MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 431         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 13 mai 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 165 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, precum si a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000 privind învătământul universitar si postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finantate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 441/2001

 

Decizia nr. 183 din 22 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

691. - Hotărâre pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.188/2001

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

716. - Ordin al ministrului finantelor publice privind aprobarea Procedurii de acordare a reducerii impozitului pe venit pentru constructia de locuinte

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 165

din 1 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, precum si a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000 privind învătământul universitar si postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finantate de la bugetul de stat,aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 441/2001

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, precum si a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000 privind învătământul universitar si postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finantate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 441/2001, exceptie ridicată de Fundatia Universitară pentru Integrare Europeană prin Universitatea Româno-Germană din Sibiu în Dosarul nr. 5.460/2003 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin rector Antonie Iorgovan, cu împuternicire depusă la dosar, si lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate depune la dosar concluzii scrise si solicită admiterea acesteia, sustinând că textele de lege care formează obiectul exceptiei contravin principiului statului de drept consacrat prin art. 1 din Constitutia României, republicată, principiu din care rezultă obligatia statului de a acorda protectie tuturor categoriilor sociale, prin măsuri adecvate, între care se numără gratuitatea învătământului de stat si acordarea de burse sociale de studii. Prin aplicarea dispozitiilor legale atacate se ajunge în fapt la privatizarea învătământului superior, dat fiind că în institutiile de învătământ superior de stat sunt preponderente locurile de studiu cu taxă. Pe de altă parte, legea instituie o situatie privilegiată pentru institutiile de învătământ superior de stat în raport cu cele particulare în privinta atribuirii numărului de locuri de studiu cu taxă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece argumentele invocate de autorul acesteia se bazează pe interpretarea eronată a textelor criticate. Prin art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000, numărul locurilor cu taxă din învătământul superior de stat este propus de senatul universitar al fiecărei institutii si se aprobă de Ministerul Educatiei si Cercetării. Acest număr nu este nelimitat, iar modul în care se stabileste constituie o problemă de aplicare a legii si nu de constitutionalitate a prevederilor acesteia. Pe de altă parte, tinerii care ar urma să ocupe locurile cu taxă au deplina libertate să opteze pentru oricare dintre formele de învătământ de stat sau particulare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 5.460/2003, Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, precum si a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000 privind învătământul universitar si postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finantate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 441/2001.

