MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 249 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 22 martie 2004

SUMAR

LEGI SI DECRETE

37. - Lege pentru înfiintarea comunei Bestepe prin reorganizarea comunei Mahmudia, judetul Tulcea

120. - Decret privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Bestepe prin reorganizarea comunei Mahmudia, judetul Tulcea

40. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgentã acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sãnãtãtii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Târgu Mures

123. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgentã acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sãnãtãtii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Târgu Mures

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

Decizia nr. 82 din 2 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f), precum si ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

298. - Hotãrâre privind modificarea si completarea Hotãrârii Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea si notificarea nationalã a laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor

299. - Hotãrâre privind trecerea unui teren din proprietatea publicã a statului si din administrarea Ministerului Apãrãrii Nationale în proprietatea publicã a municipiului Buzãu si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Buzãu, judetul Buzãu

304. - Hotãrâre pentru aprobarea Acordului comercial dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Kenya, semnat la Nairobi la 17 octombrie 2003

Acord comercial între Guvernul României si Guvernul Republicii Kenya

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

140. - Ordin al ministrului economiei si comertului pentru înlocuirea anexei la Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 44/2003 privind aprobarea Listei organismelor recunoscute care efectueazã evaluarea conformitãtii ascensoarelor

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru înfiintarea comunei Bestepe prin reorganizarea comunei Mahmudia, judetul Tulcea

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. 1. - (1) Se înfiinteazã comuna Bestepe, judetul Tulcea, având în componentã satele Bestepe, Bãltenii de Sus si Bãltenii de Jos, prin reorganizarea comunei Mahmudia.

(2) Resedinta comunei Bestepe se stabileste în satul Bestepe.

Art. 2. - (1) În urma reorganizãrii prevãzute la art. 1 comuna Mahmudia are în componentã satul Mahmudia.

(2) Resedinta comunei Mahmudia rãmâne în satul Mahmudia.

Art. 3. - (1) Pânã la constituirea, potrivit legii, a autoritãtilor administratiei publice locale în comuna Bestepe, rezolvarea problemelor curente se asigurã de doi delegati, numiti prin ordin al prefectului, cu atributii de primar si viceprimar, precum si de un secretar numit de prefect, în conditiile legii, care vor reprezenta autoritãtile locale.

(2) Salarizarea persoanelor prevãzute la alin. (1) se face, potrivit reglementãrilor legale în vigoare, din bugetul comunei Bestepe.

Art. 4. - (1) Consiliul Judetean Tulcea si delegatii împuterniciti conform prevederilor art. 3 alin. (1), împreunã cu Directia Generalã a Finantelor Publice a Judetului Tulcea si cu Consiliul Local al Comunei Mahmudia, repartizeazã veniturile si cheltuielile actualului buget al comunei Mahmudia între comunele prevãzute la art. 1 si 2.

(2) Veniturile si cheltuielile care, în conditiile legii, revin de drept comunei Bestepe se administreazã si se gestioneazã prin autoritãtile administratiei publice locale ale acestei noi comune, iar echilibrarea bugetului local se realizeazã pe seama sumelor defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, în limita prevederilor aprobate în anul 2003, pe ansamblul judetului Tulcea.

(3) Bugetul comunei Bestepe pe anul 2004 se elaboreazã de cãtre delegatii prevãzuti la art. 3 alin. (1), cu avizul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Tulcea.

(4) Operatiunile de predare-primire se fac pe bazã de protocol încheiat între actualul primar al comunei Mahmudia si delegatul, desemnat prin ordin al prefectului, cu atributii de primar al comunei Bestepe.

Art. 5. - Pânã la noile alegeri locale, autoritãtile administratiei publice locale din comuna Mahmudia functioneazã în componenta avutã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Art. 6. - Anexa la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativã a teritoriului României, republicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54-55 din 27 iulie 1981, cu modificãrile ulterioare, se modificã în mod corespunzãtor.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 23 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 24 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 11 martie 2004.

Nr. 37.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Bestepe prin reorganizarea comunei Mahmudia, judetul Tulcea

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru înfiintarea comunei Bestepe prin reorganizarea comunei Mahmudia, judetul Tulcea, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 10 martie 2004.

Nr. 120.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgentã acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sãnãtãtii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Târgu Mures

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 126 din 18 decembrie 2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgentã acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sãnãtãtii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Târgu Mures, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 22 decembrie 2003.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 9 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 24 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 11 martie 2004.

Nr. 40.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgentã acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sãnãtãtii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Târgu Mures

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicatã,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, functionarea si finantarea asistentei de urgentã acordate cu elicopterele achizitionate de Ministerul Sãnãtãtii si repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni si Spitalul Clinic Judetean de Urgentã Târgu Mures si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 10 martie 2004.

Nr. 123.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 72

din 26 februarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicatã de Ionut Mircea Caloian si Mihaela Alina Caloian în Dosarul nr. 12.794/2002 al Judecãtoriei Buzãu.

La apelul nominal se prezintã partea Societatea Comercialã “Electrica” - S.A. - Sucursala Buzãu, prin avocat, lipsind autorii exceptiei, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Avocatul pãrtii prezente sustine respingerea exceptiei, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate, în spetã fiind aplicabile dispozitiile art. 44 alin. (1) teza finalã, potrivit cãrora continutul si limitele acestui drept sunt stabilite prin lege. Întrucât operatiunile de realizare si retehnologizare a capacitãtilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã a persoanelor fizice nu au caracterul unei exproprieri sau nationalizãri, invocarea art. 44 alin. (3) nu are relevantã în solutionarea exceptiei.

În ceea ce priveste raportarea la art. 53 din Constitutie, se apreciazã cã restrângerea adusã dreptului de proprietate privatã întruneste cerintele impuse de norma constitutionalã, respectiv este prevãzutã de lege, este necesarã pentru realizarea activitãtilor în domeniul electric si termoelectric, este proportionalã cu situatia care a determinat-o si nu are caracter discriminatoriu, respectând art. 16 din Constitutie. În acest sens se invocã jurisprudenta Curtii Europene a Dreptului Omului, care subliniazã necesitatea unui echilibru just între cerintele interesului general al comunitãtii si imperativele apãrãrii drepturilor fundamentale ale individului, exemplu fiind cauza “Sporrong si Lönnroth împotriva Suediei”, 1982.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1), a stabilit niste limite rezonabile ale exercitiului acestui drept în considerarea interesului public general, restrângeri care nu afecteazã însãsi existenta dreptului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 12.794/2002, Judecãtoria Buzãu a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicatã de Ionut Mircea Caloian si Mihaela Alina Caloian.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se aratã cã prevederile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 reglementeazã exproprierea gratuitã a terenului proprietate privatã, în spetã, proprietatea reclamantilor, dobânditã licit, urmând a deveni proprietatea statului, deoarece este traversatã de un cablu subteran ce face parte din instalatia de distributie a energiei electrice.

În ceea ce priveste reglementarea prevãzutã în art. 16 alin. (4) din Legea nr. 318/2003, se apreciazã cã, pe de-o parte, dreptul de uz si servitute atribuit cu titlu gratuit statului îngrãdeste dispozitiile constitutionale referitoare la proprietatea privatã, restrângerea exercitãrii unor drepturi si egalitatea cetãtenilor în fata legii, iar pe de altã parte, folosinta gratuitã a unei proprietãti private înlãturã obligatia constitutionalã la despãgubirea integralã si justã a persoanei lipsite de prerogativele depline ale dreptului de proprietate.

Judecãtoria Buzãu apreciazã cã, potrivit art. 20 din Legea nr. 318/2003, terenurile necesare pentru înfiintarea si functionarea capacitãtii energetice pot fi proprietatea privatã a unui tert, a titularului autorizatiei sau proprietate publicã.

În scopul evitãrii unor litigii între tertul titular al dreptului de proprietate privatã asupra terenului si titularul autorizatiei, alin. (2) al aceluiasi articol oferã douã posibilitãti acestuia din urmã, fie de a initia procedura legalã de expropriere a terenului, dacã se invocã o cauzã de utilitate publicã, si apoi sã solicite concesionarea acestuia, în conditiile legii, pe durata existentei capacitãtii energetice, fie sã cumpere terenul.

Instanta aratã cã prevederile art. 37 alin. (4) reiau reglementãrile din acte normative anterioare, referitoare la terenurile ocupate de instalatiile de distributie si transport al energiei electrice, statuând în mod unitar cu privire la situatiile deja existente la data aparitiei legii.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 318/2003, se aratã cã acestea sunt în spiritul si litera Legii fundamentale, care ocroteste proprietatea privatã, indiferent de titular.

În concluzie, instanta de judecatã apreciazã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ca fiind nefondatã.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate fac parte din reglementãrile privind regimul juridic al terenurilor pe care sunt amplasate retelele de distributie a energiei electrice, regim juridic instituit în scopul asigurãrii functionãrii serviciului de interes public national de furnizare a energiei electrice, în conformitate cu prevederile Constitutiei.

Se aratã cã dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 44 si 53 din Constitutie, deoarece din reglementãrile cuprinse în art. 16 din Legea nr. 318/2003 rezultã cã lucrãrile de realizare a capacitãtilor energetice sunt de interes public, iar drepturile de uz si de servitute sunt justificate de o cauzã de utilitate publicã. De altfel, art. 44 alin. (5) din Legea fundamentalã prevede în mod expres dreptul autoritãtilor de a folosi subsolul oricãrei proprietãti imobiliare pentru lucrãri de interes general, în conditiile acordãrii de despãgubiri proprietarului pentru “daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritãtii”, aceste prevederi regãsindu-se în art. 16 al Legii nr. 318/2003.

Se apreciazã cã, având în vedere continutul reglementãrilor legale criticate, dispozitiile art. 1 alin. (5) si cele ale art. 16 alin. (2) din Constitutie nu sunt incidente în cauzã.

Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 16 alin. (4) si art 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt în conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cãrora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, operatiunile de realizare si retehnologizare a capacitãtilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã a persoanelor fizice nu au caracterul unei exproprieri, nationalizãri sau unei treceri silite în proprietatea publicã a acestor terenuri, procedura exproprierii, precum si situatiile în care solicitantul autorizatiei pentru înfiintarea si functionarea capacitãtii energetice poate sã cumpere terenul aflat în proprietatea privatã a persoanelor fizice fiind expres prevãzute de art. 20 din Legea nr. 318/2003.

Pe de altã parte, restrângerea exercitãrii dreptului de proprietate privatã, reglementatã în textele de lege criticate, îndeplineste conditiile prevãzute în art. 53 alin. (1) din Constitutie, respectiv este prevãzutã de lege, se impune datoritã conditiilor în care se realizeazã desfãsurarea activitãtilor în sectorul energiei electrice si al energiei termice, este necesarã într-o societate democraticã, este proportionalã cu situatia care a determinat-o, nu are caracter discriminatoriu si nu aduce atingere existentei dreptului sau a libertãtii cetãtenilor.

Se mai aratã cã dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate nu încalcã nici principiul egalitãtii în drepturi a cetãtenilor, deoarece nu instituie diferente de tratament juridic între persoanele aflate în aceeasi situatie, ci, dimpotrivã, obligatiile si restrictiile prevãzute sunt aplicabile tuturor proprietarilor, persoane fizice.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textele legale criticate au urmãtorul continut:

- Art. 16 alin. (4): “Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietãtilor afectate de capacitãtile energetice se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existentei acestora.

Dacã cu ocazia interventiei pentru retehnologizãri, reparatii, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãtilor energetice, titularii de licentã au obligatia sã plãteascã despãgubiri în conditiile prezentei legi.”;

- Art. 37 alin. (4): “Terenurile pe care se situeazã retelele electrice de distributie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt si rãmân în proprietatea publicã a statului.”

Autorii exceptiei sustin cã dispozitiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (2), (3) si (4), art. 49 alin. (1) si art. 51 din Constitutie, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã si completatã prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constitutionale invocate au urmãtoarea numerotare si continut:

- Art. 1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 44 alin. (2), (3) si (5): “(2) Proprietatea privatã este garantatã si ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în conditiile prevãzute prin lege organicã, precum si prin mostenire legalã.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã si prealabilã despãgubire. [...]

(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãti imobiliare, cu obligatia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritãtii.”;

- Art. 53 alin. (1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãtii nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 instituie o sarcinã gratuitã care greveazã proprietãtile afectate de capacitãti energetice, pe toatã durata existentei acestora. Aceastã sarcinã constã în obligatia detinãtorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite interventia titularilor de licentã pentru retehnologizãri, reparatii, revizii sau remedierea avariilor, în baza drepturilor de uz si servitute a acestora din urmã asupra proprietãtilor respective. Aceste drepturi, stabilite potrivit art. 16 alin. (2) lit. a)-e) din lege, au ca obiect utilitatea publicã, au caracter legal si se exercitã pe toatã durata existentei capacitãtii energetice sau temporar, cu ocazia lucrãrilor de interventie.

Curtea constatã cã, în argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleacã de la o premisã gresitã constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cãrora “continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, ca si de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãtii private “în conditiile legii organice”.

Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principialã conferitã de Constitutie, în asa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.

Chiar dacã prin instituirea drepturilor de uz si servitute titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã valorificarea fondului energetic - bun public de interes national -, reglementarea legalã în sine nu relevã nici o contradictie cu art. 44 alin. (3) din Constitutie referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietãtilor afectate de capacitãtile energetice, cu titlu gratuit pe toatã durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formalã si nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, referitor la protectia proprietãtii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza “Mellacher si altii împotriva Austriei”, 1989, o spetã referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza “Sporrong si L.nnroth împotriva Suediei”, 1982, aceeasi Curte a arãtat cã, întrucât autoritãtile nu au trecut la exproprierea imobilelor petitionarilor, acestia puteau sã-si foloseascã bunurile, sã le vândã, sã le lase mostenire, sã le doneze sau sã le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat cã nu se poate asimila situatia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacã dreptul de proprietate a pierdut în substanta sa, el nu a dispãrut.

În ceea ce priveste art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, Curtea constatã cã acesta nu consacrã trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se aflã retele electrice de distributie, ci prevede cã acestea sunt si rãmân în proprietatea publicã a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Asa fiind, reglementarea legalã în cauzã nu relevã nici o contradictie cu alin. (3) al art. 44 din Constitutie, ci, dimpotrivã, este în deplinã concordantã cu art. 136 alin. (2) si (4) din Constitutie, potrivit cãrora proprietatea publicã apartine statului si unitãtilor administrativ-teritoriale si este inalienabilã.

În ceea ce priveste situatia în care terenul necesar pentru înfiintarea si functionarea capacitãtii energetice este proprietatea privatã a unui tert, Curtea retine cã, potrivit art. 20 din lege, solicitantul autorizatiei de înfiintare poate sã initieze procedura legalã de expropriere a terenului, dacã se invocã o cauzã de utilitate publicã, si sã obtinã concesiunea acestuia, în conditiile legii.

Analizând jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect, Curtea Constitutionalã observã cã se lasã statului o marjã mare de apreciere, în functie de nevoia realã a comunitãtii în adoptarea mãsurii de privare de proprietate. În cauza “James si altii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei”, 1986, Curtea Europeanã a statuat cã nu poate fi vorba despre o încãlcare a dispozitiilor Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, dacã privarea de proprietate a fost fãcutã într-un anumit context politic, economic sau social, dacã rãspunde unei “utilitãti publice”, asa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, apartinând chiar si unei categorii mai restrânse de persoane, deci si în situatia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizeazã sau nu profitã ea însãsi de bun. În vederea realizãrii scopului ei legitim, mãsura privativã de proprietate trebuie însã sã pãstreze un echilibru just între exigentele interesului general al comunitãtii si apãrarea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie sã aibã loc în conditiile prevãzute de legea internã, care este necesar sã fie accesibilã, publicã si previzibilã, si sã cuprindã o procedurã clarã de aplicare. Or, în aceastã materie, legea românã respectã exigentele impuse de prevederile Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

În ceea ce priveste critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflati în situatia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiatã.

Curtea constatã cã textele de lege deduse controlului nu contravin nici art. 1 alin. (5) din Constitutie, referitoare la respectarea suprematiei Legii fundamentale si a legilor, în mãsura în care sunt în concordantã cu prevederile constitutionale de referintã, si nici art. 53 alin. (1), dacã se are în vedere cã restrictiile impuse în valorificarea dreptului de proprietate au ca finalitate ocrotirea unui interes general.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicatã, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4) si art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicatã de Ionut Mircea Caloian si Mihaela Alina Caloian în Dosarul nr. 12.794/2002 al Judecãtoriei Buzãu.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 26 februarie 2004.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 82

din 2 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f), precum si ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f), precum si ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Anio Imp Exp” - S.R.L. din Câmpia Turzii în Dosarul nr. 1.674/2003 al Judecãtoriei Turda.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere cã, ulterior sesizãrii Curtii, dispozitiile legale criticate au fost abrogate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenitã inadmisibilã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 1.674/2003, Judecãtoria Turda a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f), precum si ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare. Exceptia a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Anio Imp Exp” - S.R.L. din Câmpia Turzii într-o cauzã de contencios administrativ al cãrei obiect este plângerea formulatã împotriva Procesului-verbal de contraventie seria D nr. 73.684 din 21 februarie 2003, încheiat de Garda Financiarã Cluj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentã, cã prevederile art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) si ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 contravin dispozitiilor art. 14, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 49 si 53 din Constitutie. În acest sens aratã cã, potrivit dispozitiilor legale criticate, în cazul în care o societate a depus documentatia completã pentru autorizare în data de 15 noiembrie 2002, respectând astfel termenul legal de formulare a cererii de autorizare, aceasta a fost pusã în situatia fie de a-si înceta activitatea începând cu data de 16 noiembrie 2002, întrucât nu mai era autorizatã sã desfãsoare activitãti de comercializare a produselor supuse accizãrii, fie de a functiona fãrã autorizatie, “asumându-si riscurile de rigoare, si aceasta în conditiile în care nu a încãlcat nici un text de lege”. Deoarece termenul în care organele competente trebuiau sã emitã autorizatia era de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete, autorul exceptiei considerã cã s-a creat “premisa ca o persoanã juridicã, respectiv persoanele fizice care au calitatea de administratori, sã fie sanctionatã contraventional, respectiv penal, fãrã a fi încãlcat nici un text de lege”. De asemenea, apreciazã cã s-a creat o situatie discriminatorie între diferitele persoane care, desi se supun acelorasi prevederi legale, “au parte de un tratament diferit, putându-se afla în mod arbitrar în afara cadrului stabilit de cadrul normativ criticat”, fapt ce este considerat ca aducând atingere principiilor universalitãtii drepturilor si libertãtilor, consacrat în art. 15 alin. (1) din Constitutie, si celui al egalitãtii cetãtenilor în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si discriminãri, prevãzut în art. 16 alin. (1) din Constitutie. În continuare, sustine cã lipsirea persoanei juridice de capacitatea ei de exercitiu, prin faptul cã autorizatia de a exercita anumite activitãti incluse în obiectul de activitate i-a fost anulatã, desi a respectat obligatiile impuse de lege pentru obtinerea autorizatiei, reprezintã o încãlcare a prevederilor constitutionale ale art. 49 alin. (1) si, pe cale de consecintã, a celor ale art. 41 alin. (2).

Instanta de judecatã considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este întemeiatã. În acest sens aratã cã “pentru rigurozitate legiuitorul ar fi trebuit sã prevadã posibilitatea emiterii unei autorizatii provizorii pentru persoanele juridice ce au depus cererea si actele necesare obtinerii autorizatiei pentru comercializarea bãuturilor alcoolice si tutunului în data de 15 februarie 2002, datã când autorizatiile existente îsi încetau valabilitatea, având în vedere cã termenul pentru emiterea noilor autorizatii este de 60 de zile”. În lipsa unei astfel de solutii legislative, considerã cã “se creeazã premisa sanctionãrii persoanei juridice, desi în fapt nu se face vinovatã de lipsa autorizatiei”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) si ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Ulterior sesizãrii Curtii Constitutionale, acest act normativ a fost abrogat potrivit dispozitiilor art. 297 si art. 298 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Astfel, în conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, potrivit cãrora Curtea Constitutionalã nu se poate pronunta decât asupra dispozitiilor dintr-o lege sau ordonantã în vigoare, exceptia a devenit inadmisibilã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia republicatã, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenitã inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, 32, 36, art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f), precum si ale art. 62 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Anio Imp Exp” - S.R.L. din Câmpia Turzii în Dosarul nr. 1.674/2003 al Judecãtoriei Turda.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 2 martie 2004.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind modificarea si completarea Hotãrârii Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea si notificarea nationalã a laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. I. - Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea si notificarea nationalã a laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Titlul hotãrârii va avea urmãtorul cuprins:

”HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare”

2. Articolul unic va avea urmãtorul cuprins:

“Articol unic. - Se aprobã Normele metodologice privind desemnarea laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.”

3. Titlul anexei va avea urmãtorul cuprins:

“NORME METODOLOGICE

privind desemnarea laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare”

4. Articolul 1 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 1. - Prezentele norme metodologice stabilesc procedura pentru desemnarea laboratoarelor de încercãri, denumite în continuare laboratoare, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor, denumite în continuare organisme.”

5. Articolul 3 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 3. - Poate fi laborator sau organism desemnat orice persoanã juridicã ori entitate din cadrul unei persoane juridice cu sediul în România, care dovedeste cã respectã cerintele prevãzute la art. 14 si 16 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si poate realiza sarcini specifice conform prevederilor reglementãrii tehnice pentru care solicitã desemnarea/notificarea.”

6. Articolul 4 din anexã se abrogã.

7. Alineatul (1) al articolului 5 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 5. - (1) Laboratoarele si organismele pot solicita autoritãtii competente sã fie desemnate în baza prevederilor reglementãrii tehnice specifice care impune interventia unui laborator sau a unui organism desemnat ori, dupã caz, notificat.”

8. Articolul 7 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 7. - Autoritãtile competente emit certificat de recunoastere a laboratorului sau organismului solicitant care a dovedit conformitatea cu cerintele prezentelor norme metodologice si stabilesc sarcinile pe care acesta a demonstrat cã este capabil si competent sã le realizeze. Modelul certificatului de recunoastere este prevãzut în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.”

9. Articolul 8 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 8. - (1) Autoritãtile competente desemneazã prin ordin al ministrului numai laboratoare si organisme pentru care s-au emis certificate de recunoastere.

(2) În cazuri motivate, desemnarea poate fi acordatã pentru o perioadã limitatã; în situatia acordãrii desemnãrii pe termen limitat, autoritatea competentã va decide ulterior privind prelungirea, limitarea sau retragerea desemnãrii.

(3) Ordinul ministrului privind laboratoarele sau organismele desemnate se emite pentru fiecare reglementare tehnicã, cu respectarea prevederilor prevãzute la art. 231 si, dupã caz, la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 608/2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(4) În situatia în care reglementarea tehnicã prevede cerinta de notificare a laboratoarelor si organismelor, notificarea acestora se realizeazã de cãtre autoritãtile competente, cu respectarea procedurii specifice a Uniunii Europene privind notificarea, aplicabilã conditiilor în care se realizeazã notificarea.”

10. Dupã alineatul (4) al articolului 9 din anexã se introduce un nou alineat, alineatul (4¹), cu urmãtorul cuprins:

“(4¹) În situatia în care suspendarea, limitarea sau retragerea desemnãrii priveste un laborator sau organism desemnat care a fost notificat, autoritãtile competente trebuie sã actioneze imediat pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestei decizii si sã informeze statele membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeanã în legãturã cu acest act, respectând procedura aplicabilã a Uniunii Europene.”

11. Alineatul (5) al articolului 9 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“(5) Limitarea, suspendarea sau retragerea desemnãrii si, dupã caz, a notificãrii unui laborator sau organism nu afecteazã rapoartele de încercãri sau certificatele de conformitate emise de cãtre acesta anterior datei la care s-a luat decizia privind limitarea, suspendarea ori retragerea desemnãrii sau notificãrii, pânã când se poate dovedi cã acestea trebuie retrase.”

12. Dupã alineatul (5) al articolului 9 din anexã se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins:

“(6) Retragerea desemnãrii atrage anularea certificatului de recunoastere.”

13. Alineatul (1) al articolului 14 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 14. - (1) În situatia în care în cadrul procesului de supraveghere se constatã neconformitãti în legãturã cu îndeplinirea cerintelor prezentelor norme metodologice, organismul national de acreditare si laboratorul sau organismul în cauzã stabilesc mãsurile necesare si programul pentru eliminarea neconformitãtilor, care se supun avizãrii autoritãtilor competente.”

14. Capitolul III din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“CAPITOLUL III

Mãsuri tranzitorii

Art. 18. - În perioada de tranzitie, pânã la data intrãrii în vigoare a Protocolului la Acordul european privind evaluarea conformitãtii si acceptarea produselor industriale, denumit în continuare PECA, sau pânã la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, pentru domeniile neacoperite de un astfel de protocol autoritãtile competente aprobã prin ordin al ministrului laboratoare si organisme recunoscute conform prevederilor art. 294 alin. (2)-(5) din Legea nr. 608/2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 19. - (1) În situatia în care reglementarea tehnicã prevede, pentru perioada de tranzitie mentionatã la art. 18, înregistrarea laboratorului sau organismului recunoscut în registrul organismelor recunoscute, solicitarea adresatã de cãtre autoritatea competentã Ministerului Economiei si Comertului, pentru alocarea numãrului de identificare, va contine urmãtoarele informatii:

a) denumirea si adresa laboratorului sau organismului, dupã caz;

b) denumirea si numãrul reglementãrii tehnice, precum si numãrul Monitorului Oficial al României, Partea I, si data la care a fost publicatã reglementarea tehnicã;

c) produsele sau grupele de produse care vor fi evaluate;

d) indicarea clarã a procedurii de evaluare sau a sarcinilor în legãturã cu aceasta, care urmeazã sã fie realizatã de cãtre laboratorul sau organismul recunoscut;

e) perioada pentru care se aprobã organismul sau laboratorul recunoscut pentru a opera în domeniul reglementat.

(2) Ministerul Economiei si Comertului va asigura ca în registrul organismelor recunoscute fiecãrui laborator sau organism sã i se aloce un singur numãr de identificare, indiferent de numãrul solicitãrilor formulate si numãrul domeniilor pentru care acesta este aprobat.

(3) Autoritãtile competente care au solicitat si au obtinut numãrul de identificare prevãzut la alin. (2) trebuie sã publice ordinul de aprobare prevãzut la art. 18 cel târziu la 3 luni de la data alocãrii acestui numãr; în situatia nerespectãrii acestei prevederi, Ministerul Economiei si Comertului retrage numãrul de identificare alocat.

Art. 20. - (1) Cerintele si responsabilitãtile pentru mentinerea calitãtii de laborator sau organism recunoscut, aprobat pentru realizarea unor sarcini privind evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate, precum si conditiile si obligatiile în legãturã cu limitarea, suspendarea si retragerea aprobãrii laboratoarelor si organismelor recunoscute sunt cele prevãzute la art. 9 aplicabile laboratoarelor si organismelor desemnate, cu exceptia celor prevãzute la art. 9 alin. (4).

(2) În cazul limitãrii, suspendãrii sau retragerii aprobãrii unui laborator sau organism înregistrat în registrul organismelor recunoscute, autoritãtile competente trebuie sã informeze Ministerul Economiei si Comertului cu privire la mãsura luatã, motivând decizia, în termen de 5 zile lucrãtoare de la data emiterii acesteia.

(3) Numãrul de identificare alocat laboratorului sau organismului a cãrui aprobare a fost retrasã nu va fi alocat unui alt laborator sau organism.

Art. 21. - Supravegherea laboratoarelor si organismelor recunoscute, aprobate conform prevederilor art. 18, se realizeazã cu respectarea prevederilor aplicabile pentru activitatea de supraveghere a laboratoarelor si organismelor desemnate.

Art. 22. - (1) La data intrãrii în vigoare a PECA, care include domenii reglementate în care au fost aprobate laboratoare si/sau organisme recunoscute sau la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, în situatia în care un astfel de protocol nu a fost încheiat, ordinele prevãzute la art. 18 se abrogã; abrogarea acestor ordine nu atrage anularea certificatelor de recunoastere emise în baza prevederilor prezentelor norme.

(2) Laboratoarele si organismele recunoscute si aprobate pânã la termenele prevãzute la alin. (1) pot face obiectul desemnãrii si, dupã caz, al notificãrii conform cerintelor reglementãrilor tehnice. Rezultatele evaluãrilor pe care s-a bazat decizia privind aprobarea acestor laboratoare si organisme sunt recunoscute.”

15. Articolul 23 din anexã va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 23. - (1) Pentru evaluarea solicitãrii, acordarea, limitarea, suspendarea si retragerea desemnãrii laboratoarelor sau organismelor, autoritãtile competente constituie comisii de recunoastere care îsi desfãsoarã activitatea în baza prevederilor prezentelor norme metodologice si ale propriului regulament de organizare si functionare.

(2) Componenta comisiilor de recunoastere, precum si regulamentele de organizare si functionare prevãzute la alin. (1) se aprobã prin ordin al conducãtorului autoritãtii competente.

(3) Comisia de recunoastere verificã documentele prevãzute la art. 5 alin. (3) si ia decizia de acceptare sau de respingere a solicitãrii de desemnare ori, dupã caz, de limitare, suspendare sau retragere a desemnãrii; rezultatul motivat al deciziei se consemneazã într-un registru unic gestionat de comisie.

(4) La solicitarea autoritãtii competente, unul sau mai multi membri ai comisiei de recunoastere participã, în cadrul echipelor de evaluare ale organismului national de acreditare, la evaluarea si supravegherea laboratoarelor si organismelor.”

16. Dupã articolul 24 din anexã se introduce un nou articol, articolul 241, cu urmãtorul cuprins:

“Art. 241. - În vederea realizãrii sarcinilor ce-i revin conform prevederilor prezentelor norme metodologice, organismul national de acreditare elaboreazã proceduri, regulamente si instructiuni ce se avizeazã de cãtre comisiile de recunoastere, în functie de domeniu.”

17. Anexele nr. 1 si 2 la normele metodologice se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2 la prezenta hotãrâre.

Art. II. - Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002, cu modificãrile si completãrile aduse prin prezenta hotãrâre, va fi republicatã, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul economiei si comertului,

Dan Ioan Popescu

Ministrul muncii, solidaritãtii sociale si familiei,

Elena Dumitru

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul sãnãtãtii,

Ovidiu Brînzan

Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

Dan Nica

Bucuresti, 4 martie 2004.

Nr. 298.

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la normele metodologice)

Modelul cererii de desemnare

Laboratorul/organismul ....................... (denumirea completã, adresa, telefon/fax,

e-mail, cod unic de înregistrare, nr. de ordine în registrul comertului)

CERERE DE DESEMNAR E

Laboratorul/organismul 2) ..............., având sediul în 3) .................., reprezentat prin director/presedinte 4) ....................., în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Normele metodologice privind desemnarea laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale 5) ........................., solicitã Ministerului 6) ............................. sã fie evaluat în vederea desemnãrii, în scopul de a realiza testarea/evaluarea conformitãtii pentru grupa de produse 7) ....................... prin 8) ........................ .

Anexãm prezentei cereri urmãtoarele documente 9) ................................:

……

……

……

Directorul/presedintele 10)

laboratorului/organismului

....................................

---

1) Numãrul/data de înregistrare de cãtre autoritatea competentã.

2) Denumirea completã a laboratorului sau organismului.

3) Adresa completã, codul postal.

4) Numele si prenumele.

5) Articolul, numãrul si denumirea completã a reglementãrii tehnice în baza prevederilor cãreia se realizeazã evaluarea.

6) Denumirea completã a autoritãtii competente responsabile cu reglementãrile domeniului în care se solicitã evaluarea si desemnarea.

7) Denumirea si codul produselor sau grupelor de produse ce fac obiectul evaluãrii, asociate activitãtilor CAEN.

8) Denumirea încercãrilor sau procedurii de evaluare a conformitãtii produselor ce fac obiectul evaluãrii.

9) Documentele necesare conform prevederilor art. 5 alin. (3) din normele metodologice.

10) Numele, prenumele, semnãtura si stampila laboratorului sau organismului.

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la normele metodologice)

Modelul certificatului de recunoastere

Ministerul 1) ....................

Comisia de recunoastere ............................

CERTIFICAT DE RECUNOASTERE

Nr. ............. /data emiterii ...................

În aplicarea prevederilor art. 7 din Normele metodologice privind desemnarea laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si de inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ca urmare a cererii de desemnare cu nr. .../..., se emite prezentul certificat de recunoastere, prin care se atestã cã laboratorul/organismul2) ......................., cu sediul în3) ......................., respectã cerintele minime prevãzute la art. 14 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si are competenta, capacitatea si aptitudinea de a realiza sarcinile specifice privind testarea/evaluarea conformitãtii produselor prin4) pentru produsele sau grupa de produse5) ......................., conform prevederilor6) ........................ .

La data retragerii desemnãrii laboratorului/organismului prezentul certificat se anuleazã.

Presedintele 7)

comisiei de recunoastere

..........................................

---

1) Denumirea completã a autoritãtii competente responsabile cu reglementarea domeniului în care s-au solicitat evaluarea si desemnarea.

2) Denumirea completã a laboratorului sau organismului.

3) Adresa completã, codul postal.

4) Denumirea testãrilor/procedurii de evaluare a conformitãtii produselor.

5) Denumirea si codul produselor sau grupei de produse asociate activitãtilor CAEN.

6) Articolul, numãrul si denumirea completã a reglementãrii tehnice în baza prevederilor cãreia se realizeazã testarea/evaluarea conformitãtii produselor sau grupei de produse.

7) Numele, prenumele, semnãtura si stampila autoritãtii competente.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind trecerea unui teren din proprietatea publicã a statului si din administrarea Ministerului Apãrãrii Nationale în proprietatea publicã a municipiului Buzãu si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Buzãu, judetul Buzãu

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã trecerea unui teren, situat în municipiul Buzãu, judetul Buzãu, identificat potrivit anexei care face parte din prezenta hotãrâre, din proprietatea publicã a statului si din administrarea Ministerului Apãrãrii Nationale în proprietatea publicã a municipiului Buzãu si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Buzãu, judetul Buzãu.

Art. 2. - Predarea-preluarea terenului prevãzut la art. 1 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministrul delegat pentru administratia publicã,

Gabriel Oprea

Ministrul apãrãrii nationale,

Ioan Mircea Pascu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 4 martie 2004.

Nr. 299.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenului care trece din proprietatea publicã a statului si din administrarea Ministerului Apãrãrii Nationale în proprietatea publicã a municipiului Buzãu si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Buzãu, judetul Buzãu

Locul unde este situat terenul	Persoana juridicã de la care se transmite terenul	Persoana juridicã la care se transmite terenul	Caracteristicile tehnice ale terenului	Codul de clasificare din inventarul bunurilor aflate în administrarea M.Ap.N. care alcãtuiesc domeniul public al statului, conform Hotãrârii Guvernului nr. 45/2003
Municipiul Buzãu	Statul român - din administrarea Ministerului Apãrãrii Nationale	Municipiul Buzãu - în administrarea Consiliului Local al Municipiului Buzãu	Suprafata totalã a terenului = 999 m 2 Dimensiuni: 37 x 27 m	Nr. M.F.P. - 106.968 Cod - 8.29.09 Imobil - 830

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Acordului comercial dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Kenya, semnat la Nairobi la 17 octombrie 2003

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Se aprobã Acordul comercial dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Kenya, semnat la Nairobi la 17 octombrie 2003.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul economiei si comertului,

Dan Ioan Popescu

Ministrul delegat pentru comert,

Eugen Dijmãrescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 4 martie 2004.

Nr. 304.

ACORD COMERCIAL

între Guvernul României si Guvernul Republicii Kenya

Guvernul României si Guvernul Republicii Kenya, denumite în continuare pãrti contractante,

în dorinta de a promova si de a extinde comertul si cooperarea economicã dintre statele lor în conditii reciproc avantajoase,

având în vedere drepturile si obligatiile lor internationale, inclusiv drepturile si obligatiile lor ce decurg din statutul ambelor pãrti contractante, de membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului,

considerând cã extinderea relatiilor comerciale dintre pãrtile contractante va contribui la dezvoltarea economicã pe baze reciproc avantajoase,

au convenit urmãtoarele:

ARTICOLUL 1

În conformitate cu acest acord si cu legile si reglementãrile nationale ale celor douã state, pãrtile contractante vor lua toate mãsurile necesare pentru a facilita, întãri si diversifica comertul reciproc, atât în ceea ce priveste exporturile traditionale, cât si cele potentiale, inclusiv în scopul realizãrii unei cresteri sustinute a schimburilor comerciale reciproc avantajoase.

ARTICOLUL 2

Pentru realizarea obiectivelor prevãzute la art. 1 al acestui acord, cele douã pãrti contractante vor încuraja si facilita:

a) negocierea si încheierea contractelor comerciale între persoanele juridice din cele douã state, autorizate conform legislatiei lor nationale sã efectueze acte de comert;

b) schimbul de reprezentanti, grupuri si delegatii comerciale si tehnice dintre cele douã state;

c) organizarea si participarea la târguri si expozitii comerciale si la alte activitãti promotionale din domeniul comertului si tehnologiei în fiecare din cele douã state, de cãtre persoanele fizice si/sau juridice ale celuilalt stat.

ARTICOLUL 3

Comertul între cele douã pãrti contractante se va efectua în baza principiilor tratamentului natiunii celei mai favorizate si a altor drepturi si obligatii decurgând din statutul lor de membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului sau din acorduri negociate în cadrul acesteia.

Pãrtile contractante convin cã tratamentul natiunii celei mai favorizate nu se va aplica avantajelor si privilegiilor pe care numai una dintre ele le-a acordat sau pe care le va acorda:

- statelor vecine în vederea facilitãrii comertului de frontierã;

- statelor care sunt membre la o zonã de liber schimb, uniune vamalã, uniune economicã sau orice alt acord preferential la care este sau va deveni asociatã sau membrã si care îndeplinesc criteriile recunoscute în cadrul acordurilor Organizatiei Mondiale a Comertului;

- mãrfurilor importate în cadrul programelor de ajutorare acordate de cãtre statele terte sau institutii si/sau organizatii internationale.

ARTICOLUL 4

Pãrtile contractante vor lua mãsuri pentru a asigura o protectie adecvatã si efectivã a brevetelor, mãrcilor de fabricã, comert si servicii, drepturilor de autor si topografiilor de circuite integrate, care sunt drepturi de proprietate intelectualã ale persoanelor fizice si juridice autorizate ale celeilalte pãrti contractante, în conformitate cu legislatia specificã în vigoare în fiecare stat, tinând seama de obligatiile lor în cadrul acordurilor internationale privind proprietatea intelectualã.

ARTICOLUL 5

În scopul stimulãrii schimburilor comerciale reciproce, pãrtile contractante îsi vor acorda reciproc, în conformitate cu legislatia lor nationalã, scutirea de taxe vamale pentru urmãtoarele bunuri:

a) mostre fãrã valoare comercialã, materiale publicitare, de reclamã si documentare, cu respectarea urmãtoarelor conditii:

- sã fie trimise de expeditor cãtre destinatar fãrã nici un fel de obligatii de platã;

- sã nu facã obiectul unor comercializãri ulterioare;

- sã nu fie utilizate pentru prestatii cãtre terti aducãtoare de venituri;

- sã fie cuprinse în patrimoniul persoanei fizice si/sau juridice si înregistrate în evidenta contabilã proprie;

b) bunurile reparate în strãinãtate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzãtoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garantie.

Bunurile scutite de taxe vamale pot fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. La schimbarea destinatiei bunurilor, importatorii sunt obligati sã îndeplineascã formalitãtile legale privind importul mãrfurilor si sã achite taxele vamale de import.

ARTICOLUL 6

Comertul bilateral se va efectua pe baza contractelor comerciale încheiate de cãtre persoanele fizice si/sau juridice autorizate conform legislatiei lor nationale sã efectueze acte de comert.

ARTICOLUL 7

Toate valorile contractelor/facturilor si plãtile decurgând din schimburile comerciale si cooperarea economicã dintre pãrtile contractante vor fi exprimate si, respectiv, efectuate în moneda liber convertibilã reciproc acceptabilã, cu respectarea reglementãrilor valutare în vigoare în fiecare stat, în momentul efectuãrii plãtilor.

ARTICOLUL 8

Toate diferendele care pot apãrea între pãrtile contractante, fie de interpretare, fie de aplicare a acestui acord, vor fi solutionate prin negocieri între pãrtile contractante sau vor fi examinate în cadrul Comisiei mixte guvernamentale româno-kenyene de cooperare economicã si tehnicã (denumitã în continuare Comisia mixtã).

ARTICOLUL 9

Pentru facilitarea dezvoltãrii comertului bilateral si a relatiilor economice si pentru gãsirea de solutii la problemele ce ar putea sã aparã pe parcursul evolutiei acestor relatii între cele douã state, pãrtile contractante sunt de acord sã încurajeze si sã dezvolte un dialog strâns si constructiv prin:

a) contacte corespunzãtoare ale misiunilor comerciale dintre Guverne si reprezentantii comerciali din ambele state;

b) întâlniri periodice ale reprezentantilor Guvernului, inclusiv sesiuni ale Comisiei mixte.

ARTICOLUL 10

Pãrtile contractante vor încuraja constituirea de societãti comerciale cu capital mixt, birouri tehnico-comerciale, unitãti de service si asistentã tehnicã, depozite, în conformitate cu legislatia lor nationalã.

ARTICOLUL 11

Comisia mixtã, înfiintatã în baza Acordului comercial dintre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Republicii Kenya, semnat la Nairobi la 18 februarie 1983, îsi va continua activitatea si dupã încetarea valabilitãtii acordului respectiv.

Prin prezentul acord pãrtile convin sã examineze în cadrul sesiunilor Comisiei mixte aspectele legate de schimburile comerciale bilaterale.

Comisia mixtã va face propuneri si recomandãri pentru încurajarea si sprijinirea realizãrii în acest domeniu de operatiuni comerciale de interes reciproc între comerciantii din cele douã tãri.

ARTICOLUL 12

Prevederile prezentului acord nu vor limita dreptul fiecãrei pãrti contractante de a aplica interdictiile sau restrictiile de orice fel care au ca scop protejarea:

a) intereselor sale esentiale de securitate;

b) sãnãtãtii publice sau prevenirea bolilor la animale si la plante;

c) mediului înconjurãtor;

d) moralitãtii publice;

e) bogãtiilor nationale cu valoare artisticã, istoricã si arheologicã;

f) resurselor epuizabile.

ARTICOLUL 13

Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care cele douã pãrti contractante si-au comunicat reciproc cã procedurile legale pentru intrarea în vigoare a acestuia au fost îndeplinite si va rãmâne în vigoare pentru o perioadã initialã de 5 ani, dupã care se va prelungi automat, pe perioade succesive de un an, dacã nici una dintre pãrtile contractante nu notificã celeilalte în scris, pe cale diplomaticã, cu 90 de zile înainte, intentia sa privind încetarea valabilitãtii acordului.

ARTICOLUL 14

În cazul încetãrii valabilitãtii prezentului acord conform art. 13, prevederile sale vor continua sã se aplice obligatiilor contractuale neîndeplinite, asumate în perioada de valabilitate a acestui acord, pânã la executarea lor.

La data intrãrii în vigoare a acestui acord îsi înceteazã valabilitatea Acordul comercial dintre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Republicii Kenya, semnat la Nairobi la 18 februarie 1983.

Cu toate acestea, dispozitiile acordului respectiv vor continua sã se aplice si dupã expirarea valabilitãtii sale pentru toate contractele sau angajamentele încheiate în baza sa, dar neexecutate, pânã la realizarea lor integralã.

Semnat la Nairobi la 17 octombrie 2003, în câte douã exemplare originale, fiecare în limbile românã si englezã, toate textele fiind egal autentice.

În caz de divergentã de interpretare, textul în limba englezã va prevala.

Pentru Guvernul României, Adrian Mitu, subsecretar de stat Ministerul Economiei si Comertului

Pentru Guvernul Republicii Kenya, Hon. Dr. Mukhisa Kituyi, M.P., ministru Ministerul Comertului si Industriei

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

ORDIN

pentru înlocuirea anexei la Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 44/2003 privind aprobarea Listei organismelor recunoscute care efectueazã evaluarea conformitãtii ascensoarelor

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) si ale art. 19 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã a ascensoarelor,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, cu modificãrile ulterioare,

ministrul economiei si comertului emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Anexa la Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 44/2003 privind aprobarea Listei organismelor recunoscute care efectueazã evaluarea conformitãtii ascensoarelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 30 iulie 2003, se înlocuieste cu anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul economiei si comertului,

Andrei Grigorescu,

secretar de stat

Bucuresti, 11 martie 2004.

Nr. 140.

ANEXÃ

LISTA

organismelor recunoscute care efectueazã evaluarea conformitãtii ascensoarelor

Denumirea si adresa organismului	Nr. de identificare în Registrul organismelor recunoscute	Produsul/grupa de produse care va fi evaluat/evaluatã	Procedura de evaluare/ sarcini specifice	Hotãrârea Guvernului nr. 439/2003, art. 8
ISCIR CERT din cadrul Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR), str. Sf. Elefterie nr. 47-49, sectorul 1, Bucuresti	02	Ascensoare si scãri mecanice	- examinare CE de tip - inspectia finalã - asigurarea calitãtii produsului pentru ascensoare - asigurarea calitãtii productiei - asigurarea totalã a calitãtii ascensoarelor	anexa nr. 4 lit. B anexa nr. 8 anexa nr. 9 anexa nr. 10 anexa nr. 11
		Componente de securitate	- examinare CE de tip - conformitatea cu tipul suplimentat cu verificãri - asigurarea calitãtii produsului - asigurarea totalã a calitãtii	anexa nr. 4 lit. A anexa nr. 5 anexa nr. 6 anexa nr. 7
Societatea Românã pentru Asigurarea Calitãtii (SRAC), str. Theodor Burada nr. 6, sectorul 1, Bucuresti	03	Ascensoare si scãri mecanice	- asigurarea calitãtii produsului pentru ascensoare - asigurarea calitãtii productiei - asigurarea totalã a calitãtii ascensoarelor	anexa nr. 9 anexa nr. 10 anexa nr. 11
		Componente de securitate	- asigurarea calitãtii produsului - asigurarea totalã a calitãtii	- asigurarea calitãtii produsului - asigurarea totalã a calitãtii

NOTÃ:

Aprobarea pentru SRAC este valabilã pânã la data de 31 decembrie 2004, datã pânã la care SRAC va fi reevaluat.