MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 473         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 26 mai 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

172. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în  România

 

333. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995  privind asigurările si reasigurările în România

 

204. - Lege privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

370. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfăsoară sub forma asigurărilor de viată si a celor generale, facultative sau obligatorii, în conditiile legii.”

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurător, drepturile si obligatiile fiecărei părti sunt stabilite prin lege.”

3. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, atât pe teritoriul României, cât si în afara teritoriului acesteia.”

4. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practică numai de asigurătorii autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorii care au primit autorizarea prevăzută la alin. 1 au obligatia să încheie asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurării.”

5. Alineatul 2 al articolului 6 se abrogă.

6. Articolul 7 se abrogă.

7. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despăgubirilor si a sumelor asigurate se efectuează în conditiile legii si ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.”

8. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

“Art. 9. - Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau tertului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizatie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în conditiile prezentei legi, în limitele si la termenele convenite.”

9. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

“Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă. El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. În cazurile de fortă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut si nu există posibilitatea obtinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenta acestora.

În contractul de asigurare se vor specifica cel putin detaliile de identificare a părtilor contractante si numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.

Contractul de asigurare va cuprinde:

a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părtilor contractante;

b) obiectul asigurării: bunuri, persoane si răspundere civilă;

c) riscurile ce se asigură;

d) momentul începerii si cel al încetării răspunderii asigurătorului;

e) primele de asigurare;

f) sumele asigurate.

Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.”

10. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

“Art. 11. - Încheierea contractului de asigurare se probează cu polita de asigurare sau certificatul de asigurare emise si semnate de asigurător sau cu nota de acoperire emisă si semnată de brokerul de asigurare.

Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate si prin mijloace electronice, în conditiile legii.”

11. Alineatul 1 al articolului 13 va avea următorul cuprins:

“Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător si, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informatii sau împrejurări pe care le cunoaste si care sunt, în mod obiectiv, esentiale pentru evaluarea riscului.”

12. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

“Art. 14. - Dacă, înainte de a începe obligatia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum si în cazul în care, după începerea obligatiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept, iar, în eventualitatea în care asiguratul a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptătit să o recupereze integral sau proportional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.”

13. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

“Art. 15. - Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în conditiile de asigurare.

Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părtilor, la sediul asigurătorului sau al împuternicitilor săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare de către părti.”

14. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

“Art. 16. - Dovada plătii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind polita de asigurare sau alt document probator al plătii, prevăzut de legislatia în vigoare.”

15. La articolul 17 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

“Asigurătorul este obligat să notifice asiguratul despre obligatia de plată a primei, cu 20 de zile înainte de împlinirea termenului de plată pentru cazul prevăzut la alin. 1.”

16. După alineatul 2 al articolului 19 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

“Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face si către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligatia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.”

17. După alineatul 2 al articolului 20 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

“În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizatia de asigurare în conditiile prevăzute de contractul de asigurare. În situatia în care părtile nu se înteleg asupra cuantumului indemnizatiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi solutionat prin negocieri sau de către instanta judecătorească.”

18. După articolul 20 se introduce articolul 201 cu următorul cuprins:

“Art. 201. - În cazurile prevăzute de conditiile de asigurare, la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, contractul de asigurare poate fi reînnoit, pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă una dintre părti nu îl denuntă.

În cazul contractului de asigurare pe durată nelimitată, acesta se poate denunta de oricare dintre părti.

Asiguratul poate să denunte contractul de asigurare după comunicarea de către asigurător a unor modificări dispuse prin conditiile de asigurare.

Denuntarea contractului de asigurare de către una dintre părti se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părti, care trebuie făcută cu cel putin 20 de zile înainte de denuntare.

În cazurile prevăzute la alin. 1-4, denuntarea contractelor se poate face la termenele prevăzute de conditiile de asigurare.”

19. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

“Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părtilor, denuntat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.”

20. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

“Art. 24. - În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire.”

21. Articolul 30 va avea următorul cuprins:

“Art. 30. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază.”

22. Articolul 31 va avea următorul cuprins:

“Art. 31. - Prevederile prezentei sectiuni se referă la categoria asigurărilor de viată, iar din categoria asigurărilor generale, la asigurările de accidente si boală si la asigurările de sănătate.

În asigurările prevăzute la alin. 1 asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, definit conform conditiilor contractului de asigurare, să plătească o indemnizatie de asigurare.

Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare. În acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării.”

23. Articolul 32 va avea următorul cuprins:

“Art. 32. - Indemnizatia de asigurare se plăteste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizatia de asigurare se plăteste mostenitorilor legali ai asiguratului.”

24. Alineatul 1 al articolului 33 va avea următorul cuprins:

“Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaratia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament.”

25. Articolul 34 va avea următorul cuprins:

“Art. 34. - Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai multi beneficiari desemnati, acestia au drepturi egale asupra indemnizatiei de asigurare.”

26. Articolul 35 va avea următorul cuprins:

“Art. 35. - Asigurătorul nu datorează indemnizatia de asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intentie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare.

Dacă un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, indemnizatia de asigurare se plăteste celorlalti beneficiari desemnati sau, în lipsa acestora, mostenitorilor legali ai asiguratului.”

27. La articolul 36 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

“Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizatia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în conditiile alin. 1, nu va putea fi efectuată mai devreme de 2 ani de la data încheierii contractului de asigurare. După trecerea acestui termen, retragerile partiale din rezervă sunt posibile numai la intervale de minimum 6 luni.”

28. Articolul 37 va avea următorul cuprins:

“Art. 37. - Asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare.”

29. Articolul 38 va avea următorul cuprins:

“Art. 38. - Indemnizatia de asigurare se datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum si de sumele primite de la alti asigurători în temeiul altor contracte de asigurare.

Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizatia de asigurare cuvenită beneficiarului sau mostenitorului legal, după caz.”

30. Articolul 39 se abrogă.

31. Articolul 40 va avea următorul cuprins:

“Art. 40. - Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice ce se constituie la asigurările de viată pentru obligatii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescriptiei.”

32. După articolul 40 se introduce articolul 401 cu următorul cuprins:

“Art. 401. - Asigurătorii si împuternicitii lor au obligatia de a pune la dispozitia asiguratilor sau contractantilor asigurării informatii în legătură cu contractele de asigurare, atât înaintea încheierii, cât si pe durata derulării acestora. Aceste informatii vor fi prezentate în scris, în limba română, vor fi redactate într-o formă clară si vor cuprinde cel putin următoarele elemente:

a) clauzele optionale/suplimentare si beneficiile rezultate din fructificarea rezervelor tehnice;

b) momentul începerii si cel al încetării contractului, inclusiv modalitătile de încetare a acestuia;

c) modalitătile si termenele de plată a primelor de asigurare;

d) elementele de calcul ale indemnizatiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de răscumpărare, a sumelor asigurate reduse, precum si a nivelului până la care acestea sunt garantate;

e) modalitatea de plată a indemnizatiilor de asigurare; f) legea aplicabilă contractului de asigurare.

În aplicarea prevederilor alin. 1, se vor adopta norme în baza legii, prin care se vor stabili si alte informatii pe care asigurătorii si împuternicitii lor au obligatia să le pună la dispozitia asiguratilor sau contractantilor asigurării.”

33. Titlul sectiunii a 5-a din cadrul capitolului II va avea următorul cuprins: “Asigurări de credite si garantii, asigurări de pierderi financiare si alte asigurări”

34. După articolul 44, în sectiunea a 5-a din cadrul capitolului II, se introduc articolele 441 si 442 cu următorul cuprins:

“Art. 441. - Asigurările de credite si garantii au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export (cu exceptia celor reglementate prin legi speciale), de vânzare cu plata pretului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum si de garantii directe sau indirecte.

La încheierea tipurilor de contracte prevăzute la alin. 1, prin metoda folosită în evaluarea riscurilor de credit si a riscului la subscrierea unei garantii, trebuie să rezulte că asiguratul îndeplineste conditiile necesare pentru a putea fi angajată răspunderea asigurătorului.

Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă de credite si garantii să se acopere riscul neplătii de către un debitor al asiguratului pentru un credit acordat acestuia, asigurătorul nu poate conditiona acordarea indemnizatiei de asigurare de începerea actiunii de recuperare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită, de la respectivul debitor.

Art. 442. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizatia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde atât dauna efectivă, cât si pierderea de profit, precum si cheltuielile generale si cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat.”

35. Titlul sectiunii a 6-a din cadrul capitolului II va avea următorul cuprins: “Coasigurarea, reasigurarea si retrocesiunea”

36. După articolul 45, în sectiunea a 6-a din cadrul capitolului II, se introduce articolul 451 cu următorul cuprins:

“Art. 451. - Coasigurarea este operatiunea prin care doi sau mai multi asigurători subscriu acelasi risc, fiecare asumându-si o cotă-parte din acesta.

Fiecare coasigurător răspunde fată de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.”

37. Articolul 46 va avea următorul cuprins:

“Art. 46. - Reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător.

Prin reasigurare:

a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeste prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plăteste la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plăteste la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

c) prin operatiunea de retrocesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat.”

38. Alineatele 1 si 2 ale articolului 48 vor avea următorul cuprins:

“Persoanele fizice si juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum si tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, si să mentină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.

Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în conditiile prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele conditii:

a) posedă documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul României;

b) numărul de înmatriculare atestă încheierea asigurării potrivit legii sau acordurilor internationale la care România este parte.”

39. După articolul 48 se introduce articolul 481 cu următorul cuprins:

“Art. 481. - La înscrierea în circulatie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui autovehicul si la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existentei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, în conditiile prezentei legi.

Contractul de asigurare atestă existenta asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare se dovedeste cu polita/tichetul/certificatul de asigurare si cu orice alt document probator al plătii primei de asigurare, prevăzut de legislatia în vigoare.”

40. Articolul 50 va avea următorul cuprins:

“Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv.

Se acordă despăgubiri si în cazul în care persoanele care formulează pretentii de despăgubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se află în întretinerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv, precum si dacă nu apartineau proprietarului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.”

41. Alineatul 1 al articolului 52 va avea următorul cuprins:

“În cazul în care, pentru acelasi proprietar de autovehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părti egale de către toti asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat tertul păgubit, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalti asigurători pentru recuperarea părtii de despăgubire, plătită în numele acestora.”

42. Articolul 53 va avea următorul cuprins:

“Art. 53. - Prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la aplicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul si în afara teritoriului României se stabilesc nivelul primelor de asigurare, limita despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, durata asigurării, limita cheltuielilor de achizitie, facilitătile si penalitătile ce pot fi aplicate asiguratilor, criteriile de selectie si conditiile de autorizare, precum si de retragere a autorizării asigurătorilor, persoanele care sunt obligate să se asigure, precum si alte elemente referitoare la aceste asigurări, în conditiile legii.”

43. Articolul 54 va avea următorul cuprins:

“Art. 54. - Despăgubirile se stabilesc, fără a se depăsi limitele prevăzute de legislatia în vigoare, pe baza conventiei dintre asigurat, persoanele păgubite si asigurător, ori, în cazul în care nu s-a realizat întelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă pronuntată în România.

În cazurile în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, conventia prevăzută la alin. 1 poate fi încheiată si de către conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, altul decât asiguratul.

Conventia încheiată numai între asigurat si persoana păgubită, urmată de o hotărâre judecătorească de expedient care consfinteste tranzactia acestora, nu-l obligă pe asigurător la plată.

În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, asiguratii sunt obligati să se apere în proces. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.

Încuviintarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza conventiei dintre asigurati, persoane păgubite si asigurători se dă:

a) de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia – numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, pe actele eliberate de autoritătile publice competente să constate si să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înstiintarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurător. Această încuviintare constituie si avizare de daună pentru asigurătorul de răspundere civilă;

b) de către persoana fizică sau de reprezentantul legal al persoanei juridice păgubite, după caz, pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurător în dublu exemplar.

În situatiile prevăzute la alin. 5, în cazul persoanelor fizice încuviintarea poate fi dată de sotia (sotul) asiguratului, respectiv a persoanei păgubite, ori, în caz de imposibilitate temeinic motivată a ambilor soti, cum ar fi: spitalizare, deces, detentie, lipsă îndelungată din localitate, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinti, surori sau frati ai asiguratului, respectiv ai persoanei păgubite ori ai sotiei (sotului) acestora.”

44. Alineatele 2 si 3 ale articolului 56 vor avea următorul cuprins:

“La intrarea si iesirea din tară, personalul politiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare si va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului autovehiculului dovada plătii primei de asigurare datorate.

Persoanele neasigurate sau care nu pot face, la control, dovada asigurării ori a plătii acesteia vor fi îndrumate să achite primele de asigurare la reprezentantii asigurătorilor autorizati în acest sens.”

45. Alineatul 2 al articolului 57 va avea următorul cuprins:

“Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin Biroul Român Carte Verde, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 48 alin. 2.”

46. Articolul 59 se abrogă.

47. Articolul 60 va avea următorul cuprins:

“Art. 60. - În vederea protejării asiguratilor, beneficiarilor asigurării si tertelor persoane păgubite, prin contributia asigurătorilor se constituie Fondul de garantare, destinat plătilor de indemnizatii rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii, încheiate în conditiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilitătii asigurătorului, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Fondul de garantare se va constitui, administra si utiliza de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care va stabili anual o cotă de maximum 10% ce se va aplica asupra volumului primelor brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.

Disponibilitătile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate în instrumente financiare ale Trezoreriei Statului sau derulate prin aceasta: titluri de stat, depozite purtătoare de dobândă etc., în scopul unei cât mai bune fructificări a acestora.

În aplicarea prevederilor alin. 2, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va adopta în baza legii norme prin care va stabili:

a) modul de constituire si reprezentare;

b) modul de administrare si structura bugetului de venituri si cheltuieli al Fondului de garantare;

c) procedura si conditiile de efectuare a plătilor de la si către Fondul de garantare;

d) recuperarea plătilor avansate din Fondul de garantare;

e) alte aspecte referitoare la Fondul de garantare.

În caz de deficit al Fondului de garantare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligatiilor Fondului de garantare, poate majora în cursul anului contributia stabilită prin norme.

Sumele depuse la Fondul de garantare nu pot fi urmărite silit.”

48. Articolul 61 va avea următorul cuprins:

“Art. 61. - Se constituie Fondul de protectie a victimelor străzii, în vederea protejării celor păgubiti prin evenimentele rutiere produse de autovehicule supuse înmatriculării, precum si de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovechiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse tertilor pentru accidente de autovehicule.

Asigurătorii autorizati să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor pentru accidente de autovehicule sunt obligati să contribuie la constituirea Fondului prevăzut la alin. 1, proportional cu volumul primelor încasate pentru această asigurare, până la acoperirea obligatiilor de plată ale acestuia. Această contributie nu va depăsi 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.

Fondul de protectie a victimelor străzii este destinat plătilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plătilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri si vătămări corporale sau decese, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat.

În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin evenimente rutiere produse de autovehicule, respectiv tramvaie neasigurate, se poate stabili, prin norme, o franciză care să rămână în sarcina victimei.

Fondul de protectie a victimelor străzii se va constitui, administra, utiliza si prelua, în conditiile normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Disponibilitătile acestui fond pot fi investite în aceleasi conditii cu cele ale Fondului de garantare.

În caz de deficit al Fondului de protectie a victimelor străzii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligatiilor acestuia, poate majora în cursul anului contributia stabilită prin norme.”

49. După articolul 61 se introduce articolul 611 cu următorul cuprins:

“Art. 611. - Cheltuielile de constituire, administrare si utilizare se vor acoperi din disponibilitătile fondurilor prevăzute la art. 60 si 61.

Excedentul bugetelor fondurilor prevăzute la art. 60 si 61 la finele exercitiului financiar se reportează în exercitiul financiar următor cu aceeasi destinatie.

Actul prin care se constată si se individualizează obligatia de plată a unui asigurător la fondurile prevăzute la art. 60 si 61, întocmit sau emis, după caz, de organele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau de administratorul fondurilor, constituie, potrivit legii, titlu de creantă.

La data scadentei titlul de creantă devine titlu executoriu, în baza căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau administratorul fondului, după caz, va declansa procedura silită de recuperare a creantelor, conform dispozitiilor Codului de procedură civilă.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si administratorul fondului au legitimare procesuală activă, în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relatie juridică cu fondurile prevăzute la art. 60 si 61, pentru obligatiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de către fonduri.

În vederea recuperării sumelor cheltuite din fondurile respective, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si administratorul fondurilor au drept de regres împotriva entitătii care a determinat prejudiciul.”

50. Articolul 62 va avea următorul cuprins:

“Art. 62. - Pentru neplata la termen a sumelor datorate fondurilor constituite conform prevederilor art. 60 si 61 se datorează dobânzi si penalităti de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea creantelor bugetare. Dobânzile si penalitătile vor fi virate în conturile fondurilor respective.”

51. Articolul 63 va avea următorul cuprins:

“Art. 63. - Constituie contraventie, dacă, potrivit conditiilor în care au fost săvârsite nu constituie infractiune conform legii penale, săvârsirea următoarelor fapte:

a) refuzul asigurătorului autorizat de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, la cererea asiguratului;

b) neplata la termen a sumelor destinate fondurilor de protectie, precum si a contributiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor obligatorii;

c) nedepunerea de către intermediarii în asigurări, la asigurători, a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare;

d) neplata la termen a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, către tertele persoane păgubite sau către asigurati, în conditiile art. 55 alin. 3;

e) lipsa notificării asigurătorului către asigurat despre obligatia de plată a primei, cu 20 de zile înainte de împlinirea termenului de plată, pentru cazul prevăzut la art. 17 alin. 2;

f) necomunicarea de către brokerul de asigurare către asigurător a producerii riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare, în conditiile art. 19 alin. 3.

Contraventiile prevăzute la alin. 1 se sanctionează după cum urmează:

a) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) si e), cu avertisment scris sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei si cu limitarea operatiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activitătii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizatiei asigurătorilor;

b) pentru faptele administratorilor, directorilor sau directorilor executivi, prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) si e), cu amendă între 1-6 salarii medii pe societate, din luna precedentă, la data constatării faptei;

c) pentru faptele agentilor de asigurare, prevăzute la alin. 1 lit. c), cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei;

d) pentru faptele brokerilor prevăzute la alin. 1 lit. c) si f), cu avertisment scris sau amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei si cu interzicerea temporară sau definitivă a activitătii definite la art. 2 pct. 6 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, sau cu suspendarea ori retragerea autorizatiei.

Sanctiunile pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) si e) se aplică fie asigurătorilor prevăzuti la alin. 2 lit. a), fie persoanelor prevăzute la alin. 2 lit. b).

Încălcarea dispozitiilor prezentei legi si a normelor adoptate în aplicarea acesteia se constată de către persoanele anume împuternicite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si se sanctionează de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Decizia de sanctionare este semnată de presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si produce efecte la data comunicării ei persoanei sanctionate.”

52. Articolul 64 va avea următorul cuprins:

“Art. 64. - Încălcarea de către persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare prevăzute la art. 48 si 56 constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei si cu retinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

Constatarea si aplicarea acestora se fac de către personalul Politiei.”

53. Articolul 65 se abrogă.

54. Articolul 66 va avea următorul cuprins:

“Art. 66. - Pentru sanctiunile contraventionale prevăzute la art. 63 si 64, plângerile se depun la instantele judecătoresti competente, potrivit legii.”

55. Articolul 67 va avea următorul cuprins:

“Art. 67. - Nivelul amenzilor prevăzute la art. 63 si 64 se va actualiza prin hotărâri ale Guvernului, în corelatie cu evolutia indicelui preturilor de consum.”

56. Articolul 68 va avea următorul cuprins:

“Art. 68. - Contraventiilor prevăzute la art. 63 si 64 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei legi.”

57. Articolul 69 va avea următorul cuprins:

“Art. 69. - Unitătile de politie, unitătile de pompieri si celelalte autorităti publice competente să cerceteze accidente de autovehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele si datele cu privire la cauzele si împrejurările producerii riscurilor asigurate si la pagubele provocate, în vederea stabilirii si plătii de către asigurători a indemnizatiilor de asigurare.”

58. După articolul 69 se introduc articolele 691 si 692 cu următorul cuprins:

“Art. 691. - În toate problemele privind asigurările si reasigurările în România se aplică prevederile prezentei legi.

Pentru situatiile nereglementate în prezenta lege, aceasta se completează cu Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu alte prevederi legale, aplicabile după caz.

Art. 692. - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prevederilor prezentei legi.”

Art. II. - În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si Ministerul Administratiei si Internelor vor crea o bază unică de date la nivel national, care va cuprinde informatii privind încheierea asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, atât pe teritoriul României, cât si în afara teritoriului acesteia.

Baza de date prevăzută la alin. 1 va fi utilizată pentru:

a) identificarea autovehiculelor care nu au încheiată asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, lista acestora urmând să fie comunicată organelor competente pentru a fi luate măsurile prevăzute în legislatia care reglementează circulatia pe drumurile publice;

b) identificarea asigurătorului la care a fost contractată asigurarea obligatorie prevăzută la art. 4 pentru autovehiculele implicate în accidente;

c) stocarea altor informatii necesare reglementării si controlului acestei asigurări.

Art. III. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, disponibilitătile aflate în Fondul de protejare a asiguratilor se preiau de Fondul de garantare.

Art. IV. - Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 75 alin. (1) si (3) si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucuresti, 14 mai 2004.

Nr. 172.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 13 mai 2004.

Nr. 333.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Articolul 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 36. - Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum si persoanelor îndreptătite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, li se vor acorda terenurile respective în limita suprafetelor disponibile sau despăgubiri.”

 

Această lege a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 75 alin. (1) si (3) si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 26 mai 2004.

Nr. 204.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 370.