Exceptia a fost ridicată de reclamanta Fundatia Universitară pentru Integrare Europeană prin Universitatea Româno-Germană din Sibiu, în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ privind legalitatea ordinului emis de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, referitor la aprobarea cifrelor de scolarizare din învătământul superior pentru anul universitar 2003-2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât sunt în incontestabilă contradictie cu litera si cu spiritul Constitutiei României. Astfel, art. 32 alin. (4) din Legea fundamentală reglementează principiul gratuitătii învătământului de stat, fără a distinge din această perspectivă între diferitele niveluri si forme de învătământ. Rezultă că în sfera învătământului universitar de stat regula este gratuitatea acestuia, chiar dacă legiuitorul constituant, într-o interpretare mai largă, subsumată însă reglementării legale, nu exclude posibilitatea învătământului de stat cu taxă. Or, dispozitiile art. 58 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995 răstoarnă esenta principiului constitutional, deoarece circumscrie situatiile de gratuitate în cifra de scolarizare aprobată anual de Guvern si consacră implicit caracterul nelimitat al locurilor cu taxă. În acest sens, prevederile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000, aprobată prin Legea nr. 441/2001, care autorizează institutiile de învătământ superior de stat să admită, peste locurile finantate de la bugetul de stat, un număr nedeterminat de studenti si cursanti care acceptă să plătească cheltuielile de scolarizare. În felul acesta se creează o inflatie de locuri cu taxă alocate învătământului de stat, ceea ce face ca regula constitutională a gratuitătii învătământului de stat să devină, la nivelul legii, exceptie, iar situatiile de exceptie permise de Legea fundamentală (locurile cu taxă) să beneficieze de un regim juridic mult mai favorabil. Art. 16 alin. (1) din Constitutia României, republicată, reglementează principiul fundamental al egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice pentru toate persoanele fizice sau juridice având cetătenia sau nationalitatea română, fără privilegii si fără discriminări. Prin raportare la acest principiu, textele legale criticate generează o flagrantă discriminare între institutiile de învătământ de stat si cele particulare. În conceptia Constitutiei, învătământul din România este realizat printr-un sistem unitar la nivel national, de către institutii de stat si institutii particulare, toate având în mod evident acelasi scop, si anume prestarea unui serviciu public deschis tuturor potentialilor usageri. Prin urmare, în acest sistem unitar trebuie să existe acelasi regim juridic pentru serviciul public de învătământ, indiferent că el se poate presta prin intermediul unor institutii publice sau particulare. Textele legale criticate s-au îndepărtat de la litera si spiritul Constitutiei, dezvoltând premisele unei politici de anihilare a învătământului particular prin aprobarea de locuri cu taxă, aproape nelimitate, în învătământul superior de stat, ceea ce evident periclitează însăsi existenta institutiilor de învătământ particular. Institutiile de stat practică o politică de concurentă neloială la adăpostul textelor contestate de autorul exceptiei, situatie ce duce la suprimarea dreptului institutiilor de învătământ particulare de a activa în baza autonomiei lor organizatorice si functionale, ca parte integrantă a sistemului national de învătământ si educatie. Mai mult decât atât, potrivit art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000, institutiile de învătământ superior de stat, prin intermediul senatelor lor, au rolul principal în procesul de stabilire a locurilor de studiu cu taxă, pe câtă vreme institutiilor de învătământ superior particulare li se atribuie, fără consultare, cifrele de scolarizare cu taxă, direct de către minister.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia comercială si contencios administrativ opinează că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât se aduce atingere principiilor constitutionale ale gratuitătii învătământului si egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, având în vedere că textul legal atacat consacră caracterul nelimitat al locurilor cu taxă. De asemenea, prin aprobarea de locuri cu taxă, aproape nelimitate în învătământul superior de stat, se periclitează însăsi esenta institutiilor de învătământ particular prin lezarea dreptului acestora de a activa în baza autonomiei lor organizatorice si functionale, ca parte integrantă a sistemului national de învătământ si educatie.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât cele două categorii de persoane juridice (institutiile de învătământ de stat, pe de o parte, institutiile particulare, pe de altă parte) se află în situatii juridice diferite (spre exemplu, din punct de vedere al modalitătii de finantare), iar această împrejurare justifică tratamentul juridic diferentiat.

Norma constitutională este suficient de clară, în sensul că permite, cum a fost firesc, stabilirea prin lege a unor criterii si conditii care să valorifice principiul gratuitătii învătământului de stat. Este adevărat că regula o reprezintă gratuitatea învătământului universitar de stat, dar interpretarea dispozitiei constitutionale conduce la solutia, admisă de altfel de autorul exceptiei, că legiuitorul constituant nu exclude si posibilitatea învătământului de stat cu taxă. În aceste conditii, textele legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 32 alin. (4), ci, dimpotrivă, constituie un adevărat reflex al lor, dând expresie, în mod adecvat, principiului consacrat de Legea fundamentală.

În ceea ce priveste caracterul nelimitat al locurilor cu taxă din institutiile de învătământ superior de stat, Guvernul apreciază că această critică este neîntemeiată, întrucât dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 441/2001, stabilesc criterii obiective în functie de care se determină numărul de locuri de studiu cu taxă (capacitatea de scolarizare stabilită conform standardelor nationale pentru evaluare si acreditare academică), valorificând pe deplin principiul constitutional al autonomiei universitare (numărul de locuri de studiu cu taxă se propune de senatul universitar al fiecărei institutii). Oricum, criteriile în functie de care se stabileste numărul de locuri de studiu cu taxă reprezintă, în opinia Guvernului, o optiune a legiuitorului si nu o problemă de constitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece institutiile si unitătile de învătământ de stat, pe de o parte, si cele particulare, pe de altă parte, se află în situatii juridice diferite. Astfel, potrivit art. 32 alin. (5) din Constitutie, republicată, învătământul de toate gradele se desfăsoară în unităti de stat, particulare si confesionale, în conditiile legii. În acelasi timp, Legea fundamentală garantează, în art. 32 alin. (6), autonomia universitară. Prin urmare, potrivit legii si autonomiei universitare, se pot stabili conditii diferite în ceea ce priveste desfăsurarea învătământului în unitătile de stat si cele particulare, autorizate sau, după caz, acreditate, fără a aduce vreo atingere în acest mod sistemului unitar de învătământ la nivel national. O astfel de situatie diferită, prevăzută de legiuitor, constă în instituirea unor criterii pentru atribuirea în învătământul superior de stat a unui număr de locuri cu taxă, număr care însă nu se stabileste în mod arbitrar si care nu are caracter nelimitat, întrucât este supus aprobării Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului în functie de capacitatea de scolarizare conformă cu standardele nationale pentru acreditare si autorizare.

Textele criticate nu aduc atingere nici regulii consacrate de Legea fundamentală privind gratuitatea învătământului de stat, deoarece legiuitorul, potrivit Constitutiei, îsi exercită dreptul suveran de a stabili ca, în învătământul superior de stat, pe lângă locurile finantate de la bugetul de stat, să existe locuri cu taxă, propuse anual de senatul universitar al fiecărei institutii, în virtutea autonomiei universitare.

Totodată, îndeplinirea obligatiei statului de a sustine, în conditiile legii, prin burse sociale de studii, tinerii proveniti din familii dezorganizate si cei institutionalizati nu este conditionată de restrângerea dreptului institutiilor si unitătilor de învătământ de stat de a admite studenti si pe locuri de studiu cu taxă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 58 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, precum si a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000 privind învătământul universitar si postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finantate de la bugetul de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 septembrie 2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 441/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 25 iulie 2001, si care au următorul continut:

- Art. 58 alin. (1) din Legea nr. 84/1995: “Învătământul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de scolarizare aprobată anual de Guvern, si cu taxă, conform legii.”;

- Art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000: “Institutiile de învătământ superior de stat sunt autorizate să admită peste locurile finantate de la bugetul de stat un număr de studenti si cursanti care acceptă să achite cheltuielile de scolarizare.”;

- Art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000: “Numărul de locuri de studiu cu taxă în institutiile de învătământ superior de stat se propune anual de senatul universitar al fiecărei institutii, în functie de capacitatea de scolarizare stabilită conform standardelor nationale pentru evaluare si acreditare academică, si se aprobă de Ministerul Educatiei si Cercetării.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile art. 32 alin. (4), art. 45 alin. (1), (2) si (5) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutia României. După aprobarea Legii de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, Constitutia a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozitiile invocate sunt cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 32 alin. (4) si art. 49 alin. (1), (2) si (5), cu următorul continut:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 32 alin. (4): “Învătământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, în conditiile legii.”;

- Art. 49 alin. (1), (2) si (5): “(1) Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocatii pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie socială a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege. [...]

(5) Autoritătile publice au obligatia să contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viata politică, socială, economică, culturală si sportivă a tării.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu instituie o inegalitate de tratament nici între tinerii care doresc să urmeze învătământul superior si nici între institutiile de învătământ de stat si institutiile de învătământ particulare.

În limita cifrelor de scolarizare stabilite potrivit legii, tinerii sunt liberi să urmeze cursurile învătământului superior de stat sau particular, fără nici o discriminare prohibită de Constitutie.

De altfel, asa cum însusi autorul exceptiei recunoaste, Legea fundamentală nu exclude posibilitatea învătământului de stat cu taxă - situatie în care s-ar putea retine, într-adevăr, neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate - ci, în virtutea principiului autonomiei universitare consacrat prin art. 32 alin. (6), lasă libertatea institutiilor de învătământ superior de stat de a pregăti, alături de cursantii care beneficiază de gratuitatea studiilor si cursantii care acceptă să plătească o taxă de studii.

