MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 719         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 9 august 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 297 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

399. – Decizie pentru aprobarea statului de functii al aparatului de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activitătilor din domeniul economic

 

400. – Decizie pentru aprobarea statului de functii al Departamentului pentru relatii interetnice

 

401. – Decizie pentru modificarea structurii organizatorice si a statului de functii ale Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

375. – Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală privind stabilirea conditiilor pentru declararea contribuabililor inactivi

 

683. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 457/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor de porci

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

147. – Decizie privind desemnarea organismului de gestiune colectivă COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată – opere reproduse de pe hârtie

 

148. – Decizie privind desemnarea organismului de gestiune colectivă COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată – hârtie pentru copiator (format A4)

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 297

din 9 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Marieta Safta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.786/P/2004 al Tribunalului Galati – Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor din actele internationale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.786/P/2004, Tribunalul Galati – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de Marin Frunză în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în ceea ce priveste art. 27 din Codul de procedură penală si art. 23 din Legea nr. 92/1992, că acestea “sunt discriminatorii, totalitare, inchizitoriale“, drepturile si principiile invocate nemaifiind garantate “în situatia în care justitiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instantă natională.“ În ceea ce priveste art. 278 din Codul de procedură penală, se sustine că este neconstitutional, deoarece “prevede expres si limitativ posibilitatea de a fi controlată solutia dată de procuror doar de către primul procuror al Parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care a dat solutia“, nu si de “Parchetul ierarhic superior si de către conducătorul Ministerului Public“, ceea ce face ca aceste prevederi legale să încalce îprincipiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalitătii, principiul statului de drept [...], principiul disponibilitătii“.

Tribunalul Galati – Sectia penală, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, se arată că nu poate fi retinută critica art. 27 din Codul de procedură penală în raport de dispozitiile art. 21 din Constitutie, respectiv fată de cele ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece aceste prevederi nu trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să fie solutionate de Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca unică instantă de competentă la nivelul întregii tări. În opinia instantei, tribunalele se încadrează în categoria autoritătilor la care se referă art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât aceste instante judecătoresti pot să decidă dacă drepturile recurentului, apărate prin Conventie, au fost sau nu încălcate si să stabilească reparatii adecvate.

În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală în raport de prevederile art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, se arată că este neîntemeiată, întrucât aceste dispozitii legale nu creează posibilitatea statului, a vreunui grup ori a vreunui individ de a abuza de anumite drepturi sau libertăti recunoscute de Conventie. Totodată se arată că dispozitiile art. 278 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 20, 131 si 132 si nici pe cele ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În ceea ce priveste art. 23 din Legea nr. 92/1992, se constată că acesta era abrogat la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, apreciindu-se că dispozitiile sale au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004, potrivit căruia “Competenta judecătoriilor, a tribunalelor si a curtilor de apel este stabilită în Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, si în Codul de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare, precum si în legi speciale“. Aceste prevederi legale sunt considerate de instantă ca fiind în concordantă cu dispozitiile Legii fundamentale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acord cu opinia exprimată de instanta de judecată, se arată că dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, abrogate la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004. Aceste prevederi legale sunt în concordantă cu dispozitiile constitutionale, întrucât stabilirea competentei instantelor judecătoresti, precum si a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti apartin legiuitorului, în baza unei politici legislative în domeniu.

Se apreciază că este neîntemeiată si critica dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală, întrucât este de competenta legiuitorului instituirea unor măsuri si reguli procesuale necesare unei bune administrări a justitiei.

Totodată se arată că, în exercitarea căilor de atac prevăzute de Codul de procedură penală împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, legea nu face nici o discriminare, iar împrejurarea că actele procurorului sunt supuse controlului ierarhic superior acestuia, dar nu si organelor superioare din ierarhia Ministerului Public, nu poate fi considerată o încălcare a Constitutiei, persoana în cauză având la îndemână posibilitatea de a ataca în instantă actul de care se simte nemultumită.

În aceeasi opinie, dispozitiile art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedură penală respectă si dreptul la un proces echitabil, fără nici o discriminare si cu excluderea abuzului de drept, în acord cu prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale, respectiv celor din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei. Se precizează că dispozitiile art. 23 din Legea nr. 92/1992, abrogate la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004. Aceste prevederi legale, precum si cele ale art. 27 din Codul de procedură penală sunt în concordantă cu dispozitiile constitutionale, stabilirea competentei instantelor judecătoresti constituind obligatia constitutională a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Legea fundamentală. Se arată că dreptul petentului la un recurs efectiv nu este încălcat prin faptul că această cale de atac este de competenta unei instante de grad inferior, iar nu a instantei supreme, întrucât, potrivit Constitutiei, justitia se realizează inclusiv prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege. Prin notiunea de instantă natională, la care se referă art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, se întelege o autoritate competentă să decidă atât asupra fondului plângerii privind un drept din conventie, cât si să acorde reparatiile adecvate, tribunalele încadrându-se în categoria acestor autorităti.

Referitor la textele constitutionale ale art. 4, 11, 15, 16, 21, 31, 53 si 124, invocate, de asemenea, în motivarea exceptiei, se apreciază că “nu fac obiectul motivelor de fapt“ invocate de autorul exceptiei.

În ceea ce priveste art. 278 din Codul de procedură penală, acesta nu încalcă, în opinia Guvernului, liberul acces la justitie, atâta timp cât, potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate se poate adresa instantelor pe calea plângerii împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată. Totodată se arată că textul criticat se adresează în mod egal tuturor persoanelor, fără privilegii si discriminări, neputând fi retinută critica formulată sub acest aspect. Referitor la textele constitutionale ale art. 1, 3, 11, 15, 20, 131 si 132, invocate, de asemenea, în motivarea exceptiei, se apreciază că “nu au legătură cu motivarea în fapt a petentului.“

Avocatul Poporului consideră că art. 27 din Codul de procedură penală si art. 40 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu încalcă prevederile art. 20 si 21 din Constitutie, respectiv pe cele ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât nu opresc părtile interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garantiile procesuale.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală fată de art. 11 si 20 din Constitutie, cu raportare la art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, se arată că nu poate fi retinută, întrucât instituirea unor reguli speciale referitoare la plângerea împotriva actelor procurorului nu constituie o discriminare, atâta timp cât este asigurată egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Referitor la critica aceluiasi text de lege fată de art. 131 din Constitutie, se consideră că este neîntemeiată, întrucât acordarea de către legiuitor a posibilitătii de a face plângere împotriva actelor procurorului reprezintă tocmai o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de Legea fundamentală.

Cu privire la textele constitutionale ale art. 1, 3, 11, 15, 20, 131 si 132, invocate, de asemenea, în motivarea exceptiei, se apreciază că nu au relevantă în cauză. În concluzie, Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din actul de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie art. 27 si 278 din Codul de procedură penală, care reglementează competenta tribunalului, respectiv posibilitatea atacării pe cale ierarhică a măsurilor si actelor procurorului, precum si dispozitiile art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, privind competenta tribunalului. Desi în concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, autorul exceptiei face referire, în ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 92/1992 criticate, la art. 25 din acest act normativ, privind competenta curtilor de apel, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, prin criticile formulate sunt vizate normele ce reglementează competenta tribunalului, cuprinse în art. 23 din Legea nr. 92/1992, astfel cum s-a retinut de către instanta de judecată. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 si 278 din Codul de procedură penală, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Textele din Codul de procedură penală criticate ca neconstitutionale au următorul continut:

– Art. 27: “Tribunalul:

1. judecă în primă instantă:

a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 174–177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 si 4, art. 211 alin. 2, 21 si 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 2151 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266–270, 273–276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art. 2791, 298, 312 si 317, precum si infractiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;

b) infractiunile săvârsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

c) infractiunile privind siguranta natională a României prevăzute în legi speciale;

d) infractiunea de spălare a banilor;

e) infractiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta privest sistemul bancar;

f) alte infractiuni date prin lege în competenta sa;

2. ca instantă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în primă instantă, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a);

3. ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecătorii, în cazul infractiunilor mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. solutionează conflictele de competentă ivite între judecătoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevăzute de lege.“;

– Art. 278: “Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

În cazul când măsurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de către acestia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonantei ori, după caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonantă sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2. Rezolutiile sau ordonantele prin care se solutionează plângerile împotriva rezolutiilor sau ordonantelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea si celorlalte persoane interesate.

Dispozitiile art. 275–277 se aplică în mod corespunzător.“

Art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, abrogat la data sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, avea următorul cuprins:

“Tribunalele judecă, în primă instantă, procesele si cererile date prin lege în competenta lor.

Tribunalele, ca instante de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorii în primă instantă.

Tribunalele, ca instante de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.“

Dispozitiile art. 27 din Codul de procedură penală si cele ale art. 23 din Legea nr. 92/1992 sunt criticate fată de prevederile constitutionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertătilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 124, privind înfăptuirea justitiei, si ale art. 126, privind instantele judecătoresti, cu raportare la prevederile din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cuprinse în art. 6, care reglementează dreptul la un proces echitabil, în art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminării, si în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Dispozitiile art. 278 din Codul de procedură penală sunt considerate contrare prevederilor constitutionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertătilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 131, referitoare la rolul Ministerului Public, si ale art. 132, privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cuprinse în art. 14, privind interzicerea discriminării, si în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce priveste critica art. 27 din Codul de procedură penală, privind competenta tribunalului, Curtea observă că exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată în contextul în care autorul acesteia contestă competenta tribunalului de a solutiona recursul împotriva hotărârii pronuntate de instantă în solutionarea plângerii întemeiate pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală. În opinia autorului exceptiei competenta de solutionare a recursului în această situatie apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Ca urmare, criticile sale urmează a fi analizate în acest context, care explică si interesul promovării exceptiei de neconstitutionalitate, autorul exceptiei fiind nemultumit de solutia legislativă consacrată de textul criticat.

Curtea retine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată “sunt prevăzute numai de lege“, iar reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constitutionale, a competentei tribunalelor nu aduce nici o atingere dispozitiilor constitutionale si documentelor internationale invocate de autorul exceptiei.

Astfel, nu poate fi retinută nici o contradictie între art. 27 din Codul de procedură penală si dispozitiile constitutionale ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, respectiv cele ale art. 126 privind instantele judecătoresti, în contextul general al principiilor statului de drept, consfintite de art. 1 din Legea fundamentală. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, “Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege“, tribunalul fiind una dintre aceste instante judecătoresti, respectiv o “instantă natională“, în sensul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Textul de lege criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si nici dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din aceeasi conventie, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si în situatia judecării cauzelor, respectiv a recursurilor, de către tribunale, potrivit competentei lor, stabilite prin lege.

De asemenea, dispozitiile criticate nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalitătii în drepturi înscrise în art. 4 din Constitutie, astfel încât nu poate fi retinută nici critica formulată în raport de art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.

În sfârsit, câtă vreme art. 27 din Codul de procedură penală nu contravine normelor internationale invocate, nu poate fi primită nici sustinerea privind încălcarea prevederilor cuprinse în art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile omului.

În ceea ce priveste art. 15 din Constitutie, precum si art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea în motivarea criticii art. 27 din Codul de procedură penală, acestea nu au incidentă în cauză, autorul exceptiei mărginindu-se de altfel să invoce dispozitiile constitutionale mentionate fără a arăta în ce constă încălcarea acestora.

II. Criticile referitoare la art. 278 din Codul de procedură penală nu pot fi retinute, întrucât acest text legal care reglementează plângerea contra actelor procurorului nu numai că nu aduce atingere prevederilor constitutionale referitoare la rolul Ministerului Public si la statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, reglementat de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că legiuitorul nu a reglementat în textul criticat posibilitatea persoanei interesate de a sesiza organele superioare din ierarhia Ministerului Public, după solutionarea nefavorabilă a plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de natură să aducă atingere nici dispozitiilor constitutionale privind statul de drept, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instantele judecătoresti. În acest sens, art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanta de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul solutionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fata instantei, respectiv împotriva “rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror“, asigurând astfel deplinul acces la justitie al persoanei interesate, asadar realizarea unui drept al cetăteanului, ce reprezintă o valoare supremă, garantată în statul de drept, în conformitate cu art. 1 din Constitutie.

Se constată, de asemenea, că art. 278 din Codul de procedură penală nu contine privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalitătii în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală, în exercitarea căilor de atac prevăzute de aceste dispozitii legale legea nefăcând nici o discriminare, orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte ale procurorului având posibilitatea să le atace în conditiile legii. Asa fiind, nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării si, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile omului.

Prevederile art.15 din Constitutie, precum si cele ale art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, nu au incidentă în cauză.

III. În ceea ce priveste dispozitiile art. 23 din Legea nr. 92/1992, Curtea constată că la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate acestea erau abrogate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Asa fiind, si întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, [...]“, considerăm că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, în temeiul alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedură penală, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.786/P/2004 al Tribunalului Galati – Sectia penală.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ridicată de acelasi autor în aceeasi cauză.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru aprobarea statului de functii al aparatului de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activitătilor din domeniul economic

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2005 pentru organizarea si functionarea Secretariatului General al Guvernului, precum si al art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările si completările ulterioare,

primul-ministru emite următoarea decizie:

Articol unic. – Se aprobă statul de functii al aparatului de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activitătilor din domeniul economic, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 1 august 2005.

Nr. 399.

 

ANEXĂ*)

 

STATUL DE FUNCTII

al aparatului de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activitătilor din domeniul economic

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru aprobarea statului de functii al Departamentului pentru Relatii Interetnice

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 111/2005 privind organizarea si functionarea Departamentului pentru Relatii Interetnice,

primul-ministru emite următoarea decizie:

Articol unic. – Se aprobă statul de functii al Departamentului pentru Relatii Interetnice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

Ministrul de stat pentru coordonarea activitătilor din domeniul economic,

Gheorghe Seculici

 

Bucuresti, 1 august 2005.

Nr. 400.

 

ANEXĂ*)

 

STATUL DE FUNCTII

al Departamentului pentru Relatii Interetnice

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru modificarea structurii organizatorice si a statului de functii ale Secretariatului General al Guvernului

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 7 alin. (1) si al art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2005 pentru organizarea si functionarea Secretariatului General al Guvernului,

primul-ministru emite următoarea decizie:

Articol unic. – Anexele nr. 1 si 2 la Decizia primului-ministru nr. 238 din 28 martie 2005 se modifică si se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2*) care fac parte integrantă din prezenta decizie.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 1 august 2005.

Nr. 401.

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SECRETARIATULUI GENERAL AL GUVERNULUI

 

 

STATUL DE FUNCfiII

al Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind stabilirea conditiilor pentru declararea contribuabililor inactivi

 

În temeiul art. 11 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 33 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) Contribuabilii care îndeplinesc una dintre conditiile prevăzute de prezentul articol vor fi declarati inactivi, în sensul art. 11 alin. (11) si (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:

a) se sustrag de la efectuarea controlului fiscal sau vamal prin nedeclararea domiciliului fiscal ori a sediilor secundare, respectiv prin declararea de date de identificare a domiciliului fiscal sau a sediilor secundare care nu permit organului fiscal si/sau vamal să identifice domiciliul fiscal ori sediul secundar;

b) organele fiscale sau organele vamale au constatat că nu functionează la domiciliul fiscal ori la sediile secundare declarate;

c) au achizitionat facturi fiscale sau alte formulare cu regim special personalizate după data de 1 ianuarie 2005 si nu au depus declaratii fiscale ulterior acestei date.

(2) Contribuabilii sunt declarati inactivi prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. – Pe perioada în care este declarat inactiv contribuabilului îi sunt aplicabile procedurile de administrare fiscală referitoare la gestiunea, controlul si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Art. 3. – (1) De la data declarării stării de inactivitate contribuabilul nu mai are dreptul de a emite facturi, facturi fiscale sau alte documente ori formulare tipizate cu regim special pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate către altă persoană.

(2) Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdictiei prevăzute la alin. (1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.

Art. 4. – (1) Pe perioada stării de inactivitate toate procedurile de avizare, autorizare, certificare, licentiere sau alte proceduri similare, cât si orice operatiuni si proceduri vamale cu privire la contribuabilul inactiv si la activitătile acestuia, precum si oricare dintre avizele, autorizatiile, licentele, acordurile si orice alte acte în baza cărora contribuabilii inactivi sunt autorizati să functioneze sau să desfăsoare diverse activităti economice se suspendă de drept.

(2) Suspendarea nu determină prelungirea termenelor pentru care avizele, autorizatiile, licentele, acordurile sau alte astfel de acte sunt acordate si nici amânarea în vreun fel ori exonerarea de obligatiile de plată datorate pentru eliberarea, modificarea sau prelungirea acestora.

Art. 5. – Constatarea stării de inactivitate se face de către organele de inspectie fiscală sau de control financiar din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală si al unitătilor subordonate, inclusiv de către organele vamale din cadrul Autoritătii Nationale a Vămilor si al unitătilor subordonate acesteia.

Art. 6. – (1) Starea de inactivitate încetează dacă se constată de către organele mentionate la art. 5 încetarea motivelor pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv sau ca urmare a unei hotărâri judecătoresti, de la data la care aceasta rămâne irevocabilă.

(2) Încetarea stării de inactivitate se declar ă prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) În cazul încetării stării de inactivitate este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată si se consideră ca deductibile cheltuielile înregistrate în evidenta contabilă, în baza documentelor emise, începând cu data de la care contribuabilul este reactivat.

Art. 7. – (1) Contribuabilii declarati inactivi vor fi cuprinsi într-o listă specială, denumită “Lista contribuabililor inactivi“, iar contribuabilii cărora le încetează starea de inactivitate vor fi cuprinsi într-o listă specială, denumită “Lista contribuabililor reactivati“.

(2) Listele mentionate la alin. (1) se aprobă si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si pe pagina de Internet www.mfinante.ro, la sectiunea “Informatii contribuabili“.

(3) Lista contribuabililor inactivi si Lista contribuabililor reactivati vor fi actualizate, de regulă, lunar.

Art. 8. – (1) Pentru fiecare contribuabil cuprins în Lista contribuabililor inactivi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, si pe pagina de Internet a Ministerului Finantelor Publice, la sectiunea “Informatii contribuabili“, va fi afisată data de la care contribuabilul a fost declarat inactiv, împreună cu următoarea mentiune: “Contribuabil inactiv de la data de ZZ.LL.AA“.

(2) Pentru fiecare contribuabil cuprins în Lista contribuabililor reactivati, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, si pe pagina de Internet a Ministerului Finantelor Publice, la sectiunea “Informatii contribuabili“, va fi afisată perioada pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv, împreună cu următoarea mentiune: “Contribuabil inactiv în perioada ZZ.LL.AA.–ZZ.LL.AA“.

Art. 9. – Anexa nr. 1 cuprinzând Lista contribuabililor inactivi si anexa nr. 2 cuprinzând Lista contribuabililor reactivati fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 10. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Sebastian Bodu

 

Bucuresti, 21 iulie 2005.

Nr. 375.

 

ANEXA Nr. 1

 

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

LISTA

contribuabililor declarati inactivi începând cu data de ...........................

 

Nr.

crt.

Codul unic de înregistrare

Denumirea contribuabilului

Domiciliul

fiscal

Organul fiscal care a întocmit dosarul de declarare ca inactiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 2

 

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

LISTA

contribuabililor reactivati începând cu data de ...........................

 

Nr.

crt.

Codul unic de înregistrare

Denumirea contribuabilului

Domiciliul

fiscal

Organul fiscal care a întocmit dosarul de reactivare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 457/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor de porci

 

Având în vedere prevederile art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 267/2004 privind instituirea Sistemului de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine,

văzând Referatul de aprobare nr. 95.289 din 26 iulie 2005,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. – Formula de la punctul 2 al literei B din anexa “Metode si echipamente utilizate în România pentru clasificarea carcaselor de porci“ la Normele tehnice de clasificare a carcaselor de porci, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 457/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 25 iunie 2004, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Y = 51,1639 – 0,6145 x S1 + 0,1910 x S2“.

Art. II. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Nicolae Flaviu Lazin,

secretar de stat

 

Bucuresti, 26 iulie 2005.

Nr. 683.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismului de gestiune colectivă COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată – opere reproduse de pe hârtie

 

Având în vedere dispozitiile art. 1071 alin. (1) coroborate cu ale art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

tinând cont de faptul că organismele de gestiune colectivă beneficiare (COPYRO si VISARTA) nu au depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul mentionat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare (14 iunie 2005) a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 123/2005 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005 privind plata remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru aparatele fotocopiator, imprimantă, scanner si aparat multifunctional, cu/fără functie de fotocopiere, de către importatorii si producătorii de astfel de aparate, precum si a cuantumului acestei remuneratii,

având în vedere faptul că organismul de gestiune colectivă COPYRO are o experientă îndelungată în activitatea de colectare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si a corpului de arbitri si ale Hotărârii Guvernului nr. 210/2000 privind numirea în functia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.),

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. – Se desemnează organismul de gestiune colectivă COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, cu sediul în Bucuresti, str. Căderea Bastiliei nr. 62, sectorul 1, drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată – opere reproduse de pe hârtie, stabilită prin Hotărârea arbitrală din data de 23 mai 2005 privind plata remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru aparatele fotocopiator, imprimantă, scanner si aparat multifunctional, cu/fără functie de fotocopiere, de către importatorii si producătorii de astfel de aparate, precum si a cuantumului acestei remuneratii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 14 iunie 2005, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 123/2005.

Art. 2. – Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Rodica Pârvu

 

Bucuresti, 13 iulie 2005.

Nr. 147.

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismului de gestiune colectivă COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată – hârtie pentru copiator (format A4)

 

Având în vedere dispozitiile art. 1071 alin. (1) coroborate cu ale art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

tinând cont de faptul că organismele de gestiune colectivă beneficiare (COPYRO si VISARTA) nu au depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul mentionat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare (6 mai 2005) a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 105/2005 pentru publicarea Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4,

având în vedere faptul că organismul de gestiune colectivă COPYRO are o experientă îndelungată în activitatea de colectare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si a corpului de arbitri si ale Hotărârii Guvernului nr. 210/2000 privind numirea în functia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.),

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. – Se desemnează organismul de gestiune colectivă COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor, cu sediul în Bucuresti, str. Căderea Bastiliei nr. 62, sectorul 1, drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată – hârtie pentru copiator (format A4), stabilită în baza Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 6 mai 2005, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 105/2005.

Art. 2. – Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Rodica Pârvu

 

Bucuresti, 13 iulie 2005.

Nr. 148.