MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
Anul
172 (XVI) - Nr. 418 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Marti, 11 mai 2004
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 143 din 25 martie 2004 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 3 al titlului I din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru
stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 501/2002
Decizia nr. 147 din 25 martie 2004 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14
alin. (1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin. (3) si (5) din Legea sindicatelor
nr. 54/2003
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
510. - Ordin al ministrului sănătătii pentru modificarea
Ordinului ministrului sănătătii nr. 134/2004 pentru aprobarea conditiilor
privind conferirea Ordinului Meritul Sanitar ca decoratie civilă
511. - Ordin al ministrului sănătătii pentru modificarea
Ordinului ministrului sănătătii nr. 135/2004 pentru aprobarea conditiilor
privind conferirea Medaliei Meritul Sanitar ca decoratie civilă
650. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru
aprobarea Normelor metodologice privind modul de reflectare în contabilitatea
institutiilor publice a unor operatiuni ce decurg din aplicarea prevederilor
Ordonantei Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul
financiar, aprobată si modificată prin Legea nr. 609/2003
ACTE
ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
10. - Circulară privind nivelul ratei dobânzii de referintă a
Băncii Nationale a României valabil în luna mai 2004
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
25 martie 2004
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 3 al titlului I din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru
stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 501/2002
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsoká
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Maria
Bratu - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I
pct. 3 al titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru
accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor
religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
501/2002.
Exceptia
a fost ridicată de Paul Marcel Nicolae Solacolu si Vladimir Henri Grigore
Solacolu în Dosarul nr. 4.874/2002 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a
civilă.
La
apelul nominal sunt prezenti autorii exceptiei, prin avocat Lucian Vlădescu,
lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Avocatul
autorilor exceptiei solicită acordarea unui nou termen, având în vedere că,
după ridicarea exceptiei în fata instantei judecătoresti, Constitutia a fost
revizuită, astfel că, în această situatie, atât Guvernul, cât si cele două
Camere ale Parlamentului ar trebui să comunice punctele de vedere raportate la
textele din Constitutia revizuită.
Reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că, potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, autoritătile prevăzute de acest text au comunicat
punctele lor de vedere în legătură cu exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Curtea,
deliberând, respinge cererea de amânare formulată de apărător si constată că
autoritătile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, au comunicat punctele de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Cauza
fiind în stare de judecată, avocatul autorilor exceptiei solicită admiterea
acesteia, arătând că prin abrogarea alin. (5) al art. 16 din Legea nr.
10/2001 fostii proprietari nu mai pot solicita restituirea imobilelor care
au devenit proprietate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 21 din
Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. Referitor
la invocarea art. 44 din Constitutia republicată, arată că jurisprudenta Curtii
Constitutionale este constantă în aplicarea acestor dispozitii cu privire la
ocrotirea si garantarea proprietătii.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 23 iunie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 4.874/2002, Tribunalul
Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 3 al titlului I din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor
măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
501/2002.
Exceptia
a fost ridicată de Paul Marcel Nicolae Solacolu si Vladimir Henri Grigore
Solacolu.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prin abrogarea alin. (5) al art. 16 din Legea
nr.
10/2001 se încalcă accesul la justitie al fostilor proprietari si al
mostenitorilor acestora.
Autorii
exceptiei consideră a fi încălcate prevederile art. 41 din Constitutie,
deoarece “operează o declarare de utilitate publică pentru bunuri preluate de
statul român fără titlu valabil si fără posibilitatea de a cenzura în justitie
valabilitatea unui asemenea titlu”, precum si prevederile art. 6 paragraful 1
din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale
si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, raportat la art. 20 din
Constitutie.
Instanta
de judecată apreciază
că textul legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale, arătând
că instituirea unor reguli de procedură nu este echivalentă cu îngrădirea
dreptului cetăteanului de a se adresa justitiei.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele
Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, arată că abrogarea alin. (5) al art. 16
din Legea nr.
10/2001 nu limitează accesul liber la justitie al fostilor proprietari si
al mostenitorilor acestora, fiind o simplă regulă de procedură.
Guvernul,
în punctul său
de vedere, apreciază că dispozitia legală criticată nu aduce atingere liberului
acces la justitie, deoarece art. 16 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 a reprezentat o normă procedurală care instituia o exceptie în ceea
ce priveste solutionarea litigiilor născute în legătură cu aplicarea art. 16
din aceeasi lege, în sensul că aceste litigii nu erau supuse normelor de
contencios administrativ, ci dreptului comun. Guvernul arată că prin abrogarea
acestui alineat s-a revenit la norma de principiu, astfel că litigiile
rezultate din aplicarea art. 16 din Legea nr.
10/2001 se vor solutiona de către instantele de contencios administrativ.
Avocatul
Poporului, în
punctul său de vedere, apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin
art. 21 din Constitutie, întrucât Legea nr.
10/2001 prevede calea accesului la justitie prin dispozitiile art. 24,
hotărârea pronuntată de instanta de judecată fiind supusă căilor legale de
atac. În ceea ce priveste încălcarea art. 41 din Constitutie, se apreciază,
făcându-se referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Presedintele
Senatului nu a
comunicat punctul de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor,
al Guvernului si cel al
Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost legal sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 3 al
titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor
măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor
religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din
18 decembrie 2002.
Textul
de lege criticat este următorul: “Alineatul (5) al articolului 16 se
abrogă.”
Textele
constitutionale invocate de autorii exceptiei sunt cele ale art. 21 si 41 din
Constitutie, care, ulterior sesizării, a fost modificată si completată prin
Legea de revizuire a Constitutiei României nr.
429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din
29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din
Constitutie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31
octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouă
numerotare. După republicare, textele constitutionale invocate au numerotarea
si continutul următor:
- Art.