Asadar, din perspectiva tinerilor care doresc să urmeze studii superioare nu se poate retine încălcarea dispozitiilor art. 32 alin. (4), art. 49 alin. (1), (2) si (5) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutia României, republicată, invocate în motivarea exceptiei.

De asemenea, nu se poate retine că, prin dispozitiile legale atacate, legiuitorul a instituit un tratament inegal între unitătile învătământului de stat si cele particulare, în defavoarea acestora din urmă. Cele două categorii nu se află în aceeasi situatie juridică pentru a fi supuse unui tratament omogen.

În fine, Curtea Constitutională constată că problema care interesează în spetă - modul de stabilire a numărului de locuri de studiu cu taxă din institutiile de învătământ superior - nu este o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii, care excede competentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, precum si a dispozitiilor art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133/2000 privind învătământul universitar si postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finantate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 441/2001, exceptie ridicată de Fundatia Universitară pentru Integrare Europeană prin Universitatea Româno-Germană din Sibiu în Dosarul nr. 5.460/2003 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 aprilie 2004.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 183

din 22 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal, exceptie ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 139/2003 al Judecătoriei Călărasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 44 D/2004 si nr. 55 D/2004, care au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Cornel Dumitru în dosarele nr. 1.563/2003 si nr. 3.455/2003 ale Judecătoriei Călărasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor sus-mentionate, având în vedere continutul identic al exceptiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 44 D/2004 si nr. 55 D/2004 la Dosarul nr. 43 D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierile din 13 ianuarie 2004 si din 21 ianuarie 2004, pronuntate în dosarele nr. 139/2003, nr. 1.563/2003 si nr. 3.455/2003, Judecătoria Călărasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal. Exceptia a fost ridicată de Cornel Dumitru, inculpat în dosarele mentionate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se consideră că dispozitia legală criticată contravine prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (1), (2) si (8) referitoare la libertatea de exprimare, precum si ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informatie, deoarece îngrădeste libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor si credintelor, libertatea creatiilor de orice fel prin intermediul presei, precum si dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public, constituind un mijloc de a cenzura libertatea presei. Delictele de presă, în opinia autorului, trebuie reglementate prin lege, si nu printr-un articol din Codul penal, care, prin modul în care a fost formulat, oferă o mare larghete de incriminare, inclusiv a folosirii stilului gazetăresc, pamfletar sau acid.

Judecătoria Călărasi apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanta de judecată arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile art. 30 alin. (1), (2) si (8) din Constitutie, republicată, întrucât “libertatea de exprimare nu poate aduce atingere onoarei, demnitătii, vietii intime si dreptului la imagine al persoanei”, iar legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să impună anumite limite în comportamentul si exprimarea oamenilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile si libertătile celorlalti. Totodată, se arată că stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sanctiuni nu este incompatibilă nici cu libertatea de exprimare si nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei si demnitătii persoanei.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si dreptul la propria imagine, asa cum prevede art. 30 alin. (6) din Constitutie, republicată, acestea constituind valori supreme, consacrate si prin dispozitiile art. 19 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, si prin dispozitiile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se arată că stabilirea prin art. 205 din Codul penal a unor restrângeri si sanctiuni constituie o măsură necesară, într-o societate democratică, în scopul protejării drepturilor celorlalti. Exercitarea drepturilor si libertătilor cu rea-credintă, fără respectarea dispozitiilor art. 57 din Constitutie, republicată, este susceptibilă de sanctionare, inclusiv prin sanctiuni penale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât libertatea de exprimare consfintită în art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicată, impune respectarea cerintei înscrise în alin. (6) al aceluiasi articol, suferind astfel limitări si restrângeri, necesare pentru apărarea drepturilor si libertătilor cetătenilor. În acest scop este incriminată insulta, ca infractiune contra demnitătii. Se arată că sanctionarea ziaristilor pentru săvârsirea infractiunii de insultă are în vedere obligatiile constitutionale ale celor care folosesc mijloacele de informare în masă si care trebuie să asigure o informare corectă a publicului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 205 din Codul penal care au următorul continut: “Atingerea adusă onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseste cu amendă.

Aceeasi pedeapsă se aplică si în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate.

Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 30 alin. (1), (2) si (8), referitoare la libertatea de exprimare, precum si ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informatie.

Textele constitutionale invocate au următorul continut:

- Art. 30: “(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă. [...]

(8) Răspunderea civilă pentru informatia sau pentru creatia adusă la cunostintă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”;

- Art. 31 alin. (1): “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrădit.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Insulta este o infractiune contra demnitătii, iar demnitatea omului constituie o valoare supremă, nominalizată în art. 1 alin. (3) din Constitutie, republicată. Libertatea de exprimare este inviolabilă, asa cum prevede art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicată, însă exercitarea acesteia trebuie să nu prejudicieze demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine. Încălcarea acestor limite, stabilite de art. 30 alin. (6) din Constitutie, republicată, este sanctionată prin incriminarea insultei în dispozitiile art. 205 din Codul penal. Stabilirea limitelor exercitării unui drept sau unei libertăti poate fi făcută de legiuitor cu respectarea art. 53 alin. (1) din Constitutie, republicată, în scopul apărării drepturilor si a libertătilor cetătenilor, fără a putea fi considerată o modalitate de cenzură, asa cum sustine în mod gresit autorul exceptiei. De altfel, posibilitatea limitării libertătii de exprimare este prevăzută si în art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care dispune că “Exercitarea acestor libertăti ce comportă îndatoriri si responsabilităti poate fi supusă unor formalităti, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protectia reputatiei sau a drepturilor altora [...]”.

Curtea constată că art. 205 din Codul penal nu aduce atingere art. 31 alin. (1) din Constitutie, republicată, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de inters public, ci constituie o garantie a informării corecte a persoanei. De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate, prin mai multe decizii, dintre care mentionăm Decizia nr. 298 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, asa încât exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal urmează să fie respinsă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal, exceptie ridicată de Cornel Dumitru în dosarele nr. 139/2003, nr. 1.563/2003 si nr. 3.455/2003 ale Judecătoriei Călărasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 aprilie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.188/2001

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. II din Legea nr. 479/2003 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I . - Normele metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.188/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 7 decembrie 2001, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Litera a) a articolului 2 va avea următorul cuprins:

“a) solda lunară brută, în vigoare la data de 10 aprilie 2001, corespunzătoare functiei maxime exercitate si gradului militar, avute la data trecerii în rezervă;”

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - (1) Solda lunară brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat, se determină potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, cu modificările si completările ulterioare, pe baza următoarelor elemente:

a) solda de functie corespunzătoare functiei maxime exercitate la data trecerii în rezervă;

b) solda de grad corespunzătoare ultimului grad militar avut la data trecerii în rezervă;

c) solda de merit;

d) indemnizatia de comandă;

e) gradatii;

f) indemnizatia de dispozitiv.

(2) Pentru cadrele militare care la data trecerii în rezervă au avut gradul de locotenent-major, elementele prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) sunt cele corespunzătoare gradului de căpitan.

(3) Solda de merit si indemnizatia de comandă se includ în solda lunară brută, ca bază de recalculare a pensiilor numai pentru cadrele militare care la data trecerii în rezervă au beneficiat de aceste drepturi.

(4) Gradatiile sunt cele avute la data trecerii în rezervă sau se stabilesc potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 138/1999, cu modificările si completările ulterioare, în raport cu vechimea în serviciu.

(5) În situatia pensionarilor militari din Ministerul Administratiei si Internelor, ale căror functii îndeplinite la data trecerii în rezervă nu erau prevăzute în statele de organizare cu grad militar, li se ia în calcul, pentru gradul corespunzător functiei îndeplinite, functia maximă a gradului militar avut.”

3. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - (1) Cuantumul pensiei militare de stat, recalculată potrivit prezentelor norme metodologice, nu poate fi mai mare decât baza de calcul folosită la recalcularea pensiei.

(2) Sumele rezultate ca diferentă între pensiile recalculate potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si pensiile recalculate conform prezentelor norme metodologice se adaugă la pensia aflată în plată la data aplicării Legii nr. 479/2003.

(3) Drepturile de pensie stabilite conform alin. (2) se acordă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 479/2003 si se plătesc în termenul general de prescriptie.”

4. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

“Art. 9. - (1) Recalcularea pensiilor militare de stat se efectuează de către organele de pensii ale Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii pentru pensionarii din evidentă, la cererea acestora însotită de Fisa cu elementele necesare la stabilirea soldei lunare brute ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat, prevăzute în anexele nr. 1-3 care fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

(2) Modul de completare a fisei se va stabili potrivit instructiunilor aprobate prin ordine emise de conducătorii institutiilor prevăzute la alin. (1).”

5. Normele metodologice se completează cu anexele nr. 1-3*) care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 1.188/2001, cu modificările si completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Ioan Mircea Pascu

p. Ministrul de stat,

ministrul administratiei si internelor,

Toma Zaharia,

secretar de stat

Directorul Serviciului Român de Informatii,

Alexandru Radu Timofte

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 5 mai 2004.

Nr. 691.

 

ANEXE

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind aprobarea Procedurii de acordare a reducerii impozitului pe venit pentru constructia de locuinte

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, si ale art. 101 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - În vederea definitivării impunerii pe anul 2003, se aprobă Procedura de acordare a reducerii impozitului pe venit pentru constructia de locuinte, prevăzută la art. 65 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, cu modificările si completările ulterioare, cuprinsă în anexa care este parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia generală de gestiune a impozitelor si contributiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, Directia generală a tehnologiei informatiei din cadrul Ministerului Finantelor Publice, directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, precum si, după caz, directiile interesate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Agentiei Nationale de Administrare Fiscală vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 6 mai 2004.

Nr. 716.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ

de acordare a reducerii impozitului pe venit pentru constructia de locuinte

 

1. Impozitul anual pe venit datorat în anul 2003 de persoanele fizice cu domiciliul în România poate fi redus în cuantum de 20% din valoarea materialelor folosite în anul 2003, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru constructia unei singure locuinte proprietate personală.

Facilitatea fiscală se acordă de către organul fiscal în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul fiscal contribuabilul solicitant, pe durata construirii locuintei, pe perioada valabilitătii autorizatiei de construire.

Reducerea de impozit se acordă pentru constructia unei singure locuinte proprietate personală, care poate fi realizată în antrepriză si/sau regie proprie ori cumpărată direct de la constructor, după caz.

Beneficiarii reducerii de impozit sunt persoanele fizice române cu domiciliul în România, care au calitatea de proprietari legali si care în anul 2003 au realizat, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, cu modificările si completările ulterioare, următoarele venituri din România sau din străinătate:

- venituri supuse procedurii de globalizare: venituri din activităti independente, din salarii si/sau din cedarea folosintei bunurilor;

- venituri cu impunere finală.

2. Documentele prevăzute în Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.090/2003 privind aprobarea Normelor metodologice date în aplicarea prevederilor art. 65 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 493/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 14 august 2003, se prezintă organului fiscal competent, astfel:

2.1. Cerere: se depune de contribuabil până la data de 30 iunie 2004 inclusiv, pentru anul precedent.

Depăsirea termenului de depunere a cererii atrage pierderea dreptului de acordare a facilitătii.

2.2. Documente justificative privind materialele folosite pentru constructia locuintei: se prezintă de către contribuabil, o dată cu cererea de reducere a impozitului, cu respectarea prevederilor pct. 4 din anexa la Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.090/2003. Pentru a dobândi calitatea de document justificativ, conform legii, pe acestea trebuie să fie înscrisi, în clar, cumpărătorul si furnizorul materialelor, precum si datele de identificare a acestora.

În functie de modalitatea de construire a locuintei, se vor prezenta următoarele documente:

2.2.1. Constructia locuintei este executată în antrepriză:

- autorizatia de construire;

- contractul de construire;

- situatii de lucrări anuale în care să fie evidentiate cheltuielile materiale efectuate în anul de referintă;

- proces-verbal de receptie a lucrării.

2.2.2. Constructia locuintei este executată în regie proprie:

- autorizatia de construire;

- situatii de lucrări anuale în care sunt înscrise cheltuielile materiale efectuate în anul de referintă, certificate de contribuabili;

- documente justificative pentru materialele cumpărate în anul 2003: facturi fiscale, chitante fiscale, bonuri fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale.

2.2.3. Locuinta cumpărată direct de la constructor:

- autorizatia de construire;

- contractul de vânzare-cumpărare a locuintei;

- situatia definitivă de lucrări, corespunzător locuintei receptionate;

- proces-verbal de receptie a lucrării.

2.3. Dosarul constructiei privind materialele de constructii

Acest dosar va cuprinde un borderou centralizator cuprinzând materialele folosite pentru constructie, furnizorul, cantitatea, valoarea, precum si celelalte documente justificative prevăzute la pct. 2.2.

3. Organul fiscal competent în acordarea reducerii

Administratia finantelor publice în a cărei rază teritorială contribuabilul îsi are domiciliul fiscal; compartimentul cu atributii în administrarea impozitului pe venit efectuează următoarele operatiuni:

- analizează cererea de reducere a impozitului pe venit si documentele justificative prezentate de contribuabil;

- notifică contribuabilului, în situatia în care documentele prezentate sunt incomplete sau nu întrunesc conditiile prevăzute de lege pentru documentele justificative;

- stabileste cuantumul reducerii de impozit posibile si întocmeste o notă de constatare;

- stabileste impozitul total anual;

- acordă reducerea de impozit si emite decizia de impunere anuală;

- comunică contribuabilului decizia de impunere anuală.

3.1. Stabilirea reducerii de impozit

Reducerea de impozit care poate fi acordată contribuabilului se calculează de organul fiscal prin aplicarea cotei de 20% la valoarea materialelor folosite pentru constructia locuintei, achizitionate în anul 2003, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, sau aferente locuintei cumpărate în aceeasi perioadă.

În termen de 30 de zile de la primirea cererii de reducere a impozitului sau de la completarea documentatiei (potrivit notificării prevăzute la pct. 3), organul fiscal întocmeste o notă de constatare, în care mentionează:

- documentele justificative prezentate de contribuabil;

- valoarea materialelor folosite la constructia locuintei, care va sta la baza calculului reducerii de impozit, conform documentelor justificative prezentate;

- cuantumul reducerii de impozit posibile.

3.2. Stabilirea impozitului anual datorat în anul 2003

Stabilirea impozitului anual se face pe baza datelor aflate în evidenta organului fiscal, declarate de contribuabil sau de către terti, în calitate de plătitori de venit.

În situatia în care pentru contribuabilul care a solicitat reducerea de impozit se constată venituri nedeclarate de către acesta, reducerea de impozit nu se poate acorda pentru impozitul stabilit din oficiu.

Impozitul anual se calculează de organul competent pentru totalitatea veniturilor impozabile realizate de contribuabil în anul 2003, prin însumarea, după caz, a impozitului aferent fiecărei categorii de venit realizat, după caz:

a) impozitul pe venitul anual global aferent veniturilor supuse procedurii de globalizare realizate de contribuabil în anul 2003 (rd. 12 “Impozitul pe venitul anual global datorat” din Decizia de impunere anuală pentru persoane fizice române cu domiciliul în România);

b) impozitul anual pe veniturile din salarii (rd. 7 “Impozit anual”, cap. VI din Fisa fiscală 1 depusă de angajator), pentru persoanele fizice care au fost angajate permanent si nu au realizat, în afara veniturilor din salarii la functia de bază, alte venituri supuse procedurii de globalizare;

c) impozitul final stabilit de plătitorii de venit pentru orice venit cu impunere finală realizat în România în anul 2003 (col. 4, rândul corespunzător contribuabilului din Declaratia informativă privind impozitul retinut pe veniturile cu regim de retinere la sursa 205 - pe anul 2003, depusă de plătitorii de venit pentru contribuabilul solicitant, pe categorii de venituri:

- impozit pe veniturile din pensii;

- impozit pe veniturile din dobânzi;

- impozit pe dividende;

- impozit pe veniturile obtinute din jocuri de noroc, veniturile sub formă de câstiguri din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si părtilor sociale, veniturile sub formă de premii în bani si/sau în natură, veniturile obtinute sub forma câstigurilor din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen);

- alte venituri cu impunere finală;

d) impozit pe veniturile din activităti agricole [rd. 3, col. 3 “Impozit (15%*Total venit net)” din Decizia de impunere pentru veniturile din activităti agricole pe anul 2003 sau rd. 2 “Impozit datorat” din Decizia de impunere în sistem real, după caz];

e) impozitul pentru veniturile realizate în străinătate, a căror impunere în România este finală (col. 6, rd. 8 din Decizia de impunere pentru veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice române cu domiciliul în România, a căror impunere în România este finală pe anul 2003, si documentul privind plata impozitului plătit în străinătate, eliberat de organul fiscal din tara în care s-au realizat veniturile).

4. Emiterea deciziei de impunere

4.1. Reducerea impozitului pe venit

Reducerea impozitului pe venit se acordă de organul fiscal prin decizia de impunere anuală, în limita impozitului pe venit datorat în anul 2003.

În situatia în care cuantumul reducerii calculate în functie de valoarea materialelor folosite în anul fiscal 2003 este mai mare decât impozitul anual pe venit datorat, excedentul nu se reportează.

În cazul veniturilor realizate în străinătate, reducerea se acordă numai pentru diferenta de impozit de plată în România, calculată ca diferentă între impozitul datorat în România si impozitul plătit în străinătate, în conformitate cu prevederile art. 50 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, cu modificările si completările ulterioare.

4.2. Termen de emitere a deciziei de impunere anuală: până la data de 30 septembrie 2004, conform Ordinului ministrului finantelor nr. 569/2003 privind deciziile de impunere anuală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 9 mai 2003, cu modificările si completările ulterioare.

5. Proprietatea comună

În cazul în care locuinta construită este detinută în coproprietate, reducerea reprezentând 20% din valoarea materialelor folosite se acordă pentru fiecare coproprietar, pe bază de documente justificative, corespunzător cotei-părti detinute în proprietate si impozitului datorat.

Acordarea reducerii operează în cote egale la nivelul fiecărui coproprietar sau, în situatia în care coproprietarii decid asupra unei alte împărtiri, la cerere se va anexa un act autentificat, din care să rezulte vointa părtilor.

Suma totală a reducerii, reprezentând 20% din contravaloarea materialelor folosite la constructia locuintei, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, se repartizează pentru fiecare coproprietar, proportional cu cotele-părti stabilite de acestia.

În cazul în care proprietatea este în devălmăsie, fără ca bunul să fie divizat pe cote-părti si fără ca bunul să fie împărtit corespunzător detinătorilor, reducerea impozitului pe venit poate fi cerută de:

- unul dintre soti, indiferent dacă autorizatia de construire si facturile au fost întocmite pe numele celuilalt sot sau doar în parte pe numele celuilalt sot;

- de ambii soti, caz în care suma totală a reducerii, reprezentând 20% din contravaloarea materialelor folosite la constructia locuintei, se repartizează pentru fiecare dintre acestia, proportional cu cotele-părti stabilite de comun acord.

În această situatie sotii vor depune la dosarul constructiei un act autentificat, din care să rezulte vointa părtilor.