MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 345         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 25 aprilie 2005

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 183 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2, art. 181 si ale art. 75 lit. a) din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

307. - Hotărâre privind transmiterea cu titlu gratuit a unui obiectiv de investitii în curs de executie, situat în orasul Găesti, judetul Dâmbovita, din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie al Judetului Dâmbovita în domeniul privat al orasului Găesti si în administrarea Consiliului Local al Orasului Găesti, judetul Dâmbovita

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

164. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind aprobarea Reglementării tehnice “Ghid pentru executia si exploatarea rezervoarelor metalice pentru înmagazinarea apei potabile”, indicativ GE 052-04

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 99

din 22 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Constantin Doldur - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Marioara Aleith în Dosarul nr. 262/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, prin avocat Antonie Iorgovan. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autoarei exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia. În esentă se sustine că, în măsura în care termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege criticat, pentru trimiterea notificării, este calificat ca fiind un termen de decădere, si nu unul de prescriptie, sunt încălcate dispozitiile art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora nici o lege nu poate împiedica exercitarea dreptului de acces liber la justitie. Se mai arată că, în sensul practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut si poate fi supus unor restrictii, cum ar fi termenele legale de prescriptie, cu conditia ca acestea să nu aducă atingere substantei dreptului, să urmărească un scop legitim si să existe un raport rezonabil de proportionalitate între acesta si mijloacele utilizate. Textul de lege criticat nu respectă aceste conditii de legitimitate si proportionalitate a măsurii de restrângere a exercitiului dreptului de acces la justitie, prin faptul că instituie un termen de decădere, a cărui nerespectare conduce la însăsi pierderea dreptului de acces la justitie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că prin instituirea unui termen de decădere nu este împiedicat accesul la justitie. Nu poate fi retinută nici încălcarea art. 44 din Constitutie, dat fiind că principiul constitutional al garantării dreptului de proprietate privată protejează dreptul de proprietate existent în patrimoniul titularului său, nu vocatia la dobândirea acestui drept. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, se precizează că notiunea de stat de drept nu este incompatibilă cu instituirea unor termene pentru exercitarea drepturilor procesuale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 262/2004, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Marioara Aleith.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat încalcă dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 21, art. 44 alin. (1), (3), (6) si (8), art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie. Astfel, se arată că prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 reglementează “o procedură administrativă care trebuie declansată într-un anumit termen, sub sanctiunea pierderii dreptului de a se adresa justitiei”, fiind astfel încălcate dispozitiile art. 21 si ale art. 1 alin. (3) din Constitutie. De asemenea, se sustine că textul de lege criticat este contrar si dispozitiilor art. 53 din Constitutie, deoarece nu prevede o restrângere a dreptului de acces liber la justitie, ci chiar o decădere din acest drept.

În ceea ce priveste încălcarea art. 44 alin. (1), (3), (6) si (8) din Constitutie, autorul exceptiei sustine că, potrivit acestor dispozitii constitutionale, dreptul de proprietate este garantat, iar singura modalitate de preluare a unui bun în proprietatea statului este exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă si prealabilă despăgubire, astfel încât textul de lege criticat este contrar acestor dispozitii constitutionale.

Referitor la invocarea încălcării dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”, se sustine că textul criticat instituie o discriminare între cei care revendică dreptul de proprietate în baza dreptului comun, printr-o actiune în revendicare imprescriptibilă, si aceia care introduc actiuni în revendicare a unor imobile ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001, obligati să respecte termenul de 6 luni prevăzut prin textul de lege criticat.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că nu poate fi retinută încălcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 21, art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece instituirea unui termen de decădere nu constituie o încălcare a accesului liber la justitie, ci, “dimpotrivă, o afirmare expresă a acestuia, în deplină concordantă cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora legiuitorul are competenta exclusivă de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, inclusiv instituirea unor termene în care să poată fi exercitate anumite drepturi”. În punctul de vedere prezentat se mai arată că lipsa unor termene care să limiteze în timp procedurile prevăzute de lege sau a sanctiunii nerespectării lor ar crea o stare de insecuritate a circuitului civil, nerespectarea acestor termene fiind imputabilă exclusiv lipsei de diligentă a titularului dreptului. Cât priveste invocarea încălcării art. 44 din Constitutie, Guvernul arată că acest text nu este incident în cauză, dat fiind că textul constitutional protejează “dreptul de proprietate definitiv stabilit”, iar în spetă obiectul litigiului îl constituie chiar constatarea existentei sau inexistentei acestui drept.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate, care reglementează o sanctiune pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării pentru revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv, nu încalcă art. 21 din Constitutie, ci reprezintă o regulă specială de procedură, referitoare la prescriptibilitatea dreptului de a solicita în justitie măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, edictată de legiuitor în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie. Potrivit punctului de vedere al Avocatului Poporului, nu este de retinut nici încălcarea art. 44 alin. (1) din Constitutie, deoarece cadrul juridic stabilit de legiuitor pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate poate fi reglementat si prin instituirea unor limitări rezonabile în ceea ce priveste valorificarea acestuia. Se mai arată că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 53 si ale art. 124 alin. (3) din Constitutie, iar în ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (3), (6) si (8), Avocatul Poporului consideră că acestea nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Prevederile legale criticate au următorul continut:

- Art. 21 alin. (5): “Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 44 alin. (1), (3), (6) si (8), art. 53 si art. 124 alin. (2), al căror continut este următorul:

- Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”;

- Art. 21 alin. (1), (2) si (3): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”;

- Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire. [...]

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie. [...]

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 124 alin. (2): “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 reglementează termenul pentru trimiterea unei notificări, act procedural prin intermediul căruia persoana îndreptătită la restituirea imobilului preluat abuziv - teren sau constructie, ce cade sub incidenta Legii nr. 10/2001, solicită uneia dintre persoanele juridice detinătoare, enumerate la art. 20 din aceeasi lege, restituirea în natură a imobilului, potrivit procedurilor de restituire reglementate prin cap. III din lege.

Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, liberul acces la justitie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instantelor judecătoresti pentru apărarea drepturilor, a libertătilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei conditionări.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, are legitimarea constitutională de a stabili competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată. Aceasta implică si reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

Mai mult, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975) s-a statuat că “dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”. S-a arătat că, “fiind vorba de un drept pe care Conventia l-a recunoscut fără să-l definească în întelesul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept”. Prin urmare, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justitie implică, prin însăsi natura sa, o reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitări sau conditionări, atât timp cât nu este atinsă substanta dreptului.

Curtea constată astfel că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), care prevede că procedura de judecată este prevăzută numai prin lege.

De altfel, asupra prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin raportare la art. 21 din Constitutie, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, prin care exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsă, retinându-se că sinstituirea unui termen de decădere nu este de natură să împiedice accesul liber la justitie, deoarece toate măsurile luate de autoritătile si persoanele juridice prevăzute în Legea nr. 10/2001 pentru stabilirea si punerea în executare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege pot fi atacate în justitie de către persoanele interesate, pe baza dispozitiilor pe care însăsi legea le prevede”. De asemenea, prin aceeasi decizie Curtea a constatat că “textul criticat are în vedere tocmai celeritatea solutionării procesului, satisfăcând astfel cerinta solutionării acestuia, într-un termen rezonabil”. Prin urmare nu este întemeiată sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil”.

Solutia pronuntată si considerentele ce au stat la baza acesteia sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Nu poate fi retinută nici încălcarea art. 53 din Constitutie. Nici una dintre situatiile limitativ prevăzute de alin. (1) al art. 53, în care poate interveni restrângerea exercitiului unui drept, nu are incidentă în cauză, dat fiind că nu este vorba de o restrângere a exercitiului dreptului de acces liber la justitie al persoanelor interesate, ci, în fapt, de conditionarea exercitării acestui drept de respectarea anumitor termene procedurale.

În ceea ce priveste sustinerea că ar fi fost încălcate dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie referitoare la garantarea dreptului de proprietate, aceasta nu este întemeiată. Curtea constată că prevederile legale criticate dau expresie competentei constitutionale a legiuitorului, reglementată prin art. 44 alin. (1) teza a doua, de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat si încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, în art. 44 alin. (6) referitoare la despăgubirile cuvenite proprietarului în cazurile prevăzute la alin. (3) si (5), precum si în art. 44 alin. (8) referitoare la prezumtia de dobândire licită a averii. În legătură cu aceste sustineri Curtea constată că aceste dispozitii constitutionale nu au incidentă în cauză.

De asemenea, Curtea retine că prevederile legale criticate nu vin în contradictie cu dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept si nici cu cele cuprinse în art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea puterii judecătoresti, impartialitatea activitătii de judecată sau egalitatea procesuală a părtilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Marioara Aleith în Dosarul nr. 262/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 februarie 2005.

 

PRESEDINTE,

CONSTANTIN DOLDUR

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 183

din 29 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2, art. 181 si ale art. 75 lit. a) din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2, art. 181 si ale art. 75 lit. a) din Codul penal, exceptie ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecătoriei Călărasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 5.534/2004, Judecătoria Călărasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.180 alin. 2, art. 181 si ale art. 75 lit. a) din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de partea vătămată Vergil Catană în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unei plângeri formulate împotriva solutiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că, în speta dedusă judecătii, dispozitiile legale criticate au fost aplicate discretionar de către organele de urmărire penală, de vreme ce la dosar există două certificate medico-legale care pot determina încadrarea juridică a faptei cercetate, atât în infractiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, cât si în infractiunea prevăzută de art. 181 din Codul penal. Prin urmare, textele legale supuse controlului de contencios constitutional nu au putere de lege si nu sunt respectate în mod obligatoriu de procurori, care, potrivit Legii fundamentale, reprezintă interesele fundamentale ale societătii.

În esentă, critica autorului exceptiei se fundamentează însă pe aspecte care tin de aplicarea legii si de interpretarea probelor existente la dosarul cauzei.

Judecătoria Călărasi opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere în nici un fel principiului egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice. De asemenea, respectarea legii este o obligatie fundamentală, de îndeplinirea căreia depinde afirmarea libertătii si demnitătii fiecărui cetătean. Toate normele de drept trebuie să fie conforme Constitutiei, care asigură astfel structurarea lor în sistem. Structura piramidală a sistemului juridic este dată si de relatia dintre lege si actele normative subordonate legii, dar elementul esential din care rezultă si această din urmă relatie este Constitutia. Or, prevederile legale criticate nu contin nici o dispozitie care să scindeze acest sistem.

Totodată, potrivit art. 124 alin. (1) din Constitutie, Justitia se înfăptuieste în numele legii. Judecătorii, în activitatea lor de solutionare a cererilor de chemare în judecată aflate pe rolul instantelor, stabilesc mai întâi situatia de fapt, determină legea aplicabilă la această stare de fapt, după care interpretează norma respectivă, determinând implicatiile juridice ale stării de fapt constatate.

Faptul că procurorii au încadrat fapta săvârsită de învinuiti într-o anumită normă juridică nu este de natură a justifica ideea că a fost încălcată legea de către acestia, partea vătămată, în cazul în care este nemultumită de solutia adoptată, are posibilitatea legală de a ataca actele îndeplinite de procurori si ulterior hotărârea judecătorească.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozitiilor fundamentale invocate. Faptul că solutia dată într-un proces penal nu corespunde asteptărilor uneia dintre părti nu înseamnă că dispozitiile legii au fost încălcate ori că sunt neconstitutionale. Afirmatia autorului exceptiei potrivit căreia nu a avut dreptul la un proces echitabil, iar procurorii care au instrumentat cazul au încălcat legea si au pronuntat solutii conform interesului lor personal nu poate fi primită, întrucât, potrivit Legii fundamentale, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor si, totodată, procurorii îsi desfăsoară activitatea potrivit principiilor legalitătii, impartialitătii si controlului ierarhic.

Organele de urmărire penală si instantele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăsurarea procesului penal. Aceasta presupune să se determine legea aplicată la o stare de fapt, interpretarea normelor juridice, încadrarea juridică a faptei, precum si elaborarea actului ce concretizează solutia dată cazului concret, pe baza probelor administrate.

De altfel, autorul exceptiei, nemultumit de solutia pronuntată, motivează încălcarea textelor constitutionale mentionate, prin invocarea modalitătii de aplicare a textelor de lege din Codul penal, precum si a modului de interpretare a acestora, fapt care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excede atributiei de control constitutional al legilor sau ordonantelor.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu creează privilegii sau discriminări.

De asemenea, art. 1 alin. (5) si art. 124 din Constitutie nu sunt pertinente în solutionarea cauzei.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin lege a împrejurărilor care constituie circumstante agravante si incriminarea faptelor de lovire si vătămare corporală nu încalcă sub nici un aspect principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, întrucât nu implică un regim diferit pentru persoane aflate în aceeasi situatie.

De asemenea, legiuitorul a optat ca săvârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună să constituie o circumstantă agravantă, iar faptele care aduc atingere integritătii corporale a persoanei să fie sanctionate ca infractiuni. Această selectie se bazează pe gradul de pericol social al infractiunilor, precum si pe alte ratiuni de politică penală, în concordantă cu principiile si dispozitiile Constitutiei.

Dispozitiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală nu au incidentă în cauză.

De altfel, în realitate, critica de neconstitutionalitate priveste aplicarea dispozitiilor legale criticate, aspect care urmează a fi solutionat de instanta de judecată, si nu de Curtea Constitutională.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 180 alin. 2, art. 181 si ale art. 75 lit. a) din Codul penal, care au următorul continut:

Art. 180 alin. 2: Lovirea sau alte violente

Lovirea sau actele de violentă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. [...]”

Art. 181: Vătămarea corporală

“Fapta prin care s-a pricinuit integritătii corporale sau sănătătii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută la alin. 1 săvârsită asupra membrilor familiei se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 11 actiunea penală se pune în miscare si din oficiu.

Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penală a fost pusă în miscare din oficiu.”

Art. 75 lit. a): Circumstante agravante “Următoarele împrejurări constituie circumstante agravante:

a) săvârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constitutiei si a legilor, ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justitiei si ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că problema ridicată de autorul exceptiei nu priveste, în realitate, constitutionalitatea dispozitiilor legale la care se referă acesta, ci modul de aplicare a lor.

Astfel, autorul exceptiei sustine că, desi prin fapta prin care un număr de trei făptuitori i-au provocat vătămări corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 23 de zile se încadrează în prevederile art. 181, cu aplicarea art. 75 lit. a) din Codul penal, parchetul, luând în considerare un act medico-legal potrivit căruia părtii vătămate i-au fost necesare pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale, a încadrat această faptă în prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal, încălcând în felul acesta dispozitiile din Constitutie. Din această motivare, rezultă că autorul exceptiei solicită Curtii Constitutionale să sanctioneze organul de urmărire penală pentru pronuntarea unei solutii care, în opinia sa, este nelegală si netemeinică, încercând să convertească astfel controlul de contencios constitutional într-un control judiciar chemat să înfăptuiască un act de justitie. Or, potrivit art. 124 alin. (1) si art. 126 alin. (1) din Constitutie, “Justitia se înfăptuieste în numele legii” si “se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”. Curtea Constitutională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdictie constitutională, care asigură, printre altele, pe calea exceptiei, controlul legilor sau ordonantelor ori dispozitiilor dintr-o lege sau ordonantă în vigoare, care încalcă dispozitiile sau principiile Legii fundamentale si nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.

Având în vedere că problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constitutional si că în sustinerea exceptiei nu se reclamă contrarietatea dispozitiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că exceptia este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2, ale art. 181 si ale art. 75 lit. a) din Codul penal, exceptie ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecătoriei Călărasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea cu titlu gratuit a unui obiectiv de investitii în curs de executie, situat în orasul Găesti, judetul Dâmbovita, din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie al Judetului Dâmbovita în domeniul privat al orasului Găesti si în administrarea Consiliului Local al Orasului Găesti, judetul Dâmbovita

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea cu titlu gratuit a obiectivului de investitii în curs de executie “Blocul de locuinte F2A”, situat în orasul Găesti, judetul Dâmbovita, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie al Judetului Dâmbovita în domeniul privat al orasului Găesti si în administrarea Consiliului Local al Orasului Găesti, judetul Dâmbovita.

Art. 2. - Predarea-preluarea obiectivului de investitii care se transmite potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - La darea în folosintă a imobilului, în baza unui nou protocol, Ministerul Administratiei si Internelor redobândeste dreptul de administrare asupra unui număr de apartamente având o suprafată locuibilă proportională cu ponderea valorii actualizate a stadiului fizic de la data predării din valoarea finală a obiectivului.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

p. Ministrul finantelor publice,

Sebastian Bodu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 aprilie 2005.

Nr. 307.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a obiectivului de investitii în curs de executie care se transmite cu titlu gratuit din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie al Judetului Dâmbovita în domeniul privat al orasului Găesti si în administrarea Consiliului Local al Orasului Găesti, judetul Dâmbovita

 

Locul unde este situat obiectivul de investitii care se transmite

Persoana juridică de la care se

transmite biectivul de investitii

Persoana juridică la care se transmite

obiectivul de investitii

Caracteristicile tehnice ale obiectivului de investitii

Orasul Găesti, judetul Dâmbovita, str. 1 Decembrie 1918 (fostă 30 Decembrie), bl. F2A

 

Statul român, din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie al Judetului Dâmbovita

Orasul Găesti, în administrarea Consiliului Local al Orasului Găesti, judetul Dâmbovita

Suprafata construită - 330 m2;

Suprafata desfăsurată - 1.650 m2;

Valoarea contabilă a constructiei la data predării:

- 11.550.797 mii lei;

- C+M 10.945.414 mii lei.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Reglementării tehnice “Ghid pentru executia si exploatarea rezervoarelor metalice pentru înmagazinarea apei potabile”, indicativ GE 052-04

 

În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 2 pct. 45 si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 33 din 15 octombrie 2004 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Reglementarea tehnică “Ghid pentru executia si exploatarea rezervoarelor metalice pentru înmagazinarea apei potabile”, indicativ GE 052-04, elaborată de către Institutul de Cercetări pentru Echipamente si Tehnologii în Constructii - ICECON - S.A., prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin orice dispozitie contrară se abrogă.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 15 februarie 2005.

Nr. 164.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.