21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea
drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2)
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părtile au dreptul
la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4)
Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;
- Art.
44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt
garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României
la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică,
precum si prin mostenire legală.
(3)
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.
(4)
Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în
proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5)
Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul
oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru
alte daune imputabile autoritătii.
(6)
Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.
(7)
Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8)
Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii
se prezumă.
(9)
Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot
fi confiscate numai în conditiile legii.”
Autorul
exceptiei mai consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si
ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra
constitutionalitătii dispozitiilor art. I pct. 3 al titlului I din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
184/2002 s-a pronuntat prin Decizia nr.
413 din 6 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 58 din 23 ianuarie 2004, si Decizia nr. 445 din 25 noiembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 19
decembrie 2003.
În
aceste decizii Curtea a considerat că abrogarea alin. (5) al art. 16 a fost
impusă de modificarea alin. (4) al aceluiasi articol prin art. I pct. 2 din
titlul I din ordonanta de urgentă criticată, alineat care prevede că “Bunurile
stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) sunt, pe durata
afectatiunii de interes public, bunuri proprietate publică si au regimul prevăzut
de lege”.
Reglementarea
anterioară a textului putea da nastere unor litigii ce urmau a fi solutionate
de instantele judecătoresti, însă după modificare declansarea unor asemenea
litigii este exclusă. Aceasta nu înseamnă că actele de realizare a prevederilor
Legii nr.
10/2001 nu sunt supuse controlului judiciar, astfel că accesul liber la
justitie, consacrat de dispozitiile art. 21 din Constitutie, este asigurat.
Atât
solutiile, cât si considerentele acestor decizii sunt valabile si în cauza de
fată, neexistând temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Cu
privire la încălcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Curtea
Constitutională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa, ca de exemplu
Decizia nr.
136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, că problema ocrotirii si garantării
proprietătii private nu se poate pune decât după reconstituirea sau
constituirea dreptului de proprietate.
Pentru
aceleasi motive Curtea constată, de asemenea, că textul criticat nu contravine
nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol
aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, raportat la art. 20 din Constitutie.
Fată
de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 3 al titlului I
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor
măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor
religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
501/2002, exceptie ridicată de Paul Marcel Nicolae Solacolu si Vladimir Henri
Grigore Solacolu în Dosarul nr. 4.874/2002 al Tribunalului Bucuresti Sectia a
IV-a civilă.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 25 martie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
25 martie 2004
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14
alin. (1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin. (3) si (5) din Legea sindicatelor
nr. 54/2003
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Ioana
Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin.
(2), art. 4, art. 14 alin. (1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin. (3) si (5)
din Legea sindicatelor nr.
54/2003, exceptie ridicată de Sindicatul Profesional al Magistratilor din
Târgu Mures în Dosarul nr. 8.129/2003 al Judecătoriei Târgu Mures.
La
apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent
referă asupra cererii depuse la dosar de către Sindicatul Profesional al
Magistratilor din Târgu Mures, prin care se invocă “exceptia lipsei calitătii
procesuale pasive în calitate de intimat a Ministerului Public”, întrucât
apreciază că, potrivit art. 45 alin. 4 din Codul de procedură civilă,
participarea reprezentantului Ministerului Public este obligatorie doar în
cazurile expres prevăzute de lege, or, art. 16 alin. (2) din Legea nr.
54/2003 nu consacră această obligativitate.
Având
cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea acesteia, întrucât, pe de-o parte, potrivit art. 24
alin. (4) din Legea nr.
47/1992, republicată, citarea Ministerului Public este obligatorie, iar, pe
de altă parte, Ministerul Public nu a fost citat în calitate de intimat, asa
cum sustine fără temei autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
Curtea,
luând în considerare cererea depusă la dosar de Sindicatul Profesional al
Magistratilor din Târgu Mures, sustinerile reprezentantului Ministerului
Public, dispozitiile art. 24 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, republicată, conform cărora “Judecata are loc [...] cu citarea
[...] Ministerului Public”, constată că citarea Ministerului Public este
obligatorie si că acesta nu a fost citat în calitate de intimat. Având în
vedere aceste considerente, Curtea respinge cererea depusă la dosar de
Sindicatul Profesional al Magistratilor din Târgu Mures si va trece la
judecarea cauzei.
Cauza
fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia
nr.
25/2003, pronuntată în cadrul controlului a priori al Legii nr.
54/2003, si, de asemenea, Decizia nr.
469/2003, prin care s-a constatat constitutionalitatea dispozitiilor legale
criticate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 27 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 8.129/2003, Judecătoria
Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 4, art. 14 alin.
(1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin. (3) si (5) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, exceptie ridicată de Sindicatul Profesional al Magistratilor
într-o cauză având ca obiect cererea de înregistrare a acestuia.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în
esentă, următoarele: a) dispozitiile art. 4 din Legea sindicatelor sunt
neconstitutionale în sensul prevederilor art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin.
(2) din Legea fundamentală, întrucât sunt în discordantă cu reglementările art.
9 alin. 2 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1998 si ale
art. 5 din Carta socială europeană revizuită, care permit limitarea dreptului
la asociere sindicală numai pentru personalul fortelor armate si cel al politiei.
Arată că aceste dispozitii legale contravin si prevederilor art. 37, raportate
la art. 49 din Constitutie, deoarece restrângerea dreptului de asociere al
magistratilor nu se impune într-o societate democratică; b) dispozitiile art.
