MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 975         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 22 octombrie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 344 din 21 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

82. - Ordonantă de urgentă privind unele măsuri în domeniul functiei publice

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 344

din 21 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 38514  alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Nelu Cornilă Preda în Dosarul nr. 2.371/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei personal si asistat de avocat Mircea Dutu.

Având cuvântul pe fond, autorul exceptiei, prin avocat, arată că textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât acordă probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conditiile în care procurorul cumulează în mod nepermis functiile de urmărire si de instructie, aceeasi fortă probantă cu a probelor administrate în cadrul cercetării judecătoresti, în conditii de publicitate si contradictorialitate, în fata unui magistrat independent. În concluzie, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.371/2003, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Nelu Cornilă Preda, inculpat recurent în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă principiul separatiei puterilor în stat si dreptul la un proces echitabil prin faptul că, stabilind în competenta procurorului administrarea probelor în cursul urmăririi penale, îi atribuie acestuia, deopotrivă, functiile de urmărire penală si instrumentare, conferindu-i atât calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât si pe cea de judecător de instructie.

Or, procurorul nu îndeplineste exigenta de independentă fată de Executiv pentru a fi considerat “magistrat” în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, asa cum s-a relevat si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Vasilescu împotriva României, cauza Pantea împotriva României). Ca urmare, consideră autorul exceptiei, instrumentarea probelor de către procuror în cadrul urmăririi penale este neconstitutională, iar probele astfel obtinute nu pot fi folosite în procesul penal.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constitutie invocate de autorul  acesteia. Se mentionează că participarea procurorului la judecarea cauzei nu reprezintă o imixtiune în independenta justitiei, ci tocmai o îndeplinire a atributiilor sale constitutionale, reglementate de dispozitiile art. 131 alin. (1) si (3) din Constitutie, republicată. Este obligatia constitutională si legală a acuzării să administreze probele în cursul cercetării penale, în cursul judecătii această obligatie revenindu-i instantei. Totodată, se arată că dispozitiile legale criticate sunt norme de procedură, a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, de nivelul legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.

Guvernul consideră că textele legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arată în acest sens că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate formulată în raport de dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutie, republicată, întrucât principiul separatiei puterilor în stat se referă la necesitatea separării puterilor legislativă, executivă si judecătorească, iar nu la separarea functiilor de  urmărire, de instructie si de judecată în procesele penale.

Este neîntemeiată, în opinia Guvernului, si critica formulată în raport de prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), respectiv ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât dispozitiile legale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu impun o delimitare strictă între functiile de urmărire si instructie, ci separarea strictă între functiile de urmărire si instructie, pe de o parte, si cea de judecată, pe de altă parte. Se mai arată că exigentele dreptului la un proces echitabil impun, în ceea ce priveste raportul dintre functia de urmărire si cea de instructie, ca persoana care are competenta de a decide măsuri ce afectează libertătile individuale să nu poată desfăsura acte de urmărire penală în acelasi dosar.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arată în acest sens că nu poate fi retinută pretinsa neconstitutionalitate a acestora prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutie, republicată, întrucât activitatea procurorului, de apreciere si administrare a probelor în cursul urmăririi penale, este conformă rolului său de supraveghere a activitătii de urmărire penală si nu constituie o imixtiune în activitatea instantei de judecată. Aceasta deoarece instanta, si nu procurorul, este cea care urmează să pronunte o solutie în cauza dedusă judecătii, iar, cu prilejul solutionării recursului, realizarea verificării hotărârii atacate pe baza lucrărilor si a materialului cauzei este o activitate proprie instantei de judecată.

Referitor la critica formulată în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicată, se apreciază că textele de lege ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime. Aprecierea si administrarea probelor de către procuror în cursul urmăririi penale au ca finalitate aflarea adevărului, lămurirea cauzei penale sub toate aspectele si justa solutionare a acesteia de către instanta de judecată, aspecte care contribuie la îndeplinirea exigentelor care conditionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

Se mai mentionează că procedura de judecată, care cuprinde sistemul probator si obiectul judecătii în recurs, este atributul exclusiv al legiuitorului, textele de lege criticate fiind în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora procedura de judecată este stabilită prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asa cum rezultă din notele scrise ale autorului exceptiei, dispozitiile art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul continut:

- Art. 63 alin. 2 teza a doua (Probele si aprecierea lor): .[...] Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanta de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.”;

- Art. 65 alin. 1 (Sarcina administrării probelor): “Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală si instantei de judecată.”;

- Art. 38514 alin. 1 (Verificarea hotărârii): “Instanta, judecând recursul, verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.”

Autorul exceptiei consideră că aceste texte legale sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si ale art. 21 alin. (3), având următorul continut:

- Art. 1 alin. (4): “Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativă, executivă si judecătorească - în cadrul democratiei constitutionale.”;

- Art. 21 alin. (3): “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”

De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea prin dispozitiile legale criticate a prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil.

Se sustine, în esentă, că reglementarea prin dispozitiile art. 63 alin. 2 teza a doua si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală a instrumentării probelor în cadrul urmăririi penale de către procuror, căruia îi este conferită astfel, în mod nepermis, atât calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât si cea de judecător de instructie, contravine prevederilor constitutionale ce consacră principiul separatiei puterilor în stat si dreptul la un proces echitabil.

Din perspectiva acelorasi considerente si în temeiul acelorasi prevederi din Legea fundamentală sunt criticate si prevederile art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât, arată autorul exceptiei, instanta, judecând recursul, verifică hotărârea atacată inclusiv pe baza “lucrărilor si materialului” realizate de procuror, ca organ de instrumentare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Stabilirea de către legiuitor în sarcina procurorului a administrării si aprecierii probelor în cursul urmăririi penale reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie, republicată. Potrivit Constitutiei, Ministerul Public este o parte componentă a autoritătii judecătoresti si nu a puterii executive sau a administratiei publice. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societătii si de apărător al ordinii de drept, al drepturilor si libertătilor cetătenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să lămurească sub toate aspectele cauza, pe bază de probe. Aceasta implică administrarea si aprecierea tuturor probelor care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a săvârsit-o si la cunoasterea împrejurărilor pentru justa solutionare a cauzei.

Asa fiind si câtă vreme instanta de judecată, iar nu procurorul, este cea care urmează să pronunte o hotărâre în cauza dedusă judecătii, atât cu prilejul solutionării fondului litigiului, cât si în cadrul recursului, nu poate fi primită sustinerea potrivit căreia prin textele de lege criticate se aduce atingere principiului separatiei puterilor în stat.

Este neîntemeiată si critica potrivit căreia dispozitiile art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin dreptului constitutional la un proces echitabil. În acest sens Curtea retine că dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune probe si de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmăririi penale, precum si în cursul judecătii, când poate să ceară respingerea probelor cerute de procuror si de părti, ca o consecintă a dreptului său de a-si sustine nevinovătia. Mai mult, în faza de judecată, probele sunt cunoscute nemijlocit cu participarea activă a părtilor si a procurorului, sunt completate si discutate în contradictoriu. Cu ocazia deliberării, instanta judecătorească este cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispozitiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare dinainte stabilită. De asemenea, verificarea de către instanta de recurs a hotărârii atacate se realizează nu doar pe baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei (în care sunt incluse “lucrările si materialul” care, în opinia autorului exceptiei, sunt “realizate de procuror actionând în mod neconstitutional ca organ de instrumentare”), ci si pe baza oricăror înscrisuri noi prezentate.

De altfel, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicată, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 135 din 23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 20 aprilie 2004. Cu acel prilej, statuând asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 38514 din Codul de procedură penală, Curtea a retinut că acestea nu interzic în vreun fel părtii să-si sustină cauza în conditii care să nu o dezavantajeze în raport cu părtile adverse ori să beneficieze de toate garantiile procesuale pentru apărarea drepturilor si intereselor sale legitime, în concordantă cu prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil. Considerentele acestei decizii sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

În sfârsit, Curtea mai retine că procedura de judecată, care cuprinde si sistemul probator, respectiv obiectul judecătii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, textele de lege criticate fiind asadar o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 teza a doua, ale art. 65 alin. 1 si ale art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Nelu Cornilă Preda în Dosarul nr. 2.371/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 septembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

privind unele măsuri în domeniul functiei publice

 

Măsurile prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă vizează interesul social, buna desfăsurare a activitătii în administratia publică, cresterea calitătii serviciului public si constituie situatii de urgentă si extraordinare.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 noiembrie 2004, anexele nr. I-IV la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale functionarilor publici, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 228/2003, cu modificările ulterioare, se înlocuiesc cu anexele nr. I-IV la prezenta ordonantă de urgentă.

(2) Salariile de bază mentionate în anexele nr. I-IV cuprind si majorările prevăzute la art. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2003 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 164/2004, cu completările ulterioare.

Art. 2. - Aplicarea prevederilor art. 34 si ale alin. (2) al art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 164/2004, cu completările ulterioare, se suspendă pentru lunile noiembrie si decembrie 2004.

Art. 3. - (1) În perioada octombrie-decembrie 2004 se suspendă ocuparea prin concurs si prin redistribuire din corpul de rezervă al functionarilor publici a posturilor corespunzătoare functiilor publice vacante din cadrul autoritătilor si institutiilor publice.

(2) Procedura de organizare si desfăsurare a concursurilor pentru ocuparea functiilor publice vacante, aflată în derulare, se suspendă pentru perioada prevăzută la alin. (1).

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), Agentia Natională a Functionarilor Publici poate aproba organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor corespunzătoare functiilor publice vacante din cadrul autoritătilor si institutiilor publice nou-înfiintate, din cadrul celor finantate integral din venituri proprii, precum si din cadrul celor implicate în finalizarea capitolelor supuse procesului de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.

(4) Concursurile pot fi organizate în conditiile prevăzute la alin. (3), cu avizul Ministerului Finantelor Publice cu privire la asigurarea fondurilor necesare finantării posturilor corespunzătoare functiilor publice vacante din cadrul autoritătilor si institutiilor publice finantate integral din bugetul de stat si din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Art. 4. - (1) În vederea asigurării necesarului de fonduri la titlul “Cheltuieli de personal”, pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgentă în anul 2004, ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite bugetare de la alte titluri de cheltuieli, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

(2) Operatiunile prevăzute la alin. (1) pot fi efectuate până la data de 1 decembrie 2004.

Art. 5. - Anexele nr. I-IV*) fac parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul de stat, ministrul administratiei si internelor,

Toma Zaharia,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru administratia publică,

Gheorghe Emacu

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 octombrie 2004.

Nr. 82.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a