MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 858         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 20 septembrie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 279 din 29 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 401 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

Decizia nr. 295 din 6 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

440. - Decizie pentru modificarea si completarea Deciziei presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 219/2003 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu cu si fără contributie personală, corespunzătoare denumirilor comune internationale (DCI), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 516/2003

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

3.360. - Decizie privind retragerea autorizatiei de constituire ca broker de asigurare a Societătii Comerciale “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 279

din 29 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 401 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Lucian Bagia, mandatar al administratorului Societătii Comerciale “Intelmed” - S.R.L. în Dosarul nr. 7.612/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Desi art. 79 a fost abrogat, solutia legislativă anterioară a fost conservată în noile dispozitii prevăzute în art. 401. Prevederile legale atacate au mai fost supuse controlului de contencios constitutional, ocazie cu care Curtea a statuat că nu se aduce atingere dispozitiilor din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 7.612/1999, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Exceptia a fost ridicată de Lucian Bagia, mandatar al administratorului Societătii Comerciale “Intelmed” - S.R.L., în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect aplicarea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textele legale atacate, care atribuie judecătorului-sindic competenta de a ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea, aduc atingere existentei dreptului însusi. Prin privarea debitorului de a-si conduce activitatea asa cum crede el de cuviintă, cu respectarea legilor în vigoare, nu se mai asigură libertatea comertului, care presupune, în opinia autorului, tocmai exercitarea acestui drept fără restrângeri stabilite de legiuitor în afara situatiilor expres si limitativ prevăzute de Constitutia României în alin. (1) al art. 53.

În ceea ce priveste temeiurile constitutionale invocate referitoare la principiul egalitătii în drepturi si la inviolabilitatea proprietătii private, prevăzute de art. 16 si art. 136 alin. (5), autorul exceptiei s-a limitat doar la indicarea textelor, fără a arăta în mod concret în ce constă, din această perspectivă, veninul de neconstitutionalitate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comercială opinează că exceptia de neconstitutionalitate este  neîntemeiată, deoarece prevederile legale atacate nu îngrădesc în nici un fel libertatea comertului sau economia de piată, întrucât ridicarea dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea se face justificat, în conditiile legii, cu scopul de a se acoperi pasivul comerciantului aflat în insolventă.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului. De asemenea, potrivit art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozitiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, au fost preluate, ca urmare a modificărilor subsecvente, de prevederile art. 401.

În contextul ratiunii întregii proceduri a reorganizării judiciare si falimentului, textele de lege criticate nu numai că nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate, ci, dimpotrivă, sunt conforme cu litera si cu spiritul acestora, ele vizând ridicarea dreptului debitorului fată de care s-a declansat procedura de reorganizare si faliment de a-si mai conduce activitatea, deoarece suferă pierderi continue din averea sa ori se află în situatia în care nu există probabilitatea de realizare a unui plan rational de activitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 79 din Legea nr. 64/1995 este inadmisibilă, deoarece la data sesizării Curtii Constitutionale textul criticat era abrogat prin art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 10 lit. d) din acelasi act normativ, Avocatul Poporului apreciază că sustinerile autorului sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-si mai conduce activitatea se înscrie în reglementările menite să asigure îndeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loială si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, iar pe de altă parte, dreptul comerciantului de a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertătile fundamentale.

Dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, republicată, vizează, deopotrivă, pe toti agentii economici, atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate în conditiile legii, cât si pe creditori, fată de care se impune crearea conditiilor corespunzătoare pentru recuperarea creantelor.

Criticile formulate prin prisma prevederilor art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală nu pot fi retinute, deoarece prin textele legale atacate se operează numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afectează în esentă dreptul de proprietate al debitorului. Inviolabilitatea proprietătii trebuie înteleasă în conditiile legii organice, asa cum de altfel se stabileste prin Legea nr. 64/1995.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate - astfel cum a fost enuntat de autorul exceptiei - îl constituie dispozitiile art. 10 lit. d) si art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, si au următorul continut:

- Art. 10 lit. d): “Principalele atributii ale judecătoruluisindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

[...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea; “;

- Art. 79: “(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecătorul-sindic în conditiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comert si industrie teritorială poate adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si conduce activitatea.

(2) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o sedintă la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si camera de comert si industrie teritorială. Cererea va putea fi admisă numai motivat, printre motive figurând pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.

(3) Dacă cererea este admisă, judecătorul-sindic va dispune si aplicarea de îndată a dispozitiilor prezentei sectiuni.”

Articolul 79 a fost abrogat prin art. I pct. 72 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002. Solutia legislativă anterioară a fost însă conservată în noile dispozitii prevăzute de art. 401 introduse prin punctul 42 din acelasi act normativ. Ulterior, potrivit art. I pct. 52 din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, alineatele (5) si (6) ale art. 401 din lege au fost modificate.

Curtea observă că această modificare nu este de natură a schimba perspectiva analizării textelor legale incriminate, deoarece criticile autorului exceptiei nu se fundamentează pe posibilitatea unuia sau altuia dintre subiectii care dobândesc calitate procesuală activă în scopul de a solicita judecătorului-sindic ridicarea dreptului de administrare a debitorului, ci se întemeiază tocmai pe existenta acestei posibilităti de ridicare a dreptului de administrare a debitorului, atribuită, potrivit legii, judecătorului-sindic.

Dispozitiile legale contestate au următorul continut:

- Art. 401: “(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, dacă acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 26 alin. (1) lit. f) sau, după caz, art. 32 alin. (1), intentia de reorganizare.

(2) Cu exceptia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o dată cu desemnarea unui administrator, indicând totodată si conditiile de exercitare a acestuia.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociatilor/actionarilor pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.

(6) Judecătorul-sindic va examina în termen de 15 zile cererea prevăzută la alin. (5), într-o sedintă la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociatilor/ actionarilor.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16, art. 49, art. 134 alin (2) lit. a) si art. 135 alin. (6) din Constitutia României. După revizuirea Legii fundamentale dispozitiile invocate sunt cuprinse în art. 16, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5), al căror continut este următorul:

- Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.

(4) În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice locale.”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 135 alin. (2) lit. a): “(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”;

- Art. 136 alin. (5): “Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, reglementează, pe calea unei proceduri speciale de executare silită, conditiile în care creditorii vor putea fi plătiti, iar prin aceasta sunt asigurate buna functionare a creditului si respectarea obligatiilor contractuale, esentiale desfăsurării comertului si concurentei loiale. Măsura ridicării dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, prin finalitatea ei, răspunde în realitate cerintei asigurării unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de productie, vizând deci toti agentii economici, atât debitorul, cât si creditorii. Prin urmare, textele legale criticate nu numai că nu încalcă dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, republicată, dar sunt conforme cu litera si spiritul acestora, instituind un plan rational de activitate a debitorului în vederea garantării posibilitătii de plată a creantelor creditorilor. Referitor la invocarea încălcării art. 53 din Constitutie, republicată, Curtea constată că textul nu are legătură cu cauza, deoarece dreptul comerciantului de a-si mai conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertătile fundamentale prevăzute în titlul II din Legea fundamentală.

Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că principiul egalitătii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constitutie, republicată, pe care autorul exceptiei îl invocă în sustinerea neconstitutionalitătii textelor de lege criticate, se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetătenilor, iar nu si la raporturile dintre cetăteni si autoritătile publice ori reprezentantii acestora (de exemplu: Decizia Curtii Constitutionale nr. 77 din 22 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, sau Decizia nr. 487 din 25 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 10 februarie 1998).

De asemenea, Curtea retine că prevederile art. 10 lit. d) si ale art. 401 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu încalcă dispozitiile art. 136 alin. (5) din Constitutie, republicată, care declară “în conditiile legii” inviolabilitatea proprietătii private, deoarece se operează numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afectează în esentă dreptul de proprietate al debitorului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si art. 401 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Lucian Bagia, mandatar al administratorului Societătii Comerciale “Intelmed” - S.R.L. în Dosarul nr. 7.612/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 iunie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 295

din 6 iulie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 4.668/2002 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, personal, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile art. 330 din Codul de procedură civilă vin în contradictie cu prevederile art. 20 alin. (2) si cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Arată că prin utilizarea recursului în anulare se ajunge la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, asa cum a statuat si Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Brumărescu împotriva României.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că dispozitiile de lege criticate au fost abrogate expres prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.668/2002, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Dragos Panaitescu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect un recurs în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prin admiterea recursului în anulare de către Înalta Curte de Casatie si Justitie se încalcă principiul securitătii raporturilor juridice si în virtutea acestui fapt si dreptul reclamantului la un proces echitabil.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă opinează că dispozitiile criticate sunt în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul României arată că textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională statuând, în nenumărate rânduri, că aceste dispozitii sunt constitutionale în raport cu art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De altfel, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 dispozitiile privitoare la calea de atac a recursului în anulare au fost abrogate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece, anterior sesizării Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 330 din Codul de procedură civilă au fost abrogate expres prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 330 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, si are următorul continut:

- Art. 330: “Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justitie, hotărârile judecătoresti irevocabile pentru următoarele motive:

1. când instanta a depăsit atributiile puterii judecătoresti;

2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esentială a legii, ce a determinat o solutionare gresită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;

3. când s-au săvârsit infractiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronuntată;

4. când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertătilor fundamentale si faptul că partea, potrivit legii române, poate obtine o reparatie, cel putin partială, prin anularea hotărârii pronuntate de o instantă română.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutia României, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. După revizuirea Constitutiei României dispozitiile invocate au fost cuprinse în art. 20 alin. (2), cu următorul continut:

- Art. 20 alin. (2): “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia, în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, la data sesizării instantei de contencios constitutional, articolul 330 din Codul de procedură civilă era abrogat potrivit art. I pct. 17 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003 privind modificarea si completarea Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare [...]”. Pe cale de consecintă, făcând aplicarea prevederilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, Curtea urmează să respingă prezenta exceptie ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 4.668/2002 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

DECIZIE

pentru modificarea si completarea Deciziei presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 219/2003 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu cu si fără contributie personală, corespunzătoare denumirilor comune internationale (DCI), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 516/2003

 

În temeiul prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei Guvernului nr. 48/2004 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2004,

având în vedere Hotărârea Guvernului nr. 1.417/2002 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contributie personală, pe bază de prescriptie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare, art. 13 si 15 din anexa nr. 30 la Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.220/890/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare, si Referatul de aprobare al medicului-sef nr. IV/D/169 din 9 septembrie 2004,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următoarea decizie:

Art. I. - Decizia presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 219/2003 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu cu si fără contributie personală, corespunzătoare denumirilor comune internationale (DCI), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 516/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 13 mai 2003,cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

- anexa nr. 1 continând Lista denumirilor comune internationale ale produselor medicamentoase de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu fără contributie personală;

- anexa nr. 2 continând Lista medicamentelor (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu cu contributie personală; si

- anexa nr. 3 cuprinzând Lista medicamentelor (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii pensionari în tratamentul ambulatoriu cu contributie personală, în cadrul programului privind compensarea în

proportie de 90% a medicamentelor acordate acestora se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2 care fac parte integrantă din prezenta decizie.

Art. II. - Presedintii directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, precum si furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care sunt în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligatia de a pune în aplicare si de a respecta prevederile prezentei decizii.

Art. III. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Cristian Celea,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 septembrie 2004.

Nr. 440.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

Pagina a 36-a

Pagina a 37-a

Pagina a 38-a

Pagina a 39-a

Pagina a 40-a

Pagina a 41-a

Pagina a 42-a

Pagina a 43-a

Pagina a 44-a

Pagina a 45-a

Pagina a 46-a

Pagina a 47-a

Pagina a 48-a

Pagina a 49-a

Pagina a 50-a

Pagina a 51-a

Pagina a 52-a

Pagina a 53-a

Pagina a 54-a

Pagina a 55-a

Pagina a 56-a

Pagina a 57-a

Pagina a 58-a

Pagina a 59-a

Pagina a 60-a

Pagina a 61-a

Pagina a 62-a

Pagina a 63-a

Pagina a 64-a

Pagina a 65-a

Pagina a 66-a

Pagina a 67-a

Pagina a 68-a

Pagina a 69-a

Pagina a 70-a

Pagina a 71-a

Pagina a 72-a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind retragerea autorizatiei de constituire ca broker de asigurare a Societătii Comerciale “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în Bucuresti, str. amiral Constantin Balescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14.045.240/1 iulie 2001, reprezentată legal prin presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19) si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, adoptată în sedinta din data de 6 iulie 2004, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei privind controlul efectuat la Societatea Comercială “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L. nr. 14.168/16 iunie 2004,

în urma analizării de către Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a constatărilor cuprinse în actul de control întocmit la Societatea Comercială “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L., au fost retinute următoarele:

Societatea Comercială “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L. a obtinut autorizatia prealabilă în vederea constituirii si înmatriculării ca broker de asigurare, acordată de autoritatea de supraveghere prin Decizia nr. 3.855 din 17 iunie 2003, în baza documentatiei depuse conform prevederilor Normelor privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 4/2001.

După îndeplinirea formalitătilor legale pentru înmatricularea la Oficiul registrului comertului, societatea avea obligatia să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor documentele prevăzute la pct. 2 lit. e) si pct. 3B din Normele privind informatiile si documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 4/2001, în vederea obtinerii autorizatiei legale de functionare ca broker de asigurare, conform pct. 2 din Decizia de constituire prealabilă.

După obtinerea autorizatiei prealabile de constituire, Societatea Comercială “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L. nu a depus documentatia cerută de lege pentru eliberarea autorizatiei de functionare, desfăsurând însă activitate de asigurare si obtinând venituri aferente acestei activităti, fără a detine autorizatia de functionare ca broker de asigurare. Fapta constând în desfăsurarea activitătii de asigurare fără autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este nelegală, aceasta constituind infractiune potrivit art. 39 alin. (8) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Fată de aceste motive, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în temeiul art. 39 alin. (1) si alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în sedinta din data de 6 iulie 2004 Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât retragerea autorizatiei prealabile de constituire, drept pentru care emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, se retrage autorizatia de constituire ca broker de asigurare a Societătii Comerciale “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L., cu sediul în Bucuresti, str. Turnu Măgurele nr. 66, parter, camera 2, sectorul 4, înregistrată la Oficiul Registrului Comertului cu nr. J40/11.290/2003, cod fiscal R 15680738, pentru desfăsurarea activitătii de broker de asigurare fără a detine autorizatia legală de functionare.

Art. 2. - De la data primirii prezentei decizii i se interzice Societătii Comerciale “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L. să desfăsoare activităti specifice brokerului de asigurare în România, potrivit Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si normelor date în aplicarea acesteia.

Art. 3. - (1) Împotriva prezentei decizii, Societatea Comercială “TOP ASIGURĂRI” - S.R.L. poate face plângere la curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată curtii de apel nu suspendă, pe timpul solutionării acesteia, executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si se comunică Oficiului registrului comertului.

 

Vicepresedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Gheorghe Cismaru

 

Bucuresti, 28 iulie 2004.

Nr. 3.360.