14 alin. (1) si ale art. 15 alin. (3) si (5) din aceeasi lege “sunt
neconstitutionale în măsura în care îngrădesc dreptul membrilor fondatori ai
organizatiei sindicale de a se adresa justitiei în mod direct, iar nu numai
prin intermediul unui împuternicit special”, îngrădind accesul liber la
justitie în mod discriminatoriu, contrar prevederilor art. 21 si ale art. 16
alin. (1) din Constitutie;
c)
dispozitiile art. 14 alin. (2) lit. d) din lege, solicitând procedura
administrativă a autentificării procesului-verbal de constituire, contravin
reglementărilor art. 2, 3, 4 si 7 din Conventia O.I.M. nr. 87/1948, potrivit
cărora “constituirea unei organizatii sindicale nu poate fi supusă unei
autorizări prealabile si unei alte conditii decât conformarea statutului său,
iar interventia autoritătilor publice este interzisă”, fiind neconstitutională
în sensul art. 20 alin. (2); d) dispozitiile art. 2 alin. (2), conditionând
constituirea organizatiei sindicale de existenta a cel putin 15 membri
fondatori din aceeasi ramură sau profesie, sunt neconstitutionale în sensul
art. 20 alin. (2) din Constitutie, fiind contrare reglementărilor art. 2, 3, 4
si 7 din Conventia O.I.M. nr. 87/1948.
Judecătoria
Târgu Mures apreciază
că exceptia ridicată este neîntemeiată în privinta tuturor dispozitiilor legale
criticate si cu raportare la toate prevederile constitutionale si
reglementările internationale invocate, pentru următoarele considerente: a)
restrângerea dreptului magistratilor de asociere în organizatii sindicale se
impune într-o societate democratică pentru asigurarea echilibrului puterilor
judecătorească si executivă; b) dispozitiile art. 14 alin. (1) si ale art. 15
alin. (3) si (5) din Legea sindicatelor au ca scop simplificarea demersurilor
judiciare ale sindicatului, ca măsură de protectie a acestuia, având caracter
facultativ; c) art. 14 alin. (2) lit. d) din lege nu impune autentificarea
procesului-verbal de constituire, ci numai existenta unei procuri speciale
pentru împuternicit, iar numirea acestuia este facultativă; d) dispozitiile art.
2 alin. (2) din lege “sunt instituite în favoarea organizatiei sindicale,
pentru a-i asigura coeziunea si forta necesară desfăsurării actiunilor
specifice”.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionale ridicate. De
asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul
apreciază că
exceptia ridicată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Interpretarea
dispozitiilor Conventiei OIM nr. 87/1948 trebuie să se facă prin coroborare cu
noile reglementări internationale în materie, cum sunt “Principiile fundamentale
relative la independenta magistraturii”, adoptate de Adunarea Generală a
Natiunilor Unite în Rezolutiile sale 40/32 din 29 noiembrie 1985 si 40/146 din
13 decembrie 1985, care prevăd că, în exercitarea dreptului de asociere,
magistratii trebuie să păstreze demnitatea, impartialitatea si independenta
magistraturii. De asemenea, aceste reglementări internationale prevăd că
judecătorii sunt liberi să constituie asociatii sau alte organizatii care să le
apere interesele, să promoveze formarea lor profesională si să protejeze
independenta justitiei. Totodată, în art. 120 din Legea nr. 92/1992,
republicată, dreptul de asociere al magistratilor este reglementat în mod
expres.
Pe de
altă parte, din prevederile art. 30 din Legea nr.
54/2003 rezultă că sindicatele apără drepturile membrilor lor în
raporturile cu angajatorii, ceea ce nu poate fi aplicabil magistratilor, care
sunt independenti si inamovibili si nu au raporturi de subordonare cu nici un
angajator, fiind numiti de Presedintele României.
Cu
privire la dispozitiile art. 14 alin. (1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin.
(3) si (5), considerate că ar contraveni prevederilor art. 7 din Conventia OIM
nr. 87/1948, apreciază că această critică este neîntemeiată, întrucât textele
legale “se referă la procedura de acordare a personalitătii juridice a
organizatiei sindicale si nu aduc atingere dreptului de constituire a
sindicatului, de elaborare a statutului acestuia si nici nu se referă la
dizolvarea sau suspendarea lor pe cale administrativă, situatii interzise de
art. 7 al Conventiei mentionate”.
Referitor
la art. 2 alin. (2) din Legea nr.
54/2003, apreciază că acest text legal este constitutional, întrucât este
necesară stabilirea unui număr minim de membri, tinând seama de atributiile
organizatiilor sindicale prevăzute la art. 27 din lege.
În
final arată că, potrivit art. 9 din Constitutie, sindicatele se constituie si
îsi desfăsoară activitatea potrivit statutelor lor, în conditiile legii, si
invocă în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr.
469/2003.
Avocatul
Poporului consideră
că toate dispozitiile legale criticate prin exceptia ridicată sunt
constitutionale, arătând, în acest sens, că: a) limitările dreptului de
asociere sunt consacrate în art. 40 alin. (3) din Constitutie, iar “categoriile
de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de
asociatii pot face parte din altele, dreptul acestora la liberă asociere
nefiind atins”, după cum a statuat si Curtea Constitutională prin Decizia nr.
469/2003; b) dispozitiile art. 14 alin. (1) si ale art. 15 alin. (3) si (5)
din Legea sindicatelor “se aplică tuturor categoriilor de persoane aflate în
ipoteza normei (...), fără a face nici o diferentiere în cadrul acestei
categorii”, si nu contin norme restrictive referitoare la accesul persoanelor
la justitie; c) dispozitiile art. 14 alin. (2) lit. d) din lege nu încalcă
reglementările internationale invocate, deoarece .cerinta depunerii unei cereri
de înscriere a organizatiei sindicale la judecătoria competentă este ulterioară
constituirii acesteia”; d) conform prevederilor art. 9 din Constitutie,
sindicatele se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit statutelor
lor, în conditiile legii. Asadar, legea poate prevedea anumite conditii,
inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din anumite asociatii sau
numărul de membri necesar pentru constituire, prevederi de la care statutele
asociatiilor nu pot deroga.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicată, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (2),
art. 4, art. 14 alin. (1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin. (3) si (5) din
Legea sindicatelor nr.
54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5
februarie 2003, având următorul cuprins:
- Art.
2 alin. (2): “Pentru constituirea unei organizatii sindicale este necesar un
număr de cel putin 15 persoane din aceeasi ramură sau profesiune, chiar dacă
îsi desfăsoară activitatea la angajatori diferiti.”;
- Art.
4: “Persoanele care detin functii de conducere, functii de demnitate
publică, conform legii, magistratii, personalul militar din aparatul
Ministerului Apărării Nationale si Ministerului de Interne, Ministerului
Justitiei, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Protectie si Pază,
Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale,
precum si din unitătile aflate în subordinea acestora nu pot constitui
organizatii sindicale.”;
- Art.
14 alin. (1) si (2) lit. d): “(1) Pentru dobândirea personalitătii juridice
de către organizatia sindicală, împuternicitul special al membrilor fondatori
ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună
o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îsi are sediul
aceasta.
(2)
La cererea de înscriere a organizatiei sindicale se anexează originalul si câte
două copii certificate de reprezentantul legal de pe următoarele acte: [...] d)
procura autentică a împuternicitului special, dată prin procesul-verbal de
constituire prevăzut la lit. a).”;
- Art.
15 alin. (3) si (5): “(3) În cazul în care sunt întrunite cerintele
prevăzute la alin. (1), instanta va proceda la solutionarea cererii în termen
de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai
organizatiei sindicale. [...]
(5)
Hotărârea judecătoriei se comunică semnatarului cererii de înscriere, în termen
de 5 zile de la pronuntare.”
În
sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciază că
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 37 alin. (1)
si ale art. 49 care, în urma revizuirii si republicării Constitutiei în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au
devenit art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21,
respectiv art. 40 alin. (1) si art. 53, având următorul continut:
- Art.
11 alin. (1): “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu
bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”;
- Art.
16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor
publice, fără privilegii si fără discriminări.”;
- Art.
20 alin. (2): “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,
si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia
cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai
favorabile.”;
- Art.
21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea
drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2)
Nici o lege nu poate îngrădi exercitiul acestui drept.
(3)
Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
(4)
Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;
- Art.
40 alin. (1): “Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în
sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.”;
- Art.
53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns
numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii
nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si
libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea
poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura
trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată
în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a
libertătii.”
De
asemenea, autorul exceptiei sustine si încălcarea următoarelor prevederi din
reglementări internationale:
- Art.
5 din Carta socială europeană revizuită, ratificată de România prin Legea nr.
74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din
4 mai 1999: “În vederea garantării sau promovării libertătii lucrătorilor si
a patronilor de a constitui organizatii locale, nationale sau internationale
pentru protejarea intereselor lor economice si sociale si de a adera la aceste
organizatii, părtile se angajează ca legislatia natională să nu aducă atingere
si să nu fie aplicată de o manieră care să aducă atingere acestei libertăti.
Măsura în care garantiile prevăzute în prezentul articol se vor aplica politiei
va fi determinată prin legislatia sau prin reglementarea natională. Principiul
aplicării acestor garantii membrilor fortelor armate si măsura în care ele se
vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin
legislatia sau prin reglementarea natională.”;
-
Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea
sindicală si apărarea dreptului sindical, ratificată de România prin Decretul
nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie
1958:
- Art.
2: “Lucrătorii si cei ce angajează, fără nici o deosebire de nici un fel, au
dreptul, fără autorizatie prealabilă să constituie organizatiile stabilite de
ei însisi, precum si de a se afilia la aceste organizatii, cu singura conditie
de a se conforma statutelor acestora.”;
- Art.
3: “1. Organizatiile lucrătorilor si ale celor ce angajează au dreptul de a
elabora statutele lor si reglementările administrative, să aleagă în mod liber
reprezentantii lor, să organizeze gestiunea si activitatea lor, să formuleze programele
de actiune.
2.
Autoritătile publice trebuie să se abtină la orice interventie de natură să
limiteze acest drept sau să împiedice exercitiul legal.”;
- Art.
4: “Organizatiile lucrătorilor si ale celor ce angajează nu pot fi dizolvate
sau suspendate pe cale administrativă.”;
- Art.
7: “Dobândirea personalitătii juridice de către organizatiile lucrătorilor
si ale celor ce angajează, federatiile si confederatiile lor, nu pot fi
subordonate unor conditii de natură să pună în cauză aplicarea dispozitiilor
articolelor 2, 3 si 4 de mai sus.”;
- Art.
9 alin. 1: “Măsura în care garantiile prevăzute de prezenta conventie se vor
aplica fortelor armate si politiei va fi determinată de legislatia natională.”
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:
I.
Principala critică de neconstitutionalitate vizează dispozitiile art. 4 din
Legea sindicatelor nr.
54/2003, pentru faptul că acestea interzic constituirea de organizatii
sidicale de către magistrati. Constitutionalitatea limitării dreptului anumitor
categorii de persoane de a constitui organizatii sindicale a mai fost examinată
Curtea Constitutională.
Astfel,
atât în cadrul controlului a priori a Legii sindicatelor (Decizia nr.
25 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 73 din 5 februarie 2003), cât si în cadrul controlului a posteriori, cu
prilejul solutionării unei exceptii de neconstitutionalitate (Decizia nr.
469 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 28 din 13 ianuarie 2004), Curtea a statuat că această limitare a
exercitiului dreptului de a constitui organizatii sindicale de către magistrati
nu încalcă prevederile Constitutiei si nici reglementările internationale în
materie.
Curtea
retine că art. 40 alin. (1) din Constitutie prevede dreptul cetătenilor de a se
asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme
de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un
drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociatiilor sau
prin aderare la asociatii existente. Prevăzând posibilitatea constituirii mai
multor tipuri de asociatii, nedeterminate în mod limitativ, art. 40 alin. (1)
din Legea fundamentală are în vedere si posibilitatea limitării sferei
persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociatii,
în functie de obiectul de activitate si de scopul asociatiilor respective,
limitare ce se concretizează prin lege, tinându-se seama de situatia obiectiv
diferită a anumitor categorii de persoane, fără a se aduce atingere, prin
aceasta, principiului egalitătii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1)
din Constitutie. Însesi prevederile constitutionale stabilesc anumite limite
ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile si
activitatea; b) membrii; c) caracterul asociatiei, rezultând din modul său de
constituire. Astfel, art. 40 alin. (3) din Legea fundamentală si dispozitiile
altor legi organice prevăd anumite categorii de persoane care nu pot face parte
din partide politice. Membri ai unor asociatii profesionale pot fi numai
persoanele care exercită aceeasi profesie. De exemplu, în asociatiile patronale
pot intra numai angajatorii, iar în cele ale proprietarilor de locuinte ori ale
locatarilor, numai proprietarii de locuinte sau locatarii. Astfel, nici
limitarea categoriilor de persoane care pot constitui ori pot adera la
sindicate nu contravine principiului constitutional referitor la libertatea de
asociere.
Pe de
altă parte, art. 9 din Constitutie prevede că: “Sindicatele, patronatele si
asociatiile profesionale se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit
cu statutele lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor
si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor
lor.” Si din această reglementare constitutională rezultă existenta mai
multor tipuri de asociatii, cu obiect de activitate si scopuri diferite.
Membrii diferitelor asociatii au drepturi si interese profesionale, economice
sau sociale diferite, ceea ce înseamnă că si categoriile de persoane care pot
face parte din anumite asociatii sunt diferite.
Textul
constitutional mentionat prevede constituirea si desfăsurarea activitătii
asociatiilor potrivit cu statutele lor, în conditiile legii. Prin urmare,
Curtea retine că legea poate institui anumite conditii obligatorii privind
constituirea si desfăsurarea activitătii asociatiilor, inclusiv categoriile de
persoane care pot face parte din diferite asociatii, de la care statutele lor
nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera
la anumite tipuri de asociati pot face parte din alte tipuri de asociatie,
dreptul lor la liberă asociere nefiind atins.
II. În
ceea ce priveste dispozitiile art. 14 alin. (1) si ale art. 15 alin. (3) si (5)
din lege, care, potrivit sustinerilor autorului exceptiei sunt
neconstitutionale “în măsura în care îngrădesc dreptul membrilor fondatori ai
organizatiei sindicale de a se adresa justitiei în mod direct, iar nu numai
prin intermediul unui împuternicit special”, Curtea constată că acestea sunt
nefondate, întrucât dreptul membrilor fondatori de a se adresa justitiei în mod
direct nu este atins, nefiind încălcate dispozitiile art. 21 din Constitutie,
referitoare la accesul liber la justitie, ci se prevede numirea unui
împuternicit special în scopul simplificării procedurii, astfel încât să nu fie
necesară citarea unui număr mare de persoane, iar comunicarea hotărârii
judecătoresti să se facă numai către o singură persoană. Aceasta reprezintă o
facilitate acordată de legiuitor, membrii fondatori putând renunta oricând la
aceasta, îndeplinind direct si personal actele procedurale si prezentându-se
personal în instantă.
III.
Cu privire la dispozitiile art. 14 alin. (2) lit. d) din Legea sindicatelor,
care impun existenta unei procuri autentice a împuternicitului special, dată
prin procesul-verbal de constituire, Curtea retine că acestea reprezintă norme
de procedură a căror elaborare intră în competenta exclusivă a legiuitorului,
în sensul prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Competenta
instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege”. Aceste norme procedurale nu sunt contrare prevederilor
constitutionale sau reglementărilor internationale, deoarece aplicarea lor nu
înseamnă o procedură administrativă prealabilă, nu reprezintă cerinta vreunei
autorizări si nici interventia inadmisibilă a autoritătilor publice, asa cum
fără temei sustine autorul exceptiei.
Normele
procedurale criticate nu au incidentă asupra constituirii organizatiilor
sindicale, ci ele sunt aplicabile după constituirea propriu-zisă si reprezintă
conditii de formă pentru depunerea si solutionarea de către instanta de
judecată competentă a cererii de înscriere în vederea dobândirii personalitătii
juridice. Numirea împuternicitului special având caracter facultativ, procura
autentică a acestuia va fi dată numai în cazul în care membrii fondatori decid
să nu îsi exercite direct si personal drepturile procesuale si să îsi numească
un împuternicit special prin procesul-verbal de constituire a sindicatului.
IV.
Referitor la cerinta existentei unui număr de cel putin 15 persoane pentru
constituirea unei organizatii sindicale, prevăzută de art. 2 alin. (2) din
Legea nr.
54/2003, Curtea constată că si aceasta se încadrează în conditiile pe care
legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constitutie. Stabilirea
numărului minim de membri constituanti se impune pentru a se asigura
organizatiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea
desfăsurării activitătilor specifice de apărare a drepturilor si intereselor
membrilor săi.
Cu
privire la reglementările internationale invocate de autorul exceptiei, Curtea
retine că acestea prevăd dreptul lucrătorilor si al patronilor (celor ce
angajează) de a constitui organizatii (asociatii) stabilite de ei însisi. Prin
urmare, acestea nu se referă în mod exclusiv la constituirea organizatiilor
sindicale si nu prevăd dreptul oricărei categorii de persoane de a constitui
orice tip de asociatie.
Prevederile
Constitutiei României sunt în concordantă cu aceste reglementări internationale
si, ca atare, art. 11 alin. (1) si art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală nu
sunt încălcate prin dispozitiile legale criticate.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 4,
art. 14 alin. (1) si (2) lit. d) si ale art. 15 alin. (3) si (5) din Legea
sindicatelor nr.
54/2003, exceptie ridicată de Sindicatul Profesional al Magistratilor din
Târgu Mures în Dosarul nr. 8.129/2003 al Judecătoriei Târgu Mures.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 25 martie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana
Marilena Chiorean
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
pentru modificarea
Ordinului ministrului sănătătii nr. 134/2004 pentru aprobarea conditiilor
privind conferirea Ordinului Meritul Sanitar ca decoratie civilă
Având în vedere
Referatul de aprobare nr. OB 4.883/2004 al Directiei resurse umane, formare
profesională, concursuri si examene,
în
temeiul dispozitiilor art. 4 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr.
743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările ulterioare,
ministrul
sănătătii emite
următorul ordin:
Art.
I. - Ordinul
ministrului sănătătii nr.
134/2004 pentru aprobarea conditiilor privind conferirea Ordinului Meritul
Sanitar ca decoratie civilă, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 145 din 18 februarie 2004, se modifică după cum urmează:
1. La
articolul 9, litera a) va avea următorul cuprins:
“a) să
aibă o vechime de cel putin 5 ani de activitate în domeniul medical;”
2. Articolul
10 va avea următorul cuprins:
“Art.
10. - (1) Pentru a se conferi un grad superior aceleiasi persoane sunt necesare
efectuarea unui stagiu minim în gradul imediat inferior si îndeplinirea
conditiei de perfectionare profesională, astfel:
a) de
la gradul de Cavaler la cel de Ofiter - 3 ani;
b) de
la gradul de Ofiter la cel de Comandor - 4 ani; trebuie să detină
ultimul grad profesional corespunzător statutului profesiei sale;
c) de
la gradul de Comandor la cel de Mare Ofiter - 5 ani; să aibă
titlul de doctor în stiinte.
(2)
Pentru merite cu totul deosebite, termenul de 5 ani, precum si vechimea minimă
în grad pot fi reduse cu maximum o treime.”
Art.
II. - Prezentul
ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
sănătătii,
Ovidiu
Brînzan
Bucuresti, 30 aprilie 2004.
Nr. 510.
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
pentru modificarea
Ordinului ministrului sănătătii nr. 135/2004 pentru aprobarea conditiilor
privind conferirea Medaliei Meritul Sanitar ca decoratie civilă
Având
în vedere Referatul de aprobare nr. OB 4.883/2004 al Directiei resurse umane,
formare profesională, concursuri si examene,
în
temeiul dispozitiilor art. 4 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr.
743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările ulterioare,
ministrul
sănătătii emite
următorul ordin:
Art.
I. - Ordinul
ministrului sănătătii nr.
135/2004 pentru aprobarea conditiilor privind conferirea Medaliei Meritul
Sanitar ca decoratie civilă, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 145 din 18 februarie 2004, se modifică după cum urmează:
1. La
articolul 9, litera a) va avea următorul cuprins:
“a) să
aibă o vechime de cel putin 4 ani de activitate în domeniul medical;”
2. Articolul
10 va avea următorul cuprins:
“Art.
10. - (1) Pentru a se conferi o clasă superioară aceleiasi persoane este
necesară efectuarea unui stagiu minim în clasa imediat inferioară, astfel: a)
de la clasa a III-a la clasa a II-a - 5 ani;
b) de
la clasa a II-a la clasa I - 6 ani.
(2)
Pentru merite cu totul deosebite, termenul de 4 ani, precum si vechimea minimă
în clasă pot fi reduse cu maximum o treime.”
Art.
II. - Prezentul
ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
sănătătii,
Ovidiu
Brînzan
Bucuresti, 30 aprilie 2004.
Nr. 511.
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
pentru aprobarea
Normelor metodologice privind modul de reflectare în contabilitatea
institutiilor publice a unor operatiuni ce decurg din aplicarea prevederilor
Ordonantei Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul
financiar, aprobată si modificată prin Legea nr. 609/2003
În temeiul art. 10
alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr.
1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor
Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si
completările ulterioare, având în vedere prevederile art. 27 din Ordonanta
Guvernului nr.
86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată si modificată
prin Legea
nr. 609/2003,
în
temeiul art. 4 din Legea contabilitătii nr.
82/1991, republicată,
ministrul
finantelor publice emite următorul ordin:
Art.
1. - Se aprobă Normele metodologice privind modul de reflectare în
contabilitatea institutiilor publice a unor operatiuni ce decurg din aplicarea
prevederilor Ordonantei Guvernului nr.
86/2003 privind unele
reglementări în domeniul financiar, aprobată si modificată prin Legea nr.
609/2003, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art.
2. - Directia generală a contabilitătii publice va lua măsuri pentru ducerea la
îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Art.
3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p.
Ministrul finantelor publice,
Neculae
Eugeniu Plăiasu,
secretar
de stat
Bucuresti, 26 aprilie 2004
Nr. 650.
ANEXĂ
NORME
METODOLOGICE
privind
modul de reflectare în contabilitatea institutiilor publice a unor operatiuni
ce decurg din aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 86/2003 privind
unele reglementări în domeniul financiar, aprobată si modificată prin Legea nr.
609/2003
CAPITOLUL
I
Reflectarea
în contabilitate a operatiunilor privind declararea si colectarea creantelor
bugetare reprezentând contributii sociale
Art.
1. - (1) În conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr.
86/2003 privind unele
reglementări în domeniul financiar, aprobată si modificată prin Legea nr.
609/2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea privind
declararea si colectarea creantelor bugetare reprezentând contributii sociale
se realizează de Ministerul Finantelor Publice prin unitătile fiscale
teritoriale.
(2) În realizarea atributiilor de mai sus, Ministerul Finantelor Publice, prin unitătile fiscale teritoriale, organizează evidenta pe plătitori, persoane juridice si persoane fizice, care au calitatea de angajator, respectiv evidenta centralizată pe categorii de venituri, evidentă care trebuie să ofere informatiile necesare organizării si conducerii evidentei contabile sintetice si analitice a creantelor bugetului asigurărilor sociale de stat, fondului initial pentru functionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale, bugetului asigurărilor pentru somaj, bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate.
Art.
2. - (1) Administratiile finantelor publice municipale, orăsenesti, comunale,
precum si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, după caz, au obligatia ca
până la data de 10 a lunii următoare celei de raportare să transmită la
directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti
informatiile privind evidenta centralizată, pe categorii de venituri.
(2)
Directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului
Bucuresti, precum si Directia generală de administrare a marilor contribuabili
transmit până la data de 15 a lunii următoare celei de raportare informatiile
privind evidenta centralizată, pe categorii de venituri privind contributiile
sociale, unitătilor teritoriale ale Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi
de Asigurări Sociale, Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, prin casele de
asigurări de sănătate teritoriale, Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării,
Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, Casei
Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si
Turismului, Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă.
Art.
3. - (1) Compartimentele cu atributii în organizarea si conducerea contabilitătii
veniturilor bugetare din unitătile teritoriale ale Casei Nationale de Pensii si
Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,
prin casele de asigurări de sănătate teritoriale, Casei Asigurărilor de
Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii
Judecătoresti, Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor,
Constructiilor si Turismului, Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de
Muncă organizează si conduc contabilitatea drepturilor constatate si a
veniturilor încasate aferente bugetelor pe care le administrează potrivit
legii, respectiv bugetul asigurărilor sociale de stat, fondul initial pentru
functionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale,
bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic de asigurări
sociale de sănătate.
(2) În
scopul raportării prin conturile de executie a veniturilor si cheltuielilor
bugetelor de mai sus, contabilitatea sintetică si analitică se organizează
astfel:
a) contabilitatea
sintetică a drepturilor constatate si a veniturilor încasate privind
contributiile sociale se conduce cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I
si II, prevăzute în Planul de conturi general pentru institutiile publice, care
se modifică si se completează cu conturile prevăzute în anexa nr. 1 care face
parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Functiunea
conturilor nou-introduse si a celor care îsi modifică functiunea este prevăzută
în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Monografia
privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operatiuni privind
contributiile sociale este prezentată în anexa nr. 3 care face parte integrantă
din prezentele norme metodologice;
b) contabilitatea
analitică a drepturilor constatate si a veniturilor încasate privind
contributiile sociale prevăzute în anexele nr. 1-4 la Normele metodologice de
aplicare a prevederilor sectiunii a 5-a din cap. I din Ordonanta Guvernului nr.
86/2003 privind
reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, referitoare la
activitătile de declarare si colectare a creantelor bugetare reprezentând
contributii sociale, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.
1.644/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855
din 2 decembrie 2003, se conduce pe categorii de venituri, pe structura
clasificatiei bugetare functionale, aprobată prin Ordinul ministrului
finantelor nr. 1.394/1995, cu modificările si completările ulterioare, distinct
pentru fiecare buget, respectiv pe capitole si subcapitole de venituri.
(3)
Contabilitatea drepturilor constatate si a veniturilor încasate privind
contributiile sociale datorate de persoanele fizice care nu au calitatea de
angajat, asigurate pe bază de declaratii sau contract de asigurare, pentru care
activitatea de colectare a rămas în sarcina institutiilor prevăzute la art. 27
alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr.
86/2003, aprobată si
modificată prin Legea nr.
609/2003, se organizează si se conduce pe baza declaratiilor sau
contractelor de asigurare, extraselor de cont si documentelor justificative
anexate acestora, primite de la Trezoreria Statului, sau altor documente emise
de creditorul bugetar ori de alte entităti abilitate de lege.
Art.
4. - Evidenta contabilă a drepturilor constatate si a veniturilor încasate
privind contributiile sociale se realizează distinct pentru bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetul
Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, pe baza situatiilor
centralizate transmise de directiile generale ale finantelor publice judetene
si a municipiului Bucuresti, precum si Directia generală de administrare a
marilor contribuabili, după cum urmează:
1.
Situatia centralizatoare privind drepturile constatate si veniturile încasate
în luna... pentru bugetul asigurărilor pentru somaj (anexa A care face parte
integrantă din prezentele norme metodologice);
2.
Situatia centralizatoare privind drepturile constatate si veniturile încasate
în luna... pentru bugetul asigurărilor sociale de stat (anexa B care face parte
integrantă din prezentele norme metodologice);
3.
Situatia centralizatoare privind drepturile constatate si veniturile încasate
în luna... pentru bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de
sănătate (anexa C care face parte integrantă din prezentele norme
metodologice).
Art.
5. - Pe baza datelor din evidenta contabilă sintetică si analitică, unitătile
teritoriale ale Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări
Sociale, Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de
sănătate teritoriale, Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii
Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, Casei Asigurărilor
de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului,
Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă efectuează raportări lunare,
precum si raportări trimestriale si anuale prin sistemul situatiilor financiare
asupra modului de executare a veniturilor si cheltuielilor bugetului aprobat,
precum si a veniturilor neîncasate în anexa “Situatia veniturilor neîncasate la
...” (anexa nr. 22), anexă care face parte integrantă din sistemul situatiilor
financiare.
CAPITOLUL
II
Reflectarea
în contabilitate a plătilor efectuate de către institutiile publice finantate
din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj,
bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate
Art. 6. - (1) În
conformitate cu prevederile art. 27 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr.
86/2003, aprobată si modificată prin Legea nr.
609/2003, Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări
Sociale, Casa Natională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate
teritoriale, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, Casa Asigurărilor de
Sănătate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Agentia
Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă si unitătile din subordinea acestora
efectuează “cheltuieli în limita aprobată prin buget si a creditelor deschise,
în conditiile legii”.
(2) În aplicarea prevederilor de mai sus, prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.819/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind deschiderea si repartizarea/retragerea creditelor bugetare din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj si bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 24 decembrie 2003, au fost stabilite procedurile privind deschiderea, retragerea/repartizarea creditelor bugetare, precum si conturile deschise la Trezoreria Statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget.
Art.
7. - Institutiile publice au obligatia să respecte procedurile privind
parcurgerea celor patru faze ale executiei bugetare a cheltuielilor, respectiv
angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, precum si să
organizeze, să conducă evidenta si să raporteze angajamentele bugetare si
legale potrivit prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr.
1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea,
lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor publice, precum
si organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare si legale,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 23 ianuarie
2003.
Art.
8. - (1) Plătile efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul
asigurărilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic de asigurări sociale
de sănătate prin conturile de cheltuieli deschise la unitătile Trezoreriei
Statului se înregistrează în contabilitatea institutiilor pe seama cărora au
fost deschise cu ajutorul contului 700 “Finantarea bugetară privind anul curent”.
(2)
Contul 700 “Finantarea bugetară privind anul curent” se dezvoltă în analitic
astfel:
-
finantarea din bugetul asigurărilor sociale de stat (cont 700.03) corespunzător
plătilor efectuate din contul de la Trezoreria Statului 25 “Cheltuielile
bugetului asigurărilor sociale de stat”;
-
finantarea din bugetul asigurărilor pentru somaj (cont 700.04) corespunzător
plătilor efectuate din contul de la Trezoreria Statului 29 “Cheltuielile
bugetului asigurărilor pentru somaj”;
-
finantarea din bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate
(cont 700.05) corespunzător plătilor efectuate din contul de la Trezoreria
Statului 27 “Cheltuielile bugetului Fondului national unic de asigurări sociale
de sănătate”.
(3)
Contabilitatea analitică a plătilor efectuate se tine pe articole si alineate
în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol de cheltuieli al bugetului aprobat
institutiei publice.
CAPITOLUL
III
Înregistrarea cheltuielilor efective ale institutiilor publice finantate din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate
Art.
9. - (1) Cheltuielile efective ale institutiilor publice finantate din bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetul
Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, reprezentând
cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital
(amortizarea activelor fixe corporale sau necorporale), se înregistrează în
contabilitate cu ajutorul contului 410 “Cheltuielile institutiei publice
finantate de la buget”.
(2) Contabilitatea analitică în cadrul contului 410 “Cheltuielile institutiei publice finantate de la buget” se organizează pe articole si alineate în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol de cheltuieli al bugetului aprobat institutiei publice.
(3) În
conformitate cu prevederile art. 18 alin. (5) din Legea contabilitătii nr.
82/1991, republicată, rezultatul executiei bugetare se stabileste anual
prin închiderea conturilor de cheltuieli efective si a conturilor de surse din
care au fost efectuate.
(4) La
finele anului soldul debitor al contului 410 “Cheltuielile institutiei publice
finantate de la buget” se închide prin debitul contului 700 “Finantarea
bugetară privind anul curent”. Soldul debitor sau creditor al contului
700
“Finantarea bugetară privind anul curent” rămas după închiderea contului de
cheltuieli se transferă asupra contului 702 “Finantarea din anii precedenti si
alte surse”.
(5)
Contul 700 “Finantarea bugetară privind anul curent” si contul 410
“Cheltuielile institutiei publice finantate de la buget” nu prezintă sold la
finele anului.
CAPITOLUL
IV
Determinarea
rezultatului executiei bugetare
Art.
10. - (1) Rezultatul executiei bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetului asigurărilor pentru somaj, bugetului Fondului national unic de
asigurări sociale de sănătate se determină cu ajutorul contului 57 “Rezultatul
executiei bugetare”.
(2)
Contul 57 “Rezultatul executiei bugetare” se dezvoltă în analitic astfel:
- “Rezultatul
executiei bugetului asigurărilor sociale de stat” (cont 57.03) care se
determină la finele anului prin închiderea conturilor de venituri (conturile
504 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat” si 506 “Subventii
primite de bugetul asigurărilor sociale de stat”) si cheltuieli bugetare
(contul 408 “Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat”);
-
“Rezultatul executiei bugetului asigurărilor pentru somaj” (cont 57.04) care se
determină la finele anului prin închiderea conturilor de venituri (conturile
536 “Veniturile bugetului asigurărilor pentru somaj” si cheltuieli bugetare
(contul 436 “Cheltuielile bugetului asigurărilor pentru somaj”);
-
“Rezultatul executiei bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de
sănătate” (cont 57.05) care se determină la finele anului prin închiderea
conturilor de venituri (contul 579 “Veniturile bugetului Fondului national unic
de asigurări sociale de sănătate”) si cheltuieli bugetare (contul 479
“Cheltuielile bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de
sănătate”).
(3)
Conturile de venituri si cheltuieli bugetare nu prezintă sold la finele anului.
(4)
Conturile de venituri si cheltuieli bugetare prezentate mai sus, înainte de
operatiunea de închidere de la finele anului, reflectă veniturile încasate în
cursul exercitiului bugetar, respectiv plătile efectuate potrivit bugetului
aprobat.
ANEXE
BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind nivelul ratei
dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României valabil în luna mai 2004
Având în vedere
prevederile Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României si
tinând seama de evolutiile macroeconomice si monetare recente,
Banca
Natională a României hotărăste:
Pentru
luna mai 2004, nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a
României este de 21,25% pe an.
Guvernatorul
Băncii Nationale a României,
Mugur
Isărescu
Bucuresti, 3 mai 2004.
Nr. 10.