MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 279       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 4 aprilie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 137 din 10 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

46. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie pentru aprobarea Procedurii de implementare a Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiintate si microîntreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici si mijlocii

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 137

din 10 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dumitru Gută în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, a unor reguli procedurale privind competenta de solutionare a căii de atac a recursului nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.451/2004, Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Din examinarea notelor scrise depuse de autorul exceptiei în motivarea acesteia reiese că obiectul criticii de neconstitutionalitate îl constituie numai dispozitiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 195/2004.

Exceptia a fost ridicată de Dumitru Gută, cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 546 din 12 septembrie 2003, pronuntată de Tribunalul Bistrita-Năsăud în Dosarul nr. 200/2003, ce are ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), precum si celor ale art. 16 alin. (2). În acest sens arată că transmiterea către Curtea de Apel Cluj a recursului promovat împotriva sentintei civile pronuntate de Tribunalul Bistrita-Năsăud s-a dispus prin încălcarea Constitutiei, “întrucât la data promovării recursului norma juridică în vigoare si aplicabilă era cea a art. 308 raportat la art. 4 din Codul de procedură civilă”, astfel încât solutionarea recursului intră în competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă arată că, potrivit dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004, recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronuntării lor, si aflate pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, se trimit spre judecată instantelor imediat superioare celor care au pronuntat hotărârea în primă instantă. În acest context, precizează faptul că hotărârile la care se referă textul legal mai sus mentionat “au ajuns” pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie ca urmare a modificării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003.

Totodată, arată că, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), “Legea nr. 195/2004 ar trebui să dispună numai pentru viitor, instantele deja învestite neavând posibilitatea trimiterii cauzelor aflate pe rolul lor altor instante”. Instanta consideră că “exceptia de neconstitutionalitate nu este admisibilă”, deoarece, ca urmare a revizuirii Constitutiei, la art. 115 alin. (8) se prevede că prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că textul legal criticat nu aduce atingere principiilor statului de drept, al aplicării legii în timp ori celui al egalitătii în drepturi a cetătenilor, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestor norme. În acest sens arată că procedura de judecată, în ansamblul său, se întemeiază pe dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, care prevăd în mod expres că reglementarea competentei, a procedurii de judecată si a exercitării căilor de atac se face numai prin lege. Prin dispozitiile legale deduse controlului, care prevăd judecarea recursului de către instanta imediat superioară celei care a pronuntat hotărârea atacată, legiuitorul a avut în vedere solutionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi si garantii procesuale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens arată că, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 fată de art. 15 alin. (2) din Constitutie, din “formularea textelor de lege criticate rezultă că acestea se aplică pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare si nu produc efecte retroactive”. Totodată, precizează faptul că dispozitiile criticate stabilesc competenta instantelor judecătoresti, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, Avocatul Poporului consideră că nu poate fi primită nici critica privind contrarietatea dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 fată de prevederile art. 115 alin. (8) din Constitutie, potrivit cărora măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei se vor reglementa, dacă este cazul, prin legea de aprobare sau de respingere a acesteia, ceea ce, în cauza de fată, s-a realizat prin Legea nr. 195/2004.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din notele scrise depuse de autorul acesteia, îl constituie dispozitiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispozitii care au următorul continut: “În situatiile în care, potrivit dispozitiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronuntate de instantele judecătoresti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenta instantei imediat superioare celei care a pronuntat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenta instantei expres prevăzute de lege.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (2), care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;

- Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”;

- Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu este mai presus de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că normele procedurale criticate nu retroactivează, ci, dimpotrivă, au semnificatia aplicării imediate a unor reguli de competentă. Prin dispozitiile legale deduse controlului de constitutionalitate, legiuitorul a avut în vedere solutionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi si garantii procesuale. Astfel, prin excluderea din sfera competentei Înaltei Curti de Casatie si Justitie a recursurilor împotriva hotărârilor pentru care legea prevede numai această cale de atac, s-a avut în vedere deblocarea activitătii acestei instante, în scopul evitării posibilelor dificultăti în aplicarea principiilor privind echitatea procesului civil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În acest sens, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, apreciind că “reglementarea care formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate se înscrie în rândul măsurilor de perfectionare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar”. De asemenea, prin aceeasi decizie, Curtea a constatat că, “potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are libertatea de a stabili competenta instantelor de judecată si normele de procedură judiciară, cu conditia implicită de a nu contraveni altor norme si principii constitutionale. Or, dispozitiile legale atacate, prin care s-a stabilit competenta instantelor în judecarea căilor de atac, nu contravin normelor si principiilor consacrate prin Constitutia României.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată. În ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie, Curtea constată că în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dumitru Gută în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 martie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMNISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII SI COOPERATIE

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii de implementare a Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiintate si microîntreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici si mijlocii

 

Având în vedere prevederile anexei nr. 3/12/23 la Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, precum si prevederile art. 4 alin. (1) pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 753/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 753/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie emite prezentul ordin.

Articol unic. - (1) Se aprobă Procedura de implementare a Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiintate si microîntreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici si mijlocii, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data publicării.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie,

Eugen Ovidiu Chirovici

 

Bucuresti, 16 martie 2005.

Nr. 46.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ DE IMPLEMENTARE

a Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiintate si microîntreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici si mijlocii

 

1. Obiectivul Programului

Obiectivul Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiintate si microîntreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici si mijlocii, denumit în continuare Program, îl constituie sustinerea investitiilor realizate de întreprinderile nou-înfiintate, precum si de întreprinderile mici si mijlocii (IMM) în sectoarele economice prioritare stabilite prin prezenta procedură, cresterea volumului de activitate si a competitivitătii IMM din aceste sectoare.

2. Bugetul Programului

Bugetul alocat Programului pentru anul bugetar 2005 este de 100 miliarde lei, defalcat astfel:

- 97,2 miliarde lei pentru acordarea de alocatii financiare nerambursabile (AFN) beneficiarilor eligibili;

- 2,8 miliarde lei la dispozitia Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC), constând în cheltuieli pentru implementarea, administrarea, monitorizarea si evaluarea Programului (cheltuieli materiale si servicii: cheltuieli pentru derularea procedurii de achizitie publică, cheltuieli de promovare a Programului etc.).

3. Implementarea Programului

3.1. ANIMMC este administratorul Programului, iar derularea acestuia se realizează prin intermediul unei bănci comerciale (bancă) ce urmează a fi selectată prin licitatie publică deschisă, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii.

3.2. ANIMMC va încheia cu banca selectată conform subpct. 3.1 un contract de prestări de servicii în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitatie publică deschisă.

3.3. Banca va demara implementarea Programului în termen de 20 de zile calendaristice de la data încheierii contractului de prestări de servicii.

3.4. În vederea administrării corespunzătoare a Programului, în cadrul ANIMMC se va constitui o unitate de implementare a Programului (UIP). Structura organizatorică, numărul de persoane, atributiile si responsabilitătile UIP vor fi stabilite prin ordin al presedintelui ANIMMC.

4. Beneficiari eligibili

4.1. Pot beneficia de prevederile Programului întreprinderile nou-înfiintate, microîntreprinderile, precum si întreprinderile mici si mijlocii care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:

a) sunt definite conform art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii si îsi desfăsoară activitatea în România;

b) au capital social integral privat;

c) si-au îndeplinit la termen obligatiile exigibile de plată a contributiilor, impozitelor si taxelor către bugetul de stat, bugetele speciale si bugetele locale, prevăzute de legislatia în vigoare;

d) nu au credite restante;

e) nu sunt în stare de faliment ori de lichidare, nu au afacerile administrate de un judecător-sindic, nu au activitătile comerciale suspendate sau nu se află într-o situatie similară cu cele mentionate mai sus, reglementată de lege;

f) nu fac obiectul unei proceduri legale pentru declararea lor în una dintre situatiile prevăzute la lit. e);

g) respectă criteriul de independentă asa cum este definit în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 346/2004;

h) îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute de normele specifice de creditare ale băncii, pentru a obtine creditul asociat.

4.2. În sensul Programului, o societate comercială este considerată întreprindere nou-înfiintată dacă:

a) a fost înfiintată cu cel mult 2 ani înaintea datei de solicitare a AFN sau nu a înregistrat venituri din exploatare în ultimul an fiscal;

b) are un număr mediu scriptic anual de salariati de maximum 49 inclusiv, calculat conform art. 5 si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 346/2004;

c) are o cifră de afaceri anuală echivalentă în lei cu până la 8 milioane euro sau un rezultat anual al bilantului contabil care nu depăseste echivalentul în lei a 5 milioane euro, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004.

4.3. În sensul Programului, o societate comercială este considerată microîntreprindere dacă:

a) a fost înfiintată cu cel putin un an înaintea datei de solicitare a AFN si a înregistrat venituri din exploatare de cel putin 3 luni;

b) are un număr mediu scriptic anual de salariati de maximum 9 inclusiv, calculat conform art. 5 si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 346/2004;

c) are o cifră de afaceri anuală echivalentă în lei cu până la 8 milioane euro sau un rezultat anual al bilantului contabil care nu depăseste echivalentul în lei a 5 milioane euro, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004.

4.4. În sensul Programului, o societate comercială este considerată întreprindere mică sau mijlocie dacă:

a) a fost înfiintată cu cel putin 2 ani înaintea datei de solicitare a AFN si a înregistrat venituri din exploatare în fiecare dintre ultimii 2 ani anteriori solicitării AFN;

b) are un număr mediu scriptic anual de salariati de maximum 249 inclusiv, calculat conform art. 5 si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 346/2004;

c) are o cifră de afaceri anuală echivalentă în lei cu până la 8 milioane euro sau un rezultat anual al bilantului contabil care nu depăseste echivalentul în lei a 5 milioane euro, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004.

5. Termenii si conditiile Programului

5.1. În cadrul Programului se sustin prin AFN investitiile realizate de beneficiarii eligibili în sectoarele economice/activitătile eligibile prevăzute în anexa la prezenta procedură.

5.2. AFN ce poate fi acordată unui beneficiar eligibil nu poate depăsi echivalentul în lei a 50.000 euro, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, conform subpct. 4.4, respectiv 10.000 euro, pentru întreprinderi nou-înfiintate si microîntreprinderi, conform subpct. 4.2, respectiv 4.3, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, si în acelasi timp nu poate acoperi mai mult de 40% din valoarea proiectului de investitii.

5.3. Banca selectată va acorda beneficiarului eligibil un credit de finantare, pe termen mediu sau lung, care va acoperi minimum 45% din valoarea proiectului de investitii.

5.4. Contributia proprie a beneficiarului eligibil trebuie să fie de minim 15% din valoarea proiectului de investitii, în natură sau în numerar.

5.5. AFN poate fi utilizată pentru achizitionarea de active corporale si necorporale de tipul: terenuri, clădiri, constructii, masini, utilaje si echipamente, mijloace de transport de mărfuri, brevete de inventie, licente, dar si pentru reconstructia, extinderea sau modernizarea de active corporale direct legate de realizarea proiectului de investitii.

5.6. Se pot finanta numai achizitiile de masini, utilaje, echipamente, mijloace de transport de mărfuri care sunt noi (nu second-hand).

5.7. Cheltuielile efectuate înaintea depunerii cererii de finantare nu sunt eligibile.

5.8. Atât AFN, cât si creditul bancar în cadrul Programului nu pot fi utilizate pentru rambursarea împrumuturilor existente care au fost contractate din alte surse.

5.9. O întreprindere poate beneficia o singură dată de ajutor în cadrul Programului.

6. Modalitatea de derulare a Programului

6.1. Beneficiarul potential va înainta, personal sau prin postă, cererea de finantare însotită de documentele justificative către ANIMMC. Modelul cererii de finantare si lista documentelor justificative vor fi stabilite în cadrul contractului dintre ANIMMC si bancă.

6.2. Evaluarea cererilor de finantare si a documentelor justificative va fi făcută de comitetul de evaluare a programului, conform procedurilor cuprinse în contractul dintre ANIMMC si bancă.

6.3. Membrii, atributiile si responsabilitătile Comitetului de evaluare a Programului vor fi stabilite prin ordin al presedintelui ANIMMC.

6.4. Decizia cu privire la acordarea AFN si a creditului bancar se va lua în cadrul Comitetului de evaluare a Programului.

6.5. Acordarea AFN si a creditului bancar se va face în baza unui contract încheiat între banca selectată si beneficiar.

7. Dispozitii finale

7.1. Banca selectată în urma licitatiei publice deschise, modelul cererii de finantare si lista documentelor justificative vor fi publicate pe site-ul ANIMMC (www.animmc.ro), precum si pe site-ul băncii respective în termen de 3 zile de la data semnării contractului de intermediere financiară.

7.2. Data de la care se pot depune cererile de finantare si documentele justificative la ANIMMC va fi anuntată anterior cu cel putin 10 zile calendaristice pe pagina web a ANIMMC ( www.animmc.ro ).

7.3. Procedura de înregistrare si evaluare a cererilor de finantare si a documentelor justificative va fi elaborată după selectarea băncii, va fi stipulată în contractul de prestări de servicii si va fi publicată pe site-ul ANIMMC ( www.animmc.ro ), precum si pe site-ul băncii implementatoare.

 

ANEXĂ*)

la procedură

 

LISTA

sectoarelor economice si a activitătilor eligibile în cadrul Programului national multianual pe perioada 2002-2005 de sustinere a investitiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiintate si microîntreprinderi, precum si a investitiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici si mijlocii

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989*)

 


*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 10/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001 si a mai fost modificată si completată prin:

- Ordonanta Guvernului nr. 7/2001**) privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 493/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, aprobată prin Legea nr. 469/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 septembrie 2001;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 91/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 5 martie 2002;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 175/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 21 decembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 10 iulie 2002;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 48/2004;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 10/2003 pentru prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 14 martie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 30 iunie 2003.

**) Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2004 prin art. 298 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 571/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie, de regulă în natură, în conditiile prezentei legi.

(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de detinător, cu acordul persoanei îndreptătite, în acordare de actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănesti.

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se întelege:

a) imobilele nationalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transporturi, precum si cele nationalizate fără titlu valabil;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoresti de condamnare pentru infractiuni de natură politică, prevăzute de legislatia penală, săvârsite ca manifestare a opozitiei fată de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si alte imobile donate statului, dacă s-a admis actiunea în anulare sau în constatarea nulitătii donatiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă;

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de vointa proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispozitii administrative sau a unei hotărâri judecătoresti, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;

e) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial;

f) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile;

g) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare;

h) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data preluării, precum si cele preluate fără temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.

(2) Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îsi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

Art. 3. - (1) Sunt îndreptătite, în întelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;

c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptătirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este conditionată de continuarea activitătii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-si fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeasi persoană juridică cu cea desfiintată sau interzisă, precum si partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă si-au reluat activitatea în conditiile legii.

(2) Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitătilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societătile nationale, societătile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptătite si nu fac obiectul prezentei legi.

Art. 4. - (1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptătite, dreptul de proprietate se constată sau se stabileste în cote-părti ideale, potrivit dreptului comun.

(2) De prevederile prezentei legi beneficiază si mostenitorii persoanelor fizice îndreptătite.

(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

Art. 5. - Nu sunt îndreptătite la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internationale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 6. - (1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se întelege terenurile, cu sau fără constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluării în mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste constructii, inclusiv terenurile fără constructii afectate de lucrări de investitii de interes public aprobate, dacă nu a început constructia acestora.

(2) Măsurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Art. 7. - (1) De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

(2) Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptătită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.

Art. 8. - (1) Nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, cu modificările si completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase sau comunitătilor minoritătilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinatiei acestora.

 

CAPITOLUL II

Restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent

 

Art. 9. - (1) Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.

(2) În cazul imobilelor care aveau numai altă destinatie decât aceea de locuintă si care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de detinător, cu acordul persoanei îndreptătite.

Art. 10. - (1) În situatia imobilelor preluate în mod abuziv si demolate total sau partial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentatiile de urbanism legal aprobate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) În cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat constructii, persoana îndreptătită poate obtine restituirea în natură a părtii de teren rămase liberă, urmând să se respecte documentatiile de urbanism legal aprobate.

(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate în conditiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.

(4) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv si distruse ca urmare a unor calamităti naturale persoana îndreptătită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent.

(5) Dispozitiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător si imobilelor rechizitionate în baza Legii nr. 139/1940 si distruse în timpul războiului, dacă nu au primit despăgubiri.

(6) Valoarea corespunzătoare a constructiilor preluate în mod abuziv si demolate se stabileste potrivit actelor normative în vigoare la data demolării, actualizată cu indicele inflatiei la data plătii efective.

(7) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileste potrivit actelor normative în vigoare.

(8) În situatiile prevăzute la alin. (1), (2) si (4) măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptătite. (9) În situatiile prevăzute la alin. (1), (2) si (4), pentru imobilele care aveau numai altă destinatie decât aceea de locuintă măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2).

Art. 11. - (1) Imobilele expropriate si ale căror constructii nu au fost demolate se pot restitui integral în natură persoanelor îndreptătite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozitiilor legale. Dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea în natură este conditionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflatiei.

(2) În cazul în care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu constructiile rămase, iar pentru constructiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea este conditionată de rambursarea diferentei dintre valoarea despăgubirii primite si valoarea constructiilor demolate, actualizată cu indicele inflatiei.

(3) În cazul în care constructiile expropriate au fost integral demolate si lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul partial, persoana îndreptătită poate obtine restituirea în natură a părtii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de constructii noi si pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă functional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

(5) Valoarea constructiilor expropriate în vederea demolării se stabileste potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii si se actualizează cu indicele inflatiei la data plătii efective.

(6) Valoarea terenurilor apartinând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabileste potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(7) În situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileste prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru constructii, din valoarea corespunzătoare a părtii din imobilul expropriat - teren si constructii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) si (6).

(8) Pentru situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea persoanei îndreptătite.

(9) În situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4), pentru imobilele care aveau numai altă destinatie decât aceea de locuintă măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2).

Art. 12. - (1) În situatia imobilelor preluate cu titlu valabil, detinute de stat, de o organizatie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea în natură este conditionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflatiei.

(2) Persoana îndreptătită poate opta, în situatiile prevăzute la alin. (1), în cazul în care despăgubirea primită nu a fost corespunzătoare valorii imobilului, pentru completarea în echivalent a despăgubirii de la valoareaactualizată cu indicele inflatiei a despăgubirii primite până la valoarea corespunzătoare a imobilului.

(3) Valoarea corespunzătoare pentru constructii se stabileste potrivit prevederilor art. 11 alin. (5), iar cea pentru teren se stabileste potrivit prevederilor art. 11 alin. (6).

(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pentru situatiile prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea persoanei îndreptătite.

Art. 13. - (1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Contractele de închiriere pentru imobilele restituite în natură, ocupate de misiunile diplomatice, oficiile consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România si de personalul străin al acestora, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.

Art. 14. - (1) Dacă imobilul prevăzut la art. 13 alin. (1) face obiectul unui contract de concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau al unei operatiuni de leasing, persoana îndreptătită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii în echivalent.

(2) În situatia optiunii pentru restituirea în natură persoana îndreptătită se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice detinătoare în contractele prevăzute la alin. (1), dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Art. 15. - (1) Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani. În cazul în care chiriasului i se pune la dispozitie o altă locuintă corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuinta ocupată.

(2) Neîncheierea noului contract de închiriere în cazul prevăzut la art. 9 si 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, cauzată de neîntelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretentia acestuia de restrângere a suprafetei locative pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeasi ordonantă, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului contract.

(3) Pentru chiriasii persoane fizice din imobilele restituite în natură, precum si pentru cei din locuintele prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie se situează între venitul mediu net lunar pe economie si dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depăsi 25% din venitul net lunar pe familie.

Dispozitiile art. 31 alin. (2) si ale art. 33 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 se aplică în mod corespunzător. În cazul în care chiria astfel calculată este mai mică decât cea calculată potrivit art. 26-30 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, proprietarul este scutit de impozitul pe teren si clădire si este exonerat de răspundere pentru obligatiile ce îi revin pe durata contractului de închiriere respectiv.

(4) Pentru persoanele cu handicap, pentru persoanele prevăzute în Legea nr. 42/1990*) pentru cinstirea eroilormartiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din Decembrie 1989, republicată, cu modificările ulterioare, în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, cu modificările ulterioare, si în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori  constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, la efectuarea schimbului obligatoriu prevăzut la cap. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 locuinta oferită trebuie să asigure conditii de folosintă similare celor existente în locuinta detinută.

(5) Chiriasii ale căror contracte de închiriere nu s-au reînnoit pentru motivele prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 au prioritate la acordarea înlesnirilor prevăzute de Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a celor prevăzute de Legea nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 16. - (1) În situatia imobilelor ocupate de unităti bugetare din învătământ, din sănătate, asezăminte socialculturale sau de institutii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România, precum si de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activitătilor de interes public, social-cultural sau obstesc, fostilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în conditiile prezentei legi.

(2) Ministerele de resort, precum si celelalte institutii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură si pentru care se acordă măsuri reparatorii prin  echivalent potrivit alin. (1).

(3) În cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, fostii proprietari care beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent, în cazurile prevăzute la alin. (1), vor fi notificati pentru a opta în viitor pentru restituirea în natură. În aceste cazuri persoanele beneficiare de măsuri reparatorii vor restitui sumele primite sau echivalentul bunurilor ori serviciilor, actualizate cu rata inflatiei.

(4) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.

(5) Litigiile se solutionează potrivit dreptului comun, cu celeritate.

Art. 17. - (1) Statul, precum si institutiile publice, unitătile de învătământ sau asezămintele social-culturale, care ocupă imobilul cu contract de închiriere, au drept de preemtiune la cumpărarea acestuia.

(2) Acest drept se poate exercita, sub sanctiunea decăderii, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind intentia de vânzare.

(3) Notificarea se face prin executorul judecătoresc, potrivit legii.

(4) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dreptului de preemtiune sunt lovite de nulitate.

Art. 18. - Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent si în următoarele cazuri:

a) persoana îndreptătită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor si a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu exceptia cazului în care persoana îndreptătită era unic asociat sau persoanele îndreptătite asociate erau membri ai aceleiasi familii;

b) imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu exceptia imobilelor distruse ca urmare a unor calamităti naturale;

c) imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacă părtile nu au convenit altfel;

d) imobilul a fost înstrăinat fostului chirias cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare.

Art. 19. - (1) Persoanele care au primit despăgubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligatia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflatiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) În cazul în care persoana îndreptătită a optat pentru despăgubiri si imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a întregului imobil, teren si constructii.

Dacă persoanele îndreptătite au primit despăgubiri, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzătoare a imobilului, care se acoperă prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea persoanei fizice sau juridice îndreptătite. Dacă persoanei îndreptătite i s-a stabilit despăgubirea potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 si nu a încasat-o, valoarea astfel stabilită i se va acorda în despăgubiri bănesti, iar diferenta până la valoarea corespunzătoare a imobilului se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea acesteia.

(3) În cazul în care valoarea despăgubirii nu a fost încă stabilită potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, calculul si plata măsurilor reparatorii se vor stabili potrivit alin. (2).

(4) Persoanele îndreptătite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum si cele ale căror cereri au fost respinse ori nu au fost solutionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în conditiile prezentei legi.


*) Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004.

 

CAPITOLUL III

Proceduri de restituire

 

Art. 20. - (1) Imobilele - terenuri si constructii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie natională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptătite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată a organelor de conducere ale unitătii detinătoare.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizatie cooperatistă este actionar sau asociat minoritar al unitătii care detine imobilul, dacă valoarea actiunilor sau părtilor sociale detinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

(3) În cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptătită se face prin dispozitia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti.

(4) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1) si (2), în cazul bunurilor detinute de o organizatie cooperatistă, persoana îndreptătită poate opta si pentru măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri ori servicii sau despăgubiri bănesti.

Art. 21. - (1) Persoana îndreptătită va notifica în termen de 6 luni*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică detinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

(2) Notificarea va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptătite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimată a acestuia.

(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscriptie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscriptie îsi are sediul persoana juridică detinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea si o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.

(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în fata oricăror autorităti, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităti decât cea care detine imobilul.

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Art. 22. - Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum si, în cazul mostenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni**) de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 23. - (1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea detinătoare este obligată să se pronunte, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată, asupra cererii de restituire în natură.

(2) Persoana îndreptătită are dreptul să sustină în fata organelor de conducere ale unitătii detinătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unitătii detinătoare.

(3) Decizia sau, după caz, dispozitia motivată se comunică persoanei îndreptătite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.

(4) Decizia sau, după caz, dispozitia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietătii persoanei îndreptătite asupra acestuia, are forta probantă a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalitătilor de publicitate imobiliară.

(5) Decizia sau, după caz, dispozitia prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptătită.

(6) Prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3).

Art. 24. - (1) Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, detinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptătite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

(2) În cazul imobilelor cu destinatia de locuinte, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănesti. Persoana îndreptătită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

(3) În termen de 60 de zile de la primirea ofertei persoana îndreptătită este obligată să răspundă în scris dacă acceptă sau refuză oferta. Lipsa răspunsului scris echivalează cu neacceptarea ofertei.

(4) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (4).

(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun în materie, după caz.


*) Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001.

**) Termenul precizat a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 10/2003.

 

(6) Dacă oferta acceptată constă în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau, după caz, în actiuni, persoana îndreptătită va urma procedura prevăzută la cap. IV.

(7) Dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptătită poate ataca în justitie decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

(8) Competenta de solutionare revine sectiei civile a tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială se află sediul unitătii detinătoare. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac.

Art. 25. - (1) Dispozitiile art. 23 sunt aplicabile si în situatia în care persoana juridică notificată detine numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situatie persoana juridică detinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o detine.

(2) Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptătite toate datele privind persoana fizică sau juridică detinătoare a celeilalte părti din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare si copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu detine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptătite.

(3) Comunicarea prevăzută la alin. (2) si, după caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptătite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Termenul de 6 luni*) prevăzut la art. 21 alin. (1) curge în acest caz de la data primirii comunicării prevăzute la alin. (3).

(5) Dispozitiile alin. (2), (3) si (4) se aplică în mod corespunzător si în cazul în care unitatea notificată nu detine nici măcar în parte imobilul solicitat, dar comunică persoanei îndreptătite datele de identificare a unitătii detinătoare.

(6) Dispozitiile art. 24 se aplică în mod corespunzător.

Art. 26. - (1) În cazul în care persoana îndreptătită nu cunoaste detinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucuresti. Termenul de 6 luni*) prevăzut la art. 21 alin. (1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 25 alin. (3).

(2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea detinătoare si să comunice persoanei îndreptătite elementele de identificare a acesteia.

(3) În cazul în care unitatea detinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptătită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finantelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.

Art. 27. - (1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate în patrimoniul unei societăti comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

(2) Notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează institutiei publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului**), ministerul de resort, autoritatea administratiei publice locale - în a cărei rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.

(3) În situatia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administratiei publice centrale sau locale, persoana îndreptătită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptătite.

(4) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, care au fost detinute de o organizatie cooperatistă si au fost înstrăinate de aceasta cu respectarea legii, persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent constând în bunuri ori servicii sau despăgubiri bănesti. Notificarea se adresează organizatiei cooperatiste care a detinut imobilul, indiferent de valoarea acestuia.

Art. 28. - (1) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptătite organele de conducere ale institutiei publice implicate în privatizare, prevăzută la art. 27 alin. (2), respectiv ale organizatiei cooperatiste prevăzute la art. 27 alin. (4), vor stabili prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată valoarea si modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere.

(2) Termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptătite, în vederea completării dovezilor necesare, sau în caz de imposibilitate a prezentării persoanei îndreptătite, dovedită cu înscrisuri. Prelungirea termenului în vederea completării dovezilor necesare nu poate depăsi 18 luni de la data înregistrării notificării, sub sanctiunea solutionării cererii pe baza actelor doveditoare existente la dosar.

Art. 29. - Decizia sau, după caz, dispozitia motivată a organului de conducere al institutiei publice implicate în privatizare, respectiv al organizatiei cooperatiste, se va emite pe baza avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice si se va comunica persoanei îndreptătite în termen de 15 zile de la data adoptării. Dispozitiile art. 23 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Organele teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice vor emite avizul, cu respectarea conditiilor de fond si de formă prevăzute de prezenta lege.

Art. 30. - (1) În termen de 6 luni de la primirea deciziei sau, după caz, a dispozitiei motivate care conferă dreptul de a primi titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare persoana îndreptătită este obligată să solicite Ministerului Finantelor Publice eliberarea acestor titluri, sub sanctiunea diminuării valorii stabilite cu 10% în caz de întârziere.


*) Termenul a fost prelungit. A se vedea nota de subsol de la art. 21 alin. (1).

**) A se vedea Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2004 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbtie cu Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004.

 

(2) În termen de 3 luni de la primirea cererii persoanei îndreptătite Ministerul Finantelor Publice este obligat să elibereze titlurile de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, garantate de stat, sub sanctiunea plătii unor penalităti de întârziere de 0,1% pe zi din valoarea sumei totale.

Art. 31. - (1) Dacă în termenul stabilit la art. 28 alin. (1) nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare si asupra modalitătilor de acordare a măsurilor reparatorii, se va încheia un proces-verbal de divergentă.

(2) În termen de 6 luni de la data procesului-verbal de divergentă persoana îndreptătită se poate adresa sectiei civile a tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, sub sanctiunea pierderii dreptului la măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.

(3) Cererea se va judeca cu celeritate. La primirea cererii se va fixa un prim termen cu citarea părtilor în camera de consiliu, la care se va dispune efectuarea unei expertize având ca obiect stabilirea valorii corespunzătoare a imobilului în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent si se va desemna un expert tehnic sau contabil, după caz. Valoarea corespunzătoare a imobilului va fi stabilită numai pe bază de expertiză, care va tine seama si de sarcinile bunului, atât la preluare, cât si la restituire.

(4) Dacă persoana îndreptătită optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, va fi citat în cauză si Ministerul Finantelor Publice.

(5) Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac.

(6) În cazul în care persoana îndreptătită a optat în cererea adresată justitiei pentru actiuni, prin hotărâre judecătorească instanta va constata valoarea corespunzătoare stabilită prin expertiză si va obliga institutia publică implicată în privatizare să emită o decizie sau, după caz, o dispozitie motivată în temeiul căreia persoana îndreptătită va primi actiuni.

(7) Dacă persoana îndreptătită a optat în cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, prin hotărâre judecătorească instanta va constata valoarea corespunzătoare stabilită prin expertiză si va obliga Ministerul Finantelor Publice să emită titlurile respective.

Art. 32. - (1) Persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice nationalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la măsuri reparatorii constând în actiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzactionată pe piata de capital.

(2) De prevederile alin. (1) nu beneficiază persoanele fizice sau juridice care au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în conditiile art. 5.

(3) Actiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptătite, de către institutia publică implicată în privatizarea societătii comerciale mentionate la alin. (1).

(4) Recalcularea valorii actiunilor se face de către institutia publică implicată în privatizare în baza valorii activului net din ultimul bilant contabil, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau înregistrat la registrul comertului înaintea nationalizării, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Natională a României si a indicelui inflatiei stabilit de Institutul National de Statistică.

(5) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Banca Natională a României va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(6) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptătite sau în termenul prelungit conform art. 28 institutia publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată valoarea recalculată a actiunilor.

(7) Dacă persoana îndreptătită solicită actiuni, institutia publică implicată în privatizare va stabili în urma negocierii, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată, societătile comerciale si numărul de actiuni corespunzătoare valorii recalculate.

(8) Persoana îndreptătită poate negocia cu institutia publică implicată în privatizare si alte forme de măsuri reparatorii în echivalent.

Art. 33. - (1) În situatia imobilelor pentru care la art. 10 si 11 a fost stabilită restituirea în echivalent persoana îndreptătită adresează notificarea prevăzută la art. 21 alin. (1) primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucuresti.

(2) Măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispozitie motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, dat în urma verificării conditiilor de fond si de formă prevăzute de prezenta lege.

(3) Dispozitiile art. 21-26 se aplică în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL IV

Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală sau de actiuni

 

Art. 34. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Finantelor Publice va elabora norme metodologice privind emiterea, înregistrarea si utilizarea titlurilor de valoare nominală.

(2) Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finantelor Publice conform art. 30 alin. (2) pot circula pe piată si pot fi folosite exclusiv în procesul de privatizare.

(3) Institutiile publice implicate în privatizare, precum si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului*) sunt obligate să primească în plată titlurile de valoare nominală prevăzute la alin. (2) pentru cumpărarea de actiuni si active ale societătilor comerciale în curs de privatizare.

(4) Termenul de valorificare a titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare este de cel mult 7 ani de la data emisiunii titlului, la valoarea actualizată în raport cu indicele inflatiei.

(5) În vederea asigurării surselor pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent sub formă de titluri de valoare nominală si prin actiuni, se rezervă o cotă de până la 20% din capitalul social de la societătile sau companiile nationale rezultate din reorganizarea regiilor autonome. Stabilirea cotelor si alocarea titlurilor de valoare nominală sau, după caz, a actiunilor se fac potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 35. - (1) În cazul în care măsurile reparatorii în echivalent se fac prin actiuni persoana îndreptătită se adresează uneia dintre institutiile publice implicate în privatizare, prevăzute la art. 27 alin. (2), cu o cerere, în termen de 60 de zile de la primirea deciziei sau, după caz, a dispozitiei motivate.

(2) Institutia publică implicată în privatizare este obligată ca în termen de 60 de zile de la data primirii cererii să invite persoana îndreptătită pentru a negocia măsurile reparatorii în echivalent.


*) A se vedea Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2004 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbtie cu Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004.

 

CAPITOLUL V

Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănesti

 

Art. 36. - (1) Despăgubirile bănesti se acordă conform prevederilor prezentului capitol.

(2) Notificările prin care persoana îndreptătită solicită acordarea de despăgubiri bănesti sau optează pentru despăgubiri bănesti se adresează prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul si în conditiile reglementate de art. 21.

(3) În cazul în care persoana îndreptătită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea detinătoare sau, după caz, primăria va transmite decizia, respectiv dispozitia privind oferta de acordare a despăgubirilor bănesti, prefecturii în a cărei rază acestea îsi au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Dacă valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză, se va anexa si o copie de pe expertiză, iar dacă oferta nu a fost acceptată si persoana îndreptătită s-a adresat instantei, se va face această mentiune.

(4) În cazul în care nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau, după caz, dispozitia mentionată la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.

Art. 37. - După centralizarea notificărilor si a ofertelor de acordare a despăgubirilor bănesti prefecturile vor transmite centralizatoarele, împreună cu materialele primite, Ministerului Finantelor Publice.

Art. 38. - Pentru evaluarea despăgubirilor bănesti care urmează să fie acordate persoanelor îndreptătite, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi se va constitui prin decizie a primului-ministru o comisie interministerială formată din 2-3 reprezentanti ai Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Ministerului Finantelor Publice si Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 39. - Secretariatul comisiei interministeriale se asigură de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Art. 40. - Pe baza evaluării despăgubirilor bănesti, în termen de un an de la expirarea termenului de 6 luni*) prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor, prin lege specială se vor reglementa modalitătile, cuantumul si procedurile de acordare a despăgubirilor bănesti, care pot fi plafonate.

 

CAPITOLUL VI

Răspunderi si sanctiuni

 

Art. 41. - Încălcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală.

Art. 42. - Exercitarea abuzivă a dreptului de a depune notificări în vederea restituirii de imobile în temeiul prezentei legi atrage răspunderea civilă pentru pagubele pricinuite.

Art. 43. - Fapta de a notifica persoana juridică detinătoare a imobilului, stiind că nu este îndreptătit potrivit prezentei legi la măsuri reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea actelor juridice de înstrăinare a acestuia sau a actelor juridice în cadrul procesului de privatizare, dacă s-a pricinuit o pagubă, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 44. - (1) Emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calitătii de mostenitor al fostului proprietar sau, după caz, a calitătii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire în lipsa dovezilor privind îndreptătirea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 lit. c) de a obtine măsuri reparatorii.

Art. 45. - Dacă infractiunile prevăzute la art. 288-293 din Codul penal sunt săvârsite în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor stabilite prin prezenta lege, minimul si maximul special al pedepsei închisorii se majorează cu 2 ani.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 46. - (1) Distrugerile si degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia si până în momentul predării efective către persoana îndreptătită cad în sarcina detinătorului imobilului.

(2) Detinătorul imobilului, în prezenta persoanei îndreptătite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.

(3) În cazul nerespectării de către detinătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptătită se poate adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situatia reală a imobilului.

(4) În vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptătită pentru întocmirea procesului-verbal privind situatia de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva detinătorului imobilului.


*) Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001.

 

Art. 47. - (1) Imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptătite rămân în administrarea detinătorilor actuali.

(2) Imobilele cu altă destinatie decât cea de locuintă, prevăzute la alin. (1), se pot înstrăina potrivit legislatiei în vigoare. Detinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi au drept de preemtiune.

(3) Imobilele cu destinatia de locuinte, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislatiei în vigoare, chiriasii având drept de preemtiune.

(4) Sumele încasate ca urmare a vânzării imobilelor prevăzute la alin. (3) vor alimenta fondul prevăzut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.

Art. 48. - (1) Chiriasii cărora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1-4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptătite, fost proprietar al acelei locuinte.

(2) Pretul vânzării nu poate fi mai mare decât valoarea actualizată a pretului plătit de chirias la cumpărarea locuintei în baza Legii nr. 112/1995, cu exceptia situatiilor când părtile convin altfel.

(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana îndreptătită trebuie să notifice chiriasului dobânditor intentia de a cumpăra locuinta si adresa unde poate fi găsită.

(4) Persoana îndreptătită care a primit despăgubiri bănesti pentru imobil este obligată să restituie statului, dacă este cazul, diferenta dintre valoarea despăgubirilor primite si pretul de cumpărare plătit fostului chirias, actualizate.

Art. 49. - (1) Persoanele cărora li s-a restituit în natură un imobil cu destinatia de locuintă si care detin cu chirie în aceeasi localitate o locuintă din fondul locativ de stat sunt obligate să pună la dispozitie primăriei această locuintă la data mutării efective în imobilul restituit.

Locuintele din fondul locativ de stat eliberate se constituie într-un fond locativ special destinat chiriasilor din imobilele restituite fostilor proprietari.

(2) Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor si persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinte sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2% din sumele obtinute din privatizare si care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat.

Art. 50. - (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă.

(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credintă neputând fi invocată în aceste cazuri.*)

(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an**) de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 51. - (1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si în cazul actiunilor în curs de judecată, persoana îndreptătită putând alege calea acestei legi, renuntând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

(2) În cazul actiunilor formulate potrivit art. 50 si 52, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la solutionarea acelor actiuni prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă. Persoana îndreptătită va înstiinta de îndată persoana notificată, potrivit art. 21 alin. (1).

(3) În cazul în care persoanei îndreptătite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, actiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 21 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoresti.

Art. 52. - Persoanele îndreptătite, precum si persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, actiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în conditiile prezentei legi.

Art. 53. - (1) Chiriasii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuintă prin îmbunătătirile necesare si utile.

(2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptătite.

(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligatia de despăgubire revine statului sau unitătii detinătoare.

(4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileste pe bază de expertiză.

(5) Prin îmbunătătiri, în sensul prezentei legi, se întelege cheltuielile necesare si utile. Cuantumul despăgubirilor se stabileste la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătătirilor, în raport cu durata de viată normală a acestora, care se suportă de chiriasi.

Art. 54. - Secretarii unitătilor administrativ-teritoriale vor lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosar si vor da relatiile solicitate de persoanele îndreptătite.


*) Textul acestui alineat a fost declarat neconstitutional de către Curtea Constitutională prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002.

**) Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001.

 

Art. 55. - (1) Cererile sau actiunile în justitie, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.

(2) Cererile sau actiunile în justitie privind restituirea pretului actualizat plătit de chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.

(3) Restituirea pretului actualizat plătit de chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările si completările ulterioare, au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile se face de către Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Art. 56. - În vederea organizării executării prevederilor prezentei legi, Guvernul este abilitat să emită norme metodologice de aplicare unitară a acesteia.

Art. 57. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispozitii contrare.

 

NOTĂ:

A se vedea si titlul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând acordurile încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie

 

a) Acord între România si Republica Austria, semnat la Bucuresti la 3 iulie 1963, intrat în vigoare la 27 aprilie 1965, ratificat prin Decretul nr. 784 din 31 decembrie 1963, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 25 din 31 decembrie 1963;

b) Acord între Guvernul României, pe de o parte, si Guvernul Regatului Belgiei si Marelui Ducat de Luxemburg, pe de altă parte, semnat la Bucuresti la 13 noiembrie 1970, intrat în vigoare la 9 septembrie 1971, aprobat prin H.C.M. nr. 197 din 2 martie 1971;

c) Acord între România si Regatul Danemarcei, semnat la Bucuresti la 17 martie 1960, intrat în vigoare la 12 septembrie 1960, ratificat prin Decretul nr. 173/1960, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 17 iunie 1960;

d) Acord între România si Republica Franceză, semnat la Bucuresti la 9 februarie 1959, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin H.C.M. nr. 353 din 25 martie 1959;

e) Acord între România si Grecia, semnat la Atena la 2 septembrie 1966, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin Decretul nr. 956 din 30 noiembrie 1966, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 76 din 6 decembrie 1966;

f) Acord între România si Guvernul Italiei, semnat la Roma la 23 ianuarie 1968, intrat în vigoare la 7 martie 1972, ratificat prin Decretul nr. 569 din 4 iulie 1968, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 91 din 10 iulie 1968;

g) Acord între Guvernul României si Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, semnat la Londra la 10 noiembrie 1960, intrat în vigoare la data semnării;

h) Acord între România si Regatul Norvegiei, semnat la Bucuresti la 21 mai 1964, intrat în vigoare la 5 aprilie 1966, ratificat prin Decretul nr. 425 din 5 iulie 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 22 din 9 iulie 1965;

i) Acord între Guvernul României si Guvernul Regal al Olandei, semnat la Haga la 8 mai 1967, intrat în vigoare la 31 iulie 1967, aprobat prin H.C.M. nr. 1.645 din 13 iulie 1967;

j) Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Turcia, semnat la Bucuresti la 22 iunie 1965, intrat în vigoare la 15 martie 1967, ratificat prin Decretul nr. 623 din 19 august 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 20 august 1965;

k) Acord între Guvernul României si Guvernul Canadei, semnat la Ottawa la 13 iulie 1971, intrat în vigoare la 14 decembrie 1971, ratificat prin Decretul nr. 373 din 18 octombrie 1971, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 27 octombrie 1971;

l) Acord între România si Statele Unite ale Americii, semnat la Washington la 30 martie 1960, intrat în vigoare la data semnării;

m) orice alte asemenea acorduri încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.