MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 213 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 11 martie 2004

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 61 din 17 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

168. - Ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului privind stabilirea speciilor de animale vii, categoriilor de productie, greutãtii minime si perioadei admise pentru export în anul 2004

172. - Ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului privind aprobarea Listei cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executãrii de analize pentru vinurile si celelalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului si pentru vinurile cu denumire de origine controlatã, precum si specialistii împuterniciti sã semneze documentele de atestare a calitãtii acestor produse destinate exportului

240. - Ordin al ministrului sãnãtãtii privind aprobarea Standardelor minimale pentru acreditarea cabinetelor medicale de medicina muncii si a baremului minimal de dotare a acestora

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 61

din 17 februarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Rãzvan Marius în Dosarul nr. 7.724/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, procedura de judecatã fiind legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate, în acest sens existând o constantã jurisprudentã a Curtii, de exemplu deciziile nr. 128/2002 sau nr. 221/2003. Întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã a justifica schimbarea acestei jurisprudente, se apreciazã cã exceptia este neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 1 septembrie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 7.724/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Rãzvan Marius.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se aratã cã dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã îngrãdesc accesul la justitie, întrucât instituie un termen de decãdere arbitrar, de naturã sã creeze inegalitãti de tratament între cetãteni, care se reflectã în actul de justitie.

Astfel, apar deosebiri de tratament între persoanele care, desi nu depun întâmpinare, se prezintã în fata instantelor de judecatã neasistate de avocat si pot propune probe, si cele care se prezintã asistate de avocat, care nu pot propune probe, tratamentul juridic diferit nefiind justificat dacã se tine seama de principiul aflãrii adevãrului si de dreptul persoanei la un proces echitabil. De asemenea, apare discriminatorie conditionarea pârâtului de a propune probe utile solutionãrii cauzei, chiar dacã nu a depus întâmpinare, de admiterea solicitãrii reclamantului de a administra probe, conditionare justificatã de faptul cã astfel nu se pricinuieste amânarea judecãrii cauzei.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã apreciazã exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât nu este îngrãdit accesul liber la justitie, ci doar se stabileste un anumit termen pentru depunerea întâmpinãrii, în vederea desfãsurãrii cu celeritate a judecãtii.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul aratã cã instituirea unui termen procedural este pe deplin justificatã de asigurarea unei durate rezonabile a procesului dedus judecãtii, sanctiunea decãderii nefiind de naturã a vãtãma în vreun fel drepturile constitutionale ale pârâtului. Prin reglementarea cuprinsã în art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, legiuitorul nu a înteles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii procesuale diferite. Se mai apreciazã cã reglementarea de cãtre legiuitor a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia.

În ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, se aratã cã, asa cum a decis Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, statele contractante se bucurã de o anumitã marjã de apreciere referitoare la conditiile procedurale ale actiunilor în justitie, termenele de efectuare a diferitelor acte de procedurã sau sanctiunile pentru nerespectarea acestora.

Avocatul Poporului apreciazã exceptia ca fiind neîntemeiatã, textul de lege criticat contribuind la urgentarea solutionãrii cauzei si la prevenirea exercitãrii abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale de cãtre pârât, fãrã a îngrãdi accesul la justitie al acestuia. Se aratã cã legea procesualã civilã oferã suficiente garantii care sã asigure dreptul la apãrare si egalitatea de tratament a pãrtilor implicate în proces.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile ulterioare. Textul legal criticat are urmãtorul continut:

- Art. 118 alin. 2: “Nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege atrage decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publicã.”

Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 si 49 din Constitutia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã si completatã prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constitutionale invocate au urmãtoarea numerotare si continut:

- Art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.”;

- Art. 20 alin. (1): “Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.”;

- Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune,

dupã caz, pentru: apãrarea securitãtii nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proportionalã cu situatia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu si fãrã a aduce atingere existentei dreptului sau a libertãtii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea Constitutionalã constatã cã dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate sub aspectul încãlcãrii principiilor constitutionale al garantãrii liberului acces la justitie si al dreptului la apãrare. Astfel, prin Decizia nr. 128/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, sau prin Decizia nr. 17/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 27 februarie 2003, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii dispozitiilor legale criticate.

Cu acest din urmã prilej, s-a retinut cã “textul” de lege dedus controlului relevã o evidentã utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativitãtii întâmpinãrii, se asigurã de plano echilibrul procesual al pãrtilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaste apãrãrile pârâtului, precum si probele utilizate în sustinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiazã prin luarea la cunostintã a actiunii introductive a reclamantului.

Pe de altã parte, textul criticat contribuie la urgentarea solutionãrii cauzei si la prevenirea exercitãrii abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanta fiind în mãsurã de a cunoaste, încã de la început, cadrul procesual, iar reclamantul îsi poate pregãti apãrãrile, în cunostintã de cauzã, în raport de sustinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.

Instituirea obligativitãtii depunerii întâmpinãrii, cu consecinta decãderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publicã, se circumscrie domeniului de reglementare a competentei instantelor si a procedurii de judecatã, rezervat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorului ordinar, care a actionat deci în limitele prerogativelor sale constitutionale.

Dincolo de utilitatea evidentã a reglementãrii cuprinse în art. 118 din Codul de procedurã civilã, Curtea nu poate retine încãlcarea dreptului la apãrare, cu atât mai mult cu cât alin. (2) al articolului criticat instituie obligatia pentru instanta judecãtoreascã, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfãtisare, sã arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apãrare, ce vor fi consemnate în încheierea de sedintã, acordând, la cerere, un termen pentru pregãtirea apãrãrii si depunerea întâmpinãrii.

Dacã totusi, desi protejat, în aceastã manierã, împotriva consecintelor prejudiciabile ale propriei lipse de diligentã sau insuficientei mijloacelor materiale care l-au împiedicat sã apeleze la serviciile unui avocat, pârâtul nu întelege sã-si execute obligatia de depunere a întâmpinãrii, el îsi asumã, în deplinã cunostintã de cauzã, riscurile decurgând din propria sa culpã si, în consecintã, potrivit unui principiu de aplicatie generalã, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate pretinde încãlcarea dreptului sãu la apãrare”.

În ceea ce priveste încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflati în situatia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.

Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cãrora li se subsumeazã si instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Asa fiind, Curtea constatã cã, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercitiului unui anume drept având consecintã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este tinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã, în deplinã concordantã cu dispozitiile art. 53 din Constitutie.

Solutia adoptatã în deciziile anterioare, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiazã îsi mentin valabilitatea si în cauza de fatã, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceastã materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicatã, precum si al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Rãzvan Marius în Dosarul nr. 7.724/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 17 februarie 2004.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

ORDIN

privind stabilirea speciilor de animale vii, categoriilor de productie, greutãtii minime si perioadei admise pentru export în anul 2004

Având în vedere prevederile art. 1 si 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 463/2002 pentru aprobarea procedurii privind exportul de animale vii,

în temeiul prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului si al prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãtii veterinare,

ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - (1) Speciile de animale vii, categoriile de productie, greutatea minimã si perioada admisã pentru export în anul 2004 sunt prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

(2) Nu este admis la export tineretul ovin, femele, provenit din exploatatiile aflate în controlul oficial al productiei.

(3) Agentia Nationalã pentru Ameliorare si Reproductie în Zootehnie “Prof. dr. G. K. Constantinescu” va întocmi si va pune la dispozitie celor interesati lista exploatatiilor de ovine aflate în controlul oficial al productiei.

Art. 2. - Pentru admiterea exportului de animale vii din categoria celor pentru tãiere: vaci adulte reformate, tineret bovin, femele peste 18 luni, reformat, ovine adulte reformate, se va proceda astfel:

a) se constituie comisii mixte alcãtuite din specialisti din cadrul directiilor veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti, dupã caz, precum si din cadrul unitãtilor de ameliorare si reproductie în zootehnie judetene, în vederea examinãrii tehnice, pe specii si categorii, a animalelor propuse a fi reformate;

b) tabelele cu animalele, pe specii si categorii, individualizate, propuse pentru reformare, vor cuprinde pentru fiecare animal cauza reformãrii. Procesul-verbal de reformare si tabelele cu animalele reformate vor fi avizate, pe fiecare paginã, de cãtre directia veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã si a municipiului Bucuresti, dupã caz, precum si de cãtre unitatea de ameliorare si reproductie în zootehnie judeteanã.

Art. 3. - Directia generalã de implementare si reglementare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului si Agentia Veterinarã pentru Siguranta Alimentelor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin si îl vor difuza tuturor celor interesati.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului,

Ilie Sârbu

Bucuresti, 2 martie 2004.

Nr. 168.

ANEXÃ

SPECIILE

de animale vii, categoriile de productie, greutatea minimã si perioada admise pentru export

A. Animale pentru tãiere

Specia si categoria		Greutatea minimã în viu - kg/animal
		pentru tãrile membre ale Uniunii Europene	pentru tãri terte
Bovine	- tineret bovin mascul	400	400
	- tineret bovin, femele peste 18 luni, reformat	380	380
	- vaci adulte reformate	400	400
	- cabaline adulte reformate	400	400
Ecvidee
- asini adulti		150	150
- tineret ovin		12	20
Ovine - berbeci adulti reformati*)		45	45
- oi adulte reformate*)		30	30
- tineret caprin		15	20
Caprine - tapi adulti reformati*)		40	40
- capre adulte reformate*)		30	30
Porcine - porci grasi		100	100
*) Exportul este permis în perioada 1 mai-31 octombrie.
B. Animale de crestere sau îngrãsare
Bovine	- tineret bovin mascul	230	270
	- boi	550	550
Bubaline	- bivoli	430	430
Ovine	- tineret ovin	12	20
Caprine	- tineret caprin	15	20
Porcine	- porci grasi	15	15
Ecvidee	- cabaline	400	400
- asini 150 150
Fazani		fãrã greutate minimã	fãrã greutate minimã
Iepuri		fãrã greutate minimã	fãrã greutate minimã

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

ORDIN

privind aprobarea Listei cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executãrii de analize pentru vinurile si celelalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului si pentru vinurile cu denumire de origine controlatã, precum si specialistii împuterniciti sã semneze documentele de atestare a calitãtii acestor produse destinate exportului

Având în vedere prevederile art. 72 alin. (2) si ale art. 111 lit. h) din Normele metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizãrii comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.134/2002,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Lista cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executãrii de analize pentru vinurile si celelalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului si pentru vinurile cu denumire de origine controlatã, precum si specialistii împuterniciti sã semneze documentele de atestare a calitãtii acestor produse destinate exportului, indicativul stampilei si zona de exercitare a acestei activitãti, prevãzutã în anexa nr. 1.

Art. 2. - Specialistii împuterniciti sã semneze documentele de atestare a calitãtii vinurilor pentru export, prevãzuti în anexa nr. 1, nu pot semna aceste documente dacã ele provin de la unitãtile unde îsi desfãsoarã activitatea de bazã.

Art. 3. - Se aprobã modelele de stampilã si de legitimatie ale specialistilor desemnati sã semneze documentele de atestare a calitãtii vinurilor si a celorlalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului, prevãzute în anexele nr. 2 si 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 5. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 4/2001 privind aprobarea listei cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executãrii de analize privind vinurile si celelalte bãuturi destinate exportului si pentru cele cu denumire de origine, precum si specialistii desemnati sã semneze documentele de atestare a calitãtii vinurilor si a celorlalte bãuturi provenite din must si vin destinate exportului, indicativul stampilei si zona de exercitare a acestei activitãti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 15 februarie 2001.

Ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului,

Ilie Sârbu

Bucuresti, 3 martie 2004.

Nr. 172.

ANEXA Nr. 1

LISTA

cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executãrii de analize pentru vinurile si celelalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului si pentru vinurile cu denumire de origine controlatã, precum si specialistii împuterniciti sã semneze documentele de atestare a calitãtii acestor produse destinate exportului, indicativul stampilei si zona de exercitare a acestei activitãti

Laboratorul	Numele si prenumele specialistilor	Indicativul stampilei	Judetele în care se exercitã activitatea
Laboratorul regional pentru controlul calitãtii sI igienei vinului Odobesti, judetul Vrancea Laboratorul de oenologie - Universitatea de ªtiinte Agricole si Medicinã Veterinarã Iasi, judetul Iasi	Cotea V. Valeriu Savin Costicã Costache Georgel Toma Adrian Crãciunescu Gheorghe	Inspector aprobator - 01 Inspector aprobator - 02 Inspector aprobator - 03 Inspector aprobator - 04 Inspector aprobator - 05	Iasi, Botosani, Neamt, Vaslui, Bacãu, Vrancea, Brãila, Galati
Laboratorul central pentru controlul calitãtii si igienei vinului Valea Cãlugãreascã, judetul Prahova Laboratorul de oenologie - Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Vitivinicolã Murfatlar, judetul Constanta Laboratorul de oenologie - Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Vitivinicolã Stefãnesti, judetul Arges Laboratorul de oenologie - Statiunea Didacticã “Banu Mãrãcine” - Universitatea din Craiova, judetul Dolj	Ghita Marin Deaconu Lorena Carapid Paris Vasile Marian Trantu Panait Stoian Viorel Namolosanu Ioan Badea Petre Varaticeanu Gh. Popa Aurel Banita Emilian	Inspector aprobator - 06 Inspector aprobator - 07 Inspector aprobator - 08 Inspector aprobator - 09 Inspector aprobator - 10 Inspector aprobator - 11 Inspector aprobator - 12 Inspector aprobator - 13 Inspector aprobator - 14 Inspector aprobator - 15 Inspector aprobator - 16	Constanta, Tulcea, Cãlãrasi, Ialomita, Prahova, Buzãu, Ilfov, Municipiul Bucuresti, Giurgiu, Teleorman, Arges, Dâmbovita, Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj, Mehedinti
Laboratorul regional pentru controlul calitãtii si igienei vinului Blaj, judetul Alba Laboratorul de oenologie - Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Vitivinicolã Minis, judetul Arad	Buia Ioan Danaoaie Florin Iova Gheorghe Szikler Walter Balla Geza	Inspector aprobator - 17 Inspector aprobator - 18 Inspector aprobator - 19 Inspector aprobator - 20 Inspector aprobator - 21	Alba, Mures, Bistrita-Nãsãud, Cluj, Sibiu, Timis, Arad, Caras-Severin, Sãlaj, Bihor, Satu Mare

ANEXA Nr. 2

MODEL DE STAMPILÃ

pentru specialistii desemnati sã semneze documentele de atestare a calitãtii vinurilor si a celorlalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului

ANEXA Nr. 3

MODEL DE LEGITIMATIE

pentru specialistii desemnati sã semneze documentele de atestare a calitãtii vinurilor si a celorlalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR, APELOR SI MEDIULUI Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol Legitimatie Nr. ......... Inspector aprobator, Numele ........................... Prenumele ....................... Indicativul stampilei ............

Inspectorul aprobator este împuternicit sã semneze documentele de atestare a calitãtii vinurilor si a celorlalte bãuturi pe bazã de must si vin destinate exportului, conform Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului nr. 172 din 3 martie 2004.

Ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului,

.................................................

MINISTERUL SÃNÃTÃTII

ORDIN

privind aprobarea Standardelor minimale pentru acreditarea cabinetelor medicale de medicina muncii si a baremului minimal de dotare a acestora

Vãzând Referatul de aprobare al Directiei generale sãnãtate publicã si inspectia sanitarã de stat OB. 2.253/2004,

având în vedere prevederile:

- Legii nr. 100/1998 privind asistenta de sãnãtate publicã, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

- Legii protectiei muncii nr. 90/1996, republicatã, cu modificãrile ulterioare;

- Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã si boli profesionale, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

- Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul sãnãtãtii emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Standardele minimale pentru acreditarea cabinetelor medicale de medicina muncii, prevãzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobã Baremul minimal de dotare a cabinetului medical de medicina muncii, prevãzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 4. - Directiile de specialitate din cadrul Ministerului Sãnãtãtii, directiile de sãnãtate publicã judetene si a municipiului Bucuresti, comisiile judetene de acreditare a cabinetelor medicale, precum si celelalte structuri mentionate vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 5. - La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se modificã corespunzãtor Ordinul ministrului sãnãtãtii si familiei nr. 153/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiintarea, organizarea si functionarea cabinetelor medicale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 mai 2003.

Art. 6. - Prezentul ordin va intra în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sãnãtãtii,

Ovidiu Brînzan

Bucuresti, 3 martie 2004.

Nr. 240.

ANEXA Nr. 1

STANDARDE MINIMALE

pentru acreditarea cabinetelor medicale de medicina muncii

I. Standarde referitoare la organizare

1. Cabinetul medical de medicina muncii este organizat în specialitatea medicina muncii conform reglementãrilor legale în vigoare.

2. Cabinetul medical de medicina muncii are certificat de înregistrare în registrul unic al cabinetelor medicale, eliberat de directia de sãnãtate publicã, conform prevederilor legale în vigoare.

3. Cabinetul medical de medicina muncii are autorizatie sanitarã de functionare în vigoare, conform legii.

4. Cabinetul de medicina muncii autorizat poate deschide puncte de lucru în întreprinderi.

5. Unitatea mobilã medicalã destinatã controlului medical periodic se defineste ca un centru de examinare screening, dotat cu aparaturã autorizatã de Ministerul Sãnãtãtii, care se deplaseazã la sediul unitãtilor pe ai cãror angajati îi supravegheazã.

6. Cabinetul medical de medicina muncii are un regulament de organizare si functionare de care întregul personal a luat cunostintã în scris.

II. Standarde referitoare la resursele fizice

7. Cabinetul medical de medicina muncii are un sediu aflat într-un spatiu de care dispune în mod legal.

8. Materialele sanitare si aparatele medicale utilizate în cadrul activitãtii medicale sunt înregistrate în inventarul unitãtii si depozitate în mod adecvat.

9. Dotarea minimalã a cabinetului medical de medicina muncii este conform baremului prevãzut în anexa nr. 2 la ordin.

10. La sediul cabinetului medical de medicina muncii existã cel putin un aparat telefonic functional, care are alocat un numãr de apel.

III. Standarde referitoare la resursele umane

11. Medicii specialisti de medicina muncii, alt personal cu studii superioare si asistentii medicali care lucreazã în cabinetul medical de medicina muncii au autorizatie de liberã practicã valabilã, conform prevederilor legale.

12. Personalul angajat care lucreazã în cabinetul medical de medicina muncii are contract de muncã legal.

13. Medicii de medicina muncii care lucreazã în cabinetul medical de medicina muncii sunt membri ai Colegiului Medicilor din România.

14. Asistentii medicali care lucreazã în cabinetul medical de medicina muncii sunt membri ai Ordinului Asistentilor Medicali din România.

15. Toate persoanele care lucreazã în cabinetul medical de medicina muncii au fise de post în care sunt definite atributiile acestora, semnate de persoana în cauzã si aprobate de reprezentantul legal al cabinetului medical.

16. La nivelul cabinetului medical de medicina muncii trebuie sã existe un document intern prin care patronul cabinetului medical se angajeazã sã respecte independenta profesionalã a medicilor de medicina muncii si dreptul de decizie al acestora.

17. Medicii si asistentele medicale care lucreazã în cabinetul medical de medicina muncii au un program de lucru organizat, la care se face referire expresã în programul afisat.

18. Pe întreaga perioadã de lucru în cabinetul medical de medicina muncii lucreazã un medic de medicina muncii titular, precum si alte persoane angajate legal.

19. Personalul poartã în permanentã un ecuson pe care sunt scrise numele si calificarea respectivei persoane.

IV. Standarde functionale generale

20. Cabinetele medicale de medicina muncii au un program de lucru afisat vizibil. Programul de lucru poate fi flexibil, adaptându-se solicitãrilor beneficiarilor.

21. Atât la intrarea, cât si în interiorul cabinetului medical de medicina muncii nu trebuie sã existe pericol de accidentare sau de vãtãmare corporalã nici pentru pacienti, nici pentru personal.

22. Cabinetul medical de medicina muncii respectã prevederile legale în vigoare, referitoare la examenele medicale la angajare, controalele medicale de adaptare, periodice, la reluarea activitãtii sau pentru consultatiile spontane.

23. Cabinetul medical de medicina muncii acordã servicii în mod nediscriminatoriu în limitele contractului de prestãri de servicii încheiat cu angajatorul.

24. Cabinetul medical de medicina muncii foloseste pentru manevre care implicã solutii de continuitate materiale sanitare sterile de unicã folosintã, iar în cazul instrumentelor refolosibile, le sterilizeazã în mod adecvat.

V. Standarde functionale specifice

25. Cabinetul medical de medicina muncii asigurã în principal servicii privind:

- evaluarea riscurilor privind îmbolnãvirile profesionale;

- monitorizarea stãrii de sãnãtate a angajatilor prin: examene medicale la angajare în muncã, examen medical de adaptare, examen medical la reluarea activitãtii, control medical periodic;

- comunicarea existentei riscului de îmbolnãvire profesionalã cãtre toti factorii implicati în procesul muncii;

- îndrumarea activitãtii de reabilitare profesionalã, reconversie profesionalã, reorientare profesionalã în caz de accident de muncã, boalã legatã de profesie sau dupã afectiuni cronice;

- consilierea angajatorului privind adaptarea muncii si a locului de muncã la caracteristicile psihofiziologice ale angajatilor;

- consilierea angajatorului pentru fundamentarea strategiei de securitate si sãnãtate la locul de muncã;

- transmiterea la sistemul informational national a datelor privind accidentele de muncã si bolile profesionale.

26. Pentru examinãri si evaluãri specifice toxicologice, cabinetele de medicina muncii vor fi abilitate de Ministerul Sãnãtãtii.

27. Cabinetul medical de medicina muncii asigurã îndeplinirea responsabilitãtilor specifice privind declararea bolilor profesionale.

VI. Standarde referitoare la managementul informatiei

28. Cabinetul medical de medicina muncii realizeazã evidenta examenelor medicale de angajare, controalelor medicale de adaptare si periodice, examenelor medicale la reluarea activitãtii si a consultatiilor spontane, a angajatorilor/angajatilor care au solicitat aceste servicii medicale, persoanelor care au furnizat serviciile, precum si momentele când s-au furnizat.

29. Dosarele medicale de medicina muncii, fisele de expunere la riscuri profesionale si datele de morbiditate profesionalã vor fi pãstrate la nivelul cabinetelor de medicina muncii pe perioada prevãzutã de legislatia în vigoare.

30. Cabinetul medical de medicina muncii are un document intern aprobat de reprezentantul legal, în care se mentioneazã cã întregul personal este obligat sã pãstreze confidentialitatea fatã de terti (conform reglementãrilor în vigoare) privind rezultatele investigatiilor efectuate în cadrul examenelor medicale de medicina muncii.

31. Angajatii cãrora li s-au oferit servicii medicale de medicina muncii au acces la toate informatiile referitoare la starea lor de sãnãtate si continute în dosarul medical.

32. Angajatorilor si angajatilor li se vor transmite fisele de aptitudine.

33. Cabinetul medical de medicina muncii trebuie sã ia mãsuri pentru protectia informatiei si a suportului acesteia împotriva pierderii, degradãrii si folosirii acesteia de cãtre persoane neautorizate.

34. În cazul schimbãrii furnizorului de servicii de medicina muncii, înregistrãrile medicale se vor preda noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.

35. La transferul în altã unitate angajatului i se vor înmâna copii ale dosarului medical si ale fisei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la cabinetul de medicina muncii al unitãtii respective.

36. Angajatorii în procedurã de faliment vor informa cabinetul de medicina muncii si vor preda înregistrãrile medicale structurilor de medicina muncii din directiile de sãnãtate publicã judetene sau a municipiului Bucuresti.

37. La întreruperea temporarã sau definitivã a activitãtii angajatului, cabinetul de medicina muncii va preda o copie a dosarului medical al acestuia medicului de familie.

38. Dosarul medical este protejat de prevederile legislatiei în vigoare privind secretul medical si este necomunicabil angajatorului.

VII. Controlul profesional al activitãtii

39. Controlul profesional al activitãtii angajatului se face de cãtre directia de sãnãtate publicã pe raza cãreia functioneazã structura de medicina muncii.

ANEXA Nr. 2

BAREM MINIMAL

de dotare a cabinetului medical de medicina muncii

Dotare minimalã:

- canapea pentru consultatii;

- dulap pentru instrumente si medicamente;

- stetoscop;

- tensiometru;

- ciocan de reflexe;

- cântar pentru adulti;

- taliometru;

- optotip pentru distantã si aproape.

Optional (în afara baremului minimal):

- electrocardiograf;

- audiometru;

- otoscop;

- set de diapazoane;

- spirometru;

- negatoscop;

- aparaturã specificã evaluãrii factorilor de muncã (sonometru, detectoare portabile de gaze, luxmetru, anemometru, hygrometru, psihrometru, globtermometru, catatermometru etc.).