MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 414         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 10 mai 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 129 din 18 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, precum si a dispozitiilor art. 119, art. 164 alin. (1) si (2) si art. 165 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 153 din 30 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

233. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru aprobarea Normelor privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole si produsele alimentare

 

285. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru aprobarea Normelor privind protectia denumirilor de origine si indicatiilor geografice ale produselor agricole si produselor alimentare

 

781. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 129

din 18 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, precum si a dispozitiilor art. 119, art. 164 alin. (1) si (2) si art. 165 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3), titlul III, art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Erol Teknik” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.807/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se prezintă autoarea exceptiei, reprezentată prin avocat, lipsind Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Vâlcea, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul Societătii Comerciale “Erol Teknik” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea arată că, întrucât, fată de momentul ridicării exceptiei, au intervenit elemente noi, respectiv abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2002 prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si constatarea neconstitutionalitătii art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, care a preluat dispozitiile art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, critica în dosarul de fată a devenit inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 5.807/2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3), titlul III, art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Erol Teknik” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 limitează atributiile autoritătii judecătoresti, deoarece, în conformitate cu acest text, numai autoritatea administratiei publice are dreptul să dispună suspendarea executării obligatiei de plată până la solutionarea contestatiei de către instanta de judecată.

Se consideră că titlul III din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 permite organului fiscal să dispună discretionar de măsurile asigurătorii, indiferent de natura titlului executoriu sau de valoarea înscrisă în acesta, măsurile asigurătorii privind toate bunurile, mărfurile si mijloacele bănesti ale agentului economic. Trimiterea la art. 124 referitor la contestatia la executarea silită face posibil ca si pentru măsurile asigurătorii să se perceapă o cautiune de 20% din suma datorată, în total ajungându-se la o cautiune ce depăseste cu mult debitul (câte 20% pentru măsurile asigurătorii, pentru contestatie, suspendare si suspendare provizorie sau actele de executare).

Referitor la prevederile art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, se arată că stabilirea cautiunii de către instantă prin raportare la cuantumul sumei datorate, iar nu contestate, reprezintă o antepronuntare asupra fondului cauzei. Obligatia depunerii cautiunii la unitatea teritorială a trezoreriei statului, deci a intimatei, reprezintă, în opinia autoarei exceptiei, un mod de constrângere a executării plătii, si nu o garantie pentru creditor, cât priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite. De asemenea, citarea organului de executare de către instanta de judecată încalcă principiul disponibilitătii în procesul civil, în acest fel instanta stabilind cadrul procesual împotriva vointei debitorului sau a altui participant la proces.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea apreciază că, referitor la pretinsa neconstitutionalitate a art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, textul nu împiedică debitorul nemultumit de solutia adoptată de organul fiscal cu privire la stabilirea obligatiilor bugetare să se adreseze instantelor judecătoresti de contencios administrativ. Mai mult, dacă se trece la executarea silită, debitorul poate formula contestatie la executare, potrivit art. 124 si următoarele din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, solicitând totodată suspendarea executării, fie în cadrul contestatiei la executare, fie pe cale de ordonantă presedintială, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

Dispozitiile art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 asigură debitorului posibilitatea de a formula contestatie si împotriva actelor prin care se dispun si se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii, acest text reprezentând un caz de aplicare a art. 21 din Constitutie, privind liberul acces la justitie.

În privinta dispozitiilor art. 127 alin. (1) si (2) din ordonanta criticată, se apreciază că acestea contravin prevederilor art. 16 si 21 din Constitutia României, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, stabilirea unui cuantum de 20% din valoarea sumei datorate, iar nu contestate, ca o conditie de primire a cererii de chemare în judecată, înfrânge principiul constitutional al liberului acces la justitie, putând determina obligarea debitorului bugetar la plata mai multor cautiuni, în cazul formulării mai multor contestatii pentru acte de executare diferite. Se mai arată că, întrucât stabilirea sumei datorate revine completului de judecată învestit cu solutionarea contestatiei la executare, si nu judecătorului de serviciu, competenta acestuia din urmă ar trebui să se limiteze doar la înregistrarea cererii debitorului.

Pe de altă parte, se consideră că depunerea cautiunii la unitatea teritorială a trezoreriei statului, deci la creditor, creează statului o situatie mai favorabilă decât cea a altor creditori si reprezintă o stirbire a autoritătii judecătoresti, care nu poate dispune de această cautiune. În opinia instantei de judecată, cautiunea ar trebui să fie consemnată, ca si în cazul altor creditori, la un tert si să fie la dispozitia instantei de judecată.

Instanta apreciază că art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 nu contravine prevederilor constitutionale invocate, deoarece organul de executare este, în cazul obligatiilor bugetare, chiar creditorul, prin reprezentantii săi, administratiile finantelor publice judetene. Astfel, “este normal si just ca aceste institutii să se poată apăra în contestatiile la executare formulate de debitori”.

Prin urmare, instanta judecătorească apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3), titlul III si art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 este neîntemeiată, în vreme ce dispozitiile art. 127 alin. (1) si (2) sunt neconstitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul arată că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei. Or, prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dispozitiile legale criticate au fost abrogate, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a devenit inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 10 alin. (3), titlul III, art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 10 alin. (3): “Exercitarea de către plătitori a căilor de atac la organele competente ale creditorilor bugetari, cu privire la stabilirea obligatiilor bugetare, nu suspendă obligatia acestora de plată. La cererea debitorului si tinând seama de motivele invocate de acesta, autoritătile administratiei publice, prin organul competent în solutionarea contestatiilor, vor dispune suspendarea obligatiei de plată a creantelor bugetare, până la solutionarea contestatiei, cu constituirea unei garantii la nivelul sumei contestate.”;

- titlul III: - Art. 31: “Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul titlu se dispun si se aduc la îndeplinire prin procedură administrativă de către creditorii bugetari.”;

- Art. 32: “Se vor dispune măsuri asigurătorii de către creditorii bugetari, înaintea începerii procedurii de executare silită, atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îsi ascundă ori să îsi risipească averea/patrimoniul.”;

- Art. 33: - “Creditorul bugetar poate dispune prin procedură administrativă, prin decizie motivată, poprirea asigurătorie asupra veniturilor si/sau sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile si imobile, proprietatea debitorului, după caz, oriunde s-ar afla.”;

- Art. 34: “Măsurile asigurătorii dispuse potrivit art. 33, precum si cele dispuse de instantele judecătoresti sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.”;

- Art. 35: “Măsurile asigurătorii vor fi ridicate, prin decizie motivată, de către creditorii bugetari când au încetat motivele pentru care au fost dispuse.”;

- Art. 36: “Măsurile asigurătorii dispuse atât de creditorii bugetari, cât si de instantele judecătoresti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiintate în conditiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti.”;

- Art. 37: “(1) În cazul înfiintării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.

(2) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.”;

- Art. 38: “Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanta bugetară, măsurile asigurătorii pot fi înfiintate si asupra bunurilor detinute de către debitor în proprietate comună cu terte persoane, pentru cota-parte detinută de acesta.”;

- Art. 39: “Împotriva actelor prin care se dispun si se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestatie în conformitate cu prevederile art. 124.”;

- Art. 127 alin. (1) si (2): “(1) Contestatia la executare se face cu conditia depunerii numai de către persoanele juridice a unei cautiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a trezoreriei statului.

(2) Dovada privind plata cautiunii prevăzute la alin. (1) va însoti în mod obligatoriu contestatia debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată.”;

- Art. 128: “La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îsi are sediul sau domiciliul tertul poprit.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15, art. 16 alin. (1), (2) si (3), art. 21 alin. (1) si (2) si art. 52, precum si dispozitiile titlului III, cap. VI, referitoare la autoritatea judecătorească. Textele constitutionale invocate au următorul continut:

- Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”;

- Art. 16 alin. (1), (2) si (3): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.”;

- Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 52: “(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în conditiile legii si nu înlătură răspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credintă sau gravă neglijentă.”

Autorul exceptiei consideră că sunt nesocotite si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care au următorul continut: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia, în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă, atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogată prin art. 200 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003. Curtea retine că dispozitiile art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 nu au fost preluate în ordonanta abrogatoare, cele ale titlului III au fost preluate cu modificări în art. 119, iar prevederile art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 au fost preluate identic în art. 164 alin. (1) si (2), respectiv art. 165 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003.

În prezent, art. 119 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 are următorul continut: “(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii si sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să-si ascundă ori să-si risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste măsuri pot fi luate si în cazul în care creanta nu a fost încă individualizată si nu a devenit scadentă. Măsurile asigurătorii dispuse, dacă nu au fost desfiintate în conditiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităti. O dată cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadentă, în cazul neplătii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată si semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecătoresti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

(7) În cazul înfiintării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.

(8) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absolută.

(9) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanta bugetară, măsurile asigurătorii pot fi înfiintate si asupra bunurilor detinute de către debitor în proprietate comună cu terte persoane, pentru cota-parte detinută de acesta.

(10) Împotriva actelor prin care se dispun si se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestatie în conformitate cu prevederile art. 162.”

Fată de această situatie, în ceea ce priveste dispozitiile art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 devin aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora Curtea Constitutională poate decide numai asupra actelor normative în vigoare. Constatând însă că, la data sesizării sale, Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 nu fusese încă abrogată, Curtea urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate referitoare la aceste dispozitii ca devenită inadmisibilă.

În ceea ce priveste titlul III, art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, dat fiind că, după invocarea exceptiei de neconstitutionalitate în fata instantei judecătoresti, prevederile legale supuse controlului au fost preluate de noua reglementare, Curtea Constitutională este tinută să se pronunte asupra constitutionalitătii lor în noua redactare, întrucât solutia legislativă este aceeasi cu cea anterioară modificării.

În acest sens se impune a fi retinut că prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, instanta constitutională a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu motivarea că, independent de finalitatea urmărită de legiuitor, reglementarea dedusă controlului contravine liberului acces la justitie, în măsura în care conditionează însăsi înregistrarea contestatiei la executare de plata unei cautiuni. Astfel, sinstituirea unei căi de atac ca modalitate de acces la justitie implică în mod necesar asigurarea posibilitătii de a o utiliza pentru toti cei care au un drept, un interes legitim, capacitate si calitate procesuală. Or, adăugarea la acestea a unei conditii suplimentare, a cărei neîndeplinire are semnificatia drastică a unui veritabil fine de neprimire a cererii de sesizare a instantei cu respectiva cale de atac, constituie o îngrădire a accesului liber la justitie, contravenind astfel prevederilor art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie”.

În consecintă, ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la dispozitia sus-mentionată printr-o decizie pronuntată după data la care instanta judecătorească a sesizat Curtea în acest dosar, în prezenta cauză a intervenit un motiv de inadmisibilitate a exceptiei, conform art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a art. 119 din actuala reglementare, Curtea constată că, desi formal, critica este îndreptată împotriva întregului articol, care reglementează măsurile asigurătorii, respectiv poprirea si sechestrul asigurătoriu, din sustinerile autorului exceptiei rezultă că, în realitate, aceasta vizează doar dispozitiile alin. (10) al acestui articol, potrivit cărora împotriva actelor prin care se dispun si se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, persoana interesată poate face contestatie la executare, cu respectarea conditiilor de sesizare a instantei, respectiv plătind cautiunea de 20% din cuantumul sumei datorate. Or, în situatia în care prevederile referitoare la cautiune au fost declarate ca fiind neconstitutionale, critica cu un atare obiect nu mai are suport pentru sustinerea încălcării art. 21 si art. 52 alin. (1) si (2) din Constitutie.

În egală măsură, este neîntemeiată si invocarea art. 16 din Constitutie, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. De altfel, norma constitutională se referă la egalitatea de tratament a persoanelor în fata legii si a autoritătilor publice, iar nu la egalitatea de tratament între acestea si autoritătile publice, ca exponente ale interesului general.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 165 alin. (1) din aceeasi ordonantă, Curtea retine că, în această materie, organul de executare are si calitatea de creditor, astfel încât citarea sa se impune, în vederea asigurării principiului contradictorialitătii în procesul civil si a garantării dreptului la apărare al tuturor părtilor. Pe de altă parte, determinarea părtilor între care există raporturi procesuale si care, deci, urmează a fi citate constituie atributul exclusiv al instantei judecătoresti si nu are nici o legătură cu principiul disponibilitătii. Dar, chiar dacă o atare sustinere ar fi întemeiată, în măsura în care principiul disponibilitătii nu este consacrat, ca atare, prin Constitutie, el nu constituie un criteriu de constitutionalitate pe care Curtea să-l aibă în vedere si la care să se raporteze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 si a dispozitiilor art. 164 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Erol Teknik” - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.807/2003 al Judecătoriei  Râmnicu Vâlcea.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 si art. 165 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 martie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 153

din 30 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, cu modificările si completările ulterioare

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Chimforex” - S.A. din Pleasa în Dosarul nr. 9.176/2003 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât scutirile de la plata taxelor de timbru reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului. În ceea ce priveste art. 16 alin. (1) din Constitutie, apreciază că acesta este aplicabil numai persoanelor fizice, iar nu si celor juridice.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 9.176/2003, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2002.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Chimforex” - S.A. din Pleasa într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de ordonantă presedintială pentru suspendarea executării.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 401 din Legea nr. 137/2002 “încalcă în mod flagrant dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece creează un tratament discriminatoriu în incidenta unor obligatii procedurale legale, pe criterii vădit neconstitutionale, vizând calitatea de autoritate publică a beneficiarului textului normativ atacat”.

Mai arată că această reglementare este contrară regulii generale cuprinse în art. 280 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia “suspendarea va putea fi încuviintată numai cu dare de cautiune”, care constituie o “dispozitie legală imperativă onerativă, general aplicabilă tuturor subiectelor de drept, persoane fizice sau juridice, de drept privat sau de drept public”.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială si de contencios administrativ opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât veniturile încasate de A.P.A.P.S., după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetul propriu, se varsă la bugetul de stat, astfel că, în mod firesc, s-a stabilit prin dispozitiile legale criticate scutirea de la plata taxei de timbru, a timbrului judiciar, a cautiunii si a oricăror alte taxe, pentru cererile adresate instantelor de judecată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, asa cum a statuat Curtea Constitutională, de exemplu prin deciziile nr. 102/1995 si nr. 18/1996, dispozitiile art. 16 din Constitutie, care instituie egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, nu sunt incidente în ceea ce priveste relatiile dintre persoanele juridice.

Scutirea de la plata taxelor de timbru si a cautiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instantelor judecătoresti a A.P.A.P.S., institutie publică implicată în procesul de privatizare, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situatii determinate, cum sunt cele privind legătura strânsă cu bugetul statului si realizarea unui interes public (Decizia nr. 179/2003).

Potrivit dispozitiilor legale criticate, legiuitorul stabileste un regim juridic diferit pentru promovarea anumitor actiuni de către sinstitutii publice implicate”, si nu numai de către A.P.A.P.S., în considerarea interesului general al accelerării procesului privatizării si în aplicarea art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutia republicată, care prevede că statul trebuie să asigure “protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară”, principiu pe care statul, în politica sa economică, este tinut să-l promoveze si, ca urmare, are dreptul si totodată îndatorirea de a crea un cadru juridic corespunzător.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002), dispozitii introduse prin art. I pct. 15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002), aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003), modificate prin art. I pct. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004). Ca urmare a acestor modificări, dispozitiile legale criticate au următorul continut:

- Art. 401: “Cererile formulate de institutia publică implicată, în legătură cu calitatea de actionar la societătile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligatiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de actiuni, cu obligatiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoresti si cu orice alte acte procedurale, efectuate de si pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar, cautiuni si orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutia României, revizuită si republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au următorul continut: “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Instituirea de cautiuni si taxe în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta si-l exercită fie din ratiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credintă a drepturilor procesuale - în cazul cautiunilor, fie în considerarea unor situatii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justitiei sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părtilor din proces a unor obligatii fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

Curtea retine că scutirea institutiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îsi are justificarea în strânsa legătură a actiunilor în justitie, pentru care textul criticat prevede scutirea, cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, si prin încasarea taxelor judiciare), precum si în interesul general pe care aceste institutii publice îl prezintă. Astfel, dispozitiile legale criticate dau expresie prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutia României, republicată, potrivit cărora statul are obligatia să asigure protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară.

În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că exonerarea de la obligatia de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează egalitatea în fata legii. Astfel, prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, prevederi care stabilesc, de asemenea, scutiri de taxe judiciare de timbru, a statuat că sinstituirea de către legiuitor a unor exceptii de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constitutional al egalitătii în drepturi. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie [în prezent, art. 139 alin. (1)], «Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situatii diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalitătii în drepturi”.

Asadar, Curtea constată că sustinerea autorului exceptiei referitoare la încălcarea principiului egalitătii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu poate fi primită, întrucât situatia juridică a părtilor din procesele respective nu este identică si nici similară, justificându-se în mod obiectiv si rational tratamentul juridic diferit în ceea ce priveste plata taxelor judiciare de timbru si a celorlalte taxe.

Cu privire la dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137/2002, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004, statuând că acestea sunt constitutionale. Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, dispozitii introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Chimforex” - S.A. din Pleasa în Dosarul nr. 9.176/2003 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 martie 2004.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole si produsele alimentare

 

Văzând referatul de aprobare privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole si produsele alimentare, în temeiul art. 4 alin. (1) pct. I.23 din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole si produsele alimentare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Directia generală de reglementare si implementare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 8 aprilie 2004.

Nr. 233.

 

ANEXĂ

NORME

privind atestatele de specificitate pentru produsele agricole si produsele alimentare

 

Art. 1. - (1) Prezentele norme stabilesc regulile conform cărora poate fi obtinut un atestat comunitar de specificitate pentru produsele agricole si produsele alimentare enumerate în anexa nr. I si pentru produsele alimentare enumerate în anexa nr. II, anexe care fac parte integrantă din prezentele norme.

(2) Prezentele norme se aplică fără a se aduce atingere altor prevederi specifice.

Art. 2. - În sensul prezentelor norme, următorii termeni se definesc astfel:

a) specificitate - elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs agricol sau un produs alimentar se distinge în mod clar de alte produse agricole sau produse alimentare similare apartinând aceleiasi categorii;

- prezentarea unui produs agricol sau produs alimentar nu este considerată element în sensul prezentului articol;

- specificitatea nu poate să se limiteze la o compozitie calitativă sau cantitativă ori la un mod de productie stabilit printr-o reglementare comunitară sau natională ori prin standarde voluntare; totusi această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii specificitătii unui produs;

b) grup - orice asociere, indiferent de forma sa juridică sau de componenta sa, de producători si/sau procesatori care realizează acelasi produs agricol sau produs alimentar; la acest grup pot participa si alte părti interesate;

c) atestat de specificitate - recunoasterea specificitătii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu prezentele norme.

Art. 3. - Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale înfiintează si administrează un registru de atestate de specificitate, în care se înregistrează numele produselor agricole si ale produselor alimentare a căror specificitate a fost recunoscută în conformitate cu prezentele norme.

Art. 4. - (1) Pentru a figura în registrul mentionat la art. 3 un produs agricol sau un produs alimentar trebuie să fie produs din materii prime traditionale, să prezinte o compozitie traditională sau un mod de productie si/sau de prelucrare care reflectă un tip traditional de productie si/sau de prelucrare.

(2) Înregistrarea nu este permisă în cazul unui produs agricol sau al unui produs alimentar a cărui specificitate se datorează:

a) provenientei sau originii sale geografice;

b) numai aplicării unei inovatii tehnologice.

Art. 5. - (1) Pentru a fi înregistrat, numele produsului agricol sau al produsului alimentar trebuie:

- să fie specific în sine; sau - să exprime specificitatea produsului respectiv.

(2) Numele care exprimă specificitatea, prevăzut la alin. (1) a doua liniută, nu poate fi înregistrat dacă:

- se referă doar la cerinte de ordin general utilizate pentru un ansamblu de produse agricole sau de produse alimentare ori la cele prevăzute de o reglementare comunitară specifică;

- este înselător, cum este în special cel care se referă la o caracteristică evidentă a produsului sau care nu corespunde caietului de sarcini ori specificatiei tehnice a produsului si nici asteptărilor consumatorului cu privire la caracteristicile produsului.

(3) Pentru a fi înregistrat, numele specific prevăzut la alin. (1) prima liniută trebuie să fie traditional si conform cu dispozitiile nationale sau consacrat prin folosintă.

(4) Utilizarea termenului geografic este autorizată sub un nume care nu intră sub incidenta reglementărilor privind protectia indicatiilor geografice si denumirilor de origine ale produselor agricole si produselor alimentare.

Art. 6. - (1) Pentru a putea beneficia de un atestat de specificitate, un produs agricol sau un produs alimentar trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.

(2) Caietul de sarcini contine cel putin elementele următoare:

- numele produsului în sensul art. 5, redactat în una sau în mai multe limbi;

- descrierea metodei de productie, inclusiv a naturii si caracteristicilor materiei prime si/sau ale ingredientelor utilizate si/sau a metodei de preparare a produsului agricol ori a produsului alimentar, cu referire la specificitatea acestuia;

- elementele care să permită evaluarea caracterului traditional în sensul art. 4 alin. (1);

- descrierea caracteristicilor produsului agricol sau ale produsului alimentar, prin indicarea principalelor sale caracteristici fizice, chimice, microbiologice si/sau organoleptice care se raportează la specificitate;

- cerintele minime si procedurile de inspectie a specificitătii.

Art. 7. - (1) Numai un grup este abilitat să depună o cerere de înregistrare a specificitătii unui produs agricol sau a unui produs alimentar.

(2) Cererea de înregistrare, care include caietul de sarcini prevăzut la art. 6, se depune la Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, care este institutia publică centrală cu atributii, competente si responsabilităti în înregistrarea specificitătii produselor agricole si produselor alimentare.

(3) Verificarea cererii si a caietului de sarcini se face de către organisme private de certificare a conformitătii si de inspectie, aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, care este institutia publică centrală cu atributii, competente si responsabilităti în verificarea si inspectia modului în care sunt aplicate si respectate prevederile prezentelor norme; cererea împreună cu caietul de sarcini si alte documente pe baza cărora s-a fundamentat decizia se transmit Comisiei Uniunii Europene de către minister.

(4) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale va elabora si va aproba Regulamentul privind înregistrarea, verificarea, certificarea conformitătii si inspectia atestatelor de specificitate ale produselor agricole si produselor alimentare, în conformitate cu prezentele norme, precum si conditiile de aprobare a organismelor de inspectie si certificare, în termen de 6 luni de la publicarea prezentelor norme în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. - (1) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale garantează că toate persoanele care demonstrează un interes economic legitim sunt autorizate să consulte cererea de înregistrare a specificitătii unui produs agricol sau a unui produs alimentar.

(2) Orice persoană fizică sau juridică legitim interesată poate să se opună înregistrării propuse, prin expedierea unei declaratii fundamentate în mod corespunzător Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale; ministerul adoptă măsurile necesare pentru a lua în considerare aceste comentarii sau obiectii în cadrul termenelor prevăzute.

 

ANEXA Nr. I

la norme

 

LISTA

produselor agricole si produselor alimentare la care se referă art. 1 alin. (1) din norme

 

Nr. în nomenclatura Bruxelles

Descrierea produselor

(1)

(2)

Capitolul 1

Animale vii

Capitolul 2

Carne si măruntaie comestibile

Capitolul 3

Peste, crustacee si moluste

Capitolul 4

Produse din lapte; ouă de pasăre; miere naturală

Capitolul 5

 

05.04

Intestine, vezică si stomac de animale (altele decât pestele), întregi sau bucăti

05.15

Produse animale nespecificate sau neincluse în altă parte; animale moarte din cele mentionate la capitolul 1 sau 3, necorespunzătoare consumului uman

Capitolul 6

Arbori vii si alte plante; bulbi, rădăcini si altele la fel; flori tăiate si frunzis ornamental

Capitolul 7

Vegetale si câteva rădăcini si tuberculi comestibili

Capitolul 8

Fructe si nuci comestibile; coajă de pepeni sau citrice

Capitolul 9

Cafea, ceai si condimente, excluzând mat.

Capitolul 10

Cereale

Capitolul 11

Produse din industria morăritului, malt si amidonuri; gluten; inulin

Capitolul 12

Seminte si fructe oleaginoase; diverse grâne

 

Seminte si fructe; plante medicinale si industriale; paie si furaje

Capitolul 13

 

ex 13.03

Pectine

Capitolul 15

 

15.01

Untură si alte grăsimi de porc topite; grăsimi de pasăre topite

15.02

Grăsimi netopite de bovine, ovine si caprine; seu (inclusiv “premier jus”) produs din aceste grăsimi

15.03

Stearina din untură de porc, oleostearina si stearina din seu de vacă; untură de porc lichidă; oleo-margarină; seu de vacă lichid, neemulsionat sau neamestecat ori nepreparat în nici un fel

15.04

Grăsimi si uleiuri din peste si mamifere marine, rafinate sau nerafinate

15.07

Ulei vegetal, fluid sau solid, brut, rafinat sau purificat

15.12

Grăsimi si uleiuri vegetale sau animale, hidrogenate, rafinate sau nerafinate, dar nu preparate

15.13

Margarine, înlocuitor de untură si alte grăsimi preparate, comestibile

15.17

Reziduuri rezultate de la tratarea grăsimilor vegetale sau animale

Capitolul 16

Preparate din carne, peste, crustacee sau moluste

Capitolul 17

 

17.01

Zaharuri din sfeclă si trestie de zahăr, solide

17.02

Alte zaharuri, sirop de zahăr; miere artificială (mixată sau nu cu miere naturală); caramel

17.03

Melasă, decolorată sau nedecolorată

17.05

Zaharuri, siropuri si melase aromate sau colorate, cu exceptia sucurilor de fructe care contin zahăr în orice proportie

Capitolul 18

 

18.01

Boabe de cacao, întregi sau strivite, materie primă sau prăjită

18.02

Coajă de cacao, tărâte, pielite si resturi de cacao

Capitolul 20

Preparate din legume, fructe si alte părti de plante

Capitolul 22

 

22.04

Must de struguri în fermentare sau cu fermentarea altfel decât fixată de o adăugare de alcool

22.05

Vin din struguri proaspeti, must de struguri cu fermentare fixată cu adăugare de alcool

22.07

Alte băuturi fermentate (de exemplu: cidru, perry si mead)

ex 22.08

Alcool etilic sau băuturi spirtoase, denaturate sau nu, obtinute din produsele agricole prevăzute în prezenta anexă, excluzând lichiorul si alte băuturi spirtoase si preparate alcoolice, cunoscute ca extracte concentrate pentru fabricarea băuturilor

ex 22.10

Otetul si înlocuitori de otet

Capitolul 23

Reziduuri si resturi din industria alimentară; furaje animaliere

Capitolul 24

 

24.01

Tutun

Capitolul 45

 

45.01

Plută neprelucrată, zdrobită, granulată sau măcinată, resturi de plută

Capitolul 54

 

54.01

In materie primă sau procesat, dar nu tors, câlt si resturi (incluzând fire trase)

Capitolul 57

Cânepă (Cannabis sativa) materie primă sau procesată, dar nu toarsă, câlt sau resturi de cânepă (incluzând fire trase)

 

ANEXA Nr. II

la norme

 

LISTA

produselor alimentare la care se referă art. 1 alin. (1) din norme

 

- Bere

- Ciocolată si alte produse alimentare care contin ciocolată

- Produse de cofetărie, brutărie, patiserie sau biscuiti

- Aluaturi alimentare, coapte sau umplute

- Produse înainte de coacere

- Sosuri condimentate preparate

- Ciorbe sau supe

- Băuturi pe bază de extracte de plante

- Înghetată si serbet.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind protectia denumirilor de origine si indicatiilor geografice ale produselor agricole si produselor alimentare

 

Văzând referatul de aprobare privind protectia indicatiilor geografice si denumirilor de origine ale produselor agricole si produselor alimentare,

având în vedere Programul prioritar de actiuni pentru integrarea în Uniunea Europeană în anul 2004, subcapitolul Politica de calitate,

în temeiul art. 69 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice si al art. 4 alin. (1) pct. I poz. 23, 24 si 25 din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind protectia denumirilor de origine si indicatiilor geografice ale produselor agricole si produselor alimentare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 6 luni de la publicarea lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Directia generală de reglementare si implementare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 28 aprilie 2004.

Nr. 285.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind protectia denumirilor de origine si indicatiilor geografice ale produselor agricole si produselor alimentare

 

Art. 1. - (1) Prezentele norme stabilesc reguli cu privire la protectia denumirilor de origine si indicatiilor geografice ale produselor agricole si produselor alimentare destinate consumului uman, mentionate în anexa nr. I, ale produselor alimentare mentionate în anexa nr. II, precum si ale produselor agricole mentionate în anexa nr. III.

(2) Prezentele norme nu se aplică produselor vitivinicole, cu exceptia otetului din vin, si nici băuturilor spirtoase.

(3) Prezentele norme se aplică fără a aduce atingere altor prevederi specifice.

Art. 2. - (1) Protectia denumirilor de origine si a indicatiilor geografice ale produselor agricole si produselor alimentare se obtine în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) În sensul prezentelor norme, următorii termeni se definesc astfel:

a) denumire de origine - numele unei regiuni, unui loc specific sau, în cazuri exceptionale, al unei tări, utilizat pentru a descrie un produs agricol sau un produs alimentar:

- originar din această regiune, din acest loc specific sau această tară; si

- a cărui calitate sau ale cărui caracteristici sunt datorate în principal ori exclusiv unui anumit mediu geografic cu factorii săi naturali si umani inerenti si ale cărui productie, procesare si preparare au loc în aria geografică precizată;

b) indicatie geografică - numele unei regiuni, unui loc specific sau, în cazuri exceptionale, al unei tări, utilizat pentru a descrie un produs agricol sau un produs alimentar:

- originar din această regiune, din acest loc specific sau această tară; si

- care are o calitate specifică, reputatie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice si ale cărui productie si/sau procesare si/sau preparare au loc în aria geografică precizată.

(3) Sunt, de asemenea, considerate denumiri de origine anumite denumiri traditionale, geografice sau nu, care desemnează un produs agricol sau un produs alimentar originar dintr-o regiune sau dintr-un loc specific si care îndeplinesc conditiile prevăzute la alin. (2) lit. a) a doua liniută.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (2) lit. a), sunt asimilate denumirilor de origine anumite denumiri geografice atunci când materiile prime ale produselor în cauză provin dintr-o arie geografică mai vastă sau diferită de aria de procesare, cu conditia ca:

- aria de productie a materiilor prime să fie limitată;

- să existe conditii speciale pentru productia materiilor prime; si

- să existe un regim de inspectie care să asigure îndeplinirea acestor conditii.

(5) În sensul alin. (4) sunt considerate materii prime doar animalele vii, carnea si laptele.

(6) Pentru a putea beneficia de derogarea prevăzută la alin. (4) denumirile în cauză pot să fie sau au fost deja recunoscute ca denumiri de origine care se bucură de protectia natională a statului membru al Uniunii Europene interesat sau, dacă un astfel de regim nu există, să aibă justificarea unui caracter traditional, precum si a unei reputatii si a unui renume de exceptie.

(7) Pentru a putea beneficia de derogarea prevăzută la alin. (4) cererile de înregistrare trebuie să fie depuse în termen de 2 ani după intrarea în vigoare a prezentelor norme.

Art. 3. - (1) Numele devenit generic nu poate fi înregistrat.

a) În sensul prezentelor norme, prin nume devenit generic se întelege numele unui produs agricol sau produs alimentar care, chiar dacă se raportează la locul sau regiunea unde acest produs agricol sau produs alimentar a fost initial produs ori comercializat, a devenit numele comun al unui produs agricol sau al unui produs alimentar.

b) Pentru a se stabili dacă un nume a devenit generic se tine cont de toti factorii si în special de:

- situatia existentă pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene de unde provine numele si cea existentă în zonele de consum;

- situatia existentă în alte state membre ale Uniunii Europene;

- legislatiile nationale sau comunitare relevante.

(2) Un nume nu poate fi înregistrat ca denumire de origine sau ca indicatie geografică atunci când acesta este în conflict cu numele unui soi de plante sau al unei rase de animale si, în consecintă, acesta este susceptibil să inducă publicul în eroare cu privire la originea reală a produsului.

Art. 4. - (1) Pentru a putea beneficia de o denumire de origine protejată (DOP) sau de o indicatie geografică protejată (IGP), un produs agricol sau un produs alimentar trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.

(2) Caietul de sarcini contine cel putin elementele următoare:

a) numele produsului agricol sau al produsului alimentar, inclusiv denumirea de origine sau indicatia geografică;

b) descrierea produsului agricol sau a produsului alimentar, inclusiv a materiilor prime, dacă este cazul, si principalelor caracteristici fizice, chimice, microbiologice si/sau organoleptice ale produsului sau alimentului;

c) precizarea ariei geografice si, dacă este cazul, detalii care să indice respectarea conditiilor prevăzute la art. 2 alin. (4);

d) elementele care să dovedească faptul că produsul agricol sau produsul alimentar este originar din aria geografică în sensul art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz;

e) descrierea metodei de obtinere a produsului agricol sau a produsului alimentar si, dacă este cazul, a metodelor locale, autentice si constante, precum si informatii privind ambalarea, dacă grupul solicitant determină si justifică faptul că ambalarea trebuie făcută în aria geografică precizată, în scopul păstrării calitătii, asigurării trasabilitătii sau al inspectiei;

f) detalii care să justifice legătura cu mediul geografic sau cu originea geografică în sensul art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz;

g) detalii privind structurile de inspectie;

h) elementele specifice ale etichetării legate de mentiunea DOP sau IGP, după caz, sau mentiunile traditionale nationale echivalente;

i) orice cerinte eventuale ce trebuie respectate, prevăzute de dispozitiile comunitare si/sau nationale.

Art. 5. - (1) Numai un grup este abilitat să depună o cerere de înregistrare; în sensul prezentului articol, prin grup se întelege orice asociere, indiferent de forma sa juridică sau de componenta sa, de producători si/sau de procesatori care realizează acelasi produs agricol sau produs alimentar;

la acest grup pot participa si alte părti interesate.

(2) Un grup poate depune cerere de înregistrare numai pentru produsele agricole sau produsele alimentare pe care le produce sau le obtine, în sensul art. 2 alin. (2) lit. a) sau b).

(3) Cererea de înregistrare include caietul de sarcini prevăzut la art. 4.

(4) Cererea este trimisă Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

(5) Verificarea cererii si a caietului de sarcini se face de către organisme private de certificare a conformitătii si de inspectie, aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, care este institutia publică centrală cu atributii, competente si responsabilităti în verificarea si inspectia modului în care sunt aplicate si respectate prevederile prezentelor norme; după verificare, cererea împreună cu caietul de sarcini si alte documente pe baza cărora s-a fundamentat decizia se transmit Comisiei Uniunii Europene de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

(6) O protectie, în sensul prezentelor norme, a denumirii solicitate, la nivel national, precum si, dacă este cazul, o perioadă de adaptare pot fi acordate numai tranzitoriu de la data transmiterii cererii către Comisia Europeană;

acestea pot fi acordate în egală măsură tranzitoriu, în aceleasi conditii, în cadrul unei cereri de modificare a caietului de sarcini.

(7) Protectia natională tranzitorie încetează începând cu data la care este luată decizia înregistrării în conformitate cu prevederile prezentelor norme; de la data încetării protectiei nationale tranzitorii, poate fi fixată o perioadă de adaptare, limitată la maximum 5 ani, cu conditia ca întreprinderile interesate să fi comercializat legal produsele în cauză, utilizând în mod continuu denumirile solicitate cu cel putin 5 ani înaintea datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene.

(8) Consecintele unei protectii nationale tranzitorii nu afectează schimburile comerciale cu Comunitatea Europeană.

(9) Dacă cererea priveste o denumire precizată în aria geografică frontalieră sau o denumire traditională legată de această arie geografică situată într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un alt stat recunoscut de către Comisia Europeană ca îndeplinind conditiile specifice în acest domeniu, Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale va consulta acel stat înainte de transmiterea cererii către Comisia Europeană.

(10) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale va adopta Regulamentul privind conditiile de aprobare a organismelor de inspectie si certificare, în termen de 6 luni de la publicarea prezentelor norme în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 6. - (1) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale garantează că toate persoanele care demonstrează un interes economic legitim sunt autorizate să consulte cererea.

(2) Orice persoană fizică sau juridică legitim interesată poate să se opună înregistrării propuse, prin expedierea unei declaratii fundamentate în mod corespunzător Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale; ministerul adoptă măsurile necesare pentru a lua în considerare aceste comentarii sau obiectii în cadrul termenelor prevăzute.

(3) Orice declaratie de obiectie poate fi admisă numai dacă:

- fie demonstrează nerespectarea conditiilor prevăzute la art. 2;

- fie demonstrează că înregistrarea unui nume propus ar putea prejudicia existenta unei mărci sau existenta unor produse care se află legal pe piată cu cel putin 5 ani înainte de data publicării în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene;

- fie precizează elementele care demonstrează caracterul generic al numelui a cărui înregistrare se solicită. Art. 7. - Mentiunile DOP, IGP sau mentiunile traditionale nationale echivalente nu pot figura decât pe produsele agricole si pe produsele alimentare care se conformează prezentelor norme.

Art. 8. - Grupul prevăzut la art. 5 alin. (1) si (2), interesat, poate să ceară modificarea unui caiet de sarcini al unei denumiri înregistrate, îndeosebi pentru a tine cont de evolutia cunostintelor stiintifice si tehnice sau pentru a reexamina precizarea ariei geografice.

Art. 9. - (1) Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:

a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse care nu sunt acoperite de înregistrare, în măsura în care aceste produse sunt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire ori în măsura în care această utilizare permite să se profite de reputatia denumirii protejate;

b) oricărei utilizări abuzive, imitări ori evocări, chiar dacă este indicată originea reală a produsului sau dacă denumirea protejată este tradusă ori însotită de o expresie precum “gen”, “tip”, “metoda”, “stil”, simitatie” sau altă expresie similară;

c) oricărei indicatii false sau înselătoare privind provenienta, originea, natura ori calitătile esentiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar ori în documentele aferente produsului în cauză, precum si împotriva ambalării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;

d) oricărei alte practici susceptibile să inducă publicul în eroare cu privire la originea reală a produsului.

(2) În cazul în care o denumire înregistrată cuprinde numele considerat generic al unui produs agricol sau produs alimentar, utilizarea acestui nume generic nu este considerată contrară prevederilor alin. (1) lit. a) sau b).

(3) Denumirile protejate nu pot deveni generice.

(4) Pentru denumirile pentru care înregistrarea este cerută conform art. 5 poate fi prevăzută o perioadă de tranzitie de maximum 5 ani numai în cazul în care o contestatie a fost admisă pe motiv că înregistrarea denumirii propuse poate prejudicia existenta unei denumiri total sau partial omonimă sau existenta produsului care se află legal pe piată cu cel putin 5 ani înaintea datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene; această perioadă de tranzitie poate fi prevăzută cu conditia ca întreprinderile să fi comercializat legal produsele în cauză, folosind continuu denumirile respective cu cel putin 5 ani înaintea datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene.

Art. 10. - (1) Dacă o denumire de origine sau o indicatie geografică este înregistrată în conformitate cu prezentele norme, cererea de înregistrare a unei mărci care corespunde uneia dintre situatiile prevăzute la art. 9 si privind acelasi tip de produs este refuzată dacă a fost depusă după data de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicatiei geografice; mărcile înregistrate contrar cerintelor de mai sus sunt anulate.

(2) Utilizarea unei mărci care corespunde cu una dintre situatiile mentionate la art. 9, înregistrată cu bună-credintă înainte de data depunerii cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicatiei geografice, poate continua în pofida înregistrării unei denumiri de origine sau a unei indicatii geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare sau de revocare a mărcii.

(3) O denumire de origine sau o indicatie geografică nu se înregistrează dacă, tinând cont de renumele unei mărci, de reputatia sa si de durata utilizării sale, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea adevărată a produsului.

Art. 11. - Anexele nr. I-III fac parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXA Nr. I

la norme

 

Produsele agricole si produsele alimentare la care se referă art. 1 alin. (1) din norme

 

Nr. în nomenclatura Bruxelles

Descrierea produselor

(1)

(2)

Capitolul 1

Animale vii

Capitolul 2

Carne si măruntaie comestibile

Capitolul 3

Peste, crustacee si moluste

Capitolul 4

Produse din lapte; ouă de pasăre; miere naturală

Capitolul 5

 

05.04

Intestine, vezică si stomac de animale (altele decât pestele), întregi sau bucăti

05.15

Produse animale nespecificate sau neincluse în altă parte; animale moarte din cele mentionate la capitolul 1 sau 3, necorespunzătoare consumului uman

Capitolul 6

Arbori vii si alte plante; bulbi, rădăcini si altele la fel; flori tăiate si frunzis ornamental

Capitolul 7

Vegetale si câteva rădăcini si tuberculi comestibili

Capitolul 8

Fructe si nuci comestibile; coajă de pepeni sau citrice

Capitolul 9

Cafea, ceai si condimente, excluzând mat.

Capitolul 10

Cereale

Capitolul 11

Produse din industria morăritului, malt si amidonuri; gluten; inulin

Capitolul 12

Seminte si fructe oleaginoase; diverse grâne

 

Seminte si fructe; plante medicinale si industriale; paie si furaje

Capitolul 13

 

ex 13.03

Pectine

Capitolul 15

 

15.01

Untură si alte grăsimi de porc topite; grăsimi de pasăre topite

15.02

Grăsimi netopite de bovine, ovine si caprine; seu (inclusiv “premier jus”) produs din aceste grăsimi

15.03

Stearina din untură de porc, oleostearina si stearina din seu de vacă; untură de porc lichidă; oleo-margarină; seu de vacă lichid, neemulsionat sau neamestecat ori nepreparat în nici un fel

15.04

Grăsimi si uleiuri din peste si mamifere marine, rafinate sau nerafinate

15.07

Ulei vegetal, fluid sau solid, brut, rafinat sau purificat

15.12

Grăsimi si uleiuri vegetale sau animale, hidrogenate, rafinate sau nerafinate, dar nu preparate

15.13

Margarine, înlocuitor de untură si alte grăsimi preparate, comestibile

15.17

Reziduuri rezultate de la tratarea grăsimilor vegetale sau animale

Capitolul 16

Preparate din carne, peste, crustacee sau moluste

Capitolul 17

 

17.01

Zaharuri din sfeclă si trestie de zahăr, solide

17.02

Alte zaharuri, sirop de zahăr; miere artificială (mixată sau nu cu miere naturală); caramel

17.03

Melasă, decolorată sau nedecolorată

17.05

Zaharuri, siropuri si melase aromate sau colorate, cu exceptia sucurilor de fructe care contin zahăr în orice proportie

Capitolul 18

 

18.01

Boabe de cacao, întregi sau strivite, materie primă sau prăjită

18.02

Coajă de cacao, tărâte, pielite si resturi de cacao

Capitolul 20

Preparate din legume, fructe si alte părti de plante

Capitolul 22

 

22.04

Must de struguri în fermentare sau cu fermentarea altfel decât fixată de o adăugare de alcool

22.05

Vin din struguri proaspeti, must de struguri cu fermentare fixată cu adăugare de alcool

22.07

Alte băuturi fermentate (de exemplu: cidru, perry si mead)

ex 22.08

Alcool etilic sau băuturi spirtoase, denaturate sau nu, obtinute din produsele agricole prevăzute în prezenta anexă, excluzând lichiorul si alte băuturi spirtoase si preparate alcoolice, cunoscute ca extracte concentrate pentru fabricarea băuturilor

ex 22.10

Otetul si înlocuitori de otet

Capitolul 23

Reziduuri si resturi din industria alimentară; furaje animaliere

Capitolul 24

 

24.01

Tutun

Capitolul 45

 

45.01

Plută neprelucrată, zdrobită, granulată sau măcinată, resturi de plută

Capitolul 54

 

54.01

In materie primă sau procesat, dar nu tors, câlt si resturi (incluzând fire trase)

Capitolul 57

Cânepă (Cannabis sativa) materie primă sau procesată, dar nu toarsă, câlt sau resturi de cânepă (incluzând fire trase)

 

ANEXA Nr. II

la norme

Produsele alimentare la care se referă art. 1 alin. (1) din norme

 

- Bere

- Băuturi produse din extracte de plante

- Pâine, produse de patiserie, prăjituri, produse de cofetărie, biscuiti si alte produse de panificatie

- Gume si răsini naturale

- Pastă de mustar

- Paste făinoase

 

ANEXA Nr. III

la norme

 

Produsele agricole la care se referă art. 1 alin. (1) din norme

 

- Fân

- Uleiuri esentiale

- Plută

- Cochineal (Cârmâz) (materie primă de origine animală)

- Flori si plante de ornament

- Lână

- Răchită

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002

 

În temeiul prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, se efectuează de către personalul împuternicit din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, din agentiile de control si încasare ale Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A., care functionează în punctele de trecere a frontierei, împreună cu organele politiei de frontieră.

Art. 2. - (1) Modelul, forma si continutul autorizatiei nominale de control sunt prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Autorizatiile nominale de control vor fi eliberate de Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A., în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 3. - La data publicării prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1.896/2002 privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 28 noiembrie 2002, si Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 769/2003 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1.896/2002 privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 2 iunie 2003.

Art. 4. - Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 28 aprilie 2004.

Nr. 781.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR,

CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

AUTORIZATIE DE CONTROL

Nr. .....................

 

Dl. (Dna): .........................................

B.I. seria: .............. nr. ..................

Loc de muncă: ................................

Functia: ............................................

 

(Foto)

 

 

Ministru,

L.S.

Titularul prezentei autorizatii are dreptul de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor contraventionale tuturor persoanelor fizice si juridice care nu respectă prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002.