MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 172
(XVI) - Nr. 438 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 17
mai 2004
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia
nr. 167 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din
Legea energiei electrice nr. 318/2003
ACTE ALE
ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
535.
- Ordin al ministrului sănătătii privind aprobarea Listei cuprinzând
standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror
prevederi se referă la dispozitive medicale implantabile active
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 1
aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea
energiei electrice nr. 318/2003
Costică Bulai -
presedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Lucian Stângu -
judecător
Ioan Vida -
judecător
Aurelia Popa -
procuror
Mihaela Senia
Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor at. 16 alin. (4), art. 18 si
art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003, exceptie ridicată de Nicolae Duvalmă în Dosarul nr. 4.876/2003 al
Judecătoriei Brasov.
La apelul nominal
lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public arată că textele de lege criticate nu contravin
prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate
privată, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1) din Legea
fundamentală, a stabilit limitele si continutul acestui drept în considerarea
interesului public general. În acest sens Curtea s-a pronuntat recent prin
Decizia nr. 72/2004 si, întrucât nu au apărut elemente noi de natură să
justifice schimbarea acestei jurisprudente, se apreciază că exceptia este
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea
din 14 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.876/2003, Judecătoria
Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea
energiei electrice nr.
318/2003, exceptie ridicată de Nicolae Duvalmă.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile art. 37 alin. (4) din Legea nr.
318/2003 reglementează exproprierea gratuită a unor terenuri proprietate
privată, ceea ce este în vădită contradictie cu dispozitiile constitutionale
privind protectia proprietătii.
În ceea ce
priveste reglementarea prevăzută în art. 16 alin. (4) si art. 18 din Legea nr.
318/2003, se apreciază că, pe de o parte, dreptul de uz si servitute
atribuit cu titlu gratuit statului echivalează cu lipsirea de proprietate,
întrucât titularul dreptului nu îsi poate exercita prerogativele acestui drept,
fiind obligat să suporte o sarcină exorbitantă, incompatibilă cu garantiile
oferite de Constitutie, iar pe de altă parte, folosinta gratuită a unei
proprietăti private înlătură obligatia constitutională a statului de a respecta
principiul echitătii în protectia dreptului de proprietate, indiferent de
titular.
De asemenea,
autorul exceptiei arată că, în practică, nu are acces liber la justitie pentru
repararea prejudiciului cauzat prin amplasarea obiectivelor energetice,
întrucât trebuie să suporte cheltuielile pe care le implică deplasarea
obiectivului energetic, care sunt cu mult peste posibilitătile sale financiare.
Judecătoria
Brasov apreciază că textele
de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 44 si 136,
întrucât aduc atingere exercitării plenare a atributelor dreptului de
proprietate, putându-se realiza astfel o adevărată expropriere, cu nesocotirea
art. 44 alin. (3) din Constitutie, republicată, deci fără o dreaptă si
prealabilă despăgubire si fără posibilitatea proprietarului terenului de a
apela la justitie în conditiile art. 44 alin. (5).
În concluzie, instanta
de judecată apreciază exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16
alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003 ca fiind întemeiată.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37
alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003 este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă
prevederile art. 21, 44 si 136 din Constitutie, republicată, si nici art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, referitor la protectia proprietătii private.
Astfel,
reglementările criticate nu contin dispozitii de natură a interzice în vreun
mod sesizarea instantelor competente pentru solutionarea eventualelor litigii
privind terenurile afectate serviciului public si nu fac distinctie în raport
de titularul dreptului de proprietate privată a terenului. Mai mult, acestea
reglementează numai o indisponibilizare a terenurilor respective, care nu
afectează în esentă dreptul de proprietate al titularului, si se încadrează în
măsurile necesare pentru îndeplinirea obligatiilor statului referitoare la
protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si
valutară, prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, republicată.
Avocatul
Poporului apreciază că nu
poate fi retinută critica de neconstitutionalitate fată de art. 21 din
Constitutie, republicată, deoarece textele de lege criticate nu îngrădesc
dreptul proprietarilor de terenuri de a se adresa justitiei pentru stabilirea
cuantumului despăgubirilor, în toate situatiile în care li se aduc prejudicii
de către titularii autorizatiilor de înfiintare si titularii licentelor.
Prevederile art.
16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) din Legea nr.
318/2003 sunt în conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constitutie, republicată, potrivit cărora continutul si limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege, si nu au drept consecintă instituirea
unei inegalităti între proprietatea privată si cea publică.
Pe de altă parte,
întrucât art. 37 alin. (4) din Legea nr.
318/2003 nu reglementează procedura exproprierii, aceasta fiind expres
prevăzută de alte dispozitii ale Legii nr.
318/2003, ci doar faptul că terenurile pe care se situează retelele
electrice de distributie sunt si rămân în proprietatea publică a statului,
reglementarea este în deplină concordantă cu prevederile art. 44 alin. (2) din
Constitutie, republicată.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37
alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din
16 iulie 2003.
Textele legale
criticate au următorul continut:
- Art. 16 alin.
(4): “Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor
afectate de capacitătile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata
existentei acestora. Dacă cu ocazia interventiei pentru retehnologizări,
reparatii, revizii, avarii se produc pabuge proprietarilor din vecinătatea
capacitătilor energetice, titularii de licentă au obligatia să plătească
despăgubiri în conditiile prezentei legi.”;
- Art. 18: “(1)
Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrărilor necesare realizării
sau retehnologizării de capacităti energetice se întinde pe durata necesară
executării lucrărilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul
autorizatiei de înfiintare, cu respectarea prevederilor legale, poate:
a) să
depoziteze pe terenurile proprietate privată materiale, echipamente, utilaje,
instalatii;
b) să
desfiinteze culturi sau plantatii, constructii sau alte amenajări existente ori
numai să le restrângă, în măsura strict necesară executării lucrărilor pentru
capacitatea autorizată, în conditiile legii;
c) să
îndepărteze materiale, să capteze apa, în conditiile prevăzute de legislatia în
vigoare;
d) să instaleze
utilaje si să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri si locuinte de santier;
e) să oprească
ori să restrângă activităti ale proprietarului, în măsura strict necesară
executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată.
(2) Dreptul de
uz prevăzut la alin. (1) încetează înaintea expirării duratei stabilite pentru
executarea lucrărilor sau înaintea acestui termen, la data terminării
anticipate a lucrărilor sau la data sistării acestora si renuntării la
autorizatii.
Oricare dintre
aceste situatii trebuie notificată de îndată proprietarului.
(3) Dreptul de
uz asupra terenului pentru asigurarea functionării normale a capacitătii
energetice se întinde pe toată durata functionării capacitătii, iar exercitarea
lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea functionării normale
a capacitătii. În exercitarea acestui drept, titularul licentei poate:
a) să
depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalatii pentru întretinere,
revizii, reparatii si interventii necesare pentru asigurarea functionării
normale a capacitătii;
b) să instaleze
utilaje si să lucreze cu acestea;
c) să
desfiinteze sau să reducă culturi, plantatii sau alte amenajări existente si să
restrângă activităti ale proprietarului, în măsura si pe durata strict necesare
executării operatiilor de întretinere, reparatii, revizii sau interventii
pentru asigurarea functionării normale a capacitătii.
(4) Titularul
licentei este obligat să înstiinteze în scris proprietarul bunurilor,
terenurilor sau activitătilor care vor fi afectate ca urmare a lucrărilor la
capacitătile energetice, cu exceptia cazurilor de avarii, situatie în care
proprietarii sunt înstiintati în termenul cel mai scurt.
(5) Titularul
licentei este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru
pagubele produse, să degajeze terenul si să-l repună în situatia anterioară, în
cel mai scurt timp posibil.
(6) Servitutea
de trecere subterană, de suprafată sau aeriană cuprinde dreptul de acces si de
executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacitătilor energetice cu
ocazia interventiei pentru retehnologizări, reparatii, revizii si avarii.
(7) Pentru a
evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activităti
desfăsurate în zona de executare a lucrărilor de realizare sau retehnologizare
de capacităti energetice, precum si a operatiilor de revizie sau reparatie la
capacitatea în functiune, titularul autorizatiei sau al licentei are dreptul de
a obtine restrângerea sau sistarea, pe toată durata lucrărilor, a activitătilor
desfăsurate în vecinătate de alte persoane. În acest caz persoanele afectate
vor fi înstiintate, în scris, despre data începerii, respectiv finalizării
lucrărilor.
(8) La
încetarea exercitării drepturilor prevăzute la art. 16 alin. (2), titularul
autorizatiei de înfiintare, respectiv titularul licentei, este obligat să
asigure degajarea terenului si repunerea lui în situatia initială.
(9) Dreptul de
acces la utilitătile publice, prevăzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie
exercitat de titularul autorizatiei sau al licentei cu bună-credintă si în mod
rezonabil, fără a prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilităti
publice.”;
- Art. 37 alin.
(4) si (7): “(4) Terenurile pe care se situează retelele electrice de
distributie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt si rămân în
proprietatea publică a statului. [...]
(7)
Cheltuielile pentru modificarea instalatiilor de distributie a energiei
electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării
caracteristicilor energetice initiale ale utilizatorilor existenti, inclusiv
pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a
generat modificarea.”
Autorii exceptiei
sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1)
si (2), art. 44 si 136 din Constitutia României, republicată, care au următorul
continut:
- Art. 21 alin.
(1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea
drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege
nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art. 44: “(1)
Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate.
Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României
la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică,
precum si prin mostenire legală.
(3) Nimeni nu
poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise
nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a
unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de
altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru
lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei
proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele
aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune
imputabile autoritătii.
(6)
Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.
(7) Dreptul de
proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si
asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea
dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se
prezumă.
(9) Bunurile
destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate
numai în conditiile legii.”;
- Art. 136: “(1)
Proprietatea este publică sau privată.
(2)
Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului
sau unitătilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogătiile
de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic
valorificabil, de interes national, plajele, marea teritorială, resursele
naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte
bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii
publice.
(4) Bunurile
proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi
date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi
concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă gratuită
institutiilor de utilitate publică.
(5)
Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.”
Examinând
exceptia, Curtea retine că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 16
alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003 s-a mai pronuntat, exemplu fiind Decizia nr.
72/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din
22 martie 2004. Cu acel prilej Curtea a statuat că “dispozitiile art. 16 alin.
(4) si art. 18 din Legea energiei electrice nr.
318/2003 instituie o sarcină gratuită care grevează proprietătile afectate
de capacităti energetice, pe toată durata existentei acestora. Această sarcină
constă în obligatia detinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a
permite interventia titularilor de licentă pentru retehnologizări, reparatii,
revizii sau remedierea avariilor, în baza drepturilor de uz si servitute ale
acestora din urmă asupra proprietătilor respective. Aceste drepturi, stabilite
potrivit art. 16 alin. (2) lit. a)-e) din lege, au ca obiect utilitatea
publică, au caracter legal si se exercită pe toată durata existentei
capacitătii energetice sau temporar, cu ocazia lucrărilor de interventie.
Curtea constată
că, în argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleacă de la o premisă
gresită constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului său de
proprietate, făcând abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constitutie, republicată, potrivit căruia «continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege», ca si de acelea ale art. 136 alin. (5)
care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private, «în conditiile
legii organice».
Potrivit acestor
dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea
principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor
subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că,
prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea
expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale
constitutionale.
Chiar dacă prin
instituirea drepturilor de uz si servitute titularul dreptului de proprietate
suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că
pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de
interes national -, reglementarea legală în sine nu relevă nici o contradictie
cu art. 44 alin. (3) din Constitutie, republicată, referitor la expropriere.
Astfel, exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor
afectate de capacitătile energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata
existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din
veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere de iure si nici
într-o expropriere de facto, ci asigură un control al exercitării
dreptului de proprietate, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
referitor la protectia proprietătii private. Este ceea ce a statuat Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în cauza «Mellacher si altii împotriva
Austriei», 1989, o spetă referitoare la reglementarea folosirii bunurilor.
De asemenea, în cauza «Sporrong si Lönnroth împotriva Suediei», 1982,
aceeasi Curte a arătat că, întrucât autoritătile nu au trecut la exproprierea
imobilelor petitionarilor, acestia puteau să îsi folosească bunurile, să le
vândă, să le lase mostenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare,
s-a apreciat că nu se poate asimila situatia cu o expropriere în fapt,
deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanta sa, el nu a
dispărut.
În ceea ce
priveste art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003, Curtea constată că acesta nu consacră trecerea în proprietatea
statului a terenurilor pe care se află retele electrice de distributie, ci prevede
că acestea sunt si rămân în proprietatea publică a statului, instituind astfel
un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Asa fiind, reglementarea
legală în cauză nu relevă nici o contradictie cu alin. (3) al art. 44 din
Constitutie, republicată, ci, dimpotrivă, este în deplină concordantă cu art.
136 alin. (2) si (4) din Constitutie, republicată, potrivit cărora proprietatea
publică apartine statului si unitătilor administrativ-teritoriale si este
inalienabilă.
În ceea ce
priveste situatia în care terenul necesar pentru înfiintarea si functionarea
capacitătii energetice este proprietatea privată a unui tert, Curtea retine că,
potrivit art. 20 din lege, solicitantul autorizatiei de înfiintare poate să
initieze procedura legală de expropriere a terenului, dacă se invocă o cauză de
utilitate publică, si să obtină concesiunea acestuia, în conditiile legii.
Analizând
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutională
observă că, potrivit acesteia, statul are o marjă mare de apreciere, în functie
de nevoia reală a comunitătii, în adoptarea măsurii de privare de proprietate.
În cauza «James si altii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si
Irlandei», 1986, Curtea Europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o
încălcare a dispozitiilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un
anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei «utilităti
publice», asa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie,
apartinând chiar si unei categorii mai restrânse de persoane, deci si în
situatia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea
însăsi de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de
proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigentele
interesului general al comunitătii si apărarea drepturilor fundamentale ale
individului. Mai mult, ea trebuie să aibă loc în conditiile prevăzute de legea
internă, care este necesar să fie accesibilă, publică si previzibilă, si să
cuprindă o procedură clară de aplicare. Or, în această materie, legea română
respectă exigentele impuse de prevederile Conventiei pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
În ceea ce
priveste critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din
Constitutie, republicată, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea
dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în
ipoteza normei legale, indiferent de titular, fără nici o discriminare pe
considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.”
Pe de altă parte,
Curtea retine că art. 44 alin. (5) din Legea fundamentală prevede expres
dreptul autoritătilor de a folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare
pentru lucrări de interes general, în conditiile acordării de despăgubiri
proprietarului pentru “daunele aduse solului, plantatiilor sau
constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii”. Aceste
prevederi se regăsesc în art. 16 din Legea nr.
318/2003, care la alin. (6) arată că “Dreptul de uz si de servitute
asupra terenurilor proprietate privată [...] se stabilesc si se exercită cu
respectarea principiului echitătii, a dreptului de proprietate si a legislatiei
în vigoare”. Mai mult, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, “dreptul
de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si
asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”. Asa fiind, nimic nu
împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operatiunilor de
realizare si retehnologizare a capacitătilor energetice care se execută asupra
terenurilor proprietate privată să solicite statului repararea pagubei produse,
potrivit dispozitiilor dreptului comun. Prin urmare, Curtea nu poate retine
critica de neconstitutionalitate privind încălcarea art. 21 din Constitutie,
republicată, întrucât normele criticate nu contin nici o prevedere de natură să
antreneze o restrângere a accesului liber la justitie.
Solutia adoptată
în decizia sus-mentionată, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiază
îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au apărut împrejurări
noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în
această materie.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37
alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003, exceptie ridicată de Nicolae Duvalmă în Dosarul nr. 4.876/2003 al
Judecătoriei Brasov.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 1 aprilie 2004.
PRESEDINTE,
prof. univ.
dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Mihaela
Senia Costinescu
ACTE ALE
ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
privind aprobarea Listei cuprinzând standardele
române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă
la dispozitive medicale implantabile active
Având în vedere
prevederile art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr.
344/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si/sau de
punere în functiune a dispozitivelor medicale implantabile active,
văzând Referatul
de aprobare al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si
aparatură medicală nr. OB 5.063/2004,
în temeiul
Hotărârii Guvernului nr.
743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările ulterioare,
ministrul
sănătătii emite următorul
ordin:
Art. 1. - Se
aprobă Lista cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene
armonizate ale căror prevederi se referă la dispozitive medicale implantabile
active si ale căror referinte au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. -
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
sănătătii,
Ovidiu
Brînzan
Bucuresti, 4 mai 2004.
Nr. 535.
ANEXĂ*)
cuprinzând
standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror
prevederi se referă la dispozitive medicale implantabile active
