MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 438         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 17 mai 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

535. - Ordin al ministrului sănătătii privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la dispozitive medicale implantabile active

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 167

din 1 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor at. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Nicolae Duvalmă în Dosarul nr. 4.876/2003 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, a stabilit limitele si continutul acestui drept în considerarea interesului public general. În acest sens Curtea s-a pronuntat recent prin Decizia nr. 72/2004 si, întrucât nu au apărut elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudente, se apreciază că exceptia este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.876/2003, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Nicolae Duvalmă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 reglementează exproprierea gratuită a unor terenuri proprietate privată, ceea ce este în vădită contradictie cu dispozitiile constitutionale privind protectia proprietătii.

În ceea ce priveste reglementarea prevăzută în art. 16 alin. (4) si art. 18 din Legea nr. 318/2003, se apreciază că, pe de o parte, dreptul de uz si servitute atribuit cu titlu gratuit statului echivalează cu lipsirea de proprietate, întrucât titularul dreptului nu îsi poate exercita prerogativele acestui drept, fiind obligat să suporte o sarcină exorbitantă, incompatibilă cu garantiile oferite de Constitutie, iar pe de altă parte, folosinta gratuită a unei proprietăti private înlătură obligatia constitutională a statului de a respecta principiul echitătii în protectia dreptului de proprietate, indiferent de titular.

De asemenea, autorul exceptiei arată că, în practică, nu are acces liber la justitie pentru repararea prejudiciului cauzat prin amplasarea obiectivelor energetice, întrucât trebuie să suporte cheltuielile pe care le implică deplasarea obiectivului energetic, care sunt cu mult peste posibilitătile sale financiare.

Judecătoria Brasov apreciază că textele de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 44 si 136, întrucât aduc atingere exercitării plenare a atributelor dreptului de proprietate, putându-se realiza astfel o adevărată expropriere, cu nesocotirea art. 44 alin. (3) din Constitutie, republicată, deci fără o dreaptă si prealabilă despăgubire si fără posibilitatea proprietarului terenului de a apela la justitie în conditiile art. 44 alin. (5).

În concluzie, instanta de judecată apreciază exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ca fiind întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21, 44 si 136 din Constitutie, republicată, si nici art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la protectia proprietătii private.

Astfel, reglementările criticate nu contin dispozitii de natură a interzice în vreun mod sesizarea instantelor competente pentru solutionarea eventualelor litigii privind terenurile afectate serviciului public si nu fac distinctie în raport de titularul dreptului de proprietate privată a terenului. Mai mult, acestea reglementează numai o indisponibilizare a terenurilor respective, care nu afectează în esentă dreptul de proprietate al titularului, si se încadrează în măsurile necesare pentru îndeplinirea obligatiilor statului referitoare la protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară, prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, republicată.

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate fată de art. 21 din Constitutie, republicată, deoarece textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul proprietarilor de terenuri de a se adresa justitiei pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, în toate situatiile în care li se aduc prejudicii de către titularii autorizatiilor de înfiintare si titularii licentelor.

Prevederile art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt în conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, si nu au drept consecintă instituirea unei inegalităti între proprietatea privată si cea publică.

Pe de altă parte, întrucât art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 nu reglementează procedura exproprierii, aceasta fiind expres prevăzută de alte dispozitii ale Legii nr. 318/2003, ci doar faptul că terenurile pe care se situează retelele electrice de distributie sunt si rămân în proprietatea publică a statului, reglementarea este în deplină concordantă cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003.

Textele legale criticate au următorul continut:

- Art. 16 alin. (4): “Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor afectate de capacitătile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestora. Dacă cu ocazia interventiei pentru retehnologizări, reparatii, revizii, avarii se produc pabuge proprietarilor din vecinătatea capacitătilor energetice, titularii de licentă au obligatia să plătească despăgubiri în conditiile prezentei legi.”;

- Art. 18: “(1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării de capacităti energetice se întinde pe durata necesară executării lucrărilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul autorizatiei de înfiintare, cu respectarea prevederilor legale, poate:

a) să depoziteze pe terenurile proprietate privată materiale, echipamente, utilaje, instalatii;

b) să desfiinteze culturi sau plantatii, constructii sau alte amenajări existente ori numai să le restrângă, în măsura strict necesară executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată, în conditiile legii;

c) să îndepărteze materiale, să capteze apa, în conditiile prevăzute de legislatia în vigoare;

d) să instaleze utilaje si să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri si locuinte de santier;

e) să oprească ori să restrângă activităti ale proprietarului, în măsura strict necesară executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată.

(2) Dreptul de uz prevăzut la alin. (1) încetează înaintea expirării duratei stabilite pentru executarea lucrărilor sau înaintea acestui termen, la data terminării anticipate a lucrărilor sau la data sistării acestora si renuntării la autorizatii.

Oricare dintre aceste situatii trebuie notificată de îndată proprietarului.

(3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea functionării normale a capacitătii energetice se întinde pe toată durata functionării capacitătii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea functionării normale a capacitătii. În exercitarea acestui drept, titularul licentei poate:

a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalatii pentru întretinere, revizii, reparatii si interventii necesare pentru asigurarea functionării normale a capacitătii;

b) să instaleze utilaje si să lucreze cu acestea;

c) să desfiinteze sau să reducă culturi, plantatii sau alte amenajări existente si să restrângă activităti ale proprietarului, în măsura si pe durata strict necesare executării operatiilor de întretinere, reparatii, revizii sau interventii pentru asigurarea functionării normale a capacitătii.

(4) Titularul licentei este obligat să înstiinteze în scris proprietarul bunurilor, terenurilor sau activitătilor care vor fi afectate ca urmare a lucrărilor la capacitătile energetice, cu exceptia cazurilor de avarii, situatie în care proprietarii sunt înstiintati în termenul cel mai scurt.

(5) Titularul licentei este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze terenul si să-l repună în situatia anterioară, în cel mai scurt timp posibil.

(6) Servitutea de trecere subterană, de suprafată sau aeriană cuprinde dreptul de acces si de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacitătilor energetice cu ocazia interventiei pentru retehnologizări, reparatii, revizii si avarii.

(7) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activităti desfăsurate în zona de executare a lucrărilor de realizare sau retehnologizare de capacităti energetice, precum si a operatiilor de revizie sau reparatie la capacitatea în functiune, titularul autorizatiei sau al licentei are dreptul de a obtine restrângerea sau sistarea, pe toată durata lucrărilor, a activitătilor desfăsurate în vecinătate de alte persoane. În acest caz persoanele afectate vor fi înstiintate, în scris, despre data începerii, respectiv finalizării lucrărilor.

(8) La încetarea exercitării drepturilor prevăzute la art. 16 alin. (2), titularul autorizatiei de înfiintare, respectiv titularul licentei, este obligat să asigure degajarea terenului si repunerea lui în situatia initială.

(9) Dreptul de acces la utilitătile publice, prevăzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizatiei sau al licentei cu bună-credintă si în mod rezonabil, fără a prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilităti publice.”;

- Art. 37 alin. (4) si (7): “(4) Terenurile pe care se situează retelele electrice de distributie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt si rămân în proprietatea publică a statului. [...]

(7) Cheltuielile pentru modificarea instalatiilor de distributie a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice initiale ale utilizatorilor existenti, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) si (2), art. 44 si 136 din Constitutia României, republicată, care au următorul continut:

- Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”;

- Art. 136: “(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogătiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.”

Examinând exceptia, Curtea retine că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 s-a mai pronuntat, exemplu fiind Decizia nr. 72/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004. Cu acel prilej Curtea a statuat că “dispozitiile art. 16 alin. (4) si art. 18 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 instituie o sarcină gratuită care grevează proprietătile afectate de capacităti energetice, pe toată durata existentei acestora. Această sarcină constă în obligatia detinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite interventia titularilor de licentă pentru retehnologizări, reparatii, revizii sau remedierea avariilor, în baza drepturilor de uz si servitute ale acestora din urmă asupra proprietătilor respective. Aceste drepturi, stabilite potrivit art. 16 alin. (2) lit. a)-e) din lege, au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal si se exercită pe toată durata existentei capacitătii energetice sau temporar, cu ocazia lucrărilor de interventie.

Curtea constată că, în argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleacă de la o premisă gresită constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată, potrivit căruia «continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege», ca si de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private, «în conditiile legii organice».

Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.

Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz si servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes national -, reglementarea legală în sine nu relevă nici o contradictie cu art. 44 alin. (3) din Constitutie, republicată, referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor afectate de capacitătile energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere de iure si nici într-o expropriere de facto, ci asigură un control al exercitării dreptului de proprietate, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la protectia proprietătii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza «Mellacher si altii împotriva Austriei», 1989, o spetă referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza «Sporrong si Lönnroth împotriva Suediei», 1982, aceeasi Curte a arătat că, întrucât autoritătile nu au trecut la exproprierea imobilelor petitionarilor, acestia puteau să îsi folosească bunurile, să le vândă, să le lase mostenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situatia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanta sa, el nu a dispărut.

În ceea ce priveste art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, Curtea constată că acesta nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află retele electrice de distributie, ci prevede că acestea sunt si rămân în proprietatea publică a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Asa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nici o contradictie cu alin. (3) al art. 44 din Constitutie, republicată, ci, dimpotrivă, este în deplină concordantă cu art. 136 alin. (2) si (4) din Constitutie, republicată, potrivit cărora proprietatea publică apartine statului si unitătilor administrativ-teritoriale si este inalienabilă.

În ceea ce priveste situatia în care terenul necesar pentru înfiintarea si functionarea capacitătii energetice este proprietatea privată a unui tert, Curtea retine că, potrivit art. 20 din lege, solicitantul autorizatiei de înfiintare poate să initieze procedura legală de expropriere a terenului, dacă se invocă o cauză de utilitate publică, si să obtină concesiunea acestuia, în conditiile legii.

Analizând jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutională observă că, potrivit acesteia, statul are o marjă mare de apreciere, în functie de nevoia reală a comunitătii, în adoptarea măsurii de privare de proprietate. În cauza «James si altii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei», 1986, Curtea Europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozitiilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei «utilităti publice», asa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, apartinând chiar si unei categorii mai restrânse de persoane, deci si în situatia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăsi de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigentele interesului general al comunitătii si apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie să aibă loc în conditiile prevăzute de legea internă, care este necesar să fie accesibilă, publică si previzibilă, si să cuprindă o procedură clară de aplicare. Or, în această materie, legea română respectă exigentele impuse de prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicată, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, indiferent de titular, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.”

Pe de altă parte, Curtea retine că art. 44 alin. (5) din Legea fundamentală prevede expres dreptul autoritătilor de a folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare pentru lucrări de interes general, în conditiile acordării de despăgubiri proprietarului pentru “daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii”. Aceste prevederi se regăsesc în art. 16 din Legea nr. 318/2003, care la alin. (6) arată că “Dreptul de uz si de servitute asupra terenurilor proprietate privată [...] se stabilesc si se exercită cu respectarea principiului echitătii, a dreptului de proprietate si a legislatiei în vigoare”. Mai mult, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, “dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”. Asa fiind, nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operatiunilor de realizare si retehnologizare a capacitătilor energetice care se execută asupra terenurilor proprietate privată să solicite statului repararea pagubei produse, potrivit dispozitiilor dreptului comun. Prin urmare, Curtea nu poate retine critica de neconstitutionalitate privind încălcarea art. 21 din Constitutie, republicată, întrucât normele criticate nu contin nici o prevedere de natură să antreneze o restrângere a accesului liber la justitie.

Solutia adoptată în decizia sus-mentionată, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Nicolae Duvalmă în Dosarul nr. 4.876/2003 al Judecătoriei Brasov.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 aprilie 2004.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la dispozitive medicale implantabile active

 

Având în vedere prevederile art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si/sau de punere în functiune a dispozitivelor medicale implantabile active,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si aparatură medicală nr. OB 5.063/2004,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Lista cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la dispozitive medicale implantabile active si ale căror referinte au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

 

Bucuresti, 4 mai 2004.

Nr. 535.

 

ANEXĂ*)

 

LISTA

cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la dispozitive medicale implantabile active

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a