MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 487         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 31 mai 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

198. - Lege privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale

 

363. - Decret pentru promulgarea Legii privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale

 

199. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

364. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 199 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Prezenta lege stabileste cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale prevăzute la art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate lucrările de constructie de autostrăzi si drumuri nationale, expropriator fiind statul român prin Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

(2) În întelesul prezentei legi, prin lucrări de constructie de autostrăzi si drumuri nationale, denumite în continuare lucrări, se întelege lucrări de construire, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori extindere a autostrăzilor si drumurilor nationale.

(3) Fac parte integrantă din autostrăzi si drumuri nationale podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, constructiile de apărare si consolidare, locurile de parcare, oprire si stationare, indicatoarele de semnalizare rutieră si alte dotări pentru siguranta circulatiei, precum si orice alte lucrări de construire ori amplasare de clădiri, instalatii si alte amenajări necesare apărării si/sau exploatării acestora.

Art. 3. - Expropriatorul întocmeste o documentatie tehnico-economică pentru fiecare lucrare. Documentatia tehnico-economică cuprinde si date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării, care contin delimitarea suprafetelor si a constructiilor propuse spre expropriere, cu indicarea numelor proprietarilor, precum si a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile stabilite de către persoane autorizate în evaluare. Planurile cu amplasamentul lucrării se vizează de către Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie.

Art. 4. - (1) Pe baza documentatiei tehnico-economice prevăzute la art. 3, Guvernul aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declansarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului si sursa de finantare.

(2) Planul cu amplasamentul lucrării, întocmit conform prevederilor art. 3 pe fiecare teritoriu administrativ, se aduce la cunostintă publică prin afisarea la sediul consiliului local respectiv si va rămâne afisat până la finalizarea procedurii de despăgubire. Planul cu amplasamentul lucrării va fi publicat si într-un ziar local.

(3) Suma globală a despăgubirilor nu poate fi mai mică decât cuantumul total al despăgubirilor determinat de către un evaluator autorizat si se virează la dispozitia expropriatorului în cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1).

Art. 5. - (1) Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum si de către orice persoană care justifică un interes legitim.

(2) Cererea pentru plata despăgubirilor va contine numele si prenumele titularilor drepturilor reale, adresa de domiciliu, actele doveditoare referitoare la existenta drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat. Cererea, împreună cu documentele doveditoare, originale si/sau copii legalizate, va fi depusă, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1), la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.

(3) Dovada dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate se face prin mijloace de probă admise de lege, în functie de modalitatea de dobândire a drepturilor - conventională,  judiciară, legală, succesorală, întelegând prin dobândire si constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în baza unor legi speciale.

(4) În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea si/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) si (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor si le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului.

Despăgubirile vor fi eliberate în conditiile prezentei legi.

(5) În cazul în care despăgubirile referitoare la acelasi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane îndreptătite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărtite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin hotărâri definitive si irevocabile. Eventualele litigii amână plata despăgubirilor, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator.

(6) În situatia în care imobilele ce urmează a fi expropriate fac obiectul unei succesiuni, iar succesorii nu sunt cunoscuti sau nu pot prezenta certificat de mostenitor, dacă procedura succesorală este deschisă, despăgubirea se va consemna pe seama succesiunii. În ipoteza în care procedura succesorală nu este deschisă, un reprezentant al expropriatorului este îndreptătit să solicite deschiderea succesiunii, iar suma reprezentând despăgubirile va fi consemnată într-un cont distinct, pe seama succesiunii.

Despăgubirile vor fi plătite numai succesorilor care îsi vor dovedi calitatea cu certificatul de mostenitor.

(7) În cazul altor situatii litigioase decât cele prevăzute la alin. (5) si (6), sumele aferente exproprierii se consemnează pe numele persoanelor aflate în litigiu, urmând a fi plătite în conditiile prezentei legi.

Art. 6. - (1) În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul numeste o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată si se pronuntă asupra cuantumului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale.

(2) La solicitarea comisiei, petentul are obligatia să completeze documentatia depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea în termen de 15 zile. În caz contrar, comisia va consemna despăgubirea pe numele solicitantului, însă plata acesteia se va face numai la data la care solicitantul îsi va dovedi dreptul în conditiile prezentei legi.

Art. 7. - Hotărârea de stabilire a despăgubirilor, în conditiile prevăzute la art. 6, se comunică petentului si se afisează, în extras, la sediul consiliului local în raza căruia se află situat imobilul expropriat, precum si la sediul expropriatorului.

Art. 8. - În termen de 5 zile, dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art. 6, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora în conditiile art. 5 alin. (4)-(6) si ale art. 6 alin. (2).

Art. 9. - Expropriatul nemultumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum si orice persoană care se consideră îndreptătită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instantei

judecătoresti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Actiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se solutionează potrivit dispozitiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveste stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.

Art. 10. - (1) Cererile adresate instantei judecătoresti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român, a dreptului la despăgubire pentru expropriere si a cuantumului acesteia sunt scutite de taxă judiciară de

timbru.(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile litigiilor având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra imobilelor supuse exproprierii.

Art. 11. - Suplimentarea sumei prevăzute la art. 4 alin. (3), dacă este cazul, se face prin hotărâre a Guvernului, la cererea expropriatorului.

Art. 12. - Actele juridice care se încheie după data comunicării hotărârii comisiei prevăzute la art. 6 alin. (1) sau după data consemnării sumelor stabilite ca despăgubiri, pentru constituirea sau transferul de drepturi reale având ca obiect imobilele afectate de expropriere, sunt lovite de nulitate absolută.

Art. 13. - (1) Autorizatia de construire pentru lucrări, în toate cazurile, se emite imediat, potrivit art. 6 alin. (13) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Pe terenurile expropriate sunt interzise începerea si/sau continuarea constructiilor, cu sau fără autorizatie, a instalatiilor sau a altor bunuri imobile de orice natură.

Art. 14. - (1) Scoaterea, definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru lucrări de constructie de autostrăzi si drumuri nationale din circuitul agricol si, respectiv, din fondul forestier national se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, respectiv a taxelor si a celorlalte sume datorate potrivit art. 55, 56 si 58 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare, si art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, aprobată si modificată prin Legea nr. 141/1999, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) În vederea asigurării continuitătii echilibrului ecologic în tara noastră prin asigurarea integritătii fondului forestier national, sumele echivalente taxei de scoatere definitivă din circuitul silvic a terenurilor forestiere, contravaloarea pierderii de crestere a arboretului, dacă terenul este acoperit cu pădure, precum si cheltuielile de instalare a vegetatiei forestiere si de întretinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, prevăzute de lege, se asigură de la bugetul de stat, pe bază de programe anuale.

(3) Sumele echivalente taxei de scoatere definitivă din circuitul silvic a terenurilor forestiere se varsă în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinatie silvică aflat la dispozitia autoritătii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(4) Sumele echivalente contravalorii pierderii de crestere a arboretului, precum si cheltuielile de instalare a vegetatiei forestiere si de întretinere a acesteia până la realizarea stării de masiv se varsă la Fondul de conservare si regenerare a pădurilor, constituit la Regia Natională a Pădurilor - Romsilva.

Art. 15. - Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului si în administrarea expropriatorului operează de drept la data plătii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în conditiile prezentei legi.

Art. 16. - Secretarii unitătilor administrativ-teritoriale în care sunt situate imobilele ce urmează a fi supuse exproprierii, precum si notarii publici sunt obligati să comunice, în termen de 5 zile de la cererea expropriatorului, informatiile cu privire la deschiderea procedurilor succesorale.

Art. 17. - Serviciile privind avizarea si înregistrarea documentatiilor cadastral-juridice sunt scutite de la plata taxelor, iar taxele aferente procedurii de intabulare pentru terenurile necesare realizării lucrărilor de construire de autostrăzi si drumuri nationale, precum si orice alte taxe datorate bugetului de stat sau bugetelor locale sunt scutite de la plată.

Art. 18. - Dispozitiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum si cu cele ale Codului civil si ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel.

Art. 19. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului va elabora normele metodologice de punere în aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 1 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 198.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 mai 2004.

Nr. 363.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După alineatul (8) al articolului 6 se introduce alineatul (81) cu următorul cuprins:

“(81) Prin exceptie de la prevederile alin. (8), lucrările de consolidare la clădirile multietajate încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic si care prezintă pericol public se autorizează în regim de urgentă, în conditiile prevăzute la alin. (13), chiar în situatia existentei unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti.”

2. Partea introductivă a alineatului (1) al articolului 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - (1) Se pot executa fără autorizatie de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistentă, caracteristicile initiale ale constructiilor sau aspectul arhitectural al acestora:”

3. După alineatul (1) al articolului 24 se introduce alineatul (11) cu următorul cuprins:

“(11) Arhitectul-sef al judetului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de constructii pe teritoriul administrativ al judetului, precum si respectarea disciplinei în urbanism si amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a constructiilor.”

Art. II. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 50/1991 rivind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului va modifica Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1.943/2001, cu modificările ulterioare.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 5 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 25 mai 2004.

Nr. 199.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 mai 2004.

Nr. 364.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 199

din 29 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 3.120/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei. Lipseste cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 19D/2004, privind exceptia de neconstitutionalitate cu acelasi obiect, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 1.007/2003 al aceleiasi instante.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei. Lipseste cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect si de părti a acestora.

Autorul exceptiei si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 19D/2004 la Dosarul nr. 18D/2004, care a fost primul înregistrat.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia. Se sustine că dispozitiile art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă contravin art. 21 din Constitutie, republicată, deoarece nu obligă instanta să suspende judecata în situatiile prevăzute de text. Totodată, se apreciază, referitor la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, că aceasta nu poate fi luată în consideratie, deoarece prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate se raportau la alte texte constitutionale decât cele invocate în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată. Se arată că dispozitiile legale criticate nu încalcă art. 21 din Constitutie, republicată. În acest sens, este invocată jurisprundenta Curtii Constitutionale, care s-a pronuntat asupra unor exceptii de neconstitutionalitate cu acelasi obiect. Cu privire la invocarea, în sustinerea exceptiei, a dispozitiilor constitutionale ale art. 124 alin. (1), se arată că acestea nu au legătură cu prevederile criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 30 octombrie 2003, pronuntate în dosarele nr. 3.120/2003 si nr. 1.007/2003, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Rodica Neagu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, identică în ambele dosare, autorul acesteia arată că textele criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) privind dreptul de acces liber la justitie si ale art. 123 alin. (1), devenit art. 124 alin. (1) după republicarea Constitutiei, privind înfăptuirea justitiei. Se sustine, în acest sens, că datorită prevederii caracterului facultativ pentru instantele judecătoresti al suspendării judecării cauzelor în situatiile prevăzute de textul criticat, instantele “îsi manifestă din plin puterea discretionară respingând sub diferite motive inventate cererile de suspendare întemeiate...”. Autorul exceptiei apreciază că “accesul liber la justitie prevăzut de art. 21 din Constitutie [...] nu poate fi lăsat la discretia magistratului, el trebuind să fie obligat printr-un text imperativ de lege la [...] respectarea drepturilor si intereselor si [la] realizarea actului de dreptate”.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, formulându-si opinia asupra exceptiei, apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât “hotărârea pronuntată în situatia în care instanta nu dispune suspendarea judecătii cerută de o parte litigantă poate fi modificată la cererea părtii interesate, prin mijloace procedurale legale”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că textele criticate sunt constitutionale. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că sinstantei îi revine îndreptătirea si obligatia să analizeze si să se pronunte asupra temeiniciei si legalitătii fiecărei cereri ce i se adresează - cum este cererea în cauză de suspendare a judecătii - tinând seama, totodată, de drepturile si interesele legitime ale tuturor părtilor si dacă acestea sunt exercitate conform scopului în care au fost recunoscute de lege”.

Conform punctului de vedere al Guvernului, “aprobarea automată a cererii de suspendare a judecătii formulată numai de una dintre părti, cum sugerează autorul exceptiei, ar fi o solutie nelegală, de ignorare flagrantă a rolului si sarcinilor instantei, de încurajare a abuzului de drept si, evident, contrară si prevederilor constitutionale [...], precum si regulilor generale ce guvernează desfăsurarea procesului civil - dintre care de mentionat sunt cele privind respectarea contradictorialitătii, egalitătii părtilor în folosirea mijloacelor procedurale, exercitarea depturilor cu bună-credintă, sanctionarea abuzului de drept, asigurarea celeritătii în judecarea cauzelor”.

Avocatul Poporului sustine că exceptia nu este întemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arată că “suspendarea legală facultativă a judecătii reprezintă un incident în cursul desfăsurării acesteia, ce constă în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări independente de vointa părtilor. Pe cale de consecintă, cazurile de suspendare legală a judecătii tin de stabilirea procedurii de judecată, care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, este de competenta exclusivă a legiuitorului”. Totodată, se arată în acest punct de vedere, împotriva încheierii, partea interesată poate face apel sau recurs, potrivit prevederilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asigurându-se astfel respectarea principiului constitutional al accesului liber la justitie. Pe de altă parte, textele criticate nu încalcă nici dispozitia constitutională privind înfăptuirea justitiei, ci, în realitate, dă expresie acestui principiu, judecătorul având posibilitatea “să aprecieze asupra oportunitătii suspendării, evitându-se prelungirea artificială si nejustificată a procesului”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: “Instanta poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăti;

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infractiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.”

Critica de neconstitutionalitate se bazează pe sustinerea că textele de mai sus încalcă principiul liberului acces la justitie, consacrat de art. 21, si cel al înfăptuirii justitiei în numele legii, consacrat de art. 124 alin. (1) din Constitutie, republicată, întrucât stabilesc facultatea, iar nu obligatia pentru judecător de a suspenda judecarea cauzei.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele criticate din Codul de procedură civilă, raportate la dispozitiile constitutionale invocate, nu numai că nu sunt incompatibile, ci, dimpotrivă, dau expresie deplină principiului liberului acces la justitie si celui al înfăptuirii justitiei în numele legii.

Dispozitiile art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă au mai format obiect al criticii de neconstitutionalitate.

Prin deciziile: nr. 72 din 28 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, nr. 262 din 15 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002, si nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, Curtea a stabilit că textele respective sunt constitutionale.

În considerentele Deciziei nr. 29/2004, s-a retinut, în esentă, că suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăsurării judecătii si are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a aparitiei unor împrejurări voite de părti sau independente de vointa lor. În consecintă, “lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenta unui drept care face obiectul unui proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-si exercite rolul activ, sanctionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situatia în care suspendarea ar avea caracter imperativ”.

Aceste considerente, aplicabile în cazul ambelor situatii prevăzute de textele criticate, îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Rodica Neagu în dosarele nr. 3.120/2003 si nr. 1.007/2003 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 aprilie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta