MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 888         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 29 septembrie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

369. - Lege privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale răpirii internationale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992

 

697. - Decret pentru promulgarea Legii privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale răpirii internationale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale răpirii internationale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Ministerul Justitiei este autoritatea centrală din România pentru ducerea la îndeplinire a obligatiilor stabilite prin Conventia asupra aspectelor civile ale răpirii internationale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, denumită în continuare Conventie.

(2) În calitate de autoritate centrală română, Ministerul Justitiei cooperează cu autoritătile centrale ale celorlalte state părti la Conventie si colaborează cu institutiile si autoritătile române cu atributii în domeniul de aplicare a Conventiei.

Art. 2. - (1) Solutionarea cererilor adresate de către persoana fizică, institutia sau organismul interesat din oricare stat parte la Conventie, pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau retineri ilicite în sensul art. 3 din Conventie, este de competenta instantei judecătoresti.

(2) Instanta competentă pentru solutionarea cererilor prevăzute la alin. (1) este Tribunalul pentru minori si familie Bucuresti.

Art. 3. - (1) Cererea-tip se adresează de către persoana fizică, institutia sau organismul interesat ori de către autoritatea centrală a statului parte la Conventie autoritătii centrale române. Aceasta verifică îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 8 alin. 2 din Conventie si, dacă este cazul, în termen de 10 zile de la primirea cererii, va solicita reclamantului completarea acesteia sau, după caz, a actelor doveditoare.

(2) Autoritatea centrală sesizată potrivit alin. (1) se va adresa de îndată instantei judecătoresti competente cu o cerere având ca obiect înapoierea minorului, iar, în cazul în care reprezentarea se face prin avocat, va pune la dispozitie acestuia toate actele necesare promovării actiunii.

La cerere se vor anexa cererea-tip completată si toate actele doveditoare transmise de statul solicitant.

Art. 4. - Dacă autoritatea centrală română are indicii că minorul a cărui înapoiere se solicită se află pe teritoriul altui stat parte la Conventie, va transmite cererea direct si fără întârziere autoritătii centrale a acelui stat, informând despre aceasta autoritatea centrală solicitantă sau, după caz, reclamantul.

Art. 5. - Prevederile art. 3 nu exclud posibilitatea ca reclamantul să sesizeze direct instanta judecătorească competentă. În cazul în care cererea se întemeiază pe prevederile Conventiei, citarea autoritătii centrale române este obligatorie.

Art. 6. - (1) Cauzele având ca obiect solutionarea cererilor de înapoiere a unui copil aflat pe teritoriul României în conditiile art. 3 din Conventie se solutionează de urgentă.

(2) Participarea procurorului este obligatorie.

Art. 7. - (1) Reprezentarea reclamantului din străinătate în fata instantelor române se face prin avocat sau de către autoritatea centrală română.

(2) Autoritatea centrală română poate facilita, la cererea reclamantului, obtinerea asistentei juridice din partea unui avocat român.

(3) Asistenta juridică gratuită se acordă potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă si Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 8. - (1) Reclamantul din străinătate este obligat să indice domiciliul ales în România unde urmează a i se face toate comunicările privind procesul. În lipsa unui domiciliu ales, comunicarea actelor se realizează prin intermediul autoritătii centrale române si al autoritătii centrale a statului în care reclamantul îsi are resedinta.

(2) Solutionarea cererii se va face în contradictoriu cu persoana despre care se sustine că a luat sau a retinut minorul, cu citarea autoritătii tutelare de la domiciliul acesteia si a autoritătii centrale române.

Art. 9. - (1) În fata instantei pot fi prezentate orice documente si informări legate de cauză atât de părti, cât si de către autoritatea centrală română.

(2) Instanta poate tine seama de legea si de hotărârile judiciare sau administrative străine pertinente, fără a fi nevoie să recurgă la procedurile specifice de recunoastere a hotărârii străine. De asemenea, instanta va putea solicita reclamantului prezentarea unei hotărâri sau a unui alt document emanând de la autoritătile statului în care copilul îsi are resedinta obisnuită, care să ateste, dacă legea statului respectiv permite aceasta, faptul că deplasarea copilului de pe teritoriul acelui stat ori retinerea a avut loc prin încălcarea unui drept privind încredintarea, atribuit potrivit legii statului străin.

(3) Ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani va putea fi audiat, dacă instanta consideră necesar.

(4) În toate situatiile, la audierea copilului va participa un psiholog din cadrul directiilor generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, care va redacta, la cererea instantei, un raport psihologic.

Art. 10. - (1) Instanta poate lua oricare dintre măsurile prevăzute de legislatia în vigoare pentru protejarea copilului, pe întreaga durată a procesului.

(2) Instanta, prin ordonantă presedintială, poate dispune ridicarea pasaportului si/sau obligarea de a depune o cautiune, dacă există motive care să justifice temerea că autorul aducerii sau retinerii ilicite a copilului pe teritoriul României ar putea părăsi tara împreună cu minorul. Măsura ridicării pasaportului se dispune pe o durată determinată ori până la încetarea motivelor care au justificat-o. O copie de pe hotărâre se comunică Directiei Generale de Evidentă Informatizată a Persoanei din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 11. - (1) Dacă instanta constată că deplasarea sau retinerea copilului pe teritoriul României este ilicită în sensul art. 3 din Conventie, va dispune înapoierea copilului în tara în care acesta îsi are resedinta obisnuită.

(2) Instanta va fixa, în chiar cuprinsul hotărârii, un termen pentru executarea obligatiei de înapoiere a copilului, sub sanctiunea unei amenzi civile în favoarea statului român, cuprinsă între 5 milioane lei si 25 milioane lei.

(3) Suportarea cheltuielilor pentru înapoierea minorului se stabileste conform art. 26 alineatul ultim din Conventie.

(4) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), instanta poate dispune oricare altă măsură prevăzută la art. 12 si 13 din Conventie.

Art. 12. - (1) Motivarea hotărârii se face în termen de 10 zile de la pronuntare.

(2) Hotărârea este supusă recursului la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia pentru minori si familie, în termen de 10 zile de la comunicare.

Art. 13. - (1) O copie de pe hotărârea pronuntată potrivit art. 11 va fi comunicată autoritătii centrale române. (2) Autoritatea centrală română, pe toată durata termenului stabilit de instantă potrivit art. 11 alin. (2), va urmări dacă obligatia de înapoiere a copilului este respectată de persoana obligată la aceasta. În acest scop, autoritatea centrală română are dreptul să participe, prin reprezentant, la oricare dintre procedurile si demersurile legale necesare pentru înapoierea copilului si poate solicita relatii de la institutiile si autoritătile implicate.

(3) În cazul în care obligatia de înapoiere a copilului nu este executată de bunăvoie în termenul stabilit de instantă, la expirarea acestuia autoritatea centrală română va solicita instantei comunicarea titlului executoriu către organele fiscale, pentru punerea în executare a amenzii.

Art. 14. - (1) Dacă nici după aplicarea amenzii prevăzute la art. 11 alin. (2) hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în tara resedintei sale obisnuite nu este executată voluntar, se procedează la executare silită, conform Codului de procedură civilă.

(2) În procedura de executare silită citarea autoritătii centrale române este obligatorie.

(3) În mod exceptional, la cererea expresă a autoritătii centrale a statului solicitant, autoritatea centrală română poate formula, în numele persoanei fizice, autoritătii sau al organismului interesat, o cerere de punere în executare silită a hotărârii de înapoiere a copilului aflat ilicit pe teritoriul României, dacă persoanei fizice, autoritătii sau organismului în cauză nu i s-a acordat asistentă juridică gratuită în conditiile art. 7 alin. (3).

(4) Instanta sesizată cu cererea de executare silită poate obliga pe cel care refuză înapoierea copilului să plătească în favoarea statului o amendă civilă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligatiei prevăzute în titlul executoriu ori, la cererea celui îndreptătit, îl poate autoriza pe acesta să preia, el însusi sau prin reprezentant, copilul aflat ilicit pe teritoriul României si să-l înapoieze în tara resedintei sale obisnuite pe cheltuiala debitorului. În acest din urmă caz persoana îndreptătită va putea obtine, prin intermediul autoritătii centrale române, concursul organelor de politie, al jandarmeriei sau al altor agenti ai fortei publice, precum si al altor autorităti ori institutii a căror cooperare este necesară. Dispozitiile art. 5803 si, respectiv, ale art. 5802 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile.

