MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 743         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 16 august 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

793. – Hotărâre privind aprobarea Strategiei nationale de luptă antifraudă pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

132. – Ordin al secretarului de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind serviciile destinate protectiei copiilor străzii

 

626. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale realizate de Societatea Comercială “AMARAD“ – S.A.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 284

din 7 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Rusu – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.575/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegatie la dosar, precum si partea Eparhia Reformată din Ardeal, prin avocat, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 si nr. 270D/2005. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu exceptia Dosarului nr. 134D/2005, în care autorii exceptiei sunt Cornel Moldovean si Monica Moldovean.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegatie la dosar, precum si părtile Eparhia Reformată din Ardeal si Arhiepiscopia romano-catolică din Alba Iulia, prin avocat, cu delegatie la dosar, Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Oprita, Mariena Oprita, Alexandru Nicodin Gruita, Dan Radu Gruita, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor si Anna Gabor, prin avocat. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 60D/2005, nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 si nr. 270D/2005 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorului exceptiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, precum si reprezentantii celorlalte părti sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 si nr. 270D/2005 la Dosarul nr. 60D/2005.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Cluj- Napoca solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), ale art. 16 si 44 din Constitutie. În acest sens sustine că prevederile art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 declară nevaliditatea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor ce intră sub incidenta Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel principiul constitutional al neretroactivitătii legii. În acelasi timp mai arată că textul de lege criticat contravine si dispozitiilor art. 16 din Constitutie, întrucât înlătură prezumtia de bună-credintă în privinta cumpărătorilor unor imobile preluate de către stat. Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie sustine că, în temeiul prevederilor legale criticate, adevăratul proprietar al unui imobil preluat de către stat pierde dreptul său de proprietate în favoarea altei persoane, “fără a fi expropriat în mod legal“.

Reprezentantul părtilor Eparhia Reformată din Ardeal si Arhiepiscopia romano-catolică din Alba Iulia sustine respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, arată că, pe de o parte, analiza validitătii unor contracte de vânzare-cumpărare nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii, de competenta instantei judecătoresti. Pe de altă parte, sustine că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a principiului nulitătii actului juridic civil, potrivit căruia un act juridic încheiat cu încălcarea actelor normative în vigoare la data încheierii sale este lovit de nulitate absolută. Nu este întemeiată nici pretinsa contradictie între textul de lege criticat si dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece nici unul dintre criteriile discriminatorii enumerate prin dispozitiile art. 4 alin. (2) din Constitutie nu se regăseste în textul de lege criticat, iar aprecierea asupra bunei-credinte a cumpărătorului, în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare, este de competenta instantei judecătoresti. Se mai sustine că nu sunt încălcate nici dispozitiile art. 44 din Constitutie, deoarece dreptul de proprietate este ocrotit numai dacă a fost dobândit în mod legal.

Reprezentantul părtilor Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Oprita, Mariena Oprita, Alexandru Nicodin Gruita, Dan Radu Gruita, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor si Anna Gabor solicită admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată. În acest sens arată că prevederile legale criticate încalcă principiile constitutionale ale neretroactivitătii legii si egalitătii cetătenilor în fata legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu instituie un motiv nou de nulitate, ci, dimpotrivă, sanctionează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât nu sunt contrare dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Nu poate fi retinută nici încălcarea principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii, deoarece art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei juridice. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, aceasta nu este întemeiată, deoarece protectia constitutională a dreptului de proprietate este incidentă atunci când acest drept a fost legal dobândit.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 decembrie 2004, 12 ianuarie 2005, 14 ianuarie 2005, 17 ianuarie 2005, 21 ianuarie 2005, 24 ianuarie 2005, 26 ianuarie 2005, 28 ianuarie 2005, 31 ianuarie 2005, 2 februarie 2005, 9 februarie 2005, 10 februarie 2005 si din 14 martie 2005, pronuntate în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 si nr. 15.240/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002.

Exceptia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu exceptia Dosarului nr. 15.239/2004, în care autori ai exceptiei sunt Cornel Moldovean si Monica Moldovean.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile legale criticate încalcă dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitoare la principiul neretroactivitătii legii, prin aceea că declară retroactivă nevalabilitatea unor acte juridice translative de proprietate legal constituite pe baza unei legi anterioare.

Se mai sustine si încălcarea principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, prin discriminarea creată între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase, deveniti proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor, si ceilalti cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin “înlăturarea beneficiului bunei-credinte a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au apatinut cultelor religioase“.

De asemenea, autorul exceptiei arată că textul de lege criticat contravine si dispozitiilor art. 44 din Constitutie, deoarece prin efectul legii se pierde un drept de proprietate în favoarea altei persoane, ceea ce echivalează cu o expropriere, fără a fi îndeplinite conditiile constitutionale, si anume cauza de utilitate publică si o despăgubire dreaptă si prealabilă exproprierii. În acest fel “proprietatea privată nu mai este ocrotită si garantată în mod egal de lege (...)“.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie. Se arată că art. VI alin. (3) din Ordonanta de

urgentă a Guvernului nr. 184/2002 reprezintă consacrarea legală a “principiului că actele juridice încheiate cu încălcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută“. Ca atare, apreciază că nu este încălcat principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor si nici cel al garantării si ocrotirii în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii legii, deoarece nu contin nici un element de noutate în raport de cauzele de nulitate prevăzute de legile în vigoare la data înstrăinării imobilelor. Nu poate fi retinută nici încălcarea principiului constitutional al egalitătii în fata legii, dat fiind că “dobânditorul unui imobil, în conditiile în care înstrăinarea s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, pe de o parte, si proprietarul deposedat abuziv de bunul său, pe de altă parte, nu se află în aceeasi situatie juridică, si, în acest caz, o solutie juridică diferită este justificată“. Nu este întemeiată nici invocarea încălcării dispozitiilor art. 44 din Constitutie, dat fiind că protectia constitutională a dreptului de proprietate are în vedere un drept valabil dobândit.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile art. VI alin. (3), cuprinse în titlul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002, nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, ci reprezintă “o consacrare a principiului neretroactivitătii legii, în sensul că încheierea actelor juridice si regimul juridic al nulitătii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor“. Se mai arată că textul de lege criticat “nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bună-credintă ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat si dobânditorii unor imobile ce au apartinut cultelor religioase, întrucât cele două categorii de persoane se află în situatii diferite“. În ceea ce priveste invocarea încălcării dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se arată că “scopul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui fostilor proprietari imobile ce au apartinut cultelor religioase din România (...)“, în aplicarea dispozitiilor constitutionale din art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se mai arată că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece, “potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, statele sunt îndrituite să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordantă cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare“.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât acestea instituie sanctiunea nulitătii absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării si reprezintă astfel o consacrare a principiului “tempus regit actum“. Se mai arată că acest aspect nu reprezintă însă o problemă de constitutionalitate, ci una de legalitate. Nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce priveste încălcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se arată că art. VI alin. (3), cuprins în titlul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002, este în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, se mai arată că principiul constitutional al garantării si ocrotirii dreptului de proprietate operează în conditiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002. Prevederile legale criticate au următorul continut:

“(3) Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) si ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, al căror continut este următorul:

– Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.“;

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;

– Art. 20 alin. (2): “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.“;

– Art. 44 alin. (2): “Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)“

În sustinerea neconstitutionalitătii textului de lege criticat se invocă si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care prevede:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Curtea constată că textul de lege criticat sanctionează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 a avut drept scop retrocedarea unor bunuri imobile ce au apartinut cultelor religioase din România, respectiv a imobilelor compuse din constructii împreună cu terenul aferent, altele decât lăcasele de cult, existente în natură.

Prin urmare, textul de lege criticat, sanctionând cu nulitatea absolută actele de înstrăinare a unor astfel de imobile, încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sanctiunii nulitătii actului juridic civil. Mai mult, astfel de acte juridice încheiate cu încălcarea dispozitiilor legale erau supuse sanctiunii nulitătii absolute, în lumina principiilor de drept civil, chiar de la data încheierii lor, astfel încât textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, ci, dimpotrivă, acesta nu face altceva decât să instituie în mod expres sanctiunea nulitătii absolute.

Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în acest sens prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, cu prilejul solutionării exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării legii. Curtea a constatat prin decizia mentionată că prevederile art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, devenit art. 50 alin. (2), potrivit cărora “Actele juridice de înstrăinare, (...), având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută (...)“, nu au caracter retroactiv.

În prezenta cauză autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine neconstitutionalitatea prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002, arătând că acestea contravin si dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice. Se sustine în acest sens că textul de lege criticat instituie o discriminare între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase si ceilalti cumpărători ai altor imobile preluate de stat. Discriminarea este creată prin “înlăturarea beneficiului bunei-credinte a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au apartinut cultelor religioase“.

Curtea constată că aceste sustineri nu sunt întemeiate.

Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, principiul egalitătii nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că “principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite“.

Prin urmare, nu este întemeiată sustinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, dat fiind că fostii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase si cumpărătorii unor astfel de imobile se află în situatii juridice diferite.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate mai invocă si contrarietatea textului de lege criticat cu dispozitiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, deoarece “proprietatea privată nu mai este garantată si ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situatie discriminatorie“.

Nu poate fi retinută această critică de neconstitutionalitate, deoarece, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, principiul constitutional al garantării si ocrotirii proprietătii private operează în conditiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Textul de lege criticat sanctionează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare ale unor imobile, încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, astfel încât nu poate interveni protectia constitutională a unui drept de proprietate privată care nu este legal dobândit.

Pentru aceleasi considerente nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, raportat la dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la “Protectia proprietătii“.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 si nr. 15.240/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca si de Cornel Moldovean si Monica Moldovean în Dosarul nr. 15.239/2004 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Strategiei nationale de luptă antifraudă pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă Strategia natională de luptă antifraudă pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul delegat pentru controlul implementării

programelor cu finantare internatională si urmărirea

aplicării acquis-ului comunitar,

Cristian David

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

Ministrul integrării europene,

Ene Dinga

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 14 iulie 2005.

Nr. 793.

 

ANEXĂ

 

STRATEGIA NATIONALĂ DE LUPTĂ ANTIFRAUDĂ

pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România

 

PREAMBUL

 

Elaborarea Strategiei nationale de luptă antifraudă pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, denumită în continuare Strategia, are ca punct de plecare, pe de o parte, necesitatea de a armoniza reglementările din legislatia natională cu normele europene în domeniu si de a pregăti cadrul normativ, institutional si operational pentru momentul aderării, iar, pe de altă parte, nevoia de a eficientiza controlul financiar si controlul fiscal care se exercită în legătură cu fondurile europene.

În acelasi timp Strategia urmăreste realizarea unei mai bune coordonări a institutiilor cu atributii în domeniu, rolul primordial în această actiune revenindu-i Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

Necesitatea Strategiei a fost afirmată prin Acordul de cooperare încheiat între Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) si Departamentul de Inspectie al Primului-Ministru, devenit ulterior Departamentul pentru Lupta Antifraudă, prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, acord ce a intrat în vigoare în luna octombrie 2004.

Prezenta Strategie se referă strict la frauda împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, existând o delimitare între acest tip de fraudă si coruptie. Acest aspect reiese nu numai din definitia “coruptiei“ adoptată de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, ci si din legislatia natională în domeniu.

Departamentul pentru Lupta Antifraudă este institutia initiatoare a Strategiei, precum si principalul responsabil pentru elaborarea si implementarea acesteia. Acest departament a fost sprijinit în activitatea de elaborare de către reprezentantii Programului SIGMA (Support for Improvement in Governance and Management) al Comisiei Europene si Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economică (ÎCD), precum si de către Unitatea de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

Anterior redactării Strategiei a fost realizată o analiză-diagnostic a cadrului legal si institutional existent în domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, analiză care a stat la baza elaborării obiectivelor si măsurilor incluse în acest document. Au fost, de asemenea, organizate consultări cu reprezentantii institutiilor responsabile de implementarea măsurilor cuprinse în Strategie.

 

CAPITOLUL I

Contextul general

 

1. Scopul Strategiei

Prin prezenta strategie se urmăreste crearea unui cadru normativ institutional si operational coerent si eficient, compatibil cu normele europene, pentru protejarea efectivă si echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

2. Perioada de implementare a Strategiei

Având în vedere că până la momentul aderării României la Uniunea Europeană trebuie pregătit cadrul normativ, institutional si operational în domeniul protectiei intereselor financiare europene, perioada de implementare a Strategiei este 2005–2007.

3. Obiectivele Strategiei

3.1. Obiective generale

Strategia are drept obiective generale dezvoltarea unui sistem integrat de coordonare a luptei antifraudă privind protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România si întărirea capacitătii administrative a institutiilor cu atributii în prevenirea, identificarea, investigarea, sanctionarea fraudei si recuperarea prejudiciului produs prin comiterea acesteia.

3.2. Obiective specifice

A. Prevenirea fraudării fondurilor comunitare prin actiuni de comunicare si relatii publice:

• eficientizarea cooperării privind comunicarea între institutiile cu atributii în domeniul fondurilor comunitare si, în acelasi timp, între acestea si beneficiarii fondurilor Uniunii Europene, institutiile Uniunii Europene, ambasadele statelor membre, societatea civilă;

• cresterea gradului de informare a opinei publice în vederea prevenirii fraudei;

• cresterea gradului de transparentă în alocarea fondurilor europene nerambursabile.

B. Controlul financiar public:

• îmbunătătirea controlului financiar public intern în vederea eficientizării activitătilor de identificare a fraudelor si neregulilor;

• întărirea responsabilitătii manageriale a conducătorilor agentiilor de implementare a programelor cu finantare europeană;

• dezvoltarea competentelor profesionale ale personalului implicat în activităti legate de controlul financiar;

• dezvoltarea si implementarea standardelor de audit extern în conformitate cu standardele internationale în domeniu.

C. Controlul fiscal:

• dezvoltarea unei capacităti adecvate de coordonare si asigurare a calculării, colectării, plătii si controlului resurselor proprii, precum si de raportare către Uniunea Europeană;

• crearea unui cadru legislativ pentru colectarea si controlul taxelor de productie ce vor fi percepute asupra cotelor de zahăr si izoglucoză;

• elaborarea actelor normative necesare asigurării conformitătii cu reglementările comunitare în domeniul colectării si controlului resurselor proprii.

D. Cercetarea si urmărirea penală a cazurilor de fraudă:

• armonizarea dispozitiilor procedural-penale cu ansamblul normativ penal în materie;

• armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar în domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene;

• întărirea capacitătii administrative a institutiilor cu atributii în domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene;

• pregătirea si perfectionarea continuă a celor implicati în activitatea de urmărire penală, precum si în activitatea de judecată a infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitătii Europene.

E. Recuperarea prejudiciului:

• îmbunătătirea cadrului legislativ în domeniul recuperării fondurilor de preaderare;

• pregătirea cadrului legislativ si operational cu privire la procesul de recuperare în domeniul resurselor proprii, după aderarea efectivă a României la Uniunea Europeană;

• dezvoltarea competentelor personalului implicat în evaluarea prejudiciilor cauzate prin fraudă.

F. Coordonarea luptei antifraudă:

• consolidarea institutională a Departamentului pentru Lupta Antifraudă;

• dezvoltarea activitătii de culegere si analiză a datelor relevante pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene, în cadrul Departamentului pentru Lupta Antifraudă;

• îmbunătătirea coordonării luptei antifraudă cu privire la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

• dezvoltarea competentelor profesionale ale personalului Departamentului pentru Lupta Antifraudă si al celorlalte institutii implicate în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

• îmbunătătirea sistemului de comunicare a neregulilor;

• crearea unui sistem informational cu privire la cazurile de fraudă.

4. Principii ale Strategiei:

• eficientă în lupta antifraudă;

• responsabilitatea institutională si managerială;

• competentă profesională a personalului implicat în lupta antifraudă;

• transparenta activitătilor desfăsurate de institutiile implicate în lupta antifraudă.

5. Aria de cuprindere a intereselor financiare ale Uniunii Europene

În calitatea sa de stat candidat, România beneficiază anual din partea Uniunii Europene de asistentă financiară, fiind astfel sprijinită în pregătirea pentru aderare. Această asistentă este acordată, în principal, prin intermediul a trei instrumente financiare: PHARE, ISPA si SAPARD. Pe lângă acestea, mai multe programe comunitare (Daphne, Leonardo da Vinci II, Socrates II, Youth, Culture 2000, LIFE, Fiscalis, 6th EC Framework Programme on Research, Combating Discrimination, IDA II) sunt deschise participării României.

Ca viitor stat membru, România trebuie să îsi consolideze cadrul normativ, institutional si operational pentru a asigura utilizarea si administrarea eficientă a fondurilor structurale si a Fondului de coeziune. De asemenea, anumite taxe si impozite (în prezent TVA, taxele vamale, taxele agricole, iar după aderare, taxele de productie percepute asupra cotelor de zahăr si izoglucoză, colectate de institutiile nationale responsabile) si un procent care se va stabili ulterior din venitul national brut (VNB) vor constitui resurse proprii la bugetul Uniunii Europene.

În perspectiva trecerii la moneda unică, o atentie deosebită trebuie acordată si protectiei monedei si bancnotei euro împotriva falsificării. În acest context, România trebuie să continue implementarea legislatiei adoptate în domeniu în vederea alinierii acesteia la prevederile europene.

6. Conceptul de fraudă

Ordonanta Guvernului nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, defineste frauda ca fiind “orice actiune sau omisiune intentionată în legătură cu: utilizarea sau prezentarea de declaratii ori documente false, incorecte sau incomplete, inclusiv faptele penale prevăzute în cap. III sectiunea 41 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificările ulterioare, care au ca efect alocarea/dobândirea, respectiv utilizarea nepotrivită sau incorectă a fondurilor comunitare de la bugetul general al Comunitătii Europene si/sau a sumelor de cofinantare aferente de la bugetul de stat, bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a–f) si i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, si la art. 1 alin. (2) lit. a–d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/2004, cu modificările ulterioare; necomunicarea unei informatii prin încălcarea unei obligatii specifice, având acelasi efect la care s-a făcut referire anterior; deturnarea acestor fonduri de la scopurile pentru care au fost acordate initial“.

Această definitie, care reglementează conceptul de fraudă la nivel national, este în concordantă cu definitia fraudei adoptată la nivelul Uniunii Europene, prevăzută prin Conventia privind protectia intereselor financiare comunitare (Conventia PIF)1).

Prin aceeasi Ordonantă a Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, este definit, de asemenea, si conceptul de neregulă ca fiind “orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finantare, memorandumurilor de întelegere, acordurilor de finantare – privind asistenta financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană –, precum si a prevederilor contractelor încheiate în baza acestor memorandumuri/acorduri, rezultând dintr-o actiune sau omisiune a operatorului economic, care, printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunitătii Europene si/sau a bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)–f) si i) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si la art. 1 alin. (2) lit. a)–d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/2004“.

Această definitie este în concordantă cu definitia neregulei, reglementată la nivelul Uniunii Europene prin Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2.988/95 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătii Europene2).

7. Structura si continutul Strategiei

Protectia efectivă si echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene implică asigurarea desfăsurării eficiente a activitătilor de prevenire, detectare, raportare, investigare, urmărire penală, sanctionare administrativă sau penală si recuperare a prejudiciului la nivel national. Strategia acoperă toate aceste subiecte, fiecare capitol prezentând situatia actuală în domeniu, legislatia aplicabilă si institutiile implicate, analizând atât deficientele legislative, cât si stadiul implementării legislatiei existente, propunând, de asemenea, un set de măsuri necesare pentru asigurarea eficientei protectiei intereselor financiare europene în România.

Primul capitol prezintă contextul general al Strategiei, stabilind scopul si obiectivele sale, precum si definirea conceptelor si a ariei de cuprindere a intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Capitolul II surprinde aspecte specifice activitătii de prevenire prin intermediul actiunilor de comunicare si relatii publice. Informarea si constientizarea opiniei publice cu privire la lupta împotriva utilizării ilicite a fondurilor europene, prin intermediul unei intense activităti de comunicare, promovează mesajul preventiv si sporeste încrederea populatiei în capacitatea autoritătilor din cadrul administratiei nationale de a combate neregulile si fraudele ce afectează interesele financiare ale Uniunii Europene în România.

Capitolele dedicate controlului financiar public si controlului fiscal (cap. III si IV) prezintă atât cadrul normativ specific, cât si deficientele înregistrate în domeniu, măsurile propuse urmărind consolidarea capacitătii administrative a institutiilor implicate, precum si pregătirea profesională a personalului cu atributii în domeniu. Analizând specificul infractiunilor împotriva intereselor financiare europene, cap. V descrie particularitătile procedurilor penale nationale cu privire la cercetarea si urmărirea penală a infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene, măsurile avute în vedere în acest capitol concentrându-se în special asupra consolidării capacitătii de implementare efectivă a dispozitiilor în domeniu.

Prezentarea procesului de recuperare financiară a fondurilor comunitare prin intermediul procedurii administrative sau procedurii civile, precum si identificarea deficientelor normative în derularea procedurii de executare silită fac obiectul cap. VI al prezentei Strategii.

Aspectele generale privind coordonarea luptei antifraudă si protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene, în special consolidarea institutională a Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF), în calitate de institutie de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), sunt prezentate pe parcursul cap. VII.

Modul în care va fi monitorizată si evaluată implementarea Strategiei face obiectul ultimului capitol. Obiectivele si măsurile necesare, precum si institutiile responsabile si termenele de implementare a acestor măsuri sunt prevăzute în Planul de actiune, care se constituie în anexă la prezenta Strategie.


1) Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 316 din 27 noiembrie 1995.

2) Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 312 din 23 decembrie 1995.

 

CAPITOLUL II

Prevenirea fraudării fondurilor comunitare prin actiuni de comunicare si relatii publice

 

1. Prezentare generală

Comunicarea este o parte importantă a procesului de prevenire a fraudării fondurilor comunitare. Relatiile publice pot îndeplini cu succes rolul de liant între institutiile care au atributii în prevenirea fraudării fondurilor comunitare si grupurile tintă cărora li se adresează mesajul de prevenire.

În prezent există un cadru normativ deficitar în privinta coordonării comunicării la nivel national si international între institutiile cu atributii în domeniul luptei antifraudă.

Componenta de comunicare – parte a competentelor DLAF – este materializată prin responsabilitatea de a receptiona, centraliza si de a comunica în exterior toate activitătile întreprinse pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene în România. Functia de comunicare a DLAF are si o dimensiune internă, respectiv de a informa, de a sustine si de a motiva propriul personal, precum si pe cel guvernamental implicat în derularea programelor de finantare ale Uniunii Europene.

Conform cercetărilor de sondare a opiniei publice (Sondaj IRSOP “Opinia românilor despre Delegatia CE si despre distribuirea fondurilor europene în România“, studiu realizat la cererea Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, august 2004), nouă din zece români consideră că în distributia fondurilor Uniunii Europene există fraude de care sunt răspunzătoare persoane fizice si/sau juridice. Această suspiciune este în mare parte rezultatul neîncrederii fată de principalele institutii responsabile (ministere, primării, consilii judetene, prefecturi si agentii de dezvoltare regională), precum si al lipsei de informare privind procedurile de acordare a fondurilor comunitare în România.

Cresterea încrederii populatiei în necesitatea si eficienta luptei împotriva fraudei trebuie realizată prin mediatizarea permanentă a activitătii insitutiilor responsabile, scop ce poate fi atins prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

În acelasi timp, prin elaborarea unui sistem eficient de cooperare între comunicatorii institutiilor cu atributii în domeniul fondurilor comunitare se vizează, în principal, mărirea gradului de constientizare a opiniei publice, dar si a jurnalistilor asupra aspectelor legate de lupta antifraudă.

În calitatea sa de institutie de contact cu OLAF, stabilită prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, DLAF trebuie să îsi asume responsabilitatea privind coordonarea comunicării în domeniul luptei antifraudă. În acest sens, DLAF trebuie să stabilească relatii de cooperare privind schimbul de informatii cu Parchetul National Anticoruptie si cu Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Integrării Europene, institutiile statului implicate în implementarea programelor comunitare, precum si cu alte institutii cu atributii în domeniu.

2. Măsuri:

• până în luna august 2005, institutiile cu atributii în gestionarea asistentei financiare nerambursabile a fondurilor comunitare si controlul utilizării acesteia îsi vor desemna persoana responsabilă de comunicare pentru ca DLAF să constituie un grup de lucru în scopul îndeplinirii atributiilor sale de coordonare a comunicării în lupta antifraudă si, totodată, în vederea adoptării unei metodologii comune referitoare la monitorizarea, evaluarea si prezentarea reactiilor publice la măsurile de prevenire luate în domeniul fraudei;

• până în luna august 2005, DLAF va încheia protocoale de cooperare în domeniul comunicării cu institutii implicate în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

• DLAF va asigura în mod permanent coordonarea comunicării dintre institutiile nationale cu atributii în domeniul fondurilor comunitare si institutiile internationale specifice;

• în urma monitorizării activitătii institutiilor cu atributii în domeniul protectiei intereselor financiare ale Comunitătilor Europene în România, DLAF va elabora trimestrial o sinteză a actiunilor si măsurilor întreprinse la nivel national (septembrie 2005, iar ulterior acestei date, la fiecare 3 luni);

• până în luna decembrie 2006, DLAF va organiza semestrial câte un seminar, o sesiune de comunicare si informare, o reuniune, precum si consultări cu reprezentantii mass-media privind procedurile de acordare a fondurilor comunitare, posibilele riscuri si nereguli, atributiile diferitelor organisme în domeniu;

• până în luna octombrie 2005, DLAF va elabora materiale promotionale care să contină informatii în legătură cu sprijinul financiar acordat României de Uniunea Europeană.

 

CAPITOLUL III

Controlul financiar public

 

1. Prezentare generală

Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, garantează integritatea contributiei financiare a Uniunii Europene si asigură respectarea utilizării acesteia conform destinatiei stabilite prin memorandumurile sau acordurile de finantare, memorandumurile de întelegere, precum si prin alte documente încheiate între Comisia Europeană si Guvernul României.

Realizarea acestui obiectiv se asigură prin structurile de control financiar organizate atât la nivelul Ministerului Finantelor Publice, ca gestionar al acestor fonduri, cât si la nivelul fiecărei agentii de implementare a programelor finantate din fonduri comunitare (Agentia SAPARD, Ministerul Integrării Europene, Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale, Compania Natională de Căi Ferate “C.F.R.“ – S.A., Oficiul de Plăti si Contractare PHARE si Agentia Natională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educatiei si Formării Profesionale) sau la nivelul institutiei publice ierarhic superioare ori coordonatoare.

De asemenea, Curtea de Conturi este abilitată să controleze corectitudinea utilizării fondurilor provenite din asistenta financiară nerambursabilă acordată României de Uniunea Europeană.

Cadrul legal pentru definirea sistemelor si principiilor controlului financiar public în România este, la data adoptării prezentei strategii, în cea mai mare parte elaborat si în acord cu exigentele Uniunii Europene, exprimate în cadrul negocierilor de aderare.

Structura generală a controlului financiar public în România, aplicabil si fondurilor comunitare, este următoarea:

1.1. controlul financiar public intern, care include:

a) controlul intern (la nivelul entitătii publice):

(i) controlul managerial;

(ii) controlul financiar preventiv propriu;

(iii) auditul public intern;

b) controlul financiar preventiv delegat;

1.2. auditul public extern.

Controlul financiar public intern reprezintă întregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control ale entitătilor publice, ale altor structuri abilitate de Guvern si din unităti centrale responsabile cu armonizarea si implementarea principiilor si standardelor de control si audit intern.

Prin control intern se întelege ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitătii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient si eficace. Controlul intern este reglementat în principal de Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicată. Există însă alte acte normative (Legea finantelor publice, Legea contabilitătii, Legea achizitiilor publice etc.) care dezvoltă sau se referă la obiectivele, functiile si rolul controlului intern. În vederea eficientizării implementării controlului intern în institutiile publice, se impune sistematizarea3) sub forma unui cod a tuturor reglementărilor în vigoare referitoare la controlul intern, astfel încât acestea să constituie un corp coerent de norme în materie.

Controlul managerial se referă la toate procedurile institutionale care asigură atât înregistrarea, evidenta, monitorizarea, prelucrarea si transmiterea informatiilor, cât si raportarea situatiei cu privire la entitatea publică. La nivelul factorilor de management nu este percepută încă foarte clar diferenta dintre control si audit. Auditul intern este perceput mai degrabă ca un alt nivel de control si nu ca o activitate independentă si obiectivă, care evaluează si îmbunătăteste eficienta sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare. Institutiile cu atributii în domeniu acordă o importantă destul de mare controlului interinstitutional, fără a pune accentul necesar pe responsabilitatea managerială.

Acest fapt determină existenta unui grad scăzut de responsabilizare a conducătorilor agentiilor de implementare, afectând astfel eficