MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 172
(XVI) - Nr. 443 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 18
mai 2004
SUMAR
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia
nr. 172 din 15 aprilie 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de
asigurări sociale de sănătate
Decizia
nr. 178 din 20 aprilie 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 din Codul de procedură civilă
ACTE ALE
CONSILIULUI CONCURENTEI
88.
- Ordin pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind forma,
continutul si alte detalii referitoare la cererile si notificările prevăzute în
Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei
nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, privind practicile
anticoncurentiale
89.
- Ordin pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind regimul
exceptării acordurilor din domeniul asigurărilor de la interdictia prevăzută la
art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si
completările ulterioare
94.
- Ordin privind punerea în aplicare a Regulamentului privind procedurile de
raportare si monitorizare a ajutoarelor de stat
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 15
aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
Nicolae Popa -
presedinte
Costică Bulai -
judecător
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Lucian Stângu -
judecător
Ioan Vida -
judecător
Dana Titian -
procuror
Afrodita Laura
Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate, exceptie ridicată de Mihaela Savu în Dosarul nr.
5.553/2003 si de Evelina Savu în Dosarul nr. 5.554/2003 ale Tribunalului Alba –
Sectia civilă.
La apelul nominal
lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autoarele exceptiei au trimis la dosar concluzii scrise prin care solicită
admiterea acesteia, deoarece textul criticat presupune o dublă plată pentru
serviciile medicale de bază, în conditiile în care, potrivit Legii nr.
51/1995, avocatii au un sistem propriu de asigurări.
Curtea, având în
vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 32D/2004
si nr. 33D/2004 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul
Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă,
nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul
dispozitiilor art. 16 din Legea nr.
47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă,
dispune conexarea Dosarului nr. 33D/2004 la Dosarul nr. 32D/2004, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în
stare de judecată.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece textul incriminat nu are
legătură cu critica formulată. Se solicită astfel să se lămurească întelesul
legii. Potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr.
47/1992, republicată, “Curtea Constitutională nu se poate pronunta
asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului
său contrar Constitutiei”. Sub acest aspect, în opinia Ministerului Public,
exceptia formulată este inadmisibilă. Referitor însă la fondul litigiului
constitutional dedus judecătii, consideră că sustinerile autoarelor exceptiei
sunt nefondate, deoarece scopul asigurărilor speciale din legea avocatilor îl
reprezintă pensiile de urmas si ajutoarele sociale cuvenite acestora si
urmasilor lor. Or, textul criticat instituie obligativitatea participării la
plata contributiei de asigurări sociale de sănătate, contributie care nu are,
deci, aceeasi destinatie, si, pe cale de consecintă, nu se poate sustine că
reprezintă o dublă impunere.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile
din 18 noiembrie 2003, pronuntate în dosarele nr. 5.553/2003 si nr. 5.554/2003,
Tribunalul Alba - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate.
Exceptia a fost
ridicată de Mihaela Savu si Evelina Savu în dosarele de mai sus, având drept
obiect solutionarea unor recursuri împotriva unor sentinte civile pronuntate de
Judecătoria Alba prin care s-a respins autoarelor exceptiei contestatia la
executare si desfiintarea titlurilor executorii emise de Casa de Asigurări de
Sănătate Alba.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate autoarele acesteia sustin că textele de lege criticate sunt
neconstitutionale, întrucât, potrivit dispozitiilor din Legea nr.
51/1995, avocatii au un sistem propriu de asigurări în scopul stabilirii si
acordării pensiilor si ajutoarelor sociale cuvenite acestora si urmasilor lor.
Or, potrivit art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
150/2002, sunt asimilati, în mod gresit, cu celelalte categorii de persoane
care nu au un sistem propriu de asigurări sociale, instituindu-se
obligativitatea participării la plata contributiei de asigurări sociale de
sănătate. În opinia autoarelor exceptiei, calitatea de avocat presupune si
existenta calitătii de cotizant la fondurile de asigurări sociale si, prin
urmare, nasterea tuturor drepturilor ce rezidă din aceste calităti, implicit a
dreptului de asigurat care beneficiază de pachetul de servicii medicale, de
îngrijire a sănătătii, medicamente, materiale sanitare si dispozitive medicale.
Tribunalul Alba
- Sectia civilă opinează că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece asigurarea
prevăzută de Legea nr.
51/1995 este diferită de cea din dispozitia legală criticată. Distinctia
rezultă din scopul asigurării prevăzut de cele două acte normative.
Astfel, scopul asigurării
obligatorii reglementate de Legea nr.
51/1995 este stabilirea si acordarea pensiilor si ajutoarelor sociale
cuvenite avocatilor si urmasilor acestora, pe când scopul asigurării
obligatorii prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
150/2002 este de a asigura acordarea de servicii medicale, de îngrijire a
sănătătii si alte servicii la care au dreptul asiguratii. Asa fiind, nu se
poate sustine că avocatii sunt obligati să efectueze două plăti pentru acelasi
pachet de servicii si, prin urmare, nu se poate vorbi de o vătămare a vreunui
drept, în sensul textului constitutional invocat.
Potrivit art. 24
alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost communicate
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul
României arată că autoarele
exceptiei nu au indicat dispozitiile constitutionale considerate a fi încălcate
prin prevederile legale ce fac obiectul exceptiei. Este adevărat că s-a făcut
referire la art. 48, devenit art. 52 din Constitutia republicată, dar acest
articol este invocat strict din punct de vedere procedural, si nu în raport cu
substanta reglementărilor care fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.
Mai mult decât atât, art. 52 din Legea fundamentală, reglementând dreptul unei
persoane vătămate de o autoritate publică, nu este incident în cauză.
Pe cale de
consecintă, Guvernul apreciază că exceptia este inadmisibilă, deoarece Curtea
Constitutională nu se poate substitui părtii în invocarea motivelor de
neconstitutionalitate fără a încălca interdictia autosesizării.
De asemenea,
aspectele invocate se referă la interpretarea, aplicarea, precum si la
corelarea unor dispozitii legale. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, republicată, “... Curtea Constitutională nu sepoate pronunta
asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului
său contrar Constitutiei”.
Jurisprudenta
Curtii Constitutionale a stabilit în mod constant, prin decizii definitive si
obligatorii, că aspectele privind interpretarea si aplicarea unei dispozitii
legale constituie un atribut al instantelor judecătoresti, iar controlul asupra
acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac. Si sub
acest aspect exceptia este, în opinia Guvernului, inadmisibilă.
Avocatul
Poporului apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece obligatia
persoanelor care au calitatea de a contribui la constituirea atât a Fondului
national unic de asigurări, cât si la fondul Casei de Asigurări a Avocatilor se
sprijină pe temeiuri juridice diferite, iar contribuabilului i se asigură
astfel beneficii diferite. Astfel, scopul asigurării reglementate prin art. 1
al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
150/2002 este de a acorda servicii medicale si de îngrijire a sănătătii,
iar scopul asigurării reglementate de Legea nr.
51/1995 este stabilirea si acordarea pensiilor si a ajutoarelor sociale
cuvenite avocatilor si urmasilor acestora, obligatia de a contribui la cele
două fonduri de asigurări dând nastere la drepturi corelative distincte.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern si de Avocatul
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
838 din 20 noiembrie 2002, si care au următorul continut:
- Art. 1: “(1)
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finantare a
ocrotirii si promovării sănătătii populatiei care asigură acordarea unui pachet
de servicii de bază.
(2) Asigurările
sociale de sănătate sunt obligatorii si functionează ca un sistem unitar, pe
baza următoarelor principii:
a) alegerea
liberă a casei de asigurări de sănătate;
b) solidaritate
si subsidiaritate în colectarea si utilizarea fondurilor;
c) alegerea
liberă de către asigurati a medicului de familie, a medicului specialist din
ambulatoriu si a unitătii sanitare;
d) participarea
obligatorie la plata contributiei de asigurări sociale de sănătate pentru
formarea fondului national unic de asigurări sociale de sănătate;
e) participarea
persoanelor asigurate, a statului si a angajatorilor la managementul fondului
national unic de asigurări sociale de sănătate;
f) acordarea
unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil si
nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
g) transparenta
activitătii sistemului de asigurări sociale de sănătate.
(3) Pot
functiona si alte forme de asigurare a sănătătii în diferite situatii speciale.
Aceste asigurări nu sunt obligatorii.”
Autorul exceptiei
de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constitutionale ale art. 48 din Constitutia României.
După aprobarea prin referendum a Legii nr.
429/2003 de revizuire a Constitutiei României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, Constitutia
României a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767
din 31 octombrie 2003, dispozitiile invocate fiind cuprinse în art. 52, cu
următorul continut:
- Art. 52: “(1)
Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în
termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea
pagubei.
(2) Conditiile
si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul
răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este stabilită în conditiile legii si nu înlătură
răspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credintă sau
gravă neglijentă.”
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea constată că între prevederile legale atacate
si dispozitiile Legii nr.
51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat nu există
nici o contradictie în privinta reglementării obligatiei de contributie la
fondul de asigurări sociale - asa cum fără temei sustin autoarele exceptiei -
dat fiind că obiectul de reglementare al fiecăreia dintre cele două acte
normative este diferit: în vreme ce Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
150/2002 reglementează asigurările sociale de sănătate, Legea nr.
51/1995 si, în detaliu, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurări sociale ale
avocatilor reglementează asigurarea avocatilor pentru pensii si pentru anumite
indemnizatii, cum ar fi indemnizatia pentru incapacitate temporară de muncă,
indemnizatia pentru maternitate, ajutorul de deces.
Tinând seama de
obiectul de reglementare diferit al actelor normative amintite, nu se poate retine,
asadar, asa cum se sustine în motivarea exceptiei, că obligarea avocatilor atât
la plata contributiei de asigurări sociale de sănătate, prevăzută de Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr.
150/2002, cât si la plata contributiei la fondul Casei de Asigurări a
Avocatilor ar institui un sistem discriminatoriu în dauna acestora si ar putea
fi caracterizată, din această perspectivă, ca o încălcare a prevederilor art.
16 din Constitutie, republicată, neevocate expres de autoarea exceptiei, dar
întelese implicit din motivarea acesteia.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) si al
art. 52 din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate, exceptie ridicată de Mihaela Savu în Dosarul nr.
5.553/2003 si de Evelina Savu în Dosarul nr. 5.554/2003 ale Tribunalului Alba -
Sectia civilă.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în sedinta
publică din data de 15 aprilie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita
Laura Tutunaru
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 20
aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 454 din Codul de procedură civilă
Nicolae Popa -
presedinte
Costică Bulai -
judecător
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Florentina Baltă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu
- magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trei G Export” - S.R.L. din Oradea
în Dosarul nr. 5.310/2003 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal
lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate
ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine
prevederilor constitutionale referitoare la liberul acces la justitie si la
garantarea dreptului la apărare, întrucât poprirea se înfiintează cu
înstiintarea debitorului, astfel încât acesta are posibilitatea de a formula
contestatie la executare împotriva actelor vătămătoare în temeiul art. 399 si
următoarele din Codul de
procedură civilă. Nu poate fi retinută nici critica referitoare la
încălcarea art. 16 din Constitutie, republicată, întrucât nu există identitate
de situatie între creditori si debitori care să impună un tratament juridic
nediferentiat.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea
din 26 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 5.310/2003, Tribunalul
Bihor a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 454 din Codul
de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trei G
Export” - S.R.L. din Oradea.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate se arată că, desi în cadrul tuturor celorlalte forme de executare se
procedează la somarea debitorului, art. 454 din Codul de procedură civilă
prevede că poprirea se înfiintează fără somatie. Astfel, accesul liber la
justitie si dreptul la apărare ale debitorului si tertului poprit sunt
încălcate prin lăsarea la îndemâna exclusivă a executorului judecătoresc a
dispunerii înfiintării popririi, fără ca această măsură să fie validată de
către instanta de judecată, în prezenta părtilor. De asemenea, întrucât de
înfiintarea popririi ia cunostintă numai creditorul, textul de lege criticat
instituie un privilegiu în favoarea acestuia, ceea ce contravine principiului
egalitătii în drepturi a cetătenilor.
În concluzie,
autoarea exceptiei consideră că prevederile art. 454 din Codul de procedură civilă
determină o restrângere a exercitării drepturilor constitutionale mentionate,
nejustificată de existenta vreuneia dintre situatiile prevăzute la art. 53 din
Constitutie, republicată.
Tribunalul
Bihor apreciază că, desi
art. 454 din Codul de
procedură civilă nu prevede obligativitatea somării debitorului, acesta din
urmă este încunostintat de începerea executării silite prin poprire, prin
intermediul adresei însotite de titlul executoriu certificat. Asa fiind, textul
de lege criticat nu creează discriminări si nu restrânge exercitiul dreptului
la apărare sau al liberului acces la justitie, exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 454 din Codul de procedură civilă
fiind neîntemeiată.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Guvernul arată că textul de lege criticat îsi are
temeiul în dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată,
potrivit cărora competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege.
Înfiintarea
popririi se realizează cu încunostintarea în scris a debitorului despre măsura
luată, tocmai pentru a asigura acestuia posibilitatea de a-si exercita în mod
neîngrădit drepturile procesuale prevăzute de lege, prin promovarea unei
contestatii împotriva actului de executare. Asadar, art. 454 din Codul de procedură civilă nu
aduce atingere principiului egalitătii în drepturi a celor urmăriti prin
poprire, asigurând accesul liber la justitie tuturor persoanelor interesate.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicată, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
formulată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie art. 454 din Codul de procedură civilă si
are următorul continut:
- Art. 454: “Poprirea
se înfiintează fără somatie, prin adresă însotită de o copie certificată de pe
titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452,
înstiintându-se totodată si debitorul despre măsura luată.
În adresa de
poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit
art. 1 tert poprit, interdictia de a plăti debitorului sumele de bani sau
bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora,
declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligatiei ce se
execută silit.
În cazul în
care poprirea a fost înfiintată ca măsură asigurătorie si nu a fost desfiintată
până la obtinerea titlului executoriu, se va comunica tertului poprit copie
certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligatiilor
prevăzute de art. 456.
Indisponibilizarea
sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă
debitorul consemnează, cu afectatiune specială, întreaga valoare a creantei la
dispozitia creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare
executorului judecătoresc, care va înstiinta de îndată pe tertul poprit.”
Autoarea exceptiei
sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1)
si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), ale art. 53 si 57 din
Constitutia României, republicată, care au următorul continut:
- Art. 16 alin.
(1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice,
fără privilegii si fără discriminări.
(2) Nimeni nu
este mai presus de lege.”;
- Art. 21 alin.
(1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea
drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege
nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art. 24 alin.
(1): “Dreptul la apărare este garantat.”;
- Art. 53: “(1)
Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin
lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale,
a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor
cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei
calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea
poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura
trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată
în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a
libertătii.”;
- Art. 57: “Cetătenii
români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si
libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si
libertătile celorlalti.”
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea retine că poprirea reprezintă o formă de
executare a creantelor si constă în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile
tertului poprit, care este debitor al persoanei executate silit, în scopul
achitării directe a creantei poprite către creditor. Asa fiind, poprirea
permite creditorului să urmărească creantele sau alte drepturi ale debitorului
urmărit născute în raporturile acestuia cu tertii. Această măsură se
înfiintează, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
la cererea creditorului de către executorul judecătoresc, fără somatie, prin
adresă însotită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată
tertului poprit, cu înstiintarea debitorului.
Curtea constată că
poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple si rapide în
vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă
având ca finalitate tocmai asigurarea celeritătii executării prestatiei la care
debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor
ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor
rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligatiilor ce le incumbă,
legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiintarea popririi fără obligatia
somării prealabile a debitorului. Însă în conditiile în care respectivul
debitor are posibilitatea de a lua cunostintă despre înfiintarea popririi,
textul de lege criticat nu lezează în nici un fel accesul liber la justitie sau
dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă,
care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie
de către cei interesati sau vătămati prin executare, debitorul beneficiază de
toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi,
supunând cenzurii instantei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri
contradictorii. Asa fiind, sustinerea autorului exceptiei, conform căreia
textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 si 24 din Constitutia
republicată, este neîntemeiată.
Cu privire la
încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutia republicată, Curtea constată că,
potrivit jurisprudentei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un
drept al cetătenilor numai în măsura în care acestia se găsesc în situatii
juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un
regim juridic diferentiat. Asa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă
controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza
normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu
un atare obiect nu este întemeiată.
Textul de lege
criticat nu aduce atingere nici dispozitiilor constitutionale ale art. 53,
deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere
a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor,
restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
În sfârsit,
referitor la încălcarea art. 57 din Constitutia republicată, Curtea consideră
că invocarea acesteia nu este întemeiată, întrucât exercitarea drepturilor si
libertătilor consacrate de Constitutie trebuie să se realizeze cu bună-credintă,
în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor în egală măsură
ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Prin textul de lege criticat nu
numai că nu se încalcă această îndatorire fundamentală, ci, dimpotrivă, se dă
expresie dispozitiei constitutionale, astfel încât debitorul nu are decât să-si
execute voluntar si cu bună-credintă obligatia certă, lichidă si exigibilă
constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al
titularului creantei.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Trei G Export” - S.R.L. din Oradea
în Dosarul nr. 5.310/2003 al Tribunalului Bihor.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 20 aprilie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela
Senia Costinescu
CONSILIUL CONCURENTEI
pentru punerea în aplicare a Regulamentului
privind forma, continutul si alte detalii referitoare la cererile si notificările
prevăzute în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea
concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, privind
practicile anticoncurentiale
În baza:
- Decretului nr.
57/2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;
- prevederilor
art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (2) si ale art. 29 alin.
(1) din Legea concurentei nr.
21/1996, cu modificările si completările ulterioare; si
având în vedere
avizul favorabil al Consiliului Legislativ,
presedintele
Consiliului Concurentei emite
următorul ordin:
Art. 1. - În urma
adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pune în aplicare Regulamentul
privind forma, continutul si alte detalii referitoare la cererile si
notificările prevăzute în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si
6 din Legea concurentei nr.
21/1996, cu modificările si completările ulterioare, privind practicile
anticoncurentiale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
Art. 2. -
Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări
punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3. -
Prezentul ordin si regulamentul mentionat la art. 1 vor fi publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele
Consiliului Concurentei,
Mihai
Berinde
Bucuresti, 16 aprilie 2004.
Nr. 88.
ANEXĂ*)
REGULAMENT
privind
forma, continutul si alte detalii referitoare la cererile si notificările
prevăzute în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea
concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, privind
practicile anticoncurentiale
|
CONSILIUL CONCURENTEI
pentru punerea în aplicare a Regulamentului
privind regimul exceptării acordurilor din domeniul asigurărilor de la
interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificările si completările ulterioare
În baza:
- Decretului nr.
57/2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;
- prevederilor
art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (2) si ale art. 29 alin.
(1) din Legea concurentei nr.
21/1996, cu modificările si completările ulterioare; si
având în vedere
avizul favorabil al Consiliului Legislativ,
presedintele
Consiliului Concurentei emite
următorul ordin:
Art. 1. - În urma
adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pune în aplicare Regulamentul
privind regimul exceptării acordurilor din domeniul asigurărilor de la
interdictia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr.
21/1996, cu modificările si completările ulterioare, prevăzut în anexa care
face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. -
Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări
punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3. -
Prezentul ordin si regulamentul mentionat la art. 1 vor fi publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele
Consiliului Concurentei,
Mihai
Berinde
Bucuresti, 16 aprilie 2004.
Nr. 89.
ANEXĂ*)
REGULAMENT
privind
regimul exceptării acordurilor din domeniul asigurărilor de la interdictia
prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările
si completările ulterioare
|
CONSILIUL CONCURENTEI
privind punerea în aplicare a Regulamentului
privind procedurile de raportare si monitorizare a ajutoarelor de stat
În baza:
- Decretului nr.
57/2004 privind numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;
- prevederilor
art. 22 alin. (1) si (2) si ale art. 261 din Legea nr.
143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările si completările
ulterioare; si
având în vedere
avizul favorabil al Consiliului Legislativ,
presedintele
Consiliului Concurentei emite
următorul ordin:
Art. 1. - În urma
adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pune în aplicare Regulamentul
privind procedurile de raportare si monitorizare a ajutoarelor de stat,
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Compartimentele
de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în
aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3. -
Prezentul ordin si regulamentul mentionat la art. 1 vor fi publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
p. Presedintele
Consiliului Concurentei,
George
Musliu
Bucuresti, 22 aprilie 2004.
Nr. 94.
ANEXĂ*)
REGULAMENT
privind
procedurile de raportare si monitorizare a ajutoarelor de stat
|
|
|
|
|
