MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 356         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 27 aprilie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă

- Opinie separată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

132. - Ordin al ministrului economiei si comertului privind instituirea procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară la Societatea Comercială “Top Therm” - S.A.

 

629. - Ordin al vicepresedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală privind aplicarea sistemului de tranzit comun pe teritoriul României

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

68. - Ordin privind punerea în aplicare a Instructiunilor privind orientările informale referitoare la noile probleme ridicate de aplicarea, în cazuri individuale, a art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 (scrisori de îndrumare)

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 176

din 24 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Constantin Doldur - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Rodica Dulan si Timoftei Dârlea în Dosarul nr. 6.069/2004 al Curtii de Apel Iasi - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 22 martie 2005, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 24 martie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 6.069/2004, Curtea de Apel Iasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 195/2004. Exceptia a fost ridicată de Rodica Dulan si Timoftei Dârlea, recurenti într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unei cereri de partaj succesoral.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că formularea art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveste mentiunea “sub sanctiunea nulitătii”, referitoare la elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, este neconstitutională întrucât impune instantelor să constate nulitatea recursului, fără a se da posibilitatea recurentului să acopere eventualele lipsuri ale cererii sale de recurs, care nu aduc celorlalte părti nici o vătămare procesuală. Recurentul se găseste de cele mai multe ori în imposibilitatea absolută de a indica elementele enumerate în textul atacat, deoarece în dispozitivul hotărârilor judecătoresti nu se indică toate aceste date de identificare. În concluzie, autorii exceptiei apreciază că textul criticat aduce atingere dreptului la exercitarea unei căi de atac si dreptului la acces liber la justitie, contravenind astfel art. 21 si 129 din Constitutie.

Curtea de Apel Iasi - Sectia civilă, prin adresă comunicată Curtii ulterior înaintării încheierii de sesizare, si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile art. 3021 din Codul de procedură civilă nu încalcă textele constitutionale invocate de recurenti, întrucât din coroborarea art. 21 si a art. 129 din Legea fundamentală nu reiese că o cale de atac, precum recursul, nu ar putea fi supusă vreunei conditionări de ordin formal. Ipoteza vizată de autorii exceptiei este cea a unei interpretări gresite din partea instantelor judecătoresti a normei procedurale prevăzute de textul criticat.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 3021 din Codul de procedură civilă stabileste conditiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs, sub sanctiunea nulitătii acesteia, conditii care, de altfel, se regăsesc si în art. 133 si 287 din Codul de procedură civilă, referitoare la cererea de chemare în judecată, respectiv la cererea de apel. În acelasi timp, potrivit art. 316 din Codul de procedură civilă, dispozitiile de procedură privind judecata în apel se aplică si în instanta de recurs, reglementând deci posibilitatea de a se îndeplini cerintele de formă ale cererii de recurs, până la prima zi de înfătisare.

De asemenea, Guvernul apreciază că garantiile unui proces echitabil sunt asigurate si prin posibilitatea recurentului de a consulta dosarul pentru aflarea datelor de identificare a celorlalte părti si prin instituirea unui termen rezonabil pentru introducerea cererii de recurs. Totodată, în cazul în care recurentul depune personal cererea de recurs, se aplică prevederile art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora presedintele instantei va putea să înapoieze părtii prezente cererea de recurs dacă aceasta nu îndeplineste conditiile prevăzute de lege, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.

Avocatul Poporului arată că sesizarea Curtii Constitu tionale prin Încheierea din 9 decembrie 2004 a Curtii de Apel Iasi - Sectia civilă este inadmisibilă, întrucât lipseste opinia instantei cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, ceea ce contravine prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

În ceea ce priveste punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului, în sensul că lipsa opiniei instantei de judecată conduce la nelegalitatea sesizării Curtii, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra acestei chestiuni s-a pronuntat prin Decizia nr. 47 din 5 martie 1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998), prin care a statuat că examinarea exceptiei de neconstitutionalitate nu poate fi împiedicată de neîndeplinirea unei obligatii în sarcina unei autorităti publice, chiar dacă aceasta este o instantă judecătorească. De altfel, asa cum s-a arătat mai sus, instanta de judecată a comunicat Curtii Constitutionale opinia sa cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, si completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, cu următorul cuprins: “Cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitătii, următoarele mentiuni: a) numele, domiciliul sau resedinta părtilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal si contul bancar. Dacă recurentul locuieste în străinătate, va arăta si domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; [...].”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 si 129 din Constitutie, al căror continut este următorul:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională retine că, în conformitate cu dispozitiile art. 129 si ale art. 126 alin. (2) din Constitutia României, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti si procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constitutionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile si conditiile în care părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac.

Având în vedere întregul sistem normativ al Constitutiei, Curtea constată totodată că libertatea legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a căilor de atac si procedura de judecată nu este absolută, limitele libertătii de reglementare fiind determinate si în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor si principiilor privind drepturile si libertătile fundamentale si a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală si prin actele juridice internationale la care România este parte.

Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Constitutie, orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

În reglementarea exercitării acestui drept legiuitorul are posibilitatea să impună anumite conditii de formă, tinând de natura si de exigentele administrării justitiei, fără însă ca aceste conditionări să aducă atingere substantei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

În sensul considerentelor expuse mai sus, Curtea Constitutională are în vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că scopul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale este “să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective” (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, si Cazul Artico contra Italiei, 1980).

Într-o cauză similară celei deduse controlului de constitutionalitate, Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronuntată în cazul Saez Maeso contra Spaniei, că a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din conventie, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs si aplicarea lor îi împiedică pe justitiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile. În considerentele hotărârii Curtea a precizat că, desi accesul la o instantă de judecată nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în special în ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a unei căi de atac, totusi, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justitiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăsi substanta lui.

În lumina acestor considerente Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin care se sanctionează cu nulitate absolută omisiunea de se preciza în cuprinsul cererii de recurs “numele, domiciliul sau resedinta părtilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal si contul bancar”, precum si – dacă recurentul locuieste în străinătate - “domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”, apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac si să restrângă nejustificat accesul liber la justitie.

În această ordine de idei Curtea observă că cele mai multe dintre elementele prevăzute în textul de lege atacat, si anume domiciliul sau resedinta părtilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal si contul bancar, precum si - dacă recurentul locuieste în străinătate - domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul, se regăsesc în totalitate în actele dosarului în care s-a pronuntat hotărârea care face obiectul căii de atac, că nu sunt indispensabile pentru identificarea acestei hotărâri si că nici nu sunt mentionate în dispozitivul hotărârii atacate.

Pe de altă parte, în sistemul Codului de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdictie în care părtile în litigiu îsi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronuntate în conditiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. Or, instituirea sanctiunii nulitătii pentru neîndeplinirea acestor cerinte de formă în însusi cuprinsul cererii de recurs, fără nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipseste pe recurent, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, sustinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a solutionat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.

Având în vedere aceste efecte ale aplicării prevederilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin sanctiunea nulitătii pe care o instituie, textul de lege atacat încalcă atât dispozitiile art. 21, cât si pe cele ale art. 129 si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie. Nu se poate primi, pentru a constata constitutionalitatea textului de lege atacat, punctul de vedere comunicat de Guvernul României, în sensul că nulitatea prevăzută de art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă ar putea fi înlăturată prin aplicarea prevederilor art. 316 din acelasi cod, dat fiind că prin textul de lege invocat se prevede că dispozitiile de procedură privind judecata în apel – dispozitii în care omisiunile la care se referă textul atacat nu sunt sanctionate cu nulitatea - se aplică si de instanta de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privind recursul. Or, specificitatea dispozitiilor cuprinse în textul de lege atacat, în raport cu dispozitiile art. 287 din Codul de procedură civilă, care reglementează cuprinsul si conditiile de validitate ale cererii de apel, este evidentă.

Nu se poate primi, tot astfel, sustinerea că nulitatea prevăzută de art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă ar putea fi înlăturată prin aplicarea prevederilor art. 303 alin. 5 din acelasi cod, care permit presedintelui instantei să înapoieze părtii prezente cererea de recurs, dacă aceasta nu îndeplineste conditiile prevăzute de lege, prelungind termenul de recurs cu 5 zile, căci această prevedere are o aplicabilitate limitată, care exclude cazurile în care cererea de recurs este înaintată prin postă.

În concluzie, Curtea constată că textul de lege atacat este neconstitutional în ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs “numele, domiciliul sau resedinta părtilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal si contul bancar”, precum si - dacă recurentul locuieste în străinătate - “domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE :

Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Rodica Dulan si Timoftei Dârlea în Dosarul nr 6.069/2004 al Curtii de Apel Iasi - Sectia civilă si constată că textul de lege atacat este neconstitutional în ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs “numele, domiciliul sau resedinta părtilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal si contul bancar”, precum si - dacă recurentul locuieste în străinătate - “domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 martie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Contrar solutiei adoptate, cu majoritate de voturi, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 176 din 24 martie 2005, apreciem că dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă nu încalcă nici o prevedere constitutională.

Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, conformă practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod repetat că accesul liber la justitie nu este un drept absolut a cărui exercitare nu ar putea fi conditionată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerinte obligatorii. De asemenea, si exercitarea căilor de atac se poate face potrivit art. 129 din Constitutie, “în conditiile legii”. Aceste conditii pot viza subiectii îndreptătiti să promoveze anumite cereri ori căi de atac, instantele judecătoresti la care trebuie depuse cererile, în functie de obiectul lor, forma si continutul diferitelor cereri, termenele în care pot fi introduse, procedurile prealabile, taxele judiciare de timbru ori cautiunile si altele. Toate aceste conditii sunt prevăzute în reguli de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Suntem întru totul de acord cu ideea, retinută în considerentele deciziei, că nici una dintre conditionările legale privind forma si continutul cererilor adresate instantelor judecătoresti nu poate să aducă atingere substantei dreptului de acces liber la justitie ori a dreptului de exercitare a căilor de atac disponibile si nici să lipsească de efectivitate aceste drepturi. Apreciem însă că dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, referitoare la o parte din conditiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs, nu sunt de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justitie, dreptului de exercitare a căilor legale de atac si, cu atât mai putin, dreptului la apărare.

Toate datele pe care trebuie să le contină cererea de recurs, conform art. 302 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, sunt necesare pentru asigurarea desfăsurării unui proces echitabil si solutionării cauzei într-un termen rezonabil.

Cerintele cuprinse în acest text de lege se referă la datele de identificare a părtilor procesului, fără de care recursul nu ar putea fi solutionat în mod operativ, legal si temeinic. Neindicarea exactă a datelor de identificare a recurentului ar face posibilă ca, ulterior, recursul să fie însusit si de alte persoane care nu au exercitat calea de atac în termen legal. Neindicarea exactă a datelor de identificare a celorlalte părti împiedică stabilirea corectă a limitelor recursului, respectiv a părtilor fată de care acesta a fost declarat.

Conditiile prevăzute de textul de lege examinat nu sunt de natură să producă greutăti părtii care doreste să declare recurs, nu se referă la date pe care nu le cunoaste ori nu le-ar putea afla cu usurintă în termenul prevăzut pentru depunerea cererii de recurs. Potrivit art. 112 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, aceleasi date trebuie să cuprindă si cererea de chemare în judecată adresată primei instante. În acea fază cunoasterea tuturor datelor prevăzute este mai dificilă, dar, după parcurgerea a două trepte de jurisdictie, datele respective se regăsesc în actele dosarului si chiar în hotărârea ce se comunică părtilor. Nici una dintre părti nu este împiedicată în exercitarea dreptului de a ataca cu recurs hotărârea considerată nelegală sau netemeinică. Li se cere doar să mentioneze anumite date în cererea de recurs, date pe care le cunosc ori le pot afla fără întârziere si cu usurintă. În cadrul procesului civil, guvernat si de principiul disponibilitătii, sarcina cercetării si aflării datelor nu poate fi transferată instantei de recurs, care tot nu ar putea identifica nici recurentii si nu ar putea determina limitele recursului, părtile la care se referă. Sanctiunea nulitătii se aplică fată de recurentul nediligent, care nu a manifestat respect si interes fată de conditiile legale de formă si continut, pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs.

Dreptul la apărare nu este restrâns de dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate. Acest drept se exercită neîngrădit, sub protectia garantiilor procedurale, în cadrul unui proces declansat sau al unei căi de atac exercitate cu respectarea regulilor de procedură stabilite prin lege.

 

Judecător,

Kozsokár Gábor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

 

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară la Societatea Comercială “Top Therm” - S.A.

 

În temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 180 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002 cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434/2002, cu completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 881/2004 pentru aprobarea Strategiei de privatizare a unor societăti comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei si Comertului, pentru anul 2004 si conform Listei nr. 8 privind societătile comerciale oferite la privatizare de Ministerul Economiei si Comertului prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie, publicată la data de 26 noiembrie 2004 în cotidienele: “Adevărul”, Ziarul Financiar” si “Bursa”,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, cu modificările si completările ulterioare,

în vederea stabilirii modului de administrare si gestionare, precum si a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare la Societatea Comercială “Top Therm” - S.A. Brasov,

ministrul economiei si comertului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare la Societatea Comercială “Top Therm” - S.A. Brasov, denumită în continuare societate comercială, cu sediul în localitatea Ghimbav, Str. Aeroportului nr. 1, judetul Brasov, înmatriculată la oficiul registrului comertului sub nr. J/08/2323/8 octombrie 2004, începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale si a supravegherii financiare în perioada de privatizare, administratorul special are atributiile stabilite prin mandatul special acordat prin ordin de ministrul economiei si comertului.

(2) Continutul mandatului special prevăzut la alin. (1) va cuprinde în principal, dar fără a se limita la acestea, următoarele atributii:

a) luarea unor măsuri de administrare, gestionare si supraveghere a societătii comerciale, cu accent pe:

- convocarea adunării generale a actionarilor, ori de câte ori este necesar;

- situatia îndeplinirii principalilor indicatori economicofinanciari si de performantă;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor societătii comerciale, precum si a plătilor restante, în structura lor;

- inventarierea creantelor pe care societatea comercială le are de recuperat;

- cunoasterea situatiei litigiilor care grevează asupra societătii comerciale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

b) întocmirea unui grafic, împreună cu societatea comercială, pentru îndeplinirea de către aceasta a obligatiei de a efectua toate plătile către creditorii bugetari, furnizorii de utilităti, alti furnizori, creditorii financiari si alti creditori, inclusiv pentru institutiile publice implicate, în scopul reducerii gradului de îndatorare;

c) notificarea tuturor creditorilor bugetari, în sensul instituirii procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare, în vederea ridicării tuturor sarcinilor care grevează asupra activelor societătii comerciale care urmează a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul cresterii atractivitătii la privatizare;

d) notificarea tuturor creditorilor bugetari, în sensul instituirii procedurii de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare, în vederea suspendării de către acestia, până la transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor, a aplicării oricărei măsuri de executare silită începută asupra societătii comerciale si pentru a nu face nici un demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri. Aceleasi dispozitii sunt aplicabile si institutiei publice implicate, dacă are calitatea de creditor;

e) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum si ale autoritătilor administratiei publice locale, pentru bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare pentru datoriile bugetare, conform prevederilor legale specifice în vigoare, aplicabile societătii comerciale în perioada de privatizare;

f) solicitarea furnizorilor de servicii si utilităti pentru întocmirea graficelor de reesalonare a datoriilor restante, respectarea acestora si efectuarea plătilor facturilor curente;

g) respectarea disciplinei economico-financiare prin luarea unor măsuri pentru întărirea acesteia.

Art. 3. - Procedura de administrare specială si de supraveghere financiară în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor în situatia privatizării societătii comerciale sau la data stabilită prin ordin al ministrului economiei si comertului.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei si comertului,

Ioan Codrut Seres

 

Bucuresti, 31 martie 2005.

Nr. 132.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Autoritatea Natională a Vămilor

 

ORDIN

privind aplicarea sistemului de tranzit comun pe teritoriul României

 

Având în vedere prevederile art. 94 paragraful 2 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, privind interconectarea dintre sistemele de tranzit ale României si cele ale Comunitătii Europene,

potrivit prevederilor art. 48 alin. (2) si (3), ale art. 160 alin. (3) si ale art. 400 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.114/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 19 noiembrie 2001, cu modificările ulterioare,

pe baza Protocolului nr. 51.373/2000 dintre Directia Generală a Vămilor si Societatea Natională de Transport Feroviar de Marfă “CFR Marfă” - S.A. privind aplicarea procedurii simplificate de tranzit pentru mărfurile transportate pe cale ferată,

vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Sistemul de tranzit comun se aplică pe teritoriul României, în toate birourile vamale cu activitate rutieră si feroviară, în baza normelor metodologice prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Normele metodologice prevăzute la alin. (1) sunt elaborate pe baza prevederilor comunitare în domeniul vamal.

Art. 2. - (1) Autorizatiile emise în baza Deciziei directorului general al Directiei Generale a Vămilor nr. 471/2002 privind aplicarea sistemului de tranzit comun pe teritoriul României, cu modificările ulterioare, îsi păstrează valabilitatea.

(2) Dosarele de autorizare aflate în curs de solutionare la Autoritatea Natională a Vămilor, precum si modificarea si completarea autorizatiilor emise potrivit alin. (1) vor urma procedura prevăzută de normele metodologice mentionate la art. 1.

Art. 3. - (1) Prezentul ordin intră în vigoare la 15 zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I. La aceeasi dată se abrogă Decizia directorului general al Directiei Generale a Vămilor nr. 471/2002 privind aplicarea sistemului de tranzit comun pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 14 august 2002, si Ordinul secretarului de stat al Autoritătii Nationale a Vămilor nr. 1.242/2004 pentru modificarea Deciziei directorului general al Directiei Generale a Vămilor nr. 471/2002 privind aplicarea sistemului de tranzit comun pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 952 din 18 octombrie 2004.

(2) Dispozitiile înscrise la cap. III sectiunea a 4-a din normele metodologice prevăzute la art. 1, referitoare la aplicarea Noului Sistem Computerizat de Tranzit (NCTS), vor intra în vigoare la data de 1 septembrie 2005.

 

Vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Gelu Stefan Diaconu

 

Bucuresti, 12 aprilie 2005.

Nr. 629.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 bis abonament, care se poate achizitiona si de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

ORDIN

privind punerea în aplicare a instructiunilor privind orientările informale referitoare la noile probleme ridicate de aplicarea, în cazuri individuale, a art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 (scrisori de îndrumare)

 

În baza:

- Decretului nr. 57/2004 privind numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare; si având în vedere

- avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

presedintele Consiliului Concurentei emite următorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind orientările informale referitoare la noile probleme ridicate de aplicarea, în cazuri individuale, a art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 (scrisori de îndrumare), prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin si instructiunile mentionate la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Mihai Berinde

 

Bucuresti, 15 aprilie 2005.

Nr. 68.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCTIUNI

privind orientările informale referitoare la noile probleme ridicate de aplicarea, în cazuri individuale, a art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996

(scrisori de îndrumare)

 

În temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Concurentei adoptă prezentele instructiuni.

I. Introducere

1. Agentii economici sunt în general bine pozitionati în a evalua legalitatea faptelor lor, astfel încât să ia o decizie informată cu privire la continuarea întelegerii sau practicii si sub ce formă. Acestia au la dispozitie regulamentele si instructiunile adoptate de către Consiliul Concurentei, precum si practica acestuia.

2. Conform prezentelor instructiuni, termenul acord este utilizat pentru a desemna acordurile, deciziile asociatiilor de agenti economici si practicile concertate. Termenul practici vizează comportamentul agentilor economici având pozitie dominantă, iar termenul agenti economici acoperă, în egală măsură, asociatiile de agenti economici.

3. Atunci când cazurile ridică unele îndoieli serioase, deoarece prezintă elemente de noutate sau probleme nerezolvate în aplicarea art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare lege, agentii economici pot solicita o îndrumare informală din partea Consiliului Concurentei. Consiliul Concurentei poate acorda îndrumare asupra problemelor cu caracter de noutate privind interpretarea art. 5 si 6 din lege printr-un ghid-scrisoare de îndrumare, atunci când consideră oportun si subiect al prioritătilor sale de aplicare a legii. Prezentele instructiuni stabilesc detaliile acestui instrument.

II. Cadrul de evaluare a necesitătii scrisorii de îndrumare

4. Legea conferă Consiliului Concurentei puteri de a investiga încălcarea art. 5 si 6 din aceasta si de a impune măsuri si sanctiuni. Unul dintre obiectivele majore ale legii este de a asigura aplicarea eficientă a regulilor de concurentă si de a permite Consiliului Concurentei să îsi focalizeze resursele asupra celor mai grave încălcări ale regulilor de concurentă.

5. Legea nu interzice Consiliului Concurentei dreptul de a emite scrisori de îndrumare agentilor economici individuali, conform prezentelor instructiuni. Practica emiterii unor asemenea scrisori de îndrumare nu trebuie să impieteze asupra îndeplinirii de către autoritatea de concurentă a misiunii sale principale, respectiv aplicarea efectivă a regulilor de concurentă. Consiliul Concurentei poate să furnizeze îndrumare informală agentilor economici individuali numai în măsura în care aceasta este compatibilă cu prioritătile sale de aplicare a regulilor de concurentă.

6. Atunci când este sesizat cu o cerere de scrisoare de îndrumare, Consiliul Concurentei va aprecia dacă este oportun să răspundă la aceasta. Emiterea unei scrisori de îndrumare poate fi luată în considerare doar dacă următoarele conditii sunt îndeplinite în mod cumulativ:

a) evaluarea substantială a întelegerii sau a practicii cu privire la art. 5 si/sau 6 din lege ridică o întrebare de aplicare a legii pentru care nu există clarificare nici în cadrul legislativ national existent în materie de concurentă, incluzând jurisprudenta instantelor judecătoresti, nici în practica decizională si nici în scrisorile de îndrumare emise anterior;

b) o evaluare preliminară a problemelor specifice si a fondului cazului sugerează că o clarificare a unei întrebări noi printr-o scrisoare de îndrumare este utilă, luându-se în considerare următoarele elemente:

- importanta economică din punctul de vedere al consumatorului de bunuri si servicii oferite prin acea întelegere/practică; si/sau

- măsura în care acordul/practica corespunde sau este susceptibil/susceptibilă să corespundă unei uzante economice curente pe piata în cauză; si/sau

- amploarea investitiilor aferente tranzactiei în raport cu mărimea agentilor economici implicati si măsura în care tranzactia este legată de o operatiune structurală, cum ar fi crearea unei societăti în comun;

c) este posibilă emiterea unei scrisori de îndrumare pe baza informatiilor furnizate, nefiind necesară solicitarea unor informatii suplimentare.

7. Consiliul Concurentei nu va lua în considerare o cerere de scrisoare de îndrumare în situatia în care întelegerea sau practica la care se referă cererea este subiectul procedurilor în fata Consiliului Concurentei sau în situatia în care există un proces pendinte în fata instantelor judecătoresti.

8. Consiliul Concurentei nu va lua în considerare întrebări ipotetice si nu va emite scrisori de îndrumare privind întelegerile/practicile care nu mai sunt aplicate de către părti. Agentii economici pot totusi să solicite Consiliului Concurentei o scrisoare de îndrumare referitoare la probleme legate de întelegeri sau practici pe care intentionează să le pună în aplicare. În acest caz, pentru ca cererea să fie luată în considerare, tranzactia trebuie să se afle într-o etapă suficient de avansată.

9. Solicitarea unei scrisori de îndrumare nu aduce atingere dreptului Consiliului Concurentei de a declansa procedurile fată de faptele prezentate în respectiva cerere, în conformitate cu prevederile legii.

III. Indicatii privind solicitarea scrisorii de îndrumare

10. O solicitare a scrisorii de îndrumare poate fi înaintată de către un agent economic sau un grup de agenti economici care a încheiat sau urmează să încheie o întelegere/practică ce poate intra sub incidenta prevederilor art. 5 si/sau ale art. 6 din lege si cuprinde întrebări cu privire la problemele ce pot să apară ca urmare a acestor întelegeri/practici.

11. Solicitarea de scrisoare de îndrumare se adresează Consiliului Concurentei, la adresa postală a acestuia.

12. Nu se cere un formular-tip. Solicitarea va trebui să specifice în mod clar:

a) identitatea tuturor agentilor economici implicati, precum si o singură persoană de contact;

b) întrebări precise asupra cărora agentul economic doreste să obtină îndrumări;

c) informatii complete si exhaustive despre toate punctele relevante pentru o apreciere fundamentată a problemelor ridicate, inclusiv o documentare adecvată;

d) o argumentare detaliată, tinând cont de pct. 6 lit. a) din prezentele instructiuni si arătând motivele pentru care cererea prezintă una sau mai multe probleme noi;

e) orice alte informatii care permit o evaluare a cererii, tinând cont de elementele prevăzute la pct. 6-8 din prezentele instructiuni, inclusiv o declaratie că acordul sau practica la care se referă cererea nu face obiectul unei proceduri pendinte în fata unei instante judecătoresti sau a Consiliului Concurentei;

f) dacă cererea contine elemente care sunt considerate secrete de afaceri, acestea vor fi mentionate cu precizie;

g) orice altă informatie sau document util pentru cazul individual respectiv.

IV. Analiza cererii

13. În principiu, Consiliul Concurentei va evalua cererea pe baza informatiilor furnizate. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 6 lit. c) din prezentele instructiuni, Consiliul Concurentei poate folosi informatiile suplimentare de care dispune din surse publice, proceduri anterioare sau din orice alte surse si poate cere solicitantilor scrisorii de îndrumare să furnizeze informatii suplimentare. Informatiilor furnizate de către solicitanti li se aplică regulile privind secretul profesional.

14. Dacă Consiliul Concurentei nu emite o scrisoare de îndrumare, va informa solicitantul asupra acestui fapt.

15. Un agent economic îsi poate retrage cererea în orice moment. Cu toate acestea, informatiile furnizate în contextul cererii pentru îndrumare rămân la dispozitia Consiliului Concurentei si pot fi folosite în procedurile ulterioare, în conformitate cu prevederile legii, după cum se precizează la pct. 8 din prezentele instructiuni.

V. Continutul scrisorii de îndrumare

16. Scrisoarea de îndrumare trebuie să contină:

a) o descriere succintă a faptelor pe care se bazează;

b) motivatia juridică principală care include interpretarea făcută de către Consiliul Concurentei asupra problemelor noi ridicate de cerere referitor la aplicarea art. 5 si 6 din lege.

17. În scrisoarea de îndrumare se poate răspunde doar la o parte din problemele ridicate, dar aceasta poate să contină si alte aspecte decât cele expuse în cerere.

18. Scrisorile de îndrumare vor fi puse pe site-ul Consiliului Concurentei, tinându-se cont de respectarea regulilor de confidentialitate. Înainte de publicare Consiliul Concurentei va conveni cu solicitantul asupra versiunii publice.

VI. Efectele scrisorilor de îndrumare

19. Scrisorile de îndrumare au principalul scop de a ajuta agentii economici să realizeze ei însisi o apreciere în deplină cunostintă de cauză a acordului/practicii respective.

20. O scrisoare de îndrumare nu poate prejudeca asupra solutionării respectivei probleme de către instantele judecătoresti.

21. Faptul că acordul/practica a făcut obiectul unei scrisori de îndrumare din partea Consiliului Concurentei nu reprezintă un impediment în analiza aceluiasi acord/practică în baza prevederilor legii, în special a unei plângeri. În acest caz, Consiliul Concurentei va tine cont de scrisorile de îndrumare anterioare, în special sub rezerva oricărei modificări a faptelor în cauză, de orice alte aspecte noi care au fost evidentiate de solicitant în plângere, de evolutiile jurisprudentei instantelor judecătoresti, precum si de modificările generale ale politicii urmate de Consiliul Concurentei.

22. Scrisorile de îndrumare nu constituie decizii si nu leagă Consiliul Concurentei pentru aplicarea art. 5 si/sau 6 din lege. Totusi Consiliul Concurentei si instantele judecătoresti pot tine cont de scrisorile de îndrumare, în măsura în care apreciază ca fiind util în contextul cazului pe care îl solutionează.

VII. Dispozitii finale

23. Prezentele instructiuni transpun Comunicarea Comisiei Europene privind îndrumările informale referitoare la noile probleme ridicate de aplicarea art. 81 si 82 din Tratatul CE, în cazuri individuale (scrisori de îndrumare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 101 din 27 aprilie 2004.

24. Prezentele instructiuni vor fi puse în aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.