Art. 15. - (1) În aplicarea art. 15 din Conventie, la cererea unei autorităti judiciare sau administrative a unui stat parte la Conventie, instanta română poate pronunta o hotărâre prin care să se confirme dacă, potrivit legislatiei române, deplasarea ori retinerea copilului având resedinta obisnuită în România, pe teritoriul acelui stat, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept privind încredintarea.

(2) În solutionarea cererii instanta va putea să ateste, după caz:

a) titularul drepturilor cu privire la copil;

b) continutul si limitele drepturilor cu privire la copil, potrivit legii române;

c) dacă, în raport cu elementele mentionate, în sensul legii române, deplasarea copilului de pe teritoriul României sau retinerea lui în afara acestui teritoriu a respectat drepturile privind încredintarea copilului ori dacă persoana căreia îi era încredintat copilul avea dreptul să încuviinteze sau să se opună deplasării copilului în afara teritoriului României ori retinerii lui în afara acestui teritoriu;

d) oricare alt aspect determinant pentru a stabili dacă deplasarea sau retinerea copilului în afara teritoriului României este ilicită în sensul art. 3 din Conventie.

(3) Cererea se primeste de autoritatea centrală română si se depune de către aceasta la instanta competentă potrivit art. 2 alin. (2).

(4) Hotărârea se dă fără citarea părtilor, în camera de consiliu, pe baza hotărârilor judecătoresti pronuntate cu privire la copil, a oricăror alte înscrisuri transmise de autoritatea competentă a statului solicitant conform art. 30 din Conventie, precum si pe baza anchetei sociale efectuate de autoritatea tutelară competentă potrivit legii române. Dispozitiile Codului de procedură civilă privind procedura necontencioasă sunt aplicabile în mod corespunzător.

(5) Hotărârea nu este supusă nici unei căi de atac si se comunică autoritătii judiciare sau administrative solicitante, prin intermediul autoritătii centrale române.

Art. 16. - (1) În aplicarea art. 1 lit. b) si art. 21 din Conventie, persoana fizică, institutia sau organismul interesat din oricare stat parte la Conventie poate solicita autoritătii centrale române acordarea asistentei pentru organizarea sau protejarea exercitării dreptului de vizitare a unui minor având resedinta pe teritoriul României.

(2) Cererea va fi însotită de actele doveditoare ale dreptului de vizitare stabilit prin hotărâre a autoritătii judiciare sau administrative competente potrivit legii statului solicitant, fără a fi necesară vreo procedură specială de recunoastere a acesteia.

Art. 17. - (1) Autoritatea cen trală română va lua legătura cu persoana în a cărei încredintare se află copilul si va încerca, direct sau prin intermediul unor specialisti, solutionarea pe cale amiabilă a cererii privind exercitarea dreptului de vizitare. Ea va atrage atentia persoanei în a cărei încredintare se află copilul asupra sanctiunilor ce pot fi aplicate potrivit prezentei legi, în cazul refuzului de a permite de bunăvoie exercitarea dreptului de vizitare.

(2) Autoritatea centrală română va putea solicita participarea autoritătii tutelare, a altor autorităti ori institutii a căror cooperare o consideră necesară pentru organizarea exercitării dreptului de vizitare.

(3) În cazul în care demersurile de solutionare amiabilă a cererii nu dau rezultat, autoritatea centrală română va lua măsurile necesare în vederea punerii în executare silită a dreptului de vizitare, la cererea expresă a titularului dreptului. Dispozitiile art. 11 alin. (2), ale art. 13 si 14 se aplică în mod corespunzător.

Art. 18. - (1) În cazul în care copilul la care se referă cererea privind exercitarea dreptului de vizitare refuză constant contactul cu unul dintre părinti sau manifestă sentimente de aversiune fată de acesta, instanta poate dispune, în functie de vârsta copilului, ca acesta să urmeze un tratament de consiliere psihologică pe o durată ce nu poate depăsi 3 luni.

(2) Cererea poate fi formulată oricând după sesizarea autoritătii centrale române cu o cerere privind exercitarea dreptului de vizitare, de către oricare dintre părinti, de către persoana căreia îi este încredintat copilul sau de către autoritatea centrală română.

(3) Cererea se solutionează prin încheiere irevocabilă, în camera de consiliu, cu citarea părintilor, a persoanei căreia îi este încredintat copilul si a autoritătii centrale române. Dispozitiile art. 9 alin. (3) sunt aplicabile.

(4) Durata si continutul tratamentului de consiliere psihologică sunt stabilite de psiholog, în baza încheierii instantei si după o evaluare psihologică initială a copilului.

Psihologul va comunica instantei durata tratamentului, precum si, dacă este cazul, modificarea acesteia.

(5) După finalizarea tratamentului psihologul va întocmi un raport privind evaluarea psihologică finală si îl va comunica instantei.

Art. 19. - (1) Dacă se solicită ca exercitarea dreptului de vizitare să se facă prin deplasarea minorului în afara teritoriului României, autoritatea centrală română va sesiza instanta judecătorească competentă potrivit art. 2 alin. (2).

(2) Solutionarea cererii se va face cu citarea persoanei căreia îi este încredintat minorul, a autoritătii tutelare în a cărei circumscriptie se află resedinta minorului si a autoritătii centrale române. Dispozitiile art. 7 si ale art. 9 alin. (3) si (4) sunt aplicabile.

(3) Instanta îl va putea încuviinta exercitarea dreptului de vizitare prin deplasarea copilului în afara teritoriului României numai dacă din probele administrate rezultă că există garantii pentru a asigura înapoierea de bunăvoie a copilului. Instanta va putea obliga pe reclamant la depunerea unei cautiuni.

(4) Prin hotărâre se va dispune cu privire la suportarea cheltuielilor prilejuite de exercitarea dreptului de vizitare în conformitate cu art. 26 alineatul final din Conventie.

Art. 20. - În functie de împrejurări, autoritatea centrală română poate solicita fie autoritătii centrale a statului în care urmează să se afle minorul pe durata vizitei, fie ambasadei ori consulatului României din acel stat, să acorde asistentă si cooperare pentru verificarea conditiilor în care are loc vizita si pentru a asigura readucerea copilului în tară la sfârsitul perioadei de vizită.

Art. 21. - În îndeplinirea obligatiilor sale, autoritatea centrală română poate, după caz:

a) să sesizeze ori să solicite cooperarea organelor de politie, a jandarmeriei, a consiliului local sau a oricăror autorităti competente pentru localizarea copilului despre care are indicii că a fost adus sau retinut ilicit pe teritoriul României;

b) să sesizeze autoritătile competente cu atributii în domeniul protectiei copilului pentru a lua, dacă este cazul, măsurile necesare de protectie a copilului adus sau retinut ilicit pe teritoriul României;

c) să încerce solutionarea pe cale amiabilă a conflictului ivit sau să propună părtilor să apeleze la mediere;

d) să initieze si să stabilească forme de colaborare cu avocati specializati în materia reglementată prin Conventie si prin prezenta lege, precum si cu psihologi specializati în psihologia copilului;

e) să coopereze, în limita competentelor, cu instanta judecătorească pentru solutionarea în termen cât mai scurt a cererilor adresate autoritătilor române în temeiul Conventiei.

Art. 22. - (1) Cererile formulate în temeiul Conventiei sunt scutite de orice taxă.

(2) Cheltuielile pentru îndeplinirea de către autoritatea centrală română a obligatiilor rezultate din Conventie si din prezenta lege se suportă din bugetul Ministerului Justitiei.

Art. 23. - Dispozitiile prezentei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.

Art. 24. - (1) Modalitatea de exercitare a atributiilor Ministerului Justitiei, în calitate de autoritate centrală, în conformitate cu exigentele art. 7 din Conventie, se stabileste prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justitiei în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Până la înfiintarea Tribunalului pentru minori si familie Bucuresti cererile prevăzute la art. 2 alin. (1) vor fi solutionate de sectiile specializate ale Tribunalului Bucuresti.

Art. 25. - Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 15 septembrie 2004.

Nr. 369.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale răpirii internationale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aplicarea Conventiei asupra aspectelor civile ale răpirii internationale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 14 septembrie 2004.

Nr. 697.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 60/1991*)

privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice

 


*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 31/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 15 martie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 60/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 25 septembrie 1991 si a fost modificată si completată prin:

- Ordonanta Guvernului nr. 55/1994 privind majorarea limitelor minime si maxime ale amenzilor contraventionale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, aprobată prin Legea nr. 129/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 21 decembrie 1994;

- Legea nr. 31/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 15 martie 2004;

- Legea nr. 208/2004 pentru completarea art. 1 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Libertatea cetătenilor de a-si exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstratii, manifestatii, procesiuni si orice alte întruniri si de a participa la acestea este garantată prin lege.

Asemenea activităti se pot realiza numai pasnic si fără nici un fel de arme.

Adunările publice - mitinguri, demonstratii, manifestatii, competitii sportive, procesiuni si altele asemenea -, ce urmează să se desfăsoare în piete, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege.

Pentru competitiile sportive internationale, precum si pentru manifestările sportive internationale, declararea prealabilă este obligatorie, indiferent de locul de desfăsurare a acestora.

Art. 2. - Adunările publice trebuie să se desfăsoare în mod pasnic si civilizat, cu protectia participantilor si a mediului ambiant, fără să stânjenească folosirea normală a drumurilor publice, a transportului în comun, cu exceptia celor autorizate, functionarea institutiilor publice sau private, a celor de învătământ, cultură si sănătate, a unitătilor economice ori să degenereze în actiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea si linistea publică, siguranta persoanelor, integritatea corporală, viata sau bunurile acestora ori ale domeniului public, si nu pot fi continuate după ora 23,00, caz în care intră sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încălcare a unor norme de convietuire socială, a ordinii si linistii publice, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. - Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările culturalartistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum si cele care se desfăsoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile detin indicii sau date că desfăsurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligatia să solicite din timp primarilor, unitătilor de jandarmi competente teritorial si politiei locale sprijin de specialitate.

Art. 4. - Primarul municipiului, orasului sau comunei, unitătile de jandarmi competente teritorial si politia locală sunt obligate să asigure conditiile necesare în vederea desfăsurării normale a adunărilor publice, iar organizatorii au obligatia să întreprindă actiunile ce se impun pentru ca acestea să se desfăsoare în conformitate cu prevederile art. 2.

Art. 5. - Organizarea si desfăsurarea adunărilor publice sunt interzise în imediata apropiere a gărilor, porturilor, aeroporturilor, statiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unitătilor economice cu instalatii, utilaje sau masini cu grad ridicat de pericol în exploatare.

De asemenea, este interzisă desfăsurarea simultană a două sau mai multe adunări publice distincte, în acelasi loc sau pe aceleasi trasee, indiferent de caracterul acestora.

 

CAPITOLUL II

Declararea prealabilă a adunărilor publice

 

Art. 6. - Pentru organizarea adunărilor publice solicitantii se vor adresa, în scris, primarului unitătii administrativ-teritoriale pe a cărei rază urmează să se desfăsoare adunarea.

Art. 7. - Organizatorii adunărilor publice vor depune declaratia scrisă la primăriile municipale, orăsenesti sau comunale pe al căror teritoriu acestea urmează să se desfăsoare, cu cel putin 3 zile înainte de data desfăsurării acestora, în care trebuie să mentioneze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii si durata actiunii, traseele de afluire si defluire, numărul aproximativ al participantilor, persoanele împuternicite să asigure si să răspundă de măsurile de organizare, serviciile pe care le solicită din partea consiliului local, a politiei locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexă.

Art. 8. - Se înfiintează comisia de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice la nivelul tuturor consiliilor locale, formată din primar, secretarul comunei sau al orasului, după caz, reprezentanti ai politiei si ai jandarmeriei.

În cazuri justificate, cu acordul organizatorilor, comisiile de avizare pot să modifice unele elemente cuprinse în declaratia prealabilă a acestora.

Art. 9. - Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreste:

a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, sovină sau ale oricăror organizatii terorist-diversioniste, defăimarea tării si a natiunii, îndemnul la ură natională sau religioasă, incitarea la discriminare, la violentă publică si la manifestări obscene, contrare bunelor moravuri;

b) organizarea unei lovituri de stat sau altei actiuni contrare sigurantei nationale;

c) încălcarea ordinii, sigurantei sau moralitătii publice, a drepturilor si libertătilor cetătenilor ori punerea în pericol a sănătătii acestora.

Art. 10. - Primarul localitătii, la propunerea comisiei de avizare, poate interzice organizarea adunărilor publice atunci când:

a) detine date de la organele specializate, din care rezultă că desfăsurarea acestora ar duce la încălcarea prevederilor art. 2;

b) în perioada, locul si pe traseele unde acestea ar urma să se desfăsoare se execută lucrări edilitargospod ăresti de amploare.

În termen de două zile primarul este obligat să comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestată în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

Art. 11. - Decizia prin care se interzice desfăsurarea adunării publice se comunică în scris organizatorului, cu arătarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declaratiei scrise.

 

CAPITOLUL III

Obligatii privind organizarea si desfăsurarea adunărilor publice

 

SECTIUNEA I

Obligatiile organizatorilor si participantilor la adunările publice

 

Art. 12. - Organizatorii adunărilor publice sunt obligati:

a) să înregistreze declaratiile de desfăsurare a adunărilor publice la unitătile de jandarmi competente teritorial, cu cel putin 48 de ore înainte;

b) să stabilească persoanele responsabile pentru conducerea adunărilor publice;

c) să asigure un dispozitiv propriu de ordine format din personal purtând însemne distinctive, stabilite împreună cu comandantul unitătii de jandarmi care asigură măsurile de ordine publică;

d) să delimiteze spatiul de desfăsurare a adunărilor publice prin semne distinctive si vizibile, iar când acestea se desfăsoară în deplasare, să ia măsuri pentru limitarea spatiului de circulatie ocupat;

e) să achite anticipat, pe bază de deviz si factură, contravaloarea serviciilor si a amenajărilor solicitate consiliilor locale pentru desfăsurarea normală a adunărilor publice;

f) să stabilească traseele de afluire si defluire a participantilor si să ia măsuri ca ocuparea spatiilor destinate desfăsurării adunărilor publice să aibă loc cu putin timp înainte de ora începerii activitătilor, iar părăsirea lor să se facă imediat după ora limită stabilită;

g) să ia măsuri pentru interzicerea participării la adunările publice a persoanelor care au asupra lor băuturi alcoolice sau care se află sub influenta acestora;

h) să ia măsuri pentru îndepărtarea participantilor care, prin modul de manifestare, tulbură ordinea si linistea publică, iar când acestia nu se supun, să îi semnaleze organelor de politie;

i) să întrerupă imediat adunarea publică atunci când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute la art. 2; după restabilirea ordinii adunarea publică poate continua în limita timpului initial aprobat;

j) să interzică participarea la adunările publice a persoanelor care au asupra lor arme de orice fel, materiale explozive sau incendiare, substante iritantlacrimogene sau cu efect paralizant, dispozitive pentru socuri electrice ori alte obiecte ce pot fi folosite pentru actiuni violente sau de tulburare a desfăsurării normale a acestora.

În cazul în care participantii la adunări publice au formulat petitii sau memorii, acestea pot fi prezentate autoritătilor publice destinatare de un grup de maximum 10 persoane.

Art. 13. - Participantii la adunările publice sunt obligati:

a) să respecte recomandările făcute de organizatorii adunărilor publice, împuternicitii acestora sau organele de ordine;

b) să se abtină de la actiuni de natură a împiedica desfăsurarea normală a adunărilor publice si să nu incite la asemenea actiuni prin viu grai, manifeste sau alte mijloace audiovizuale;

c) să nu introducă sau să aibă, în timpul adunărilor publice, obiecte de natura celor prevăzute la art. 12 alin. 1 lit. g) si j);

d) să părăsească imediat adunările publice sau locul unde acestea se desfăsoară, când au fost somati de către organizatori, împuternicitii acestora sau organele de politie;

e) să nu participe la adunări publice în stare de ebrietate, să nu consume si să nu distribuie băuturi alcoolice sau droguri.

Art. 14. - Este interzis ca persoane sau grupuri de persoane care nu au legătură cu adunările publice organizate să se infiltreze în rândul demonstrantilor, cu scopul de a tulbura normala desfăsurare a acestora.

 

SECTIUNEA a II-a

Obligatiile primăriilor

 

Art. 15. - Primăriile municipale, orăsenesti sau comunale sunt obligate:

a) să stabilească prin decizie si să aducă la cunostintă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenta dispozitiilor art. 5;

b) să asigure, contra cost, serviciile si amenajările tehnice solicitate în vederea desfăsurării normale a adunărilor publice;

c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăsurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora;

d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul pasnic si civilizat al adunărilor publice;

e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor.

 

CAPITOLUL IV

Asigurarea ordinii pe timpul desfăsurării adunărilor publice

 

Art. 16. - Comandantii organelor locale de politie si jandarmerie sau persoanele desemnate de acestia au obligatia de a asigura protectia participantilor si de a stabili împreună cu organizatorii măsurile ce trebuie luate pentru desfăsurarea adunărilor publice declarate, în conditii de deplină ordine.

Art. 17. - În cazul în care adunările publice îsi pierd caracterul pasnic si civilizat, politia si trupele de jandarmi vor interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor ce tulbură grav ordinea si linistea publică, pun în pericol viata, integritatea corporală a cetătenilor, a trupelor de ordine sau amenintă cu devastări ori distrugeri de clădiri si alte bunuri de interes public sau privat.

Art. 18. - În cazurile prevăzute de art. 17, organele de ordine vor interveni folosind, în conditiile legii si în raport cu situatiile create, mijloacele tehnice din dotare.

Art. 19. - Interventia în fortă va fi aprobată de prefect sau de înlocuitorul acestuia la solicitarea comandantului fortelor de jandarmi care asigură măsurile de ordine publică la locul adunării publice.

Aprobarea interventiei în fortă nu este necesară în cazul în care asupra fortelor de ordine se exercită violente care pun în pericol iminent viata, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane sau când există indicii temeinice că participantii pregătesc sau au comis o faptă ilegală.

Art. 20. - Folosirea fortei se va face numai după avertizarea si somarea participantilor de a se dispersa, de către ofiterul de jandarmi desemnat ca sef al dispozitivului de ordine. Pentru executarea dispersării se lasă la dispozitie participantilor un timp corespunzător, determinat în raport cu numărul acestora si cu căile de afluire.

Avertizarea si somarea nu sunt necesare în cazul în care asupra organelor de ordine se exercită violente ori acestea se află într-un pericol iminent.

Art. 21. - Avertizarea constă în folosirea de semnale sonore sau luminoase si atragerea atentiei participantilor, prin mijloace de amplificare sonoră, asupra necesitătii dispersării lor si respectării legii.

Art. 22. - Dacă, după avertizare, participantii nu s-au împrăstiat, se spun prin mijloacele de amplificare sonoră cuvintele “Prima somatie: Atentiune, vă rugăm să părăsiti..., vom folosi forta”, urmate de semnale sonore si luminoase.

Dacă, după trecerea perioadei de timp necesare pentru împrăstiere, se constată că prima somatie a rămas fără rezultat, se trece la folosirea ultimei somatii, prin rostirea cuvintelor “Ultima somatie: Părăsiti..., se va folosi forta”, urmate de semnale sonore si luminoase.

Pentru perceperea somatiilor de către toti participantii, înainte de folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere, se emite un semnal luminos prin rachetă de culoare rosie.

Art. 23. - În caz de absolută necesitate, când se impune folosirea armelor de foc de către organele de ordine, în conditiile legii, se repetă, în prealabil, ultima somatie si semnalul luminos prin rachetă de culoare rosie.

Art. 24. - Folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere va înceta de îndată ce s-a realizat degajarea spatiilor, împrăstierea participantilor si s-a restabilit ordinea publică.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni

 

Art. 25. - Încălcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contraventională, civilă sau penală.

Art. 26. - Constituie contraventii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infractiuni:

a) organizarea si desfăsurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;

b) nerespectarea orelor de desfăsurare, traseelor de deplasare sau locului si perimetrului destinat adunării publice;

c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2;

d) participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise si urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfăsurare a acestora, la avertizările si somatiile organelor de ordine făcute potrivit legii;

e) instigarea prin orice mijloace, initierea sau recurgerea la actiuni violente sau alte manifestări, cu intentia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice;

f) refuzul de a părăsi imediat adunarea, dacă măsura a fost dispusă de conducătorii actiunilor;

g) organizarea sau participarea la contramanifestatii desfăsurate în acelasi timp si în acelasi loc cu adunările publice declarate, indiferent de modul lor de exprimare;

h) introducerea sau desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăsurării adunărilor publice, pe toată durata acestora;

i) refuzul de a părăsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii.

Contraventiile prevăzute la alin. 1 lit. a)-c) se sanctionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d), e), f), g), h) si i), cu amendă de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Pentru contraventiile de la lit. a)-c) se sanctionează, după caz, organizatorii sau persoanele fizice responsabile pentru conducerea adunărilor publice.

Art. 27. - Contraventiile prevăzute la art. 26 se constată de politisti, ofiterii si subofiterii de jandarmi, precum si de primari sau de împuternicitii acestora, anume desemnati.

Art. 28. - Dispozitiile prezentei legi, referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor, se completează cu cele ale Legii privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor*) si ale Legii pentru sanctionarea faptelor de încălcare a unor norme de convietuire socială, a ordinii si linistii publice, în ce priveste închisoarea contraventională**).

Art. 29. - Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani introducerea sau portul, de către persoanele participante în locurile destinate desfăsurării adunărilor publice, al armelor de orice fel, materialelor explozive sau incendiare, substantelor iritantlacrimogene sau cu efect paralizant ori al altor asemenea materiale, substante sau obiecte.

Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă, opunerea cu violentă fată de organizatori, împuternicitii acestora sau fată de fortele de ordine ori împiedicarea lor de a-si exercita atributiile legale privind asigurarea ordinii în desfăsurarea adunărilor publice.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 30. - Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pe aceeasi dată se abrogă Decretul-lege nr. 2/1990 cu privire la organizarea adunărilor publice si Decretul-lege nr. 39/1990 privind unele măsuri referitoare la desfăsurarea adunărilor publice, precum si orice alte dispozitii contrare.


*) Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor a fost abrogată prin Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968, aceasta se va socoti făcută la dispozitiile corespunzătoare din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

**) De la data intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, potrivit art. III alin. (1) al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiintarea închisorii contraventionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, referirea la sanctiunea închisorii contraventionale se consideră făcută la sanctiunea prestării unei activităti în folosul comunitătii ori de câte ori o lege sau o ordonantă prevede că o contraventie se sanctionează cu închisoarea contraventională alternativ cu amenda.

 

ANEXĂ

 

Model de declarare prealabilă

 

DENUMIREA ORGANIZATORULUI

Nr. ....... din .......

 

Către,

.....................................................

(primărie)

 

- domnului primar -

 

Vă facem cunoscut că în ziua de ............ luna ....................... anul ..................., între orele ............. si .............., în localitatea ........................., judetul ....................., locul .............................. se va desfăsura o adunare publică organizată de către noi.

La adunare vor participa circa ...................................... persoane.

Traseele de acces spre locul adunării, precum si cele de dispersare vor fi .......................................................... .

Scopul adunării publice îl constituie manifestarea (aprobării, adeziunii sau protestului) în legătură cu .................. .

Vă asigurăm că adunarea se va desfăsura în mod pasnic si civilizat.

Din partea noastră sunt împuterniciti să asigure si să răspundă de măsurile privind buna organizare a adunării, astfel încât aceasta să se desfăsoare în conditii pasnice, civilizate si să nu degenereze în acte de violentă, domnii:

- ....................................................................................................................................................................................

- .................................................................................................................................................................................*)

Personalul desemnat de noi să execute măsuri de ordine pe parcursul desfăsurării adunării si pe trasee va purta următorul însemn distinctiv: .......................................................................................................................................................

 

În sprijinul bunei desfăsurări a adunării, solicităm din partea primăriei si a organelor de politie luarea următoarelor măsuri:

................................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................................. .

 

Semnătura si stampila

Organizatorului



*) Se vor indica numele, prenumele, alte date de identificare ale persoanelor împuternicite să răspundă de organizare.