele de etică si de deontologie farmaceutică.

Voi fi corect cu mine însumi si cu confratii mei, cărora le voi cere colaborarea, si nu voi refuza să le acord sprijinul, când mi se va cere, în interesul bolnavului.

Voi păstra secretele încredintate de pacienti, chiar si după decesul acestora.

Nu voi accepta sub nici un motiv ca activitatea mea de farmacist să fie utilizată împotriva sănătătii si vietii omului.

Voi fi răbdător si întelegător fată de cel care, datorită bolii, nu-mi acordă respectul cuvenit.

Jur, pe onoare, în mod solemn si liber!”

Art. 8. - (1) Profesia de farmacist poate fi exercitată pe teritoriul României de persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele conditii:

a) detin un titlu oficial de calificare în farmacie, conform legii;

b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege;

c) sunt membri ai Colegiului Farmacistilor din România;

d) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de farmacist.

(2) Farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, au, în exercitarea profesiei, aceleasi drepturi si obligatii ca si farmacistii cetăteni români, membri ai Colegiului Farmacistilor din România.

Art. 9. - (1) Profesia de farmacist se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însusite, după cum urmează:

a) farmacist;

b) farmacist, specialist în una dintre specialitătile farmaceutice prevăzute de Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală;

c) farmacist primar în una dintre specialitătile farmaceutice prevăzute de Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si cetătenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care detin un titlu oficial de calificare în farmacie, precum si experienta profesională complementară prevăzută la art. 16, atunci când este cazul, si care exercită profesia în România.

 

SECTIUNEA a 2-a

Nedemnităti si incompatibilităti

 

Art. 10. - Este nedemn să exercite profesia de farmacist:

a) farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească pentru săvârsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitătii sau vietii, în împrejurări legate de exercitarea profesiei de farmacist, si pentru care nu a intervenit reabilitarea;

b) farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdictiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau disciplinară.

Art. 11. - (1) Exercitarea profesiei de farmacist este incompatibilă cu:

a) profesia de medic;

b) oricare ocupatie de natură a aduce atingere demnitătii profesiei de farmacist sau bunelor moravuri, conform Codului deontologic al farmacistului;

c) starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei de farmacist.

(2) În termen de 10 zile de la nasterea situatiei de incompatibilitate, farmacistul este obligat să anunte colegiul al cărui membru este.

(3) Presedintele colegiului din care face parte farmacistul poate desemna o comisie special constituită pentru fiecare caz în parte, alcătuită din 3 farmacisti primari, pentru a confirma sau a infirma situatia de

incompatibilitate prevăzută la alin. (1) lit. a) si b). În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), acesta poate solicita organelor în drept confirmarea sau infirmarea stării de incompatibilitate.

(4) Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă de drept calitatea de membru al Colegiului Farmacistilor din România si dreptul de exercitiu al profesiei.

 

SECTIUNEA a 3-a

Autorizarea exercitării profesiei de farmacist

 

Art. 12. - (1) Exercitarea profesiei de farmacist se face pe baza certificatului de membru al Colegiului Farmacistilor din România, care se acordă de către acesta.

(2) Certificatul de membru al Colegiului Farmacistilor din România se acordă pe baza următoarelor acte:

a) titlurile oficiale de calificare în profesia de farmacist, prevăzute de lege;

b) certificatul de cazier judiciar;

c) certificatul de sănătate;

d) declaratie pe propria răspundere privind îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 10 si 11.

(3) Exercitarea profesiei în cazul farmacistilor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, se face în baza documentelor eliberate conform prevederilor art. 19 si în conditiile prevăzute la art. 29.

Art. 13. - Farmacistii care au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, potrivit legii, pot fi mentinuti, la cerere, în activitatea profesională, pe baza autorizării anuale a Colegiului Farmacistilor din România si a aprobării angajatorului.

Art. 14. - În farmaciile de spital, farmacistul este autorizat să elibereze medicamente numai pentru sectiile spitalului.

 

CAPITOLUL II

Dispozitii privind exercitarea profesiei de farmacist pe teritoriul României de către farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European  sau ai Confederatiei Elvetiene

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii privind dreptul utilizării titlului de formare

 

Art. 15. - (1) Farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care exercită profesia de farmacist în România, au dreptul de a atasa, la titlul profesional prevăzut la art. 9, titlul licit de formare obtinut în statul membru de origine sau de provenientă în limba acelui stat si, eventual, abrevierea lui.

Titlul licit de formare va fi însotit de numele si locul institutiei sau al organului emitent.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară neînsusită de beneficiar, acesta va utiliza, în exercitiul profesiei, forma corespunzătoare a titlului, indicată de autoritătile

competente române.

Art. 16. - În cazul în care accesul la una dintre activitătile prevăzute la art. 6 sau exercitarea acesteia necesită, în afara titlului oficial de calificare de farmacist prevăzut de lege, si o experientă profesională

complementară, autoritătile competente române recunosc certificatul emis de statul membru de origine sau de provenientă a posesorului, prin care se atestă că acesta a desfăsurat activitatea în cauză în acel stat pentru o perioadă de timp echivalentă cu cea prevăzută de legislatia română pentru activitatea în cauză.

 

SECTIUNEA a 2-a

Dispozitii privind facilitarea exercitării dreptului de stabilire

 

Art. 17. - În vederea primului acces la una dintre activitătile profesionale, farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei

Elvetiene, stabiliti în România, vor prezenta autoritătilor competente române certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenientă sau, în lipsa acestuia, un document echivalent emis de acel stat.

Art. 18. - (1) Pentru accesul la una dintre activitătile prevăzute la art. 6 sau pentru exercitiul acesteia, farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, vor prezenta autoritătilor competente române certificatul de sănătate fizică si psihică eliberat de statul membru de origine sau de provenientă.

(2) În situatia în care, pentru accesul si exercitiul activitătii prevăzute la alin. (1), statul membru de origine sau de provenientă nu impune o astfel de cerintă si, în consecintă, nu emite cetătenilor săi un astfel de document, autoritătile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

Art. 19. - (1) Solicitările farmacistilor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul în România la una dintre activitătile farmaceutice se solutionează de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Colegiul Farmacistilor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către cel interesat.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele documente:

a) documentul de identitate;

b) diploma de farmacist obtinută în România, diploma de farmacist obtinută sau, după caz, recunoscută într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat apartinând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei si Cercetării în cazul diplomelor de farmacist obtinute într-un stat tert si care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;

c) certificatul de sănătate emis de statul membru de origine sau de provenientă, iar în lipsa acestuia, atestatul echivalent certificatului de sănătate emis de statul respectiv;

d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenientă, în cazul în care intrarea în profesie se face în România, iar în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.

(3) Deciziile autoritătilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanta de contencios administrativ.

(4) În situatia prevăzută la art. 21, cererea de reexaminare suspendă termenul legal de solutionare.

Autoritătile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate, în aceste situatii.

Art. 20. - Farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România si care, în timpul exercitării profesiei, încalcă dispozitiile, legile si regulamentele profesiei, răspund potrivit legii.

Art. 21. - (1) Atunci când autoritătile competente române au cunostintă de fapte grave si precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activitătii profesionale sau asupra exercitării profesiei de farmacist în România, comise de farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România si în afara teritoriului său, acestea informează statul de origine sau de provenientă a celor în cauză.

(2) Autoritătile competente române comunică statului membru gazdă informatiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă, precum si cu privire la sanctiunile penale interesând exercitiul profesiei de farmacist, aplicate farmacistilor pe durata exercitării profesiei în România.

(3) Autoritătile competente române analizează informatiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave si precise comise de farmacistii cetăteni români sau care provin din România, anterior stabilirii acestora în statul membru gazdă si în afara teritoriului său, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activitătii profesionale sau asupra exercitării profesiei de farmacist în acel stat. Autoritătile competente române decid asupra naturii si amplorii investigatiilor pe care le întreprind în situatiile pentru care au fost sesizate si comunică statului membru gazdă, în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia, consecintele care rezultă cu privire la atestatele si documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(4) Autoritătile competente române asigură confidentialitatea informatiilor transmise.

Art. 22. - Documentele prevăzute la art. 17, 18 si 21 sunt valabile 3 luni de la data emiterii.

Art. 23. - (1) Farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care exercită profesia de farmacist în România, au obligatia de a se informa la autoritătile competente cu privire la legislatia care reglementează sectorul de sănătate, domeniul securitătii sociale, precum si cu privire la Codul deontologic al farmacistului.

(2) În vederea furnizării informatiilor prevăzute la alin. (1), autoritătile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale si centrale birouri de informare legislativă.

 

CAPITOLUL III

Organizarea si functionarea

Colegiului Farmacistilor din România

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 24. - (1) Colegiul Farmacistilor din România se organizează si functionează ca organizatie profesională, de interes public, apolitică si fără scop patrimonial, având ca principal obiect de activitate controlul si supravegherea exercitării profesiei de farmacist împreună cu Ministerul Sănătătii.

(2) Colegiul Farmacistilor din România are autonomie institutională si îsi exercită atributiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

Art. 25. - (1) Colegiul Farmacistilor din România se organizează si functionează pe criterii teritoriale, la nivel national si judetean, respectiv la nivelul municipiului Bucuresti.

(2) Între Colegiul Farmacistilor din România si colegiile teritoriale există raporturi de autonomie functională, organizatorică si financiară.

(3) Sediul Colegiului Farmacistilor din România este în municipiul Bucuresti.

 

SECTIUNEA a 2-a

Atributiile Colegiului Farmacistilor din România

 

Art. 26. - Colegiul Farmacistilor din România are următoarele atributii:

a) asigură aplicarea legilor, regulamentelor si normelor care organizează si reglementează exercitarea profesiei de farmacist;

b) apără demnitatea si promovează drepturile si interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apără onoarea, libertatea si independenta profesională a farmacistului, precum si dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului profesional; asigură respectarea de către farmacisti a obligatiilor ce le revin;

c) elaborează si adoptă Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului Farmacistilor din România si Codul deontologic al farmacistului;

d) controlează si supraveghează modul de exercitare a profesiei de farmacist, indiferent de forma de exercitare si de unitatea la care se desfăsoară, asigurând aplicarea legilor si regulamentelor specifice;

e) colaborează cu Ministerul Sănătătii si cu Ministerul Educatiei si Cercetării la formarea, specializarea si perfectionarea pregătirii profesionale a farmacistilor;

f) avizează, conform regulamentelor de organizare si functionare a unitătilor farmaceutice, fisa de atributii a postului de farmacist, întocmită obligatoriu la nivelul fiecărei farmacii;

g) actionează, atât singur, cât si împreună cu institutiile publice, în vederea asigurării calitătii actului profesional în unitătile farmaceutice;

h) stabileste capacitatea de contractare a farmaciilor aflate în raporturi contractuale cu sistemul de asigurări sociale de sănătate, în functie de criteriile elaborate de către Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România si Ministerul Sănătătii;

i) colaborează cu Ministerul Sănătătii si îl sprijină, prin reprezentantii săi, în activitatea de inspectie farmaceutică organizată de Ministerul Sănătătii;

j) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional si a tematicii de concurs;

k) împreună cu Ministerul Sănătătii si Ministerul Educatiei si Cercetării organizează forme de educatie continuă si de ridicare a gradului de competentă profesională a membrilor săi;

l) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenta profesională si dreptul de decizie profesională ale farmacistului;

m) reprezintă si apără interesele membrilor, la solicitarea acestora, în fata angajatorilor;

n) promovează si stabileste relatii pe plan extern cu institutii si organizatii similare;

o) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea reglementărilor profesiei de farmacist;

p) organizează judecarea cazurilor de încălcare a normelor de deontologie profesională ori a celor care reglementează exercitarea profesiei sau a actului profesional;

q) stabileste, în functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă profesională pentru membrii săi;

r) organizează centre de pregătire lingvistică, necesare pentru exercitarea activitătii profesionale de către farmacistii cetăteni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;

s) avizează, conform legii, structura retelei farmaceutice la nivel national.

Art. 27. - În exercitarea atributiilor prevăzute de prezenta lege, Colegiul Farmacistilor din România, prin structurile nationale sau teritoriale, are dreptul de a formula actiune în justitie în nume propriu sau în numele membrilor săi.

Art. 28. - (1) Colegiul Farmacistilor din România participă, alături de celelalte institutii implicate, la elaborarea contractului-cadru privind furnizarea serviciilor farmaceutice în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate si, împreună cu casele de asigurări de sănătate teritoriale, stabileste necesarul estimativ de servicii farmaceutice si îl prezintă Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

(2) În cadrul Colegiului Farmacistilor din România se va înfiinta o comisie care va urmări îndeplinirea de către farmaciile aflate în raporturi contractuale cu sistemul de asigurări sociale de sănătate a obligatiilor contractuale. În acest sens, comisia va colabora cu toate institutiile implicate si va actiona prin toate mijloacele legale pentru îndeplinirea obligatiilor contractuale de către toate părtile implicate.

(3) Trimestrial, comisia va prezenta, în baza datelor furnizate de partenerii contractuali, consiliului judetean al Colegiului Farmacistilor din România si, respectiv, celui al municipiului Bucuresti un raport privind modul în care farmaciile respectă obligatiile contractuale si drepturile asiguratilor, problemele apărute în urma derulării raporturilor contractuale si propune măsurile ce trebuie luate în vederea îmbunătătirii activitătii farmaciilor.

 

SECTIUNEA a 3-a

Membrii Colegiului Farmacistilor din România

 

Art. 29. - (1) În vederea exercitării profesiei de farmacist, farmacistii cetăteni români si farmacistii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai

Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, au obligatia să se înscrie în Colegiul Farmacistilor din România.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi au de drept calitatea de membru al Colegiului Farmacistilor din România toti farmacistii înscrisi până la acea dată.

(3) Calitatea de membru al Colegiului Farmacistilor din România o pot păstra, la cerere, si farmacistii pensionari care au practicat profesia de farmacist.

(4) Membrii Colegiului Farmacistilor din România sunt înscrisi în Registrul farmacistilor din România, care se publică periodic.

Art. 30. - (1) La cerere, membrii Colegiului Farmacistilor din România care, din motive obiective, întrerup pe o durată de până la 5 ani exercitarea profesiei de farmacist pot solicita suspendarea calitătii de membru pe acea durată.

(2) Pe durata suspendării la cerere a calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România, se suspendă obligatiile si drepturile ce decurg din prezenta lege.

(3) Întreruperea exercitării profesiei de farmacist pe o durată mai mare de 5 ani atrage, de drept, pierderea calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România.

(4) O nouă înscriere se poate face numai în conditiile prezentei legi si cu avizul favorabil al Consiliului national al Colegiului Farmacistilor din România.

Art. 31. - Farmacistii care doresc să exercite profesia se înscriu ca membri ai Colegiului Farmacistilor din România la colegiul teritorial în raza căruia se află unitatea la care îsi desfăsoară activitatea sau la colegiul teritorial în raza căruia îsi au domiciliul sau resedinta, dacă nu au încă un loc de muncă.

 

SECTIUNEA a 4-a

Drepturile si obligatiile membrilor

Colegiului Farmacistilor din România

 

Art. 32. - Membrii Colegiului Farmacistilor din România au următoarele drepturi:

a) să aleagă si să fie alesi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau nationale ale Colegiului Farmacistilor din România;

b) să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Farmacistilor din România si să primească informatiile solicitate;

c) să participe la orice actiune a Colegiului Farmacistilor din România si să fie informati în timp util despre aceasta;

d) să folosească, împreună cu membrii săi de familie, toate dotările sociale, profesionale, culturale si sportive ale Colegiului Farmacistilor din România si ale colegiilor locale;

e) să poarte însemnele Colegiului Farmacistilor din România;

f) să conteste sanctiunile primite;

g) să solicite ajutoare materiale pentru situatii deosebite, atât personal, cât si prin membrii lor de familie.

Art. 33. - Obligatiile membrilor Colegiului Farmacistilor din România sunt următoarele:

a) să facă dovada cunoasterii normelor de deontologie profesională si a celor care reglementează organizarea si functionarea corpului profesional; modalitatea de testare a cunostintelor de deontologie si a legislatiei profesionale se stabileste de către Consiliul National al Colegiului Farmacistilor din România;

b) să respecte dispozitiile Regulamentului de organizare si functionare a Colegiului Farmacistilor din România, Codul deontologic al farmacistului, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Farmacistilor din România si regulamentele profesiei;

c) să rezolve sarcinile ce le-au fost încredintate în calitate de membri sau reprezentanti ai corpului profesional;

d) să participe la manifestările initiate de organele de conducere, la activitătile profesionale ori de pregătire profesională initiate ori organizate de către organele de conducere nationale sau locale;

e) să participe la sedintele ori adunările la care au fost convocati;

f) să execute cu bună-credintă sarcinile ce decurg din hotărârile organelor de conducere ale corpului profesional;

g) să se abtină de la deliberările organelor de conducere în care sunt alesi, în cazul în care, în îndeplinirea unor atributii ale acestor organe, au un interes propriu;

h) să păstreze secretul profesional;

i) să păstreze, în cadrul profesiei, confidentialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor si voturilor exprimate în organele de conducere;

j) să respecte normele, principiile si îndatoririle deontologiei profesionale si să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România;

k) să achite, în termenul stabilit, cotizatia datorată în calitate de membru al Colegiului Farmacistilor din România;

l) să rezolve litigiile cu alti membri, în primul rând prin intermediul medierii de către comisiile de specialitate din cadrul Colegiului Farmacistilor din România;

m) să execute cu bună-credintă atributiile ce le revin în calitate de reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Farmacistilor din România, ale colegiilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.

Art. 34. - Obligatiile membrilor Colegiului Farmacistilor din România, ce decurg din calitatea lor specială de farmacisti, sunt următoarele:

a) să respecte si să aplice în orice împrejurare normele de deontologie farmaceutică;

b) să nu aducă prejudicii reputatiei corpului profesional sau a altor membri, respectând statutul de corp profesional al Colegiului Farmacistilor din România;

c) să actioneze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea cresterii gradului de pregătire profesională si cunoasterii noutătilor profesionale;

d) să respecte drepturile legale ale pacientilor;

e) să acorde, cu promptitudine, asistentă farmaceutică de urgentă, ca o îndatorire fundamentală, profesională si civică.

Art. 35. - (1) În vederea cresterii gradului de pregătire profesională si asigurării unui nivel ridicat al cunostintelor profesionale, farmacistii sunt obligati să urmeze un număr de cursuri de pregătire si alte forme de educatie continuă si informare în domeniul stiintelor profesionale, pentru cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Colegiul Farmacistilor din România. Sunt creditate programele, precum si celelalte forme de educatie farmaceutică continuă avizate de către Colegiul Farmacistilor din România.

(2) Farmacistilor care nu realizează pe parcursul a 3 ani numărul minim de credite de educatie profesională continuă stabilit de Consiliul National al Colegiului Farmacistilor din România li se suspendă dreptul de practică, până la realizarea numărului de credite respectiv.

 

SECTIUNEA a 5-a

Organizarea si functionarea

 

A. Organizarea la nivel teritorial

 

Art. 36. - (1) La nivelul fiecărui judet, respectiv al municipiului Bucuresti, se organizează câte un colegiu al farmacistilor, format din toti farmacistii cu drept de liberă practică din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

(2) Colegiile farmacistilor au personalitate juridică, patrimoniu si buget propriu.

(3) Personalitatea juridică se dobândeste de la data constituirii si înregistrării la administratia financiară în raza căreia se află sediul institutiei.

(4) Sediul colegiului este în orasul de resedintă a judetului, respectiv în municipiul Bucuresti, pentru Colegiul Farmacistilor Bucuresti.

(5) Nici un colegiu teritorial nu poate functiona în afara Colegiului Farmacistilor din România.

Art. 37. - Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt:

a) adunarea generală a farmacistilor;

b) consiliul;

c) biroul consiliului;

d) presedintele.

Art. 38. - (1) Adunarea generală este formată din toti farmacistii cu drept de practică, înscrisi în colegiul respectiv.

(2) Adunarea generală se întruneste anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului, si adoptă hotărâri cu majoritate simplă, în prezenta a 2/3 din membrii săi. Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de 2/3, după 10 zile se organizează o nouă sedintă, cu aceeasi ordine de zi, care va adopta hotărâri, indiferent de numărul membrilor prezenti, dar nu mai putin de jumătate plus unu din totalul membrilor.

(3) Adunarea generală are următoarele atributii:

a) aprobă proiectul de buget al colegiului si, în baza raportului cenzorilor, descarcă de gestiune consiliul pentru anul fiscal încheiat;

b) alege, dintre membrii săi, consiliul colegiului si reprezentantii în Adunarea generală natională a Colegiului Farmacistilor din România;

c) stabileste indemnizatia de sedintă a membrilor comisiei de disciplină;

d) alege comisia de cenzori a colegiului.

Art. 39. - (1) Membrii consiliului structurilor teritoriale si reprezentantii în Adunarea generală natională se aleg pe o perioadă de 4 ani de către adunările generale teritoriale prin vot secret si în conditiile participării a minimum 2/3 din membrii adunării generale.

(2) Dacă la adunarea de alegeri nu se realizează conditia de participare, după două săptămâni se va organiza un nou scrutin care va alege reprezentantii, indiferent de numărul participantilor.

Art. 40. - (1) Consiliul colegiului are un număr de membri proportional cu numărul farmacistilor înscrisi în evidenta colegiului la data organizării alegerilor, după cum urmează:

a) 7 membri, pentru un număr de până la 100 de farmacisti înscrisi;

b) 11 membri, pentru un număr de 101 până la 500 de farmacisti înscrisi;

c) 13 membri, pentru un număr de 501 până la 1.000 de farmacisti înscrisi;

d) 19 membri, pentru un număr de peste 1.000 de farmacisti înscrisi.

(2) Consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti, după caz, are un număr de 3-11 membri supleanti, alesi de adunarea generală.

Art. 41. - Consiliul colegiului teritorial exercită atributiile prevăzute de lege si date în competenta sa prin Statutul Colegiului Farmacistilor din România sau prin hotărârea Consiliului national.

Art. 42. - (1) Consiliul colegiului teritorial, în prima sedintă organizată în termen de maximum 5 zile de la alegere, alege biroul consiliului.

(2) Biroul consiliului este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar.

B. Organizarea la nivel national

Art. 43. - (1) Colegiul Farmacistilor din România este format din toti farmacistii înscrisi în colegiile teritoriale.

(2) Colegiul Farmacistilor din România are personalitate juridică, patrimoniu si buget propriu. Bugetul se formează din contributia colegiilor teritoriale în cote stabilite de Consiliul national. Patrimoniul poate fi folosit si în activităti producătoare de venituri, în conditiile legii.

Art. 44. - Organele de conducere, la nivel national, ale Colegiului Farmacistilor din România, sunt:

a) Adunarea generală natională;

b) Consiliul national;

c) Biroul executiv;

d) presedintele.

Art. 45. - (1) Adunarea generală natională este alcătuită din presedintii colegiilor teritoriale si reprezentanti alesi de adunările generale locale prin vot direct si secret.

(2) Norma de reprezentare în adunarea generală este de 1/50 de membri.

(3) Reprezentantii în adunarea generală sunt alesi pe o durată de 4 ani.

(4) Proportional cu numărul de farmacisti înscrisi în evidenta colegiului teritorial se vor alege 3-11 membri supleanti.

Art. 46. - Adunarea generală natională are următoarele atributii:

a) adoptă Statutul Colegiului Farmacistilor din România, precum si Codul deontologic al farmacistului;

b) aprobă modificarea acestora;

c) aprobă bugetul de venituri si cheltuieli si executia celui pentru exercitiul financiar expirat;

d) alege, dintre membrii săi, comisia de cenzori;

e) adoptă declaratii care să reflecte pozitia Colegiului Farmacistilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveste profesia de farmacist ori statutul farmacistului în societate.

Art. 47. - (1) Adunarea generală natională adoptă hotărâri în prezenta a cel putin 2/3 din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.

(2) Dacă la prima convocare nu se realizează conditia de cvorum, după două săptămâni se va organiza o altă sedintă, cu aceeasi ordine de zi, care va putea adopta hotărâri, indiferent de numărul membrilor prezenti, cu exceptia situatiilor prevăzute la art. 46 lit. a) si b), pentru care este necesară conditia de cvorum prevăzută de lege.

(3) Adunarea generală natională se întruneste în sedintă ordinară în primul trimestru al anului în curs.

Art. 48. - Adunarea generală natională este condusă de către Presedintele Colegiului Farmacistilor din România.

Art. 49. - (1) Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România este alcătuit din presedintii colegiilor teritoriale, 3 reprezentanti ai Colegiului Farmacistilor din Bucuresti, respectiv presedintele si 2 vicepresedinti si câte un reprezentant al farmacistilor din fiecare minister ori institutie centrală cu retea sanitară proprie. Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România poate fi asistat, cu rol consultativ, de către un reprezentant al Academiei de Stiinte Medicale, Ministerului Sănătătii, Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, Ministerului Justitiei.

(2) Reprezentantii în Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România sunt alesi pe o durată de 4 ani.

(3) Cheltuielile cu deplasarea si diurna reprezentantilor în Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România vor fi suportate de către colegiile ai căror reprezentanti sunt.

(4) Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România se întruneste legal în prezenta a cel putin 2/3 din numărul reprezentantilor stabiliti la alin. (1).

Art. 50. - Consiliul national lucrează în prezenta a 2/3 din numărul membrilor cu drept de vot si decide cu o majoritate absolută de voturi, cu exceptia deciziilor referitoare la cotizatie, pentru care sunt necesare voturile favorabile a 2/3 din numărul total al membrilor.

Art. 51. - Deciziile Consiliului national al Colegiului Farmacistilor din România sunt obligatorii pentru colegiile locale si pentru toti farmacistii care practică profesia de farmacist în România.

Art. 52. - Atributiile Consiliului national sunt următoarele:

a) elaborează Statutul Colegiului Farmacistilor din România, precum si proiectele de modificare a acestuia;

b) elaborează Codul deontologic al farmacistului, precum si proiectele de modificare a acestuia;

c) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea Nomenclatorului de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală;

d) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea tematicilor, metodologiilor, concursurilor si examenelor pentru farmacisti;

e) stabileste sistemul de credite de educatie continuă, pe baza căruia se evaluează activitatea de perfectionare profesională a farmacistilor;

f) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea normelor privind exercitarea profesiei de farmacist pe teritoriul României;

g) colaborează cu Ministerul Sănătătii si Ministerul Educatiei si Cercetării la elaborarea strategiei si programelor privind dezvoltarea învătământului farmaceutic;

h) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea principiilor si criteriilor privind teritorializarea si înfiintarea de noi farmacii, laboratoare si depozite farmaceutice;

i) fixează cotizatia care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare farmacist consiliului judetean sau al municipiului Bucuresti, stabilind partea din această cotizatie care trebuie virată către Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România;

j) gestionează bunurile Colegiului Farmacistilor din România si poate să creeze si să subventioneze actiuni interesând profesiunea, actiuni de întrajutorare sau de sponsorizare;

k) solutionează, prin comisiile de specialitate ale Colegiului Farmacistilor din România, în termen de 30 de zile de la înregistrare, contestatiile formulate împotriva deciziilor date de consiliile judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, în conformitate cu regulamentele proprii;

l) alege, dintre membrii săi, Biroul executiv al Colegiului Farmacistilor din România;

m) propune Adunării generale nationale proiectul privind bugetul de venituri si cheltuieli al Colegiului Farmacistilor din România;

n) alege, dintre membrii săi, pe cei care vor forma comisiile de lucru;

o) stabileste indemnizatiile membrilor biroului executiv si indemnizatia de sedintă a membrilor Comisiei superioare de disciplină;

p) avizează reînscrierea farmacistilor care au pierdut calitatea de membru al Colegiului Farmacistilor din România, conform Codului deontologic al farmacistului.

Art. 53. - Consiliul national stabileste strategia si planul anual de control si supraveghere a modului de exercitare a profesiei de farmacist, precum si a conditiilor în care se desfăsoară aceasta.

Art. 54. - Biroul executiv al Colegiului Farmacistilor din România este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar general, alesi în mod individual de către Consiliul national dintre membrii săi.

Art. 55. - Atributiile Biroului executiv:

a) asigură activitatea permanentă a Colegiului Farmacistilor din România între sedintele Consiliului national;

b) aprobă angajarea de personal si asigură executia bugetului Colegiului Farmacistilor din România;

c) întocmeste raportul anual de activitate si gestiune, pe care îl supune aprobării Consiliului national;

d) acceptă donatiile, legatele si sponsorizările făcute Colegiului Farmacistilor din România;

e) execută hotărârile Adunării generale nationale si ale Consiliului national;

f) elaborează si supune spre avizare Consiliului national proiectul bugetului de venituri si cheltuieli, pe baza bugetelor de venituri si cheltuieli ale colegiilor teritoriale;

g) informează Consiliul national cu privire la deciziile emise între sedintele Consiliului;

h) îndeplineste orice alte sarcini stabilite de către Consiliul national.

Art. 56. - Biroul executiv coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului national al Colegiului Farmacistilor din România.

Art. 57. - În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv, precum si membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizatie lunară, al cărei cuantum va fi aprobat, după caz, de Consiliul national, respectiv consiliile colegiilor teritoriale.

Art. 58. - Presedintele Biroului executiv al Consiliului national este presedintele Colegiului Farmacistilor din România.

Art. 59. - Atributiile Presedintelui Colegiului Farmacistilor din România sunt:

a) reprezintă Colegiul Farmacistilor din România în relatiile cu persoanele fizice si juridice din tară si din străinătate;

b) încheie contracte si conventii în numele Colegiului Farmacistilor din România, cu aprobarea Biroului executiv;

c) convoacă si conduce sedintele Adunării generale, ale Consiliului national;

d) aduce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, hotărârile Consiliului national date în sarcina sa si rezolvă problemele si lucrările curente;

e) angajează personalul de specialitate si administrativ;

f) îndeplineste orice alte sarcini încredintate de Consiliul national ori de Biroul executiv.

Art. 60. - (1) Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de conducere ale Colegiului Farmacistilor din România, atât la nivel national, cât si teritorial, farmacistii care detin functii de conducere în cadrul Ministerului Sănătătii, în cadrul structurilor descentralizate ale acestuia ori în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

(2) Farmacistii pentru care, pe timpul exercitării mandatului de membru al organelor de conducere, a survenit situatia de incompatibilitate, pierd de drept mandatul încredintat, urmând ca locul rămas vacant să fie ocupat, după caz, de primul membru aflat pe lista supleantilor sau prin organizarea unei noi alegeri.

 

SECTIUNEA a 6-a

Răspunderea disciplinară

 

Art. 61. - Farmacistul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor si regulamentelor profesionale, a Codului deontologic al farmacistului si a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Farmacistilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Farmacistilor din România, precum si pentru orice fapte săvârsite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale Colegiului Farmacistilor din România.

Art. 62. - (1) În cazurile prevăzute la art. 61, plângerea împotriva unui farmacist se depune la colegiul al cărui membru este.

(2) Biroul consiliului, în baza anchetei disciplinare efectuate de către departamentul de jurisdictie profesională, poate decide:

a) respinge plângerea ca vădit nefondată;

b) solicită completarea anchetei disciplinare;

c) dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplină.

(3) Împotriva deciziei de respingere a plângerii, persoana care a făcut plângerea poate depune contestatie la colegiul a cărui decizie se contestă. Aceasta se solutionează de către Biroul executiv al Consiliul national.

Art. 63. - (1) În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează si functionează o comisie de disciplină, constituită din 3 membri, independentă de conducerea colegiului, care judecă abaterile disciplinare săvârsite de farmacistii cuprinsi în acel colegiu.

(2) În cadrul Colegiului Farmacistilor din România se organizează si functionează Comisia superioară de disciplină, formată din 5 membri. Unul dintre membrii Comisiei superioare de disciplină este desemnat de către Ministerul Sănătătii.

(3) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Statutul Colegiului Farmacistilor din România, cu respectarea principiului egalitătii, a dreptului de apărare, precum si a principiului contradictorialitătii.

Art. 64. - (1) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiului teritorial sunt alesi de către adunarea generală judeteană, respectiv cea a municipiului Bucuresti, iar membrii Comisiei superioare de disciplină vor fi alesi de către Adunarea generală natională.

(2) Membrii comisiilor de disciplină vor fi alesi din rândul farmacistilor cu o vechime de peste 7 ani în profesie si care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.

(3) Functia de membru al comisiei de disciplină este incompatibilă cu orice altă functie în cadrul Colegiului Farmacistilor din România.

(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplină este de 4 ani.

(5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează în următoarele situatii: pierderea calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România, prin numirea unui alt reprezentant, în cazul membrilor

desemnati de către Ministerul Sănătătii, ori prin deces.

Art. 65. - (1) Membrii comisiilor de disciplină se aleg prin vot secret si pe baza candidaturilor depuse.

(2) La nivel teritorial se va alege un număr de 5 membri, iar la nivel national 7 membri.

(3) Membrii comisiilor de disciplină îsi vor alege un presedinte, care conduce activitatea administrativă a comisiilor de disciplină.

(4) Presedintele comisiei de disciplină prezintă adunării generale raportul anual al activitătii comisiei de disciplină.

Art. 66. - (1) Sanctiunile disciplinare sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) suspendarea calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România pe o perioadă determinată, de la o lună la un an;

e) retragerea calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România.

(2) Retragerea calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România operează de drept pe durata stabilită de instanta de judecată prin hotărâre definitivă a instantei judecătoresti, cu privire la interzicerea exercitării profesiei.

(3) La sanctiunile prevăzute la alin. (1) se poate prevedea, după caz, obligarea celui sanctionat la efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie farmaceutică ori alte forme de pregătire profesională.

Art. 67. - (1) Decizia Comisiei de disciplină se comunică farmacistului cercetat disciplinar, persoanei care a făcut sesizarea, Ministerului Sănătătii, Biroului executiv al Colegiului Farmacistilor din România si persoanei cu care farmacistul sanctionat are încheiat contractul de muncă.

(2) În termen de 15 zile de la comunicare, persoanele si autoritătile prevăzute la alin. (1) pot contesta la Comisia superioară de disciplină decizia pronuntată.

Art. 68. - (1) Actiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 3 luni de la data săvârsirii faptei sau data luării la cunostintă.

(2) Sanctiunile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a)-c) se radiază în termen de 6 luni de la data executării lor, iar cea prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. d), în termen de un an de la data expirării perioadei de suspendare.

(3) În cazul aplicării sanctiunii prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. e), farmacistul poate face o nouă cerere de redobândire a calitătii de membru al colegiului după expirarea perioadei stabilite de instanta judecătorească prin hotărâre penală definitivă, prin care s-a dispus interdictia exercitării profesiei, sau după 2 ani de la data aplicării sanctiunii de către comisia de disciplină. Redobândirea calitătii de membru al Colegiului Farmacistilor din România se face în conditiile legii.

(4) În situatia în care, prin decizia comisiei de disciplină, au fost dispuse si măsurile prevăzute la art. 66 alin. (3), radierea sanctiunii se va face numai după prezentarea dovezii aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de comisia de disciplină.

(5) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sanctiunii aplicate constituie circumstantă agravantă care va fi avută în vedere la aplicarea unei noi sanctiuni.

Art. 69. - (1) Ancheta disciplinară se exercită prin persoane desemnate de către biroul consiliului teritorial sau, după caz, de către Biroul executiv al Colegiului Farmacistilor din România.

(2) Unitătile sanitare sau farmaceutice au obligatia de a pune la dispozitie comisiilor de disciplină sau persoanelor desemnate cu investigarea abaterii disciplinare documentele profesionale solicitate, precum si orice alte date si informatii necesare solutionării cauzei.

Art. 70. - Decizia pronuntată de Comisia superioară de disciplină, precum si cea pronuntată de Consiliul national pot fi contestate la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscriptie îsi desfăsoară activitatea farmacistul sanctionat, în termen de 30 de zile de la comunicare.

 

SECTIUNEA a 7-a

Venituri si cheltuieli

 

Art. 71. - Veniturile Colegiului Farmacistilor din România se constituie din:

a) taxa de înscriere;

b) cotizatii lunare ale membrilor;

c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice si juridice;

d) donatii si sponsorizări de la persoane fizice si juridice;

e) legate;

f) drepturi editoriale;

g) încasări din vânzarea publicatiilor proprii;

h) fonduri rezultate din manifestările culturale si stiintifice;

i) organizarea de cursuri de educatie profesională continuă;

j) alte surse.

Art. 72. - (1) Cotizatiile datorate si neplătite în termenul fixat de către consiliul teritorial de către membrii Colegiului Farmacistilor din România determină plata unor penalităti de întârziere în cuantumul prevăzut de dispozitiile legale aplicabile institutiilor publice.

(2) Aceeasi penalitate se va aplica si colegiilor teritoriale care nu varsă partea de cotizatie stabilită de către Consiliul national.

Art. 73. - (1) Neplata cotizatiei datorate de membrii Colegiului Farmacistilor din România pe o perioadă de 6 luni si după atentionarea scrisă a consiliului local se sanctionează cu suspendarea calitătii de membru al Colegiului, până la plata cotizatiei datorate.

(2) Sanctiunea se aplică de către comisia locală de disciplină, la sesizarea comisiei administrative si financiar-contabile a colegiului teritorial.

Art. 74. - Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Colegiului Farmacistilor din România, tarifele se stabilesc, după caz, de către Consiliul national, respectiv consiliul colegiului teritorial.

Art. 75. - (1) Cuantumul cotizatiei de membru al Colegiului Farmacistilor din România, precum si partea din aceasta care trebuie vărsată către forurile nationale se stabilesc de către Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România.

(2) Partea din cotizatie aferentă functionării structurii nationale va fi virată până cel mai târziu la sfârsitul lunii următoare aceleia pentru care a fost percepută cotizatia.

Art. 76. - (1) Partea de cotizatie datorată Colegiului Farmacistilor din România de către consiliile colegiilor teritoriale se va vira către acesta înaintea altor plăti.

(2) Obligatia urmăririi si efectuării vărsării cotei aferente Colegiului Farmacistilor din România revine presedintelui consiliului colegiului teritorial.

Art. 77. - Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea si functionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital, perfectionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse prin concurs farmacistilor, întrajutorarea farmacistilor cu venituri mici, crearea de institutii cu scop filantropic si stiintific, alte cheltuieli aprobate, după caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul national.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 78. - Practicarea profesiei de farmacist de o persoană care nu are această calitate constituie infractiune si se pedepseste conform Codului penal.

Art. 79. - (1) În vederea facilitării accesului la exercitarea profesiei de farmacist pe teritoriul României, Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Colegiul Farmacistilor din România, recunoaste calificările de farmacist, dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat apartinând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiană, de către cetătenii acestor state, iar încadrarea în muncă se face conform legii.

(2) Normele privind recunoasterea diplomelor, certificatelor si titlurilor de farmacist eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat apartinând Spatiului Economic European si de Confederatia Elvetiană cetătenilor acestora se elaborează de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Colegiul Farmacistilor din România, si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală se elaborează de către Ministerul Sănătătii si se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 80. - Atributiile Colegiului Farmacistilor din România nu pot fi exercitate de nici o altă asociatie profesională.

Membrii Colegiului Farmacistilor din România pot face parte si din alte asociatii profesionale.

Art. 81. - Codul deontologic al farmacistului, cu modificările si completările ulterioare, precum si deciziile Consiliului national care privesc organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 82. - Administratia publică locală, prin consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va sprijini colegiile judetene, respectiv al municipiului Bucuresti si Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din România în vederea asigurării, în conditiile legii, de spatii corespunzătoare pentru desfăsurarea activitătii, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 83. - Actualele organe de conducere ale Colegiului Farmacistilor din România de la nivel national si teritorial vor rămâne în functie si îsi vor exercita mandatul până la împlinirea duratei pentru care au fost alese.

Art. 84. - Colegiul Farmacistilor din România, înfiintat si organizat potrivit prezentei legi, este continuatorul de drept al Colegiului Farmacistilor din România, înfiintat potrivit legilor anterioare. Patrimoniul si, respectiv, drepturile si obligatiile anterior născute vor fi preluate de noua organizatie profesională, constituită potrivit prezentei legi.

Art. 85. - Farmacistul este obligat să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greseli în activitatea profesională.

Art. 86. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, cu modificările si completările ulterioare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în conditiile art. 77 alin. (2) si cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

 

Bucuresti, 28 iunie 2004.

Nr. 305.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind exercitarea profesiei de farmacist, precum si organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind exercitarea profesiei de farmacist, precum si organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 26 iunie 2004.

Nr. 525.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 SENATUL

 

LEGE

privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Exercitarea profesiei de medic

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în conditiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină. Acestea pot fi:

a) cetăteni ai statului român;

b) cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;

c) sotul si descendentii de gradul I aflati în întretinerea unui cetătean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăsoară legal activităti salariate sau nesalariate pe teritoriul României, indiferent de cetătenia acestora;

d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).

Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, termenul de medici cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene desemnează, prin asimilare, si medicii aflati în situatiile prevăzute la art. 1 lit. c) si d).

(2) În mod exclusiv, prin termenul de stat membru de origine sau de provenientă sau, după caz, stat membru gazdă se întelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat apartinând Spatiului Economic European sau Confederatia Elvetiană.

(3) Prin titlu oficial de calificare în medicină se întelege:

a) diploma de medic, eliberată de către o institutie de învătământ superior medico-farmaceutic acreditată din România;

b) certificatul de medic specialist, eliberat de Ministerul Sănătătii;

c) certificatul de medic primar, eliberat de Ministerul Sănătătii;

d) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină, eliberate conform normelor Uniunii Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, statele apartinând Spatiului Economic European sau de către Confederatia Elvetiană;

e) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină, dobândite într-un stat tert si recunoscute de unul dintre statele membre enumerate la lit. d) ori echivalate în România.

Art. 3. - Titlurile oficiale de calificare în medicină obtinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor apartinând Spatiului Economic European sau a Confederatiei Elvetiene se echivalează potrivit legii. Exceptie de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicină care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.

Art. 4. - Controlul si supravegherea exercitării profesiei de medic se realizează de către Colegiul Medicilor din România si de către Ministerul Sănătătii, denumite în continuare autorităti competente române.

Art. 5. - (1) Profesia de medic are ca principal scop asigurarea stării de sănătate prin prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea, mentinerea si recuperarea sănătătii individului si a colectivitătii.

(2) În vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitării profesiei, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate si respect fată de fiinta umană.

(3) Deciziile si hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul si drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienti, respectarea demnitătii umane, principiile eticii si deontologiei medicale, grija fată de sănătatea pacientului si sănătatea publică.

Art. 6. - (1) În scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independenta si libertatea profesională a medicului, precum si dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical.

(2) Având în vedere natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fată de pacientul său, medicul nu este functionar public.

(3) În legătură cu exercitarea profesiei si în limita competentelor profesionale, medicului nu-i pot fi impuse îngrădiri privind prescriptia si recomandările cu caracter medical, având în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligatia medicului de deosebit respect fată de fiinta umană si de loialitate fată de pacientul său, precum si dreptul medicului de a prescrie si recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.

(4) Timpul de muncă este în conformitate cu normele Organizatiei Mondiale a Sănătătii.

Art. 7. - (1) Cu exceptia cazurilor de fortă majoră, de urgentă ori când pacientul sau reprezentantii legali ori numiti ai acestuia sunt în imposibilitate de a-si exprima vointa sau consimtământul, medicul actionează respectând vointa pacientului si dreptul acestuia de a refuza sau de a opri o interventie medicală.

(2) Responsabilitatea medicală încetează în situatia în care pacientul nu respectă prescriptia sau recomandarea medicală.

Art. 8. - (1) Profesia de medic, indiferent de forma de exercitare, salariată si/sau independentă, se exercită numai de către medicii membri ai Colegiului Medicilor din România.

(2) Pentru accesul la una dintre activitătile de medic sau exercitiul acesteia, medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati, în caz de prestare temporară de servicii medicale, de la obligativitatea înscrierii în Colegiul Medicilor din România.

Art. 9. - (1) La primirea în rândurile Colegiului Medicilor din România, medicul va depune jurământul lui Hipocrate în formularea modernă adoptată de Asociatia Medicală Mondială în cadrul Declaratiei de la Geneva din anul 1975:

“O dată admis printre membrii profesiunii de medic, Mă angajez solemn să-mi consacru viata în slujba umanitătii.

Voi păstra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate,

Voi exercita profesiunea cu constiintă si demnitate,

Sănătatea pacientilor va fi pentru mine obligatia sacră,

Voi păstra secretele încredintate de pacienti, chiar si după decesul acestora,

Voi mentine, prin toate mijloacele, onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic,

Colegii mei vor fi fratii mei,

Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasă, religie, partid sau stare socială,

Voi păstra respectul deplin pentru viata umană de la începuturile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitătii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si:

a) medicilor cetăteni români stabiliti în străinătate;

b) medicilor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti în România;

c) medicilor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti în unul dintre aceste state si care solicită intrarea în profesie în România.

(3) Medicii prevăzuti la alin. (2) lit. b) si c) pot depune jurământul în limba română sau în una dintre limbile de circulatie din Uniunea Europeană.

Art. 10. - (1) Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele conditii:

a) detin un titlu oficial de calificare în medicină;

b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege;

c) sunt membri ai Colegiului Medicilor din România sau sunt înregistrati temporar la Colegiul Medicilor din România;

d) sunt apti din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic.

(2) Medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti pe teritoriul României, exercită profesia de medic cu aceleasi drepturi si obligatii ca si medicii cetăteni români membri ai Colegiului Medicilor din România.

Art. 11. - (1) Profesia de medic se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însusite, după cum urmează:

a) medic de medicină generală;

b) medic specialist în una dintre specialitătile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală;

c) medic primar în una dintre specialitătile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si cetătenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care detin un titlu oficial de calificare în medicină si care exercită profesia în România.

(3) Medicii care au obtinut certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România pot desfăsura activităti medicale conform pregătirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/si în sistemul privat, fie ca angajati, fie ca persoană fizică independentă pe bază de contract. În conditiile legii, medicii pot înfiinta cabinete de practică medicală.

Art. 12. - (1) Certificatele eliberate de autoritătile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ale Confederatiei Elvetiene, care atestă că medicul posesor, cetătean al acestora, este titular de drept câstigat, sunt recunoscute de autoritătile competente române, permitând exercitarea activitătilor de medic si, respectiv, de medic de familie, inclusiv în cadrul sistemului national de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Prin drept câstigat se întelege dreptul cetătenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene de a exercita activitătile de medic, precum si cele de medic generalist, inclusiv în cadrul sistemului de protectie socială al statului membru de origine sau de provenientă, în cazul în care acestia beneficiau de drept de liberă practică a profesiei si erau stabiliti în statul membru respectiv, anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE.

 

SECTIUNEA a 2-a

Nedemnităti si incompatibilităti

 

Art. 13. - Este nedemn de a exercita profesia de medic:

a) medicul care a fost condamnat definitiv pentru săvârsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitătii sau vietii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic si pentru care nu a intervenit reabilitarea;

b) medicul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdictiei de a exercita profesia, pe durata stabilită, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.

Art. 14. - (1) Exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu:

a) calitatea de angajat ori colaborator al unitătilor de productie ori de distributie de produse farmaceutice sau materiale sanitare;

b) calitatea de comerciant;

c) orice ocupatie de natură a aduce atingere demnitătii profesionale de medic sau bunelor moravuri, conform Codului de deontologie medicală;

d) starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei medicale.

(2) Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România si dreptul de exercitiu al profesiei.

(3) În termen de 10 zile de la aparitia situatiei de incompatibilitate, medicul este obligat să anunte colegiul al cărui membru este.

(4) La solicitarea medicului, la sesizarea oricărei persoane ori institutii interesate, presedintele colegiului din care face parte medicul poate constitui o comisie specială, pentru fiecare caz în parte, alcătuită din 3 medici primari, pentru a confirma sau infirma situatia de incompatibilitate.

 

SECTIUNEA a 3-a

Autorizarea exercitării profesiei de medic

 

Art. 15. - (1) Exercitarea profesiei de medic se face, după obtinerea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România, pe baza autorizatiei de liberă practică acordate de Ministerul Sănătătii, până la aderarea României la Uniunea Europeană, după care această competentă trece în responsabilitatea Colegiului Medicilor din România.

(2) Certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România se obtine pe baza următoarelor acte:

a) titlurile oficiale de calificare în medicină prevăzute de lege;

b) certificatul de cazier judiciar;

c) certificatul de sănătate;

d) declaratie pe propria răspundere privind îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 13 si 14.

(3) Colegiul Medicilor din România va comunica, din oficiu, în termen de 5 zile, Ministerului Sănătătii o copie a certificatului eliberat.

(4) Medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, exercită profesia pe baza documentelor emise conform art. 21 si în conditiile prevăzute la art. 35.

(5) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la obligativitatea obtinerii certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, precum si a autorizatiei de liberă practică a profesiei de medic. Accesul la activitătile de medic pe durata prestării serviciilor se face conform prevederilor art. 25.

Art. 16. - (1) Medicii au dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani femeile si 65 de ani bărbatii, cu exceptia doctorilor în medicină, care pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani femeile si 70 de ani bărbatii.

(2) Academicienii, profesorii, conferentiarii universitari si cercetătorii stiintifici gradul I si II care desfăsoară activităti medicale pot continua, la cerere, activitatea medicală până la vârsta de 65 de ani femeile si 70 de ani bărbatii.

Mentinerea în activitatea medicală, după împlinirea acestor vârste, se face cu acordul Colegiului Medicilor din România si aprobarea Ministerului Sănătătii.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) si (2) pot cere pensionarea la vârsta de 60 de ani bărbatii si 55 de ani femeile, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute de legislatia de asigurări sociale de stat.

(4) Medicii care au depăsit vârstele prevăzute la alin. (1) si (2) pot profesa în continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, numai în sectorul privat, pe baza autorizatiei anuale a Colegiului Medicilor din România, eliberat în urma examenului medical.

(5) Medicii care au împlinit vârsta de pensionare - 60 de ani femeile si 65 de ani bărbatii - nu pot detine functia de director general, director general adjunct, în cadrul Ministerului Sănătătii si al ministerelor si institutiilor centrale cu retea sanitară proprie, al directiilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor judetene de asigurări de sănătate, precum si functiile de director general si director general adjunct de spital, cu exceptia functiilor de director general si director general adjunct de spital clinic universitar si institute de cercetare, pentru persoanele prevăzute la alin. (2).

(6) Medicii detinuti sau internati din motive politice, aflati în situatiile prevăzute la art. 1 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, pot fi mentinuti, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică si medicilor care, din motive politice, au fost obligati să îsi întrerupă studiile o anumită perioadă, obtinându-si licenta cu întârziere, ori celor care au fost împiedicati să îsi reia activitatea profesională.

(7) Prin derogare de la prevederile alin. (4), medicii de familie stabiliti în mediul rural îsi pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătătii si Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

Art. 17. - (1) În cazul în care un medic îsi întrerupe activitatea profesională sau se află într-o situatie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România va reatesta competenta profesională a acestuia, în vederea reluării activitătii medicale.

(2) Procedura privind modalitătile si conditiile de verificare si atestare a nivelului profesional se stabileste de către Consiliul national al Colegiului Medicilor din România.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică si medicilor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România.

Art. 18. - (1) Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate constituie infractiune si se pedepseste conform Codului penal.

(2) Colegiul Medicilor din România, prin presedintele colegiului teritorial, este în drept să exercite actiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele judiciare sau autoritătile competente, pentru urmărirea si trimiterea în judecată a persoanelor care îsi atribuie sau care întrebuintează fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practică în mod nelegal medicina.

(3) Actiunea penală împotriva unui membru al Colegiului Medicilor din România cu privire la fapte ce au legătură cu exercitarea profesiei de medic se pune în miscare cu înstiintarea prealabilă a colegiului al cărui membru este medicul respectiv.

(4) Instantele de judecată civile sau penale, din oficiu, vor comunica Colegiului Medicilor din România hotărârile judecătoresti rămase definitive, prin care s-au pronuntat cu privire la fapte exercitate în timpul si în legătură cu profesia de către medici pe teritoriul României.

 

CAPITOLUL II

Dispozitii privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României de către medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii privind facilitarea dreptului de stabilire

 

Art. 19. - La intrarea în profesie, medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene vor prezenta autoritătilor române

competente certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenientă sau, în lipsa acestuia, un document echivalent emis de acel stat.

Art. 20. - (1) Pentru accesul la una dintre activitătile medicale sau pentru exercitiul acesteia, medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene vor prezenta autoritătilor competente române certificatul de sănătate fizică si psihică eliberat de statul membru de origine sau de provenientă.

(2) În situatia în care, pentru accesul si exercitiul activitătii prevăzute la alin. (1), statul membru de origine sau de provenientă nu impune o astfel de cerintă si, în consecintă, nu emite cetătenilor săi un astfel de document, autoritătile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

Art. 21. - (1) Cererile medicilor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul în România la una dintre activitătile medicale se solutionează de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către cel interesat.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele documente:

a) documentul de identitate;

b) diploma de medic obtinută în România, diploma de medic obtinută sau, după caz, recunoscută într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat apartinând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei si Cercetării în cazul diplomelor de medic obtinute într-un stat tert si care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;

c) în situatia medicilor specialisti, si diploma, certificatul sau titlul care atestă specializarea în una dintre specialitătile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală sau de normele Uniunii Europene, după caz;

d) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de provenientă;

e) certificatul de cazier judiciar, emis de statul membru de origine sau de provenientă, în cazul în care intrarea în profesie se face în România, iar în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.

(3) Deciziile autoritătilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanta de contencios administrativ.

(4) În situatia prevăzută la art. 22, cererea de reexaminare suspendă termenul legal de solutionare.

Autoritătile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situatii.

Art. 22. - (1) Atunci când autoritătile competente române au cunostintă de fapte grave si precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activitătii profesionale sau asupra exercitării profesiei de medic în România, comise de medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România si în afara teritoriului său, acestea informează statul membru de origine sau de provenientă al celor în cauză.

(2) Autoritătile competente române comunică statului membru gazdă informatiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă, precum si cu privire la sanctiunile penale interesând exercitiul profesiei de medic, aplicate medicilor pe durata exercitării profesiei în România.

(3) Autoritătile competente române analizează informatiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave si precise comise de medicii cetăteni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazdă si în afara teritoriului, sau fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activitătii profesionale sau asupra exercitării profesiei de medic în acel stat.

(4) Autoritătile competente române decid asupra naturii si amplorii investigatiilor pe care le întreprind în situatiile pentru care au fost sesizate si comunică statului membru gazdă, în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia, consecintele care rezultă cu privire la atestatele si documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(5) Autoritătile competente române asigură confidentialitatea informatiilor transmise.

Art. 23. - Documentele prevăzute la art. 19, 20 si 22 sunt valabile 3 luni de la data emiterii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Dispozitii cu privire la libera prestare a serviciilor medicale

 

Art. 24. - (1) Medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la obligatia înscrierii în Colegiul Medicilor din România, precum si de la plata cotizatiei de membru, atunci când solicită accesul la una dintre activitătile de medic, în vederea prestării temporare de servicii medicale în România.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt înregistrate automat la Colegiul Medicilor din România pe durata prestării temporare de servicii medicale, în vederea aplicării prevederilor art. 28, pe baza informării Ministerului Sănătătii.

(3) Exercitarea activitătilor de medic în aceste situatii se face cu drepturile si respectarea celorlalte obligatii prevăzute de lege pentru medicii cetăteni români.

(4) Atunci când, pe durata prestării temporare de servicii în România, persoanele enumerate la alin. (1) încalcă dispozitiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, autoritătile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliti.

Art. 25. - (1) Prestarea temporară de servicii medicale pe teritoriul României de către cetătenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state se face pe baza următoarelor documente:

a) declaratia prealabilă adresată autoritătilor competente române de către solicitant, declaratie în care se precizează durata de prestare a activitătii medicale, natura si locul de desfăsurare a acestor activităti. În cazuri urgente, declaratia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării acestor activităti;

b) dovezi prin care autoritătile competente ale statului membru în care este stabilit atestă că solicitantul exercită legal activitătile respective pe teritoriul acelui stat;

c) dovezi prin care autoritătile competente ale statului membru de origine sau de provenientă atestă că solicitantul este posesor al diplomelor, certificatelor sau altor titluri de medic prevăzute de normele UniuniiEuropene pentru prestarea activitătilor în cauză.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor.

Art. 26. - (1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România, medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la procedura de acreditare prevăzută de legislatia asigurărilor sociale de sănătate.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligatia de a informa în prealabil Casa Natională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României, iar în caz de urgentă, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.

Art. 27. - Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, autoritătile competente române vor retrage, după caz, temporar sau definitiv, dovezile prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. b) eliberate medicilor cetăteni români, precum si medicilor care întrunesc conditiile prevăzute la art. 1 lit. b)-d), stabiliti în România, în cazul în care acestora li se aplică sanctiunile prevăzute de lege cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei.

 

SECTIUNEA a 3-a

Dispozitii comune cu privire la dreptul de stabilire si libera prestare de servicii medicale

 

Art. 28. - Medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care, în timpul exercitării profesiei în România, încalcă dispozitiile, legile si regulamentele profesiei, răspund potrivit legii.

Art. 29. - (1) Medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care exercită profesia de medic în România au dreptul de a atasa la titlul profesional prevăzut la art. 11 titlul legal de formare obtinut în statul membru de origine sau de provenientă, în limba statului emitent si, eventual, abrevierea acestui titlu. Titlul de formare va fi însotit de numele si locul institutiei sau al organismului emitent.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară neînsusită de beneficiar, acesta va utiliza în exercitiul profesiei forma corespunzătoare a titlului, indicată de autoritătile competente române.

Art. 30. - (1) Medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti si care exercită profesia de medic în România, au obligatia de a se informa la autoritătile competente cu privire la legislatia din domeniul sănătătii, domeniul securitătii sociale, precum si cu privire la Codul de deontologie medicală.

(2) În vederea furnizării informatiilor prevăzute la alin. (1), autoritătile române competente vor organiza, la nivelul structurilor teritoriale si centrale, birouri de informare legislativă.

 

CAPITOLUL III

Organizarea si functionarea

Colegiului Medicilor din România

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 31. - (1) Colegiul Medicilor din România se organizează si functionează ca organizatie profesională a corpului medical, de interes public, apolitică si fără scop patrimonial, având ca principal obiect de activitate controlul si supravegherea exercitării profesiei de medic.

(2) Colegiul Medicilor din România are autonomie institutională si îsi exercită atributiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

Art. 32. - (1) Colegiul Medicilor din România se organizează si functionează pe criterii teritoriale, la nivel national si judetean, respectiv la nivelul municipiului Bucuresti.

(2) Între Colegiul Medicilor din România si colegiile teritoriale există raporturi de autonomie functională, organizatorică si financiară.

(3) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucuresti.

 

SECTIUNEA a 2-a

Atributiile Colegiului Medicilor din România

 

Art. 33. - (1) Colegiul Medicilor din România are următoarele atributii:

a) asigură aplicarea legilor, regulamentelor si normelor care organizează si reglementează exercitarea profesiei de medic;

b) apără demnitatea si promovează drepturile si interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apără onoarea, libertatea si independenta profesională a medicului, precum si dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului medical;

c) asigură respectarea de către medici a obligatiilor ce le revin fată de bolnav si de sănătatea publică;

d) elaborează si adoptă Statutul Colegiului Medicilor din România si Codul de deontologie medicală;

e) controlează si supraveghează modul de exercitare a profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare si de unitatea sanitară în care se desfăsoară, precum si aplicarea legilor si regulamentelor specifice;

f) colaborează cu Ministerul Sănătătii la formarea, specializarea si perfectionarea pregătirii profesionale a medicilor;

g) actionează, atât singur, cât si împreună cu autorităti/institutii publice cu atributii în domeniu, în vederea asigurării calitătii actului medical în unitătile medicale;

h) elaborează ghiduri si protocoale de practică medicală, criteriile si conditiile privind asigurarea calitătii actului medical, pe care le propune, spre aprobare, Ministerului Sănătătii;

i) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional si tematica de concurs;

j) organizează forme de educatie medicală continuă si de ridicare a gradului de competentă profesională a membrilor săi;

k) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea criteriilor si standardelor de dotare a cabinetelor de practică medicală independentă;

l) stabileste si reglementează regimul de publicitate a activitătilor medicale;

m) asigură cadrul necesar desfăsurării unei concurente loiale bazate exclusiv pe promovarea competentei profesionale;

n) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenta profesională a medicilor si dreptul acestora de decizie în exercitarea actului medical;

o) promovează si stabileste relatii pe plan extern cu institutii si organizatii similare;

p) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea reglementărilor din domeniul medical sau al asigurărilor sociale de sănătate;

q) reprezintă medicii cu practică independentă care desfăsoară activităti medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; în acest sens, se va organiza o comisie care va negocia conditiile si raporturile juridice ale acestei categorii de medici cu sistemul de asigurări sociale de sănătate;

r) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională, de deontologie medicală si de la regulile de bună practică profesională, în calitate de organ de jurisdictie profesională;

s) stabileste, în functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă profesională pentru membrii săi;

t) sprijină institutiile si actiunile de prevedere si asistentă medico-socială pentru medici si familiile lor;

u) participă, împreună cu Ministerul Educatiei si Cercetării si Ministerul Sănătătii, la stabilirea numărului anual de locuri în facultătile de medicină acreditate, precum si a numărului de locuri în rezidentiat;

v) organizează centre de pregătire lingvistică, necesare pentru exercitarea activitătii profesionale de către medicii cetăteni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;

x) participă la elaborarea contractului-cadru, în conditiile legii;

y) participă, alături de Ministerul Sănătătii, în mod egal, la constituirea comisiilor paritare de acreditare a medicilor.

(2) Colegiul Medicilor din România avizează înfiintarea cabinetelor medicale private indiferent de forma lor juridică si participă, prin reprezentanti anume desemnati, la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor din unitătile sanitare publice.

Art. 34. - În exercitarea atributiilor prevăzute de prezenta lege, Colegiul Medicilor din România, prin structurile nationale sau teritoriale, are dreptul de a formula actiune în justitie în nume propriu sau în numele membrilor săi.

 

SECTIUNEA a 3-a

Membrii Colegiului Medicilor din România

 

Art. 35. - (1) În vederea exercitării profesiei de medic, medicii cetăteni români si medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, au obligatia să se înscrie în Colegiul Medicilor din România.

(2) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România, care se eliberează la înscrierea în corpul profesional.

(3) Înscrierea în Colegiul Medicilor din România si eliberarea certificatului de membru se face numai pentru medicii care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b) si d) si au depus jurământul prevăzut la art. 9.

(4) Depunerea jurământului se va mentiona în certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România.

(5) Pot deveni, la cerere, membri ai Colegiului Medicilor din România si medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul din aceste state si care prestează temporar servicii medicale în România, cu respectarea prevederilor alin. (3).

(6) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România o pot păstra, la cerere, si medicii pensionari care au practicat profesia de medic.

(7) La data intrării în vigoare a prezentei legi, au de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România toti medicii înscrisi până la această dată.

(8) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt înscrisi într-un registru, care se face public anual de către Colegiul Medicilor din România.

(9) Evidenta si identificarea membrilor Colegiului Medicilor din România se vor putea face si prin folosirea codului numeric personal.

Art. 36. - (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor din România care, din motive obiective, întrerup pe o durată de până la 5 ani exercitarea profesiei de medic, pot solicita suspendarea calitătii de membru pe acea durată.

(2) Pe durata suspendării la cerere a calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România se suspendă obligatiile si drepturile ce decurg din prezenta lege.

(3) Întreruperea exercitării profesiei de medic pe o durată mai mare de 5 ani atrage, de drept, pierderea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România.

Art. 37. - (1) Medicii cetăteni români si medicii cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, care doresc să exercite profesia, se înscriu ca membri ai Colegiului Medicilor din România la colegiul teritorial în raza căruia se află unitatea la care urmează să îsi desfăsoare activitatea sau la colegiul teritorial în raza căruia îsi au domiciliul sau resedinta.

(2) Medicii luati în evidenta unui colegiu teritorial, dacă exercită activităti medicale si pe raza altui colegiu teritorial, sunt obligati să anunte si acest colegiu.

 

SECTIUNEA a 4-a

Drepturile si obligatiile membrilor Colegiului Medicilor din România

 

Art. 38. - Membrii Colegiului Medicilor din România au următoarele drepturi:

a) să aleagă si să fie alesi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau nationale ale Colegiului Medicilor din România;

b) să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Medicilor din România si să primească informatiile solicitate;

c) să participe la orice actiune a Colegiului Medicilor din România si să fie informati în timp util despre aceasta;

d) să folosească, împreună cu membrii lor de familie, toate dotările sociale, profesionale, culturale si sportive ale Colegiului Medicilor din România si ale colegiilor teritoriale;

e) să poarte însemnele Colegiului Medicilor din România;

f) să conteste sanctiunile primite;

g) să solicite ajutoare materiale pentru situatii deosebite, atât personal, cât si prin membrii lor de familie;

h) să beneficieze de asistentă medicală gratuită si medicamente gratuite, atât personal, cât si pentru membrii lor de familie.

Art. 39. - Obligatiile membrilor Colegiului Medicilor din România sunt următoarele:

a) să facă dovada cunoasterii normelor de deontologie profesională si a celor care reglementează organizarea si functionarea corpului profesional; modalitatea de testare a cunostintelor de deontologie si a legislatiei profesionale se stabileste de Consiliul national al Colegiului Medicilor din România;

b) să respecte dispozitiile Statutului Colegiului Medicilor din România, ale Codului de deontologie medicală, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România si regulamentele profesiei;

c) să rezolve sarcinile ce le-au fost încredintate în calitate de membri sau de reprezentanti ai corpului profesional;

d) să participe la manifestările initiate de organele de conducere, la activitătile profesionale ori de pregătire profesională initiate ori organizate de către organele de conducere nationale sau locale;

e) să participe la sedintele ori adunările la care au fost convocati;

f) să execute cu bună-credintă sarcinile ce decurg din hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România;

g) să se abtină de la deliberările organelor de conducere în care sunt alesi, în cazul în care, în îndeplinirea unor atributii ale acestor organe, au un interes propriu;

h) să păstreze secretul profesional;

i) să păstreze, în cadrul profesiei, confidentialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor si voturilor exprimate în organele de conducere;

j) să respecte normele, principiile si îndatoririle deontologiei medicale;

k) să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România;

l) să achite, în termenul stabilit, cotizatia datorată în calitate de membru al Colegiului Medicilor din România;

m) să rezolve litigiile cu alti membri, în primul rând prin mediere de către comisiile organizate în acest scop în cadrul Colegiului Medicilor din România;

n) să execute cu bună-credintă atributiile ce le revin în calitate de reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, în colegiile judetene sau în Colegiul Medicilor Municipiului Bucuresti.

Art. 40. - Obligatiile membrilor Colegiului Medicilor din România, ce decurg din calitatea lor specială de medici, sunt:

a) să respecte si să aplice, în orice împrejurare, normele de deontologie medicală;

b) să nu aducă prejudicii reputatiei corpului medical sau altor membri, respectând statutul de corp profesional al Colegiului Medicilor din România;

c) să acorde, cu promptitudine si neconditionat, îngrijirile medicale de urgentă, ca o îndatorire fundamentală profesională si civică;

d) să actioneze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea cresterii gradului de pregătire profesională;

e) să aplice parafa, cuprinzând numele, prenumele, gradul, specialitatea si codul, pe toate actele medicale pe care le semnează;

f) să respecte drepturile pacientilor.

Art. 41. - (1) În vederea cresterii gradului de pregătire profesională si asigurării unui nivel ridicat al cunostintelor medicale, medicii sunt obligati să efectueze un număr de cursuri de pregătire si alte forme de educatie medicală continuă si informare în domeniul stiintelor medicale, pentru cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Colegiul Medicilor din România. Sunt creditate programele, precum si celelalte forme de educatie medicală continuă avizate de către Colegiul Medicilor din România.

(2) Medicilor care nu realizează pe parcursul a 5 ani numărul minim de credite de educatie medicală continuă, stabilit de Consiliul national al Colegiului Medicilor din România, li se suspendă dreptul de liberă practică până la realizarea numărului de credite respectiv.

 

SECTIUNEA a 5-a

Organizare si functionare

 

A. Organizarea la nivel teritorial

 

Art. 42. - (1) La nivelul fiecărui judet, respectiv la nivelul municipiului Bucuresti, se organizează câte un colegiu al medicilor, format din toti medicii cu drept de liberă practică din unitatea administrativ-teritorială respectivă, denumit în continuare colegiul teritorial.

(2) Colegiile teritoriale ale medicilor au personalitate juridică, patrimoniu si buget propriu. Patrimoniul se constituie din bunuri mobile si imobile, dobândite în conditiile legii.

(3) Sediul colegiului teritorial al medicilor este în orasul de resedintă a judetului, respectiv în municipiul Bucuresti, pentru Colegiul Medicilor Municipiului Bucuresti.

(4) Nici un colegiu teritorial nu poate functiona în afara Colegiului Medicilor din România.

Art. 43. - Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt:

a) adunarea generală;

b) consiliul;

c) biroul consiliului;

d) presedintele.

Art. 44. - (1) Adunarea generală este formată din membrii colegiului teritorial.

(2) Adunarea generală se întruneste anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului, si adoptă hotărâri cu majoritate simplă în prezenta a 2/3 din numărul membrilor săi.

Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de 2/3, după 10 zile se organizează o nouă sedintă, cu aceeasi ordine de zi, care va adopta hotărâri cu majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenti.

(3) Adunarea generală are următoarele atributii:

a) aprobă proiectul de buget al colegiului si, în baza raportului cenzorilor, descarcă de gestiune consiliul pentru anul fiscal încheiat;

b) stabileste indemnizatia de sedintă a membrilor comisiei de disciplină;

c) alege comisia de cenzori a colegiului.

Art. 45. - Membrii consiliului colegiilor teritoriale si membrii în adunarea generală natională se aleg pe o perioadă de 4 ani de către membrii colegiului respectiv, potrivit unui regulament electoral, aprobat de către Consiliul national al Colegiului Medicilor din România.

Art. 46. - (1) Consiliul are un număr de membri proportional cu numărul medicilor înscrisi în evidenta colegiului la data organizării alegerilor, după cum urmează:

a) 11 membri, pentru un număr de până la 500 de medici înscrisi;

b) 13 membri, pentru un număr de 501 până la 1.000 de medici înscrisi;

c) 19 membri, pentru un număr de 1.001 până la 2.000 de medici înscrisi;

d) 21 de membri, pentru un număr de peste 2.000 de medici înscrisi.

(2) Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucuresti este format din 23 de membri.

(3) Proportional cu numărul de membri ai Consiliului, se vor alege 3-9 membri supleanti.

Art. 47. - Consiliul colegiului teritorial exercită atributiile prevăzute de lege si date în competenta sa prin Statutul Colegiului Medicilor din România sau prin hotărârea Consiliului national.

Art. 48. - (1) Consiliul colegiului teritorial, în prima sedintă, organizată în termen de maximum 5 zile de la alegere, alege biroul consiliului.

(2) Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar.

(3) Presedintele biroului consiliului colegiului teritorial este si presedintele colegiului teritorial.

 

B. Organizarea la nivel national

 

Art. 49. - (1) Colegiul Medicilor din România este format din toti medicii înscrisi în colegiile teritoriale.

(2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridică, patrimoniu si buget propriu. În bugetul propriu sunt cuprinse si contributiile colegiilor teritoriale în cotă fixă de 20% din cuantumul cotizatiilor. Patrimoniul poate fi folosit si în activităti producătoare de venituri, în conditiile legii.

Art. 50. - Organele de conducere, la nivel national, ale Colegiului Medicilor din România sunt:

a) adunarea generală natională;

b) consiliul national;

c) biroul executiv;

d) presedintele.

Art. 51. - (1) Adunarea generală natională este alcătuită din membrii Consiliului national al Colegiului Medicilor din România si reprezentanti ai fiecărui colegiu teritorial, alesi potrivit art. 46 alin. (1).

(2) Norma de reprezentare în adunarea generală natională este de 1/200 de membri.

(3) Reprezentantii în adunarea generală natională sunt alesi pe o durată de 4 ani.

(4) Proportional cu numărul de medici înscrisi în evidenta colegiului teritorial se va alege un număr de 3-11 membri supleanti.

Art. 52. - Adunarea generală natională are următoarele atributii:

a) adoptă Statutul Colegiului Medicilor din România,

precum si Codul de deontologie medicală;

b) aprobă modificarea acestora;

c) aprobă bugetul de venituri si cheltuieli si executia celui pentru exercitiul expirat;

d) alege, dintre membrii săi, comisia de cenzori;

e) adoptă puncte de vedere care să reflecte pozitia Colegiului Medicilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveste profesia de medic ori statutul medicului în societate.

Art. 53. - (1) Adunarea generală natională adoptă hotărâri în prezenta a cel putin 2/3 din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.

(2) Dacă la prima convocare nu se realizează conditia de cvorum, după două săptămâni se va organiza o altă sedintă, cu aceeasi ordine de zi, care va putea adopta hotărâri indiferent de numărul membrilor prezenti, cu exceptia situatiilor prevăzute la art. 52 lit. a) si b), pentru care este necesară conditia de cvorum prevăzută la alin. (1).

(3) Adunarea generală natională se întruneste în sedintă ordinară în trimestrul I al anului în curs.

Art. 54. - Adunarea generală natională este condusă de către presedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 55. - Adunarea generală natională poate fi convocată de către:

a) presedintele Colegiului Medicilor din România;

b) 3 dintre membrii Biroului executiv;

c) 1/3 dintre membrii Consiliului national al Colegiului Medicilor din România.

Art. 56. - (1) Consiliul national al Colegiului Medicilor din România este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui judet, din 3 reprezentanti ai municipiului Bucuresti si din câte un reprezentant al medicilor din fiecare minister si institutie centrală cu retea sanitară proprie. În afară de acestia, Consiliul national al Colegiului Medicilor din România poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Stiinte Medicale, Ministerului Sănătătii, Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si Ministerului Justitiei.

(2) Reprezentantii în Consiliul national al Colegiului Medicilor din România sunt alesi pe o perioadă de 4 ani de către membrii consiliilor colegiilor teritoriale si reprezentantii acestora în Adunarea generală natională, întruniti într-o sedintă comună.

(3) Cheltuielile cu deplasarea si diurna reprezentantilor în Consiliul national al Colegiului Medicilor din România vor fi suportate de către colegiile ai căror reprezentanti sunt.

(4) Consiliul national al Colegiului Medicilor din România se întruneste legal în prezenta a cel putin 2/3 din numărul reprezentantilor stabiliti la alin. (1) si ia decizii cu majoritate simplă de voturi.

Art. 57. - Deciziile Consiliului national al Colegiului Medicilor din România sunt obligatorii pentru colegiile locale si pentru toti medicii care practică medicina în România.

Art. 58. - Atributiile Consiliului national sunt:

a) elaborează Statutul Colegiului Medicilor din România, precum si proiectele de modificare a acestuia;

b) elaborează Codul de deontologie medicală, precum si proiectele de modificare a acestuia;

c) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea de norme privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

d) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea Nomenclatorului de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală;

e) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea tematicilor si a metodologiilor concursurilor si examenelor pentru medici;

f) stabileste sistemul de credite de educatie medicală continuă, pe baza căruia se evaluează activitatea de perfectionare profesională a medicilor;

g) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea criteriilor medicale de selectie a pacientilor în cazul unor tipuri de tratamente disponibile în număr limitat;

h) aprobă ghidurile si protocoalele de practică medicală;

i) fixează cotizatia care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare medic colegiului teritorial;

j) gestionează bunurile Colegiului Medicilor din România si poate să initieze si să subventioneze actiuni interesând profesia medicală, actiuni de întrajutorare sau de sponsorizare;

k) solutionează, prin comisiile de specialitate, în termen de 30 de zile de la înregistrare, contestatiile formulate împotriva deciziilor date de consiliile judetene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, în conformitate cu regulamentele proprii;

l) alege dintre membrii săi Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România;

m) propune adunării generale nationale proiectul privind bugetul de venituri si cheltuieli al Colegiului Medicilor din România;

n) alege dintre membrii săi pe cei care vor forma comisiile de lucru;

o) stabileste indemnizatiile membrilor Biroului executiv si indemnizatia de sedintă a membrilor Comisiei superioare de disciplină;

p) stabileste conditiile privind desfăsurarea de către cabinetele si unitătile medicale a publicitătii, iar prin comisia de specialitate, aprobă continutul materialului publicitar;

r) la negocierea anuală a contractului-cadru, Consiliul national al Colegiului Medicilor din România reprezintă medicii aflati în relatii contractuale cu casele de asigurări sociale de sănătate.

Art. 59. - Consiliul national al Colegiului Medicilor din România aprobă exercitarea ocazională, cu caracter didactic, de instruire, informare si schimb de experientă, a profesiei de medic, de către medicii care nu au calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România.

Art. 60. - Consiliul national stabileste strategia si planul anual de control si supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic.

Art. 61. - Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar general, alesi în mod individual de către Consiliul national, dintre membrii săi, pe o durată de 4 ani.

Art. 62. - (1) Biroul executiv lucrează legal în prezenta a cel putin 3 dintre membrii săi si aprobă deciziile cu votul a cel putin 3 membri.

(2) Biroul executiv se întruneste o dată pe săptămână sau ori de câte ori este cazul, la cererea presedintelui sau a cel putin 2 dintre membrii săi. În conditiile stabilite de Statutul Colegiului Medicilor din România, votul poate fi exprimat si prin corespondentă sau în format electronic.

Art. 63. - Atributiile Biroului executiv sunt următoarele:

a) asigură activitatea permanentă a Colegiului Medicilor din România între sedintele Consiliului national;

b) aprobă angajarea de personal si asigură executia bugetului Colegiului Medicilor din România;

c) întocmeste raportul anual de activitate si gestiune, pe care îl supune aprobării Consiliului national;

d) acceptă donatiile, legatele si sponsorizările făcute Colegiului Medicilor din România;

e) execută hotărârile adunării generale nationale si ale Consiliului national;

f) elaborează si supune spre avizare Consiliului national proiectul bugetului de venituri si cheltuieli, pe baza bugetelor locale;

g) informează Consiliul national cu privire la deciziile emise între sedintele Consiliului;

h) îndeplineste orice alte sarcini stabilite de către Consiliul national.

Art. 64. - Biroul executiv coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului national al Colegiului Medicilor din România.

Art. 65. - În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv, precum si membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizatie lunară, al cărei cuantum va fi aprobat, după caz, de Consiliul national, respectiv de consiliile colegiilor teritoriale.

Art. 66. - Presedintele Biroului executiv al Consiliului national este presedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 67. - Presedintele Colegiului Medicilor din România îndeplineste următoarele atributii:

a) reprezintă Colegiul Medicilor din România în relatiile cu persoanele fizice si juridice din tară si străinătate;

b) încheie contracte si conventii în numele Colegiului Medicilor din România, cu aprobarea Biroului executiv;

c) convoacă si conduce sedintele adunării generale si ale Consiliului national;

d) aduce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, hotărârile Consiliului national date în sarcina sa si rezolvă problemele si lucrările curente;

e) angajează personalul de specialitate si administrativ; f) îndeplineste orice alte sarcini stabilite de Consiliul national ori de Biroul executiv, potrivit legii.

Art. 68. - (1) Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România, atât la nivel national, cât si teritorial, medicii care detin functii de conducere în cadrul Ministerului Sănătătii, respectiv al ministerelor si institutiilor cu retea sanitară proprie, al structurilor descentralizate ale acestuia ori în cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, precum si al caselor de asigurări de sănătate.

(2) Medicii pentru care, în timpul mandatului de membru al organelor de conducere, a survenit situatia de incompatibilitate sunt suspendati din functie. Suspendarea durează până la încetarea situatiei de incompatibilitate sau până la expirarea mandatului.

(3) Numărul de mandate în organele de conducere de la nivel teritorial si national nu este limitat.

 

SECTIUNEA a 6-a

Răspunderea disciplinară

 

Art. 69. - (1) Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor si regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală si a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum si pentru orice fapte săvârsite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contraventională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.

Art. 70. - (1) Plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul. În cazul medicilor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, plângerea se depune la colegiul în raza căruia medicul îsi desfăsoară activitatea.

(2) Biroul Consiliului dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplină.

(3) Împotriva deciziei de respingere a plângerii, persoana care a făcut plângerea poate depune contestatie la colegiul a cărui decizie se contestă. Aceasta se solutionează de către Biroul executiv al Consiliului national.

(4) Plângerile împotriva unui membru al organelor de conducere de la nivel teritorial sau national se înaintează Comisiei superioare de disciplină.

Art. 71. - (1) În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează si functionează comisia de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârsite de medicii înscrisi în acel colegiu.

(2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizează si functionează Comisia superioară de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 5 membri contestatiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale.

(3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplină este desemnat de directiile de sănătate publică, la nivel teritorial, si de către Ministerul Sănătătii, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.

(4) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Statutul Colegiului Medicilor din România.

Art. 72. - (1) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiului teritorial sunt alesi de către adunarea generală a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplină vor fi alesi de către adunarea generală natională.

(2) Membrii comisiilor de disciplină vor fi alesi din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani si care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.

(3) Functia de membru al comisiei de disciplină este incompatibilă cu orice altă functie în cadrul Colegiului Medicilor din România.

(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplină este de 6 ani.

(5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, pierderea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România ori prin numirea unui alt reprezentant în cazul membrilor desemnati de către Ministerul Sănătătii sau directia de sănătate publică.

Art. 73. - (1) Membrii comisiilor de disciplină se aleg prin vot secret si pe baza candidaturilor depuse.

(2) La nivel teritorial se va alege un număr de 5-9 membri, iar la nivel national, 10.

(3) Membrii comisiilor de disciplină îsi vor alege un presedinte care conduce activitatea administrativă a comisiilor de disciplină.

(4) Presedintele comisiei de disciplină prezintă adunării generale raportul anual al activitătii comisiei de disciplină.

Art. 74. - (1) Sanctiunile disciplinare sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) amendă de la 1.000.000 lei la 15.000.000 lei. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exercitiul profesiei, până la achitarea sumei;

e) interdictia de a exercita profesia ori anumite activităti medicale pe o perioadă de la o lună la un an;

f) retragerea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România.

(2) Retragerea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România operează de drept pe durata stabilită prin hotărâre definitivă de instantele judecătoresti cu privire la interzicerea exercitării profesiei.

(3) La sanctiunile prevăzute la alin. (1) se poate prevedea, după caz, obligarea celui sanctionat la efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie medicală, ori alte forme de pregătire profesională.

Art. 75. - (1) Decizia pronuntată se comunică persoanei sanctionate, persoanei care a făcut sesizarea, Ministerului Sănătătii, Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România si persoanei cu care medicul sanctionat are încheiat contractul de muncă.

(2) În termen de 15 zile de la comunicare, persoana sanctionată, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătătii, presedintele colegiului teritorial sau presedintele Colegiului Medicilor din România pot contesta decizia pronuntată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.

Art. 76. - (1) Actiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

(2) Sanctiunile prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a)-d) se radiază în termen de 6 luni de la data executării lor, iar cea prevăzută la lit. e), în termen de un an de la data expirării perioadei de interdictie.

(3) În cazul aplicării sanctiunii prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. f), medicul poate face o nouă cerere de redobândire a calitătii de membru al colegiului după expirarea perioadei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă de interdictie a exercitării profesiei sau după 2 ani de la data aplicării sanctiunii de către comisiile de disciplină. Redobândirea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România se face în conditiile prezentei legi.

(4) În situatia în care, prin decizia comisiei de disciplină, au fost dispuse si măsurile prevăzute la art. 74 alin. (3), radierea sanctiunii se va face numai după prezentarea dovezii aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de comisia de disciplină.

(5) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sanctiunii aplicate constituie o circumstantă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea noii sanctiuni.

Art. 77. - (1) Ancheta disciplinară se exercită prin persoane desemnate în acest scop de către biroul consiliului colegiului teritorial sau, după caz, de către Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România.

(2) Unitătile sanitare sau cele de medicină legală au obligatia de a pune la dispozitia comisiilor de disciplină sau a persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum si orice alte date si informatii necesare solutionării cauzei.

Art. 78. - Împotriva deciziei de sanctionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat poate formula o actiune în anulare la sectia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia îsi desfăsoară activitatea.

 

SECTIUNEA a 7-a

Venituri si cheltuieli

 

Art. 79. - Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din:

a) taxa de înscriere;

b) cotizatiile lunare ale membrilor;

c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice si juridice, inclusiv din organizarea de cursuri si alte forme de educatie medicală continuă;

d) donatii si sponsorizări de la persoane fizice si juridice;

e) legate;

f) drepturi editoriale;

g) încasări din vânzarea publicatiilor proprii;

h) fonduri rezultate din manifestările culturale si stiintifice;

i) alte surse.

Art. 80. - (1) Cotizatiile datorate si neplătite în termenul fixat de către consiliul colegiului teritorial de către membrii Colegiului Medicilor din România determină plata unor penalităti de întârziere în cuantumul prevăzut de dispozitiile legale aplicabile institutiilor publice.

(2) Aceeasi penalitate se va aplica si colegiilor teritoriale care nu varsă partea de cotizatie datorată.

Art. 81. - (1) Neplata cotizatiei datorate de membrii Colegiului Medicilor din România pe o perioadă de 6 luni si după atentionarea scrisă a consiliului colegiului local se sanctionează cu suspendarea calitătii de membru până la plata cotizatiei datorate.

(2) Sanctiunea se aplică de către comisia de disciplină a colegiului teritorial, la sesizarea comisiei administrative si financiar-contabile a colegiului teritorial.

Art. 82. - Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Colegiului Medicilor din România, tarifele se stabilesc, după caz, de către Consiliul national, respectiv de către consiliul colegiului teritorial.

Art. 83. - Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea si functionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital, perfectionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, întrajutorarea medicilor cu venituri mici, crearea de institutii cu scop filantropic si stiintific, acordarea de premii pentru membrii cu activităti profesionale deosebite, alte cheltuieli aprobate, după caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul National al Colegiului Medicilor din România.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 84. - (1) În vederea facilitării accesului la exercitiul profesiei de medic pe teritoriul României, Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, recunoaste calificările de medic dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat apartinând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiană, de cetătenii acestor state, iar încadrarea în muncă se face conform legii.

(2) Normele privind recunoasterea diplomelor, certificatelor si titlurilor de medic, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat apartinând Spatiului Economic European si de Confederatia Elvetiană cetătenilor acestora, se elaborează de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Nomenclatorul de specialităti medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistentă medicală se elaborează de către Ministerul Sănătătii si se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 85. - Atributiile Colegiului Medicilor din România nu pot fi exercitate de nici o altă asociatie profesională.

Membrii Colegiului Medicilor din România pot face parte si din alte asociatii profesionale.

Art. 86. - (1) Actualele organe de conducere ale Colegiului Medicilor din România de la nivel national si teritorial vor rămâne în functie si îsi vor exercita mandatul până la împlinirea duratei pentru care au fost alese.

(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a noului Statut al Colegiului Medicilor din România se vor organiza comisii de disciplină, în conditiile prezentei legi.

Art. 87. - Statutul Colegiului Medicilor din România, Codul de deontologie medicală, cu modificările si completările ulterioare, precum si deciziile Consiliului National care privesc organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România sau drepturile si obligatiile acestora ca membri ai Colegiului Medicilor din România se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 88. - Colegiul Medicilor din România, înfiintat si organizat potrivit prezentei legi, este continuatorul de drept al Colegiului Medicilor din România, înfiintat potrivit legilor anterioare. Drepturile si obligatiile anterior născute vor trece în patrimoniul noii institutii, organizate potrivit prezentei legi.

Art. 89. - Medicul este obligat să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greseli în activitatea medicală.

Art. 90. - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, administratia publică locală, prin consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va da în administrare colegiilor judetene,

respectiv al municipiului Bucuresti, si Colegiului Medicilor din România spatii corespunzătoare pentru desfăsurarea activitătii.

Art. 91. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 decembrie 2000, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în conditiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 28 iunie 2004.

Nr. 306.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 26 iunie 2004.

Nr. 526.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

SECTIUNEA 1

Exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă

 

Art. 1. - Profesia de asistent medical si profesia de moasă se exercită, pe teritoriul României, în conditiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical si, respectiv, posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moasă. Acestea pot fi:

a) cetăteni ai statului român;

b) cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;

c) sotul si descendentii de gradul I aflati în întretinerea unui cetătean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăsoară legal activităti salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României, indiferent de cetătenia lor;

d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. b).

Art. 2. - În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următorul înteles:

a) expresia cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene desemnează, prin asimilare, si persoanele aflate în situatiile prevăzute la art. 1 lit. c) si d);

b) în mod exclusiv, prin expresia stat membru de origine sau de provenientă si, după caz, stat membru gazdă se întelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat apartinând Spatiului Economic European sau Confederatia Elvetiană;

c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist si asistentii medicali formati în celelalte specialităti prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale si a domeniilor de activitate a acestora. Termenul de moasă desemnează persoana care detine un titlu oficial de calificare în profesia de moasă, prevăzut în anexa nr. 2, si acordă îngrijirile de sănătate ale căror continut si caracteristici sunt prevăzute la art. 6;

d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înteleg diplomele prevăzute în anexa nr. 1, iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moasă se înteleg diplomele prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - (1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical si titlurile oficiale de calificare în profesia de moasă obtinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor apartinând Spatiului Economic European sau în afara Confederatiei Elvetiene se echivalează potrivit legii.

(2) Exceptie de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist si titlurile oficiale de calificare în profesia de moasă, care au fost recunoscute de unul din aceste state.

Art. 4. - (1) Activitătile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale, prevăzute în anexa nr. 1 lit. C, corespunzător calificării profesionale însusite.

(2) Activitătile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătătii materne si a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moasă, prevăzut în anexa nr. 2 lit. B.

(3) Prevederile alin. (1)-(2) se aplică si cetătenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care detin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moasă, si care exercită profesia în România.

Art. 5. - Continutul si caracteristicile activitătilor de asistent medical generalist sunt:

a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate si furnizarea îngrijirilor generale de sănătate, de natură preventivă, curativă si de recuperare, conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România;

b) administrarea tratamentului, conform prescriptiilor medicului;

c) protejarea si ameliorarea sănătătii, elaborarea de programe si desfăsurarea de activităti de educatie pentru sănătate si facilitarea actiunilor pentru protejarea sănătătii în grupuri considerate cu risc;

d) participarea asistentilor medicali generalisti abilitati ca formatori, la pregătirea teoretică si practică a asistentilor medicali generalisti în cadrul programelor de formare continuă;

e) desfăsurarea optională a activitătilor de cercetare, în domeniul îngrijirilor generale de sănătate, de către asistentii medicali generalisti licentiati;

f) pregătirea personalului sanitar auxiliar;

g) participarea la protejarea mediului ambiant;

h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăsurată.

Art. 6. - Continutul si caracteristicile activitătilor de moasă sunt:

a) constatarea existentei sarcinii si efectuarea examenelor necesare, în vederea monitorizării evolutiei sarcinii normale;

b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare, în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc;

c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru nastere, desfăsurarea activitătilor de educatie pentru sănătate, initierea si desfăsurarea programelor de pregătire a viitorilor părinti;

d) acordarea sfaturilor de igienă si nutritie;

e) administrarea tratamentului, conform prescriptiilor medicului;

f) îngrijirea si asistarea parturientei în timpul desfăsurării travaliului si urmărirea stării intrauterine a fătului, prin mijloace clinice si tehnice adecvate;

g) asistarea nasterii normale, la domiciliu sau în unităti sanitare, dacă este vorba de prezentatie craniană, efectuând, la nevoie, epiziotomia, iar în caz de urgentă, asistarea nasterii în prezentatie pelviană;

h) identificarea, la mamă si la copil, a semnelor care anuntă anomalii si care necesită interventia medicului, pe care îl asistă în aceste situatii;

i) adoptarea măsurilor de urgentă care se impun, în absenta medicului, pentru extractia manuală a placentei, urmată, eventual, de control uterin manual;

j) examinarea nou-născutului, pe care îl preia în îngrijire, initierea măsurilor care se impun în caz de nevoie si practică, dacă este necesar, reanimarea imediată;

k) preluarea în îngrijire a parturientei, monitorizarea acesteia în perioada postnatală si acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului, pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune conditii;

l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăsurată;

m) asigurarea informării si consilierii în materie de planificare familială;

n) participarea la pregătirea teoretică si practică a moaselor, precum si la pregătirea personalului sanitar auxiliar;

o) desfăsurarea optională a activitătilor de cercetare, de către moasele licentiate.

Art. 7. - (1) Activitătile prevăzute la art. 5 si 6 se exercită cu asumarea responsabilitătii asistentului medical generalist si a moasei privind planificarea, organizarea, evaluarea si furnizarea serviciilor, în calitate de salariat si/sau de liber profesionist.

(2) Activitătile desfăsurate de asistentii medicali formati în celelalte specialităti se exercită cu responsabilitate, în ceea ce priveste totalitatea actelor si tehnicilor care fac obiectul specialitătii, furnizate în calitate de salariat si/sau de liber profesionist.

Art. 8. - Controlul si supravegherea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă se realizează de Ministerul Sănătătii si de Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, denumite în continuare autorităti competente române.

Art. 9. - Profesia de asistent medical si, respectiv, profesia de moasă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele conditii:

a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical, prevăzut în anexa nr. 1, pentru profesia de asistent medical, respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moasă, prevăzut în anexa nr. 2, pentru profesia de moasă;

b) sunt apte, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei;

c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătătii;

d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitătii sau vietii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea.

Art. 10. - (1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical si autorizarea exercitării profesiei de moasă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic national al asistentilor medicali si moaselor, elaborate de Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

(2) Autorizatia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătătii, pe baza următoarelor acte:

a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical si, respectiv, titlurile oficiale de calificare în profesia de moasă, prevăzute de prezenta lege;

b) certificatul de cazier judiciar;

c) certificatul de sănătate fizică si psihică;

d) avizul Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

(3) Asistentii medicali generalisti, precum si moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România, exercită profesia pe baza documentelor emise de autoritătile competente române, conform art. 30.

(4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, asistentii medicali generalisti si, respectiv, moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul din aceste state, sunt exceptati de la obligativitatea obtinerii autorizatiei de liberă practică a profesiei. Accesul la activitătile de asistent medical generalist si, respectiv, de moasă, pe durata prestării serviciilor, se face conform prevederilor art. 34.

Art. 11. - (1) Asistentii medicali si moasele îsi desfăsoară activitatea conform pregătirii profesionale, în sistem public si/sau în sectorul privat, precum si în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate.

(2) Activitatea asistentilor medicali si a moaselor se desfăsoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. Asistentul medical si moasa recunosc rolul celorlalti membri ai echipei medicale si participă la mentinerea relatiilor amiabile în cadrul acesteia.

(3) Asistentii medicali si moasele care întrunesc conditiile prevăzute la art. 1 si sunt stabiliti în România îsi pot desfăsura activitatea si ca titulari sau asociati ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate.

Art. 12. - (1) În exercitarea profesiei, asistentul medical si moasa nu sunt functionari publici.

(2) Asistentul medical licentiat si moasa licentiată pot fi cadre didactice universitare în institutii de învătământ superior care pregătesc asistenti medicali sau moase, precum si personal de cercetare în institutii de cercetare.

Art. 13. - (1) Angajarea si promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical si a moasei în sistemul sanitar public si privat se realizează în conditiile legii.

(2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, protectia asistentului medical si a moasei se face de către angajator, prin societătile de asigurări. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate, asistentul medical si moasa sunt obligati să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greseli în activitatea profesională.

Art. 14. - (1) În cazul în care un asistent medical sau o moasă îsi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani, Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România va reatesta competenta profesională a acestora, în vederea reluării activitătii.

(2) Procedura privind modalitătile si conditiile de verificare si atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătătii si Consiliul national al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică si asistentilor medicali si moaselor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti pe teritoriul României.

Art. 15. - Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, prin presedintele filialei respective, este în drept să sesizeze, după caz, organele judiciare sau autoritătile competente, pentru urmărirea si trimiterea în judecată a persoanelor care îsi atribuie sau care întrebuintează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moasă ori care practică profesia în mod nelegal.

Art. 16. - În exercitarea profesiei, asistentul medical si moasa trebuie să respecte demnitatea fiintei umane.

Art. 17. - Asistentul medical si moasa sunt obligati să păstreze secretul profesional, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege.

Art. 18. - Asistentul medical si moasa au obligatia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoană, loc sau situatie.

 

SECTIUNEA a 2-a

Formarea în profesia de asistent medical si în profesia de moasă

 

Art. 19. - (1) Pregătirea asistentilor medicali generalisti, a moaselor si asistentilor medicali de alte specialităti se realizează prin următoarele forme de învătământ:

a) învătământ superior medical de scurtă si lungă durată;

b) învătământ sanitar postliceal, cu o durată de 3 ani.

(2) Absolventul scolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată. Absolventul învătământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată si, respectiv moasă, în conformitate cu anexele nr. 1 si 2.

(3) Certificatul de asistent medical, diploma de asistent medical, respectiv diploma de licentă vor mentiona competenta profesională dobândită.

(4) Planurile de învătământ si curricula de pregătire pentru formele de învătământ prevăzute la alin. (1) sunt diferentiate.

Art. 20. - (1) În învătământul postliceal sanitar se pot înscrie absolventii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat.

(2) Asistentii medicali si moasele, absolventi ai scolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat, pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman si facultăti de asistenti medicali, respectiv în facultăti de moase, în conditiile legii, cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învătământul medical preuniversitar, în conditiile stabilite de senatele universitare, conform

reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară.

Art. 21. - Absolventii de învătământ superior medical cu o durată de 4 ani, care promovează examenul de licentă, primesc diplomă de licentă si pot urma studii postuniversitare.

Art. 22. - Specializările si cifrele anuale de scolarizare pentru scolile postliceale sanitare de stat, colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, pentru facultătile de asistenti medicali licentiati si pentru facultătile de moase se stabilesc de către Ministerul Sănătătii si Ministerul Educatiei si Cercetării, pe baza propunerilor unitătilor de învătământ preuniversitar de profil si ale senatelor universitare ale institutiilor de învătământ superior.

Art. 23. - Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, facultătile de asistenti medicali generalisti si facultătile de moase functionează în componenta actualelor universităti de medicină si farmacie

acreditate si în structura institutiilor de învătământ superior, acreditate conform legii.

Art. 24. - Pregătirea practică a cursantilor din scolile postliceale de profil, a studentilor din colegiile universitare medicale, facultătile de asistenti medicali licentiati si facultătile de moase se desfăsoară în unităti sanitare stabilite de către Ministerul Sănătătii, atât pentru învătământul public, cât si pentru cel privat.

Art. 25. - Formarea continuă a asistentilor medicali si a moaselor se face în institutii abilitate de către Ministerul Sănătătii, conform legii.

Art. 26. - Ministerul Educatiei si Cercetării, în colaborare cu Ministerul Sănătătii, este autorizat ca, în functie de dinamica sectorului sanitar, să stabilească noi specialităti pentru pregătirea asistentilor medicali.

Art. 27. - Scolile sanitare postliceale, publice sau private, respectiv colegiile universitare medicale, precum si facultătile de asistenti medicali licentiati si facultătile de moase sunt supuse procesului de evaluare, autorizare si acreditare, potrivit legii.

 

CAPITOLUL II

Dispozitii privind exercitarea, pe teritoriul României, a profesiei de asistent medical generalist si a profesiei de moasă de către asistentii medicali generalisti si moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii privind facilitarea dreptului de stabilire

 

Art. 28. - La intrarea în profesie, asistentii medicali generalisti si moasele, cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene vor prezenta autoritătilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenientă ori, în lipsa acestuia, un document echivalent emis de acel stat.

Art. 29. - (1) Pentru accesul la una dintre activitătile profesionale sau pentru exercitarea acesteia, asistentii medicali generalisti si moasele, cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând

Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, vor prezenta autoritătilor competente române certificatul de sănătate fizică si psihică, eliberat de statul membru de origine sau de provenientă.

(2) În situatia în care, pentru accesul si exercitarea activitătii prevăzute la alin. (1), statul membru de origine sau de provenientă nu impune o astfel de cerintă si, în consecintă, nu emite cetătenilor săi un astfel de document, autoritătile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

Art. 30. - (1) Solicitările asistentilor medicali generalisti si moaselor cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul în România, la una dintre activitătile profesionale, se solutionează de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va cuprinde:

a) documentul de identitate;

b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficială în profesia de moasă obtinut în România, titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficială în profesia de moasă obtinut sau, după caz, recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat apartinând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei si Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist si, respectiv, în profesia de moasă, obtinute într-un stat tert si care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;

c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de provenientă;

d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenientă, în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar, în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.

(3) Deciziile autoritătilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanta de contencios administrativ.

(4) În situatia prevăzută la art. 31, cererea de reexaminare suspendă termenul legal de solutionare.

Autoritătile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situatii.

Art. 31. - (1) Atunci când autoritătile competente române au cunostintă de fapte grave si precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activitătii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moasă în România, comise de asistentii medicali generalisti sau moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România si în afara teritoriului său, acestea informează statul membru de origine sau de provenientă al celor în cauză.

(2) Autoritătile competente române comunică statului membru gazdă informatiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă, precum si cu privire la sanctiunile penale interesând exercitiul profesiilor de asistent medical generalist si, respectiv, de moasă, aplicate asistentilor medicali generalisti si moaselor, pe durata exercitării profesiei în România.

(3) Autoritătile competente române analizează informatiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave si precise comise de asistentii medicali generalisti si moasele cetăteni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazdă si în afara teritoriului său, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activitătii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat.

(4) Autoritătile competente române decid asupra naturii si amplorii investigatiilor pe care le întreprind în situatiile pentru care au fost sesizate si comunică statului membru gazdă, în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia, consecintele care rezultă cu privire la atestatele si documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(5) Autoritătile competente române asigură confidentialitatea informatiilor transmise.

Art. 32. - Documentele prevăzute la art. 28, 29 si 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Dispozitii cu privire la libera prestare a serviciilor

 

Art. 33. - (1) În vederea prestării temporare de servicii în România, atunci când solicită accesul la una dintre activitătile profesionale, asistentii medicali generalisti si moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul din aceste state, sunt înregistrati, la cerere, după o procedură simplificată, în Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România pe durata prestării temporare de servicii, în vederea aplicării prevederilor art. 37.

(2) Exercitarea activitătilor de asistent medical generalist si, respectiv, de moasă, în aceste situatii, se face cu respectarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor prevăzute de lege pentru asistentii medicali generalisti si, respectiv, pentru moasele cetăteni români.

(3) Atunci când, pe durata prestării temporare de servicii în România, persoanele prevăzute la alin. (1) încalcă dispozitiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, autoritătile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliti.

Art. 34. - (1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistentii medicali generalisti si de către moasele, cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul din aceste state, se face pe baza următoarelor documente:

a) declaratia prealabilă adresată autoritătilor competente române de către solicitant, declaratie în care se precizează durata de prestare a activitătii profesionale, natura si locul de desfăsurare a acesteia. În cazuri urgente, declaratia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activitătii cu caracter urgent;

b) dovezi prin care autoritătile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activitătile respective pe teritoriul acelui stat;

c) dovezi prin care autoritătile competente ale statului membru de origine sau de provenientă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist, respectiv de moasă, prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activitătilor în cauză.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor.

Art. 35. - (1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România, asistentii medicali generalisti si, respectiv, moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, sunt exceptati de la procedura de acreditare prevăzută de legislatia asigurărilor sociale de sănătate.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligatia de a informa în prealabil Casa Natională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României, iar, în caz de urgentă, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.

Art. 36. - Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, autoritătile competente române vor retrage, după caz, temporar sau definitiv, dovezile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. b) eliberate asistentilor medicali generalisti si, respectiv, moaselor cetăteni români, precum si asistentilor medicali generalisti si, respectiv, moaselor care întrunesc conditiile prevăzute la art. 1 lit. b)-d), stabiliti în România, în cazul în care acestora li se aplică sanctiunile prevăzute de lege, cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei.

 

SECTIUNEA a 3-a

Dispozitii comune cu privire la dreptul de stabilire  si libera prestare de servicii

 

Art. 37. - Asistentii medicali generalisti si moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care, în timpul exercitării profesiunii în România, încalcă legile si regulamentele profesiei, răspund potrivit legii.

Art. 38. - (1) Asistentii medicali generalisti si, respectiv, moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care exercită profesia în România, au dreptul de a atasa la titlul profesional corespunzător prevăzut la art. 4 titlul legal de formare obtinut în statul membru de origine sau de provenientă, în limba statului emitent si, eventual, abrevierea acestui titlu, în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. Titlul legal de formare va fi însotit de numele si locul institutiei sau al organismului emitent.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară, neînsusită de beneficiar, acesta va utiliza, în exercitiul profesiei, forma corespunzătoare a titlului, indicată de autoritătile

competente române.

Art. 39. - (1) Asistentii medicali generalisti si, respectiv, moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care sunt stabiliti si exercită profesia în România, au obligatia de a se informa la autoritătile competente române cu privire la legislatia care reglementează sectorul de sănătate, domeniul securitătii sociale, precum si cu privire la Codul de etică si deontologie al asistentului medical si al moasei din România.

(2) În vederea furnizării informatiilor prevăzute la alin. (1), autoritătile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale si centrale birouri de informare legislativă.

 

CAPITOLUL III

Organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 40. - (1) Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România se organizează si functionează ca organizatie profesională a asistentilor medicali si a moaselor, neguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit, având ca obiect de activitate controlul si supravegherea exercitării profesiei de asistent medical si, respectiv, a profesiei de moasă cu drept de liberă practică.

(2) Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România are autonomie institutională.

(3) Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România are sediul central în municipiul Bucuresti.

(4) Patrimoniul Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România se constituie din bunuri mobile si imobile, dobândite în conditiile legii.

Art. 41. - În cadrul Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România se înfiintează Comisia de specialitate a asistentilor medicali generalisti, Comisia de specialitate a moaselor, comisii de specialitate pentru celelalte specialităti ale asistentilor medicali, precum si Comisia de disciplină.

 

SECTIUNEA a 2-a

Atributiile Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România

 

Art. 42. - (1) Atributiile generale ale Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România sunt:

a) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea normelor specifice si a reglementărilor privind profesiile de asistent medical si de moasă si asigură aplicarea lor;

b) apără demnitatea si promovează drepturile si interesele profesionale ale membrilor săi, apără onoarea, libertatea si independenta profesională a asistentului medical si a moasei în exercitarea profesiei;

c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activitătilor de asistent medical si, respectiv, de moasă;

d) participă, în colaborare cu Ministerul Sănătătii, la elaborarea criteriilor si standardelor de evaluare a calitătii îngrijirilor de sănătate si asigură aplicarea acestora;

e) elaborează si adoptă Regulamentul de organizare si functionare a Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si Codul de etică si deontologie al asistentului medical si al moasei din România, luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora;

f) îi reprezintă pe membrii săi în relatiile cu autoritătile si institutiile guvernamentale si neguvernamentale, interne si internationale;

g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică, deontologie profesională si a cazurilor de malpraxis, în calitate de organ de jurisdictie profesională;

h) colaborează cu Ministerul Sănătătii la înscrierea asistentilor medicali si a moaselor în Registrul unic national al asistentilor medicali si moaselor din România si la actualizarea permanentă a acestuia;

i) colaborează cu Ministerul Sănătătii la organizarea si desfăsurarea concursurilor si examenelor pentru asistenti medicali si moase;

j) controlează si supraveghează împreună cu Ministerul Sănătătii modul de exercitare a profesiei de asistent medical si de moasă, indiferent de forma si de unitatea sanitară în care se exercită;

k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizatiei de liberă practică în profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moasă;

l) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea criteriilor si standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate;

m) reprezintă asistentii medicali si moasele, care desfăsoară activităti de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, la elaborarea contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate si a normelor de aplicare a acestuia;

n) stabileste, în functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistentii medicali si pentru moase;

o) actionează, alături de institutiile abilitate centrale sau teritoriale ca, în unitătile sanitare publice si private, să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate;

p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislatia sistemului de sănătate;

q) poate formula actiuni în justitie în nume propriu sau în numele membrilor săi, prin structurile nationale si teritoriale;

r) elaborează ghiduri si protocoale de practică, criteriile si conditiile privind asigurarea calitătii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătătii.

(2) În domeniul formării profesionale, Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România are următoarele atributii:

a) colaborează cu Ministerul Sănătătii si Ministerul Educatiei si Cercetării la organizarea educatiei continue, specializării si cresterii gradului de competentă profesională a asistentilor medicali si moaselor;

b) colaborează cu Ministerul Sănătătii la elaborarea metodologiei si tematicilor de concursuri si examene pentru asistentii medicali si pentru moase;

c) sustine activitatea si dezvoltarea cercetării stiintifice si organizează manifestări stiintifice în domeniul îngrijirilor de sănătate;

d) organizează centre de pregătire lingvistică, necesare pentru exercitarea profesiei de către asistentii medicali si moasele cetăteni ai statelor membre ai Uniunii Europene, ai statelor apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene.

 

SECTIUNEA a 3-a

Membrii Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România

 

Art. 43. - (1) Calitatea de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România se dobândeste la cerere.

(2) Calitatea de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moasă.

(3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, care se eliberează la înscriere.

(4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România se va face numai pentru asistentii medicali si moasele care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 10.

(5) Pot deveni, la cerere, membri ai Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si asistentii medicali si moasele cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în România.

(6) Calitatea de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România o pot păstra, la cerere, si pensionarii asistenti medicali si, respectiv, moase, care au practicat profesia.

 

SECTIUNEA a 4-a

Drepturi si obligatii

 

Art. 44. - Membrii Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România au următoarele drepturi:

a) de a alege si de a fi alesi în organele reprezentative ale Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, în conditiile prezentei legi;

b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si a filialelor acestuia;

c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, nationale sau teritoriale, si de a primi informatiile solicitate;

d) de a participa la actiunile organizate de Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România si de a fi informat despre desfăsurarea acestora;

e) de a participa la programe de perfectionare pentru asistentii medicali si pentru moase;

f) de a contesta sanctiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor, conform prevederilor prezentei legi;

g) dreptul persoanelor care exercită functii de conducere la nivel teritorial sau national în structurile Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România de a-si mentine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc functiile respective;

h) de a li se acorda, de către Consiliul national, pentru merite deosebite, recompense, diplome de onoare si de excelentă, la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, precum si calitatea de membru de onoare;

i) de a beneficia de asistentă medicală gratuită si medicamente gratuite atât personal, cât si pentru membrii lor de familie.

Art. 45. - (1) Membrii Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România au următoarele obligatii:

a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei;

b) să respecte Statutul Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical si de moasă, precum si Regulamentul de organizare si functionare a Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România;

c) să respecte si să aplice prevederile Codului de etică si deontologie al asistentului medical si al moasei din România, manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei;

d) să se abtină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical si profesiei de moasă;

e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte;

f) să apere reputatia si interesele legitime ale asistentilor medicali si moaselor;

g) să facă dovada cunoasterii normelor de deontologie profesională si a celor care reglementează organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România;

h) să respecte Statutul Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, Codul de etică si deontologie al asistentului medical si al moasei din România, hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si regulamentele profesiei; să rezolve sarcinile ce le-au fost încredintate în calitate de membri sau reprezentanti ai Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România;

i) să nu aducă prejudicii reputatiei Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si să actioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea cresterii gradului de pregătire profesională.

(2) În vederea cresterii gradului de pregătire profesională, asistentii medicali si moasele sunt obligati să efectueze cursuri de pregătire si alte forme de educatie continuă creditate. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România se iau în calcul programele, precum si celelalte forme de educatie continuă avizate de către acesta.

(3) Asistentilor medicali si moaselor care nu realizează, pe parcursul a 3 ani, numărul minim de credite stabilit de Consiliul national al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică, până la realizarea numărului de credite respectiv.

 

SECTIUNEA a 5-a

Organizarea la nivel teritorial si national

 

A. Organizarea la nivel teritorial

 

Art. 46. - (1) Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România este organizat la nivel national si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, si functionează prin filialele judetene si a municipiului Bucuresti.

(2) Filialele judetene si filiala municipiului Bucuresti nu au personalitate juridică si beneficiază de autonomie organizatorică si functională, în limitele prevăzute de Statutul si reglementările Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

(3) Sediul filialei judetene este în orasul de resedintă a judetului, respectiv în municipiul Bucuresti, pentru filiala municipiului Bucuresti.

Art. 47. - Organele de conducere ale filialei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sunt:

a) adunarea generală a asistentilor medicali si moaselor;

b) consiliul judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;

c) biroul consiliului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;

d) presedintele.

Art. 48. - (1) Adunarea generală este constituită din reprezentantii tuturor asistentilor medicali si moaselor cu drept de liberă practică înscrisi în filiala respectivă, conform normei de reprezentare de 1 la 50.

(2) Adunarea generală alege prin vot secret, cu majoritate simplă, membrii consiliului judetean, respectiv ai Consiliului municipiului Bucuresti, în prezenta a cel putin 2/3 din numărul total al reprezentantilor alesi.

Art. 49. - (1) Consiliile judetene au un număr de membri proportional cu numărul asistentilor medicali si, respectiv, moaselor, înscrisi în Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, după cum urmează:

a) până la 1.000 asistenti medicali si moase înscrisi - 11 membri;

b) între 1.001-2.000 asistenti medicali si moase înscrisi - 15 membri;

c) între 2.001-4.000 asistenti medicali si moase înscrisi - 19 membri;

d) peste 4.000 asistenti medicali si moase înscrisi - 21 membri.

(2) Consiliul municipiului Bucuresti este format din 25 de membri.

(3) Alegerile sunt validate în prezenta a 2/3 din numărul total al reprezentantilor în adunarea generală. În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentantilor, în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri, al cărei rezultat va fi validat, indiferent de numărul participantilor.

(4) Consiliul judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, va alege dintre membrii săi un birou format din: un presedinte, 2 vicepresedinti si un secretar.

B. Organizarea la nivel national

Art. 50. - (1) Organele de conducere ale Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România la nivel national sunt:

a) Adunarea generală natională;

b) Consiliul national;

c) Biroul executiv;

d) presedintele.

(2) Organele de conducere ale Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 51. - (1) Adunarea generală natională este constituită din reprezentantii alesi la nivel judetean si al municipiului Bucuresti, conform normei de un reprezentant la 500 de membri.

(2) Adunarea generală natională alege prin vot secret, cu majoritate simplă, membrii Consiliului national al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, în prezenta a cel putin 2/3 din numărul total al reprezentantilor alesi. În cazul în care, la adunarea generală natională la care au loc alegeri, nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentantilor, în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală natională de alegeri, al cărei rezultat va fi validat, indiferent de numărul participantilor.

(3) Adunarea generală natională adoptă, în prezenta a cel putin 2/3 din numărul total al reprezentantilor alesi, Codul de etică si deontologie al asistentului medical si al moasei din România, Regulamentul de organizare si functionare a Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, precum si Statutul Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

Art. 52. - (1) Consiliul national este alcătuit din câte 2 reprezentanti ai fiecărui judet, respectiv 4 reprezentanti ai municipiului Bucuresti, si câte un reprezentant din ministerele cu retea sanitară proprie, alesi de către Adunarea generală natională.

(2) Consiliul national este legal constituit în prezenta a jumătate plus unu din numărul membrilor săi si hotărăste cu majoritate simplă.

(3) Consiliul national se întruneste în sesiuni trimestriale si extraordinare.

(4) În cadrul Consiliului national functionează Comisia natională de specialitate a asistentilor medicali generalisti, Comisia natională de specialitate a moaselor, comisii nationale de specialitate pentru celelalte specialităti ale asistentilor medicali, Comisia natională de disciplină, precum si departamente si compartimente de specialitate.

Art. 53. - Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România este coordonat, între sesiunile Consiliului national, de Biroul executiv.

Art. 54. - (1) Biroul executiv al Consiliului national al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România asigură activitatea permanentă a acestuia, conform prezentei legi.

(2) Biroul executiv al Consiliului national este alcătuit din presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar, alesi prin vot secret de către membrii Consiliului national.

Art. 55. - Persoanele care exercită functii de conducere la nivel teritorial sau national în structurile Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România îsi mentin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc functiile respective.

Art. 56. - Organizarea alegerilor la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, si la nivel national se desfăsoară o dată la 4 ani, în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si aprobat de Consiliul national. Alegerile organizate conform Legii nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiintarea, organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali din România, cu modificările si completările ulterioare, rămân valabile până la expirarea mandatului.

După această dată Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România va organiza alegeri la nivel national si va functiona conform structurii prevăzute în prezenta lege.

Art. 57. - Veniturile Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România se constituie din:

a) taxe de înscriere;

b) cotizatii lunare;

c) donatii, sponsorizări, potrivit legii;

d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări stiintifice si din drepturi editoriale, în conditiile legii;

e) alte surse, cu respectarea prevederilor legale.

 

SECTIUNEA a 6-a

Răspunderea disciplinară

 

Art. 58. - (1) Membrii Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei si nu respectă Codul de etică si deontologie al asistentului medical si al moasei din România răspund disciplinar, în functie de gravitatea abaterii, si li se va aplica una dintre următoarele sanctiuni:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) suspendarea temporară a calitătii de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România;

d) retragerea calitătii de membru al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si propunerea către Ministerul Sănătătii de anulare a autorizatiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv.

(2) Sanctiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

(3) Sanctiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) si d) se aplică de către Consiliul national al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel putin 5 membri, aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate.

Art. 59. - Concluziile anchetei si sanctiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză, consiliului teritorial al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă si, după caz, Ministerului Sănătătii.

Art. 60. - (1) Contestatiile împotriva sanctiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) si b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România care a aplicat

sanctiunea, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Sanctiunile prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. c) si d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscriptie teritorială îsi desfăsoară activitatea asistentul medical sau moasa sanctionată, în termen de 30 de zile de la comunicarea sanctiunii.

Art. 61. - Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, prevăzută la art. 58, nu exclude răspunderea civilă, contraventională si penală.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 62. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordinul Asistentilor Medicali din România îsi schimbă denumirea în Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România si Registrul unic al asistentilor medicali din România îsi schimbă denumirea în Registrul unic national al asistentilor medicali si moaselor din România.

(2) Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România functionează în baza prezentei legi si în baza reglementărilor proprii, elaborate în conformitate cu prevederile acesteia.

Art. 63. - (1) În vederea facilitării accesului la exercitiul profesiei de asistent medical generalist si, respectiv, a profesiei de moasă pe teritoriul României, Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, recunoaste calificările de asistent medical generalist si, respectiv, de moasă, dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat apartinând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiană, de cetătenii acestor state, iar încadrarea în muncă se face conform legii.

(2) Normele privind recunoasterea diplomelor, certificatelor si titlurilor de asistent medical generalist si, respectiv, de moasă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat apartinând Spatiului Economic European si de Confederatia Elvetiană, cetătenilor acestora, se elaborează de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Normele privind definirea titlurilor profesionale si a domeniilor de activitate pentru asistentii medicali formati în celelalte specialităti se elaborează de către Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 64. - Calificările profesionale dobândite de asistentii medicali cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist, se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educatiei si Cercetării.

Art. 65. - Practicarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă de către persoanele care nu au această calitate constituie infractiune si se pedepseste conform Codului penal.

Art. 66. - Perfectionarea asistentilor medicali si a moaselor se poate face prin specializări si competente conform normelor elaborate de Ministerul Sănătătii, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

Art. 67. - În sensul prezentei legi, profesia de asistent medical de farmacie, profesia de optician medical si profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical.

Art. 68. - Codul de etică si deontologie al asistentului medical si al moasei din România, precum si deciziile Consiliului national al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România, care privesc organizarea si functionarea acestuia, se publică de către Consiliul national al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 69. - (1) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

(2) Titlul profesional de asistent medical generalist si titlul profesional de moasă se modifică numai prin lege.

(3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. 1 lit. C se modifică si se completează prin hotărâre a Guvernului.

Art. 70. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiintarea, organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 iulie 2001, cu modificările si completările ulterioare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în conditiile art. 77 alin. (2) si cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 28 iunie 2004.

Nr. 307.

 

ANEXA Nr. 1

 

A. Titluri oficiale de calificare de asistent medical

 

I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical, dobândite în România

 

Asistent medical cu studii medii - diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani, eliberată de Ministerul Învătământului si Stiintei

Asistent medical cu studii postliceale:

a) diplomă de absolvire scoală postliceală sanitară sau diplomă de scoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătătii, Ministerul Învătământului si Stiintei/Ministerul Educatiei Nationale;

b) certificat de absolvire scoală postliceală sanitară, eliberat de Ministerul Educatiei Nationale/Ministerul Educatiei si Cercetării;

c) certificat de competente profesionale, eliberat de Ministerul Educatiei si Cercetării/Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului;

d) atestat eliberat de Ministerul Învătământului si Ministerul Sănătătii.

Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată - diplomă de absolvire colegiu universitar de profil, eliberată de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului

Asistent medical cu studii superioare de lungă durată - diplomă de licentă, eliberată de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului

II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România, obtinute sau, după caz, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat membru apartinând Spatiului Economic European sau de Confederatia Elvetiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat tert si care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate.

B. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist

I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist, dobândite în România

Asistent medical generalist:

a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent medical medicină generală;

b) diplomă de absolvire scoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală, asistent medical generalist, eliberată de Ministerul Sănătătii sau Ministerul Învătământului si Stiintei;

c) certificat de absolvire scoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist, asistent medical medicină generală, eliberat de Ministerul Educatiei Nationale/Ministerul Educatiei si Cercetării;

d) certificat de competente profesionale, eliberat de Ministerul Educatiei si Cercetării/Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului;

e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. 1 si certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală, eliberat de Ministerul Sănătătii.

Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată - diplomă de absolvire colegiu universitar de profil, eliberată de Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Educatiei si Cercetării/Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului

Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată - diplomă de licentă, eliberată de Ministerul Educatiei si Cercetării/Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului

II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale, eliberate sau, după caz, recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat membru apartinând Spatiului Economic European sau de Confederatia Elvetiană cetătenilor acestora sau, respectiv, atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, în cazul dovezilor de calificare de asistent medical generalist, dobândite într-un stat tert si care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre mentionate.

C. Titluri profesionale de asistent medical

Asistent medical generalist

Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate

Asistent medical obstetrică-ginecologie

Asistent medical pediatrie

Asistent medical balneofizioterapie

Asistent medical igienă

Asistent medical igienă si sănătate publică

Asistent medical laborator clinic

Asistent medical radiologie si imagistică

Asistent medical farmacie

Asistent medico-social

Asistent medical de nutritie si dietetică

Asistent medical de ocrotire

Asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare

Asistent medical de urgente medico-chirurgicale

Asistent de profilaxie stomatologică

Asistent igienist pentru cabinet stomatologic

Asistent pentru stomatologie asistentă dentară.

 

ANEXA Nr. 2

 

A. Titluri oficiale de calificare în profesia de moasă

 

I. Titluri oficiale de calificare de moasă, obtinute în România

 

Moasă:

a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Învătământului si Stiintei si Ministerul Sănătătii;

b) diplomă de absolvire scoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie, eliberată de Ministerul Sănătătii, Ministerul Învătământului si Stiintei;

c) certificat de absolvire scoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Educatiei Nationale/Ministerul Educatiei si Cercetării;

d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. 1 lit. A, care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical, si certificat de confirmare ca asistent medical, de obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Sănătătii.

Moasă cu studii superioare de lungă durată:

- diplomă de licentă

II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de moasă, eliberate sau, după caz, recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat membru apartinând Spatiului Economic European sau de Confederatia Elvetiană cetătenilor acestora sau, respectiv, atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, în cazul dovezilor de calificare de moasă într-un stat tert si care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre mentionate.

 

B. Titlul profesional: moasă, asistent medical obstetrică-ginecologie.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasă, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 26 iunie 2004.

Nr. 527.