MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 1.043         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 11 noiembrie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

450. - Lege privind ratificarea Conventiei dintre România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Ottawa la 8 aprilie 2004

 

Conventie între România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital

 

852. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Conventiei dintre România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Ottawa la 8 aprilie 2004

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea Conventiei dintre România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Ottawa la 8 aprilie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Conventia dintre România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Ottawa la 8 aprilie 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 1 noiembrie 2004.

Nr. 450.

 

CONVENTIE

între România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital

 

România si Canada, dorind să încheie o conventie pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Persoane vizate

 

Prezenta conventie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

 

ARTICOLUL 2

Impozite vizate

 

1. Prezenta conventie se aplică impozitelor pe venit si pe capital stabilite în numele unui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit si pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câstigurile provenite din înstrăinarea proprietătii mobiliare sau imobiliare, precum si impozitele asupra cresterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Conventia sunt în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe venitul agricol, denumite în continuare impozit român; si

b) în cazul Canadei, impozitele percepute de către Guvernul Canadei în conformitate cu Legea impozitului pe venit,

denumite în continuare impozit canadian.

4. Prezenta conventie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esentă similare, care sunt stabilite după data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritătile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

 

ARTICOLUL 3

Definitii generale

 

1. În sensul prezentei conventii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant si celălalt stat contractant înseamnă România sau Canada, după cum cere contextul;

b) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială si spatiul aerian de deasupra teritoriului si mării teritoriale asupra cărora România îsi exercită suveranitatea, precum si zona contiguă si platoul continental si zona economică exclusivă asupra cărora România îsi exercită, în conformitate cu legislatia sa si potrivit normelor si principiilor dreptului international, drepturile suverane si jurisdictia;

c) termenul Canada, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul Canadei, inclusiv:

(i) orice zonă dincolo de marea teritorială a Canadei, care, în conformitate cu legislatia internatională si cu legile Canadei, este o zonă cu privire la care Canada poate exercita drepturi cu privire la fundul mării si subsolul si resursele naturale ale acestora; si

(ii) marea si spatiul aerian de deasupra fiecărei zone mentionate la clauza (i);

d) termenul persoană include o persoană fizică, un trust, o societate, o asociere de persoane si orice altă grupare de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant si întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant si o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul national înseamnă:

(i) orice persoană fizică având cetătenia unui stat contractant; si

(ii) orice persoană juridică, asociere de persoane sau asociatie având statutul în conformitate cu legislatia în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia transport international înseamnă orice călătorie efectuată de o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant pentru a transporta pasageri ori bunuri, cu exceptia cazului când scopul principal al călătoriei este de a transporta pasageri sau bunuri între locuri din celălalt stat contractant;

ii) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finantelor publice sau reprezentantul autorizat al acestuia; si

(ii) în cazul Canadei, ministrul veniturilor nationale sau reprezentantul autorizat al acestuia.

2. În ceea ce priveste aplicarea prezentei conventii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, întelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislatiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta conventie se aplică, orice înteles dat de legislatia fiscală aplicabilă în acest stat prevalând asupra întelesului dat termenului de alte legi ale acestui stat.

 

ARTICOLUL 4

Rezident

 

1. În sensul prezentei conventii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă:

a) orice persoană care, potrivit legislatiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidentei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară, dar nu include orice persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că obtine venituri din surse situate în acest stat; si

b) acest stat sau orice unitate administrativ-teritorială a acestuia, în cazul României, sau o subdiviziune politică ori o autoritate locală a acestuia, în cazul Canadei, sau orice agentie sau institutie a acestui stat, unitate, subdiviziune ori autoritate, după caz.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul persoanei fizice se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuintă permanentă la dispozitia sa si dacă dispune de o locuintă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale si economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuintă permanentă la dispozitia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieste în mod obisnuit;

c) dacă această persoană locuieste în mod obisnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui national este;

d) dacă această persoană este national al ambelor state sau nu este national al nici unuia dintre ele, autoritătile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autoritătile competente ale statelor contractante se vor strădui de comun acord să rezolve problema si să determine modul de aplicare a prezentei conventii pentru această persoană. În absenta unui astfel de acord, această persoană nu va fi îndreptătită să solicite orice reducere sau scutire de la impozitele prevăzute în conventie.

 

ARTICOLUL 5

Sediul permanent

 

1. În sensul prezentei conventii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îsi desfăsoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un magazin;

f) un atelier; si

g) o mină, un put petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de explorare ori de exploatare a resurselor naturale.

3. Un santier de constructii sau un proiect de constructii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalatii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri apartinând întreprinderii;

b) mentinerea unui stoc de produse sau de mărfuri apartinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;

c) mentinerea unui stoc de produse sau de mărfuri apartinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) mentinerea unui stoc de produse sau de mărfuri apartinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial ori în cadrul unor expozitii organizate temporar si ocazional si care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expozitie;

e) mentinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori colectării de informatii pentru întreprindere;

f) mentinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăsurării pentru întreprindere a oricărei alte activităti cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) mentinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinatie de activităti mentionate în subparagrafele a)-f), cu conditia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinatie să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 si 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - actionează în numele unei întreprinderi si are si exercită în mod obisnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinta oricăror activităti pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activitătile acestei persoane sunt limitate la cele mentionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate în cadrul unui loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, o întreprindere de asigurare, cu exceptia celor de reasigurare, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă colectează prime pe teritoriul celuilalt stat sau dacă asigură riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îsi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu conditia ca aceste persoane să actioneze în cadrul activitătii lor obisnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îsi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăti un sediu permanent al celeilalte.

 

ARTICOLUL 6

Venituri din proprietăti imobiliare

 

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăti imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. În sensul prezentei conventii, expresia proprietăti imobiliare are întelesul care este atribuit de legislatia referitoare la impozite a statului contractant în care proprietătile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietătii imobiliare, inventarul viu si echipamentul utilizat în agricultură si exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietătilor imobiliare si drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor si a altor resurse naturale; navele si aeronavele nu sunt considerate proprietăti imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obtinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietătii imobiliare si a veniturilor din înstrăinarea unei asemenea proprietăti.

4. Prevederile paragrafelor 1 si 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăti imobiliare ale unei întreprinderi si veniturilor din proprietăti imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

 

ARTICOLUL 7

Profiturile întreprinderii

 

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă si separată, exercitând activităti identice sau similare, în conditii identice sau similare si tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărei sediu permanent este si cu toate celelalte persoane.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restrictiilor prevăzute de legislatia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obisnuieste ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părti componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartitia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totusi aceea prin care rezultatul obtinut să fie în concordantă cu principiile enuntate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeasi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice si suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei conventii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

 

ARTICOLUL 8

Transporturi internationale

 

1. Profiturile obtinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic international a navelorsau aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile art. 7, profiturile obtinute de o întreprindere a unui stat contractant dintr-o călătorie efectuată de o navă sau aeronavă când scopul principal al călătoriei este de a transporta pasageri sau bunuri între locuri din celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

3. Prevederile paragrafelor 1 si 2 se aplică, de asemenea, profiturilor obtinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agentie internatională de transporturi.

4. În sensul acestui articol:

a) termenul profituri include:

(i) încasările brute si veniturile obtinute direct din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic international; si

(ii) dobânda care este legată de exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic international; si

b) expresia exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic international de o întreprindere include:

(i) navlosirea sau închirierea navelor ori aeronavelor;

(ii) închirierea containerelor si a echipamentelor legate de acestea de către acea întreprindere, dacă navlosirea sau închirierea este legată de exploatarea de către acea întreprindere a navelor sau aeronavelor în trafic international.

 

ARTICOLUL 9

Întreprinderi asociate

 

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleasi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant si a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant si, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relatiile lor financiare sau comerciale de conditii acceptate ori impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste conditii ar fi fost obtinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obtinute în fapt datorită acestor conditii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi si impuse în consecintă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi apartinând acelui stat si impune în consecintă profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat si profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat mentionat, dacă conditiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei conventii si, dacă este necesar, autoritătile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

3. Un stat contractant nu va schimba profitul unei întreprinderi, în situatiile la care se face referire în paragraful 1, după expirarea perioadei de prescriptie prevăzute în legislatia internă si în nici un caz după 5 ani de la sfârsitul anului în care profitul care ar fi supus unor astfel de schimbări ar fi fost atribuit acestei întreprinderi, dacă nu ar fi existat conditiile la care se face referire în paragraful 1.

4. Prevederile paragrafelor 2 si 3 nu se aplică în caz de fraudă, omisiune intentionată sau neglijentă.

 

ARTICOLUL 10

Dividende

 

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totusi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende si potrivit legislatiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăsi:

a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care controlează direct sau indirect cel putin 10% din puterea de vot a societătii plătitoare de dividende, cu exceptia dividendelor plătite de o corporatie de investitii detinută de un nerezident si care este rezidentă în Canada;

b) 15% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societătii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din actiuni, din actiuni si din drepturi de folosintă, din părti miniere, din părti de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creantă, din participarea la profituri, precum si veniturile care sunt supuse aceluiasi regim de impunere ca veniturile din actiuni de către legislatia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 si 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăsoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăsoară în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar detinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situatie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu exceptia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când detinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societătii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

6. Nici o prevedere a acestei conventii nu va fi interpretată ca împiedicând un stat contractant să perceapă, asupra câstigurilor unei societăti care sunt atribuibile unui sediu permanent din acest stat sau asupra câstigurilor atribuibile înstrăinării proprietătii imobiliare situate în acel stat ale unei societăti care desfăsoară activitate în domeniul proprietătilor imobiliare, un impozit care se adaugă la impozitul care ar fi aplicabil asupra câstigurilor unei societăti care este un national al acelui stat, cu conditia ca impozitul aditional astfel stabilit să nu depăsească 5% din suma unor astfel de câstiguri care nu au fost supuse unui impozit aditional în anii fiscali precedenti. În sensul acestei prevederi, expresia câstiguri înseamnă câstigurile atribuibile înstrăinării unei astfel de proprietăti imobiliare situate într-un stat contractant, care pot fi impuse în acel stat, conform prevederilor art. 6 sau paragrafului 1 al art. 13, si profiturile, inclusiv câstigurile atribuibile unui sediu permanent dintr-un stat contractant într-un an si în anii anteriori, după deducerea din acestea a tuturor impozitelor, altele decât impozitul aditional vizat în prezentul paragraf, percepute asupra unor asemenea profituri în acel stat.

 

ARTICOLUL 11

Dobânzi

 

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant si plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totusi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin si potrivit legislatiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăsi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2:

a) dobânzile provenind dintr-un stat contractant si plătite în legătură cu o creantă a guvernului celuilalt stat sau a unitătii administrativ-teritoriale a acestuia, în cazul României, ori a subdiviziunii politice sau a autoritătii locale a acestuia, în cazul Canadei, sunt impuse numai în celălalt stat dacă dobânda este obtinută efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant;

b) dobânzile provenind din România si plătite unui rezident al Canadei sunt impozabile numai în Canada dacă sunt plătite în legătură cu un împrumut acordat, garantat sau asigurat ori cu un credit oferit, garantat sau asigurat de institutia denumită Dezvoltarea Exportului Canadian;

c) dobânzile provenind din Canada si plătite unui rezident al României sunt impozabile numai în România dacă sunt plătite în legătură cu un împrumut acordat, garantat sau asigurat ori cu un credit oferit, garantat sau asigurat de Banca de Export-Import a României - S.A. (EXIMBANK).

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creantă de orice natură însotite sau nu de garantii ipotecare si, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creantă sau obligatiuni, inclusiv primele si premiile legate de asemenea efecte, titluri de creantă sau obligatiuni, precum si veniturile care sunt supuse aceluiasi tratament fiscal ca veniturile din împrumuturi bănesti de către legislatia statului de unde provin veniturile. Totusi, termenul dobândă nu include venitul la care se face referire în art. 8 sau în art. 10.

5. Prevederile paragrafelor 1 si 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăsoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situatie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat.

Totusi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi si aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

7. Când, datorită relatiilor speciale existente între debitor si beneficiarul efectiv sau între ambii si o altă persoană, suma dobânzilor, tinându-se seama de creanta pentru care sunt plătite, depăseste suma care s-ar fi convenit între debitor si beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relatii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă mentionată. În acest caz, partea excedentară a plătilor este impozabilă potrivit legislatiei fiecărui stat contractant, tinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei

conventii.

 

ARTICOLUL 12

Redevente

 

1. Redeventele provenind dintr-un stat contractant si plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totusi, aceste redevente sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin si potrivit legislatiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redeventelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăsi:

a) 5% din suma brută a redeventelor, dacă acestea reprezintă:

(i) drepturi de autor si alte asemenea plăti legate de producerea sau reproducerea oricăror opere literare, dramatice, muzicale ori artistice (dar nu includ redeventele legate de filme de cinematograf si nici redevente legate de operele care sunt înregistrate pe film sau benzi video ori alte mijloace de reproducere utilizate pentru emisiunile televizate); sau

(ii) redevente pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza un software sau orice patent ori pentru informatii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau stiintific (dar nu includ redeventele furnizate în legătură cu un contract de închiriere sau franciză);

b) 10% din suma brută a redeventelor în celelalte cazuri.

3. Termenul redevente folosit în prezentul articol înseamnă plăti de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor, patent, marcă de comert, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu ori altă proprietate intangibilă sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau stiintific ori pentru informatii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau stiintific si include plăti de orice natură în legătură cu filmele de cinematograf si cu operele înregistrate pe filme, casete video sau alte mijloace de reproducere utilizate în televiziune.

4. Prevederile paragrafelor 1 si 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redeventelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăsoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redeventele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redeventele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau  bază fixă. În această situatie se aplică prevederile art. 7sau ale art. 14, după caz.

5. Redeventele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestuia.

Totusi, când plătitorul redeventelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligatia de a plăti redeventele si acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevente se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

6. Când, datorită relatiilor speciale existente între plătitorul si beneficiarul efectiv sau între ambii si o altă persoană, suma redeventelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul ori informatia pentru care sunt plătite, depăseste suma care ar fi fost convenită între plătitor si beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relatii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă mentionată.

În acest caz, partea excedentară a plătilor este impozabilă potrivit legislatiei fiecărui stat contractant, tinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 13

Câstiguri de capital

 

1. Câstigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietătii imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Câstigurile provenind din înstrăinarea proprietătii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are sau l-a avut în celălalt stat contractant ori a proprietătii mobiliare tinând de o bază fixă de care dispune sau a dispus un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câstigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

3. Câstigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic international ori a proprietătilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.

4. Câstigurile obtinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea:

a) actiunilor a căror valoare constă în principal din proprietăti imobiliare situate în celălalt stat; sau

b) unei participări într-o asociere de persoane sau trust, a cărei valoare constă în principal din proprietatea imobiliară situată în celălalt stat, pot fi impuse în celălalt stat. În sensul acestui paragraf, expresia proprietăti imobiliare nu include nici o proprietate, alta decât proprietatea închiriată, în care este desfăsurată activitatea de afaceri a unei societăti, asocieri de persoane sau trust.

5. Câstigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăti, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

6. Prevederile paragrafului 5 nu afectează dreptul unui stat contractant de a percepe, potrivit propriei sale legislatii, un impozit pe câstigurile din înstrăinarea oricărei proprietăti dobândite de o persoană fizică care este rezidentă a celuilalt stat contractant si care la un moment dat, în cursul a 5 ani imediat anteriori înstrăinării proprietătii, a fost rezidentă a primului stat mentionat.

7. Când o persoană fizică încetează să fie rezidentă a unui stat contractant si imediat devine rezidentă a celuilalt stat contractant, dar din punct de vedere fiscal în primul stat mentionat este impozitată pentru înstrăinarea unei proprietăti, aceasta poate opta să fie tratată în celălalt stat din punct de vedere fiscal ca si când imediat anterior de a deveni rezident al celuilalt stat a vândut si a cumpărat din nou proprietatea pentru o sumă egală cu valoarea corectă de piată la acea dată.

 

ARTICOLUL 14

Profesii independente

 

1. Veniturile realizate de o persoană fizică care este rezident al unui stat contractant din exercitarea unor profesii independente sau a altor servicii similare cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care aceasta dispune de o bază fixă la dispozitia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării serviciilor sale. Dacă persoana fizică dispune sau a dispus de o astfel de bază fixă, venitul poate fi impus în celălalt stat, dar numai acea parte care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitătile independente cu caracter stiintific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum si exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist si contabil.

 

ARTICOLUL 15

Profesii dependente

 

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 si 19, salariile si alte remuneratii obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneratiile primite sunt impozabile în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneratiile obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat mentionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăsesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârsind în anul calendaristic vizat; si

b) remuneratiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează si care nu este rezidentă a celuilalt stat; si

c) remuneratiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneratiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic international de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care remuneratia este obtinută de un rezident al celuilalt stat contractant.

 

ARTICOLUL 16

Remuneratiile membrilor consiliului de administratie

 

Remuneratiile si alte plăti similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administratie sau al unui organ similar al unei societăti care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

 

ARTICOLUL 17

Artisti si sportivi

 

1. Independent de prevederile art. 14 si 15, veniturile obtinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artistii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitătile lui personale desfăsurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitătile personale desfăsurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 si 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitătile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 si 2, veniturile obtinute din activitătile mentionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante si care nu sunt exercitate în scopul de a obtine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităti.

 

ARTICOLUL 18

Pensii

 

1. Pensiile, inclusiv sumele primite din asigurările sociale, provenind dintr-un stat contractant si plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celălalt stat.

2. Pensiile, inclusiv sumele din asigurări sociale, provenind dintr-un stat contractant si plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în statul din care provin si potrivit legislatiei acelui stat, dar în cazul sumelor periodice impozitul astfel stabilit nu va depăsi 15% din suma brută a plătilor periodice plătite unui beneficiar în anul calendaristic vizat, care depăseste 12.000 dolari canadieni sau echivalentul în moneda română.

 

ARTICOLUL 19

Functii publice

 

1. a) Salariile si alte remuneratii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, în cazul României, sau de o subdiviziune politică ori de o autoritate locală a acestuia, în cazul Canadei, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, autorităti sau unităti, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totusi, aceste salarii si alte remuneratii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat si persoana fizică este rezidentă a acelui stat si:

(i) este un national al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică salariilor si altor remuneratii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăsurată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială a acestuia, în cazul României, sau de o subdiviziune politică ori de o autoritate locală a acestuia, în cazul Canadei.

 

ARTICOLUL 20

Studenti

 

Sumele pe care le primeste pentru întretinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant si care este prezent în primul stat contractant mentionat numai în scopul educării ori pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu conditia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

 

ARTICOLUL 21

Alte venituri

 

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei conventii, sunt impozabile în acel stat.

2. Totusi, dacă acest venit este obtinut de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant, acest venit poate fi, de asemenea, impus în statul din care provine si potrivit legislatiei acelui stat.

 

ARTICOLUL 22

Capital

 

1. Capitalul constituit din proprietăti imobiliare, detinute de un rezident al unui stat contractant si situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat.

2. Capitalul constituit din proprietăti mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din proprietăti mobiliare apartinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celălalt stat.

3. Capitalul constituit din nave si aeronave exploatate în trafic international de o întreprindere a unui stat contractant si din proprietăti mobiliare tinând de exploatarea unor asemenea nave si aeronave este impozabil numai în acel stat.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

 

ARTICOLUL 23

Eliminarea dublei impuneri

 

1. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

a) În cazul României:

Când un rezident al României realizează venituri sau detine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei conventii, pot fi impozitate în Canada, România va acorda:

(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Canada;

(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Canada.

Totusi, această deducere nu va putea depăsi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului ce poate fi impozitat în Canada.

b) În cazul Canadei:

(i) sub rezerva prevederilor existente în legislatia canadiană cu privire la deducerea impozitului plătit într-un teritoriu din afara Canadei din impozitul plătibil în Canada si a oricăror modificări ulterioare ale acestor prevederi - care nu afectează principiul general - si fără a renunta la o deducere sau reducere mai importantă prevăzută în legislatia canadiană, impozitul român datorat în functie de profituri, venituri sau câstiguri provenind din România se deduce din orice impozit canadian datorat pentru asemenea profituri, venituri sau câstiguri;

(ii) când, potrivit prevederilor prezentei conventii, venitul obtinut sau capitalul detinut de un rezident al Canadei este scutit de impozit în Canada, Canada poate, cu toate acestea, să ia în considerare la calculul altor impozite pe venit si capital venitul sau capitalul scutit.

2. În sensul acestui articol, profiturile, veniturile sau câstigurile unui rezident al unui stat contractant, care pot fi impuse în celălalt stat contractant potrivit prezentei conventii, sunt considerate că provin din surse din celălalt stat.

 

ARTICOLUL 24

Nediscriminarea

 

1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supusi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligatii legate de aceasta mai împovărătoare decât impozitarea sau obligatia la care sunt ori pot fi supusi nationalii celuilalt stat aflati în aceeasi situatie, mai ales în ceea ce priveste rezidenta.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în conditii mai putin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăsoară aceleasi activităti.

3. Nici o prevedere a acestui articol nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidentilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveste impozitarea, pe considerente legate de starea civilă sau de responsabilitătile familiale, pe care o acordă rezidentilor săi.

4. Cu exceptia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redeventele si alte plăti făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleasi conditii ca si cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat mentionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fată de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleasi conditii ca si cum ar fi fost contractate fată de un rezident al primului stat mentionat.

5. Prevederile paragrafului 4 nu afectează aplicarea prevederilor legislatiei fiscale a unui stat contractant:

a) referitoare la deducerea dobânzilor si care sunt în vigoare la data semnării prezentei conventii (inclusiv orice modificări ulterioare ale unor asemenea prevederi, care nu schimbă natura generală a acestora); sau

b) adoptate după o asemenea dată de un stat contractant si care sunt concepute să asigure ca o persoană care nu este rezidentă a acelui stat, conform legislatiei acelui stat, să nu beneficieze de un tratament mai favorabil decât cel de care beneficiază rezidentii acelui stat.

6. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau partial, detinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai multi rezidenti ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat mentionat nici unei impozitări sau obligatii legate de aceasta care să fie mai împovărătoare decât impozitarea si obligatiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare rezidente ale primului stat mentionat, al căror capital este, în întregime sau în parte, detinut ori controlat, direct sau indirect, de unul ori de mai multi rezidenti ai unui stat tert.

7. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 25

Procedura amiabilă

 

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei conventii, ea poate, indiferent de prevederile din legislatia internă a acestor state, să se adreseze în scris autoritătii competente a statului contractant al cărui rezident este si să arate motivele pentru care solicită verificarea impozitării. Pentru a fi admisă, cererea respectivă trebuie prezentată într-un termen de 2 ani începând de la prima notificare a actiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor prezentei conventii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamatia îi pare întemeiată si dacă ea însăsi nu este în măsură să ajungă la o solutionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei întelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta conventie.

3. Un stat contractant nu va majora baza impozabilă a unui rezident al unui stat contractant sau al celuilalt stat contractant, incluzând elemente de venit care au fost deja impuse în celălalt stat contractant, după expirarea perioadelor de prescriptie prevăzute de legislatia sa natională si, în orice caz, după expirarea a 5 ani de la încheierea perioadei impozabile în cursul căreia au fost realizate veniturile în cauză. Prezentul paragraf nu se aplică în caz de fraudă, omisiune intentionată sau neglijentă.

4. Autoritătile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea întelegerii amiabile orice dificultăti sau dubii rezultate ca urmare a interpretării ori aplicării prezentei conventii.

5. Autoritătile competente ale statelor contractante se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta conventie si pot comunica direct în scopul aplicării acesteia.

 

ARTICOLUL 26

Schimb de informatii

 

1. Autoritătile competente ale statelor contractante vor face schimb de informatii necesare aplicării prevederilor prezentei conventii sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta conventie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară acesteia. Schimbul de informatii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informatie obtinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelasi mod ca si informatia obtinută conform prevederilor legislatiei interne a acelui stat si va fi dezvăluită numai persoanelor sau autoritătilor (inclusiv instantelor judecătoresti si organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, urmărirea impozitelor sau solutionarea contestatiilor cu privire la impozitele din acel stat. Asemenea persoane sau autorităti vor folosi informatia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informatia în procedurile judecătoresti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligatia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislatii si practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informatii care nu pot fi obtinute pe baza legislatiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informatii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricatie sau informatii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

3. Dacă informatia este solicitată de un stat contractant potrivit prevederilor acestui articol, celălalt stat contractant se va strădui să obtină informatia la care se referă cererea respectivă în acelasi mod ca si când ar fi vorba de propria impunere, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de o asemenea informatie. Dacă informatia este solicitată în mod expres de autoritatea competentă a unui stat contractant, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant se va strădui ca în baza acestui articol să furnizeze informatia în forma solicitată, cum ar fi duplicate ale documentelor originale nemodificate, în aceleasi conditii în care documentele respective pot fi obtinute în baza legilor si practicii administrative ale celuilalt stat cu privire la propriile impozite.

 

ARTICOLUL 27

Membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare

 

Prevederile prezentei conventii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului international sau a prevederilor unor acorduri speciale.

 

ARTICOLUL 28

Reguli diverse

 

1. Prevederile prezentei conventii nu vor fi considerate ca limitând orice scutire, înlesnire, credit sau altă deducere acordată de legislatia unui stat contractant pentru determinarea impozitului perceput de acel stat.

2. Nici o prevedere a acestei conventii nu va fi considerată ca împiedicând aplicarea prevederilor legislatiei interne a fiecărui stat contractant referitoare la impunerea veniturilor persoanelor cu privire la participarea lor într-o asociere de persoane, trust sau societate nerezidentă ori referitoare la evaziunea fiscală.

3. Prezenta conventie nu se aplică societătilor, trusturilor sau oricărei alte entităti care este rezidentă a unui stat contractant si care este detinută efectiv sau controlată, direct ori indirect, de una sau de mai multe persoane care nu sunt rezidente ale acelui stat, dacă suma impozitului stabilit pe venit sau pe capitalul societătii, trustului ori altei entităti a acelui stat este semnificativ mai mică decât suma care ar fi fost stabilită de acel stat dacă toate actiunile din capitalul societătii sau toate participările în trust ori în altă entitate, după caz, ar fi fost detinute efectiv de una sau de mai multe persoane fizice care au fost rezidente ale acelui stat.

4. În sensul paragrafului 3 al art. XXII (Consultare) din Acordul general pentru comert cu servicii, statele contractante convin ca, independent de paragraful mentionat, orice dispută între acestea în legătură cu o anumită măsură luată în baza prevederilor prezentei conventii să poată fi adusă în fata Consiliului pentru Comert cu Servicii, după cum se stabileste în acel paragraf, numai cu consimtământul ambelor state. Orice dubii în legătură cu interpretarea acestui paragraf vor fi solutionate conform paragrafului 4 al art. 25 sau, în cazul în care nu se ajunge la un acord în baza acestei proceduri, conform oricărei alte proceduri convenite de ambele state contractante.

5. Când, în baza oricărei prevederi a prezentei conventii, un venit este scutit de impozit într-un stat contractant si, conform legislatiei în vigoare în celălalt stat contractant, referitor la acel venit, o persoană este supusă impozitului asupra acelei sume care este transmisă sau primită în celălalt stat si nu cu referire la această sumă, atunci scutirea care este acordată conform prezentei conventii în primul stat contractant mentionat se va aplica numai la acea parte din venit care este impusă în celălalt stat contractant.

 

ARTICOLUL 29

Intrarea în vigoare

 

1. Prezenta conventie va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a prezentei conventii.

2. Prevederile prezentei conventii vor produce efecte:

a) în cazul României:

(i) în ceea ce priveste impozitele retinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta conventie intră în vigoare; si

(ii) în ceea ce priveste celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta conventie intră în vigoare; si

b) în cazul Canadei:

(i) în ceea ce priveste impozitele retinute prin stopaj la sursă asupra sumelor plătite ori creditate nerezidentilor, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta conventie intră în vigoare; si

(ii) în ceea ce priveste celelalte impozite canadiene, pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care prezenta conventie intră în vigoare.

3. Prevederile Conventiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Ottawa la 20 noiembrie 1978, va înceta să aibă efect cu privire la impozitele la care prezenta conventie se aplică, în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al acestui articol.

 

ARTICOLUL 30

Denuntarea

 

Prezenta conventie va rămâne în vigoare până va fi denuntată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta prezenta conventie după o perioadă de 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu conditia remiterii pe căi diplomatice, cu cel putin 6 luni înainte, a unei note de denuntare scrise. În această situatie prezenta conventie va înceta să aibă efect:

a) în cazul României:

(i) în ceea ce priveste impozitele retinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denuntare; si

(ii) în ceea ce priveste celelalte impozite pe venit sau pe capital realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denuntare; si

b) în cazul Canadei:

(i) în ceea ce priveste impozitele retinute prin stopaj la sursă asupra sumelor plătite sau creditate nerezidentilor, după sfârsitul acelui an calendaristic; si

(ii) în ceea ce priveste celelalte impozite canadiene, pentru anul fiscal care începe după sfârsitul acelui an calendaristic.

Drept care subsemnatii, autorizati în bună si cuvenită formă, au semnat prezenta conventie.

Semnată în două exemplare originale la Ottawa la 8 aprilie 2004, în limbile română, engleză si franceză, fiecare versiune fiind egal autentică.

 

Pentru România,

Liviu Maior,

ambasadorul României la Ottawa

Pentru Canada,

Paul Dubois,

ministrul adjunct al afacerilor externe

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea Conventiei dintre România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Ottawa la 8 aprilie 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Conventiei dintre România si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Ottawa la 8 aprilie 2004, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 29 octombrie 2004.

Nr. 852.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 452

din 28 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosarul cauzei de către autorul exceptiei, prin care acesta solicită judecata în lipsă si depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 849/2004, Curtea de Apel Oradea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de petentul Mihai Viorel într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva rechizitoriului din data de 28 ianuarie 2004 al Parchetului National Anticoruptie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la separatia puterilor în stat, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) si (2), referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 126 alin. (1), privitoare la autoritătile prin a căror activitate se realizează justitia, si, respectiv, dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justitie, în sfera acestora nefiind inclus si rechizitoriul, act prin care pot fi dispuse solutii de natura celor prevăzute expres de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, asa încât împotriva acestor solutii, chiar dacă se încadrează în textul legal criticat, cel interesat nu poate să se adreseze cu plângere instantei judecătoresti. Se arată în acest sens faptul că în spetă procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale fată de sase denuntători, iar petentul autor al exceptiei nu are posibilitatea de a combate această măsură a procurorului, întrucât a fost dispusă prin rechizitoriu, iar nu prin rezolutie sau ordonantă, pentru a fi incidente dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală, în actuala redactare.

Curtea de Apel Oradea - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este fondată. Se arată că, în conditiile în care neînceperea urmăririi penale fată de alti făptuitori s-a dispus prin rechizitoriu, act care nu poate fi desfiintat prin procedura prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală, persoanele interesate nu au posibilitatea să se plângă la instanta de judecată împotriva acestei solutii a procurorului, ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justitie, precum si principiului constitutional potrivit căruia justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege. Se apreciază că, pentru reglementarea acestei situatii, “se impune modificarea dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, în sensul ca plângerea în fata instantei să se poată face si împotriva rechizitoriului, în ceea ce priveste dispozitia de netrimitere în judecată”, o altă solutie fiind, în opinia instantei, “modificarea dispozitiilor art. 336 si ale art. 337 din Codul de procedură penală, în sensul ca să se prevadă posibilitatea extinderii procesului penal din oficiu, de către instanta de judecată [...]”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale, respectiv celor din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei. În sustinerea acestei opinii arată că pot fi atacate cu plângere la judecătorie nu numai ordonantele sau rezolutiile de neîncepere a urmăririi penale date de procuror înainte sau în cursul urmăririi penale, ci si solutiile de netrimitere în judecată dispuse de acesta la terminarea urmăririi penale, după ce verifică lucrările urmăririi penale trimise de organele de cercetare penală, potrivit art. 261 din Codul de procedură penală, si se pronuntă asupra lor.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2), întrucât rechizitoriul este actul de sesizare a instantei de judecată prin care se realizează tocmai liberul acces la justitie. Totodată, arată că “în cuprinsul rechizitoriului procurorul face mentiune în legătură cu solutiile de clasare, neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale fată de unii învinuiti sau inculpati, însă aceste solutii de netrimitere în judecată se dispun de procuror numai prin rezolutie sau ordonantă”, acte împotriva cărora persoana interesată poate face plângere la instanta judecătorească, în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Referitor la critica de neconstitutionalitate în raport de prevederile art. 126 alin. (1) din Constitutie, republicată, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât persoana nemultumită de solutia dată plângerii sale împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror are dreptul, potrivit textului legal criticat, să se adreseze instantei de judecată, singura autoritate care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, realizează justitia în România. Totodată, se arată că stabilirea procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce priveste prevederile art. 1 alin. (4) si ale art. 20 din Constitutie, republicată, invocate, de asemenea, în motivarea exceptiei, se apreciază că acestea nu au incidentă în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Curtea constată că, desi a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, în realitate, asa cum rezultă din motivarea exceptiei, critica de neconstitutionalitate priveste numai dispozitiile alin. 1 al art. 2781 din Codul de procedură penală. Asa fiind, Curtea Constitutională se va pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora “După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă”.

Autorul exceptiei consideră că acest text legal este contrar prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), art. 20, art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 126 alin. (1), care au următorul continut:

- Art. 1 (Statul român) alin. (4): “Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativă, executivă si judecătorească - în cadrul democratiei constitutionale.”;

- Art. 20 (Tratatele internationale privind drepturile omului): “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 21 (Accesul liber la justitie) alin. (1) si (2):

“(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 126 alin. (1): “Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instantejudecătoresti stabilite de lege.”

De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea prin acelasi text legal a prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile alin. 1 al art. 2781 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanta de judecată împotriva actelor prin care procurorul solutionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fata instantei, respectiv împotriva “rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror”, nu îngrădesc liberul acces la justitie, asa cum neîntemeiat sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constitutie, republicată, respectiv cu prevederile art. 6 pct. 1 si ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală nu este inclus si rechizitoriul nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justitie, dreptului la un proces echitabil ori principiului constitutional potrivit căruia justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege, câtă vreme rechizitoriul constituie, potrivit dispozitiilor art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, chiar actul de sesizare a instantei de judecată, singura autoritate prin care se realizează justitia, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (1) din Constitutie, republicată.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate ale art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), se constată că sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei, textul constitutional invocat neavând incidentă în cauză.

Prin criticile formulate se vizează de fapt extinderea dispozitiilor legale criticate si la alte situatii neprevăzute în text, în sensul de a se permite atacarea la instantele judecătoresti nu doar a rezolutiilor si ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, ci si a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speta de fată, rechizitoriul. Acceptarea acestor sustineri ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constitutie, republicată, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării. Sub acest aspect jurisprudenta Curtii Constitutionale este constantă, statornicind limite ale competentei acesteia, cum ar fi: Curtea “nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), “ea nu îsi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică”, spre a îndeplini rolul de “legislator pozitiv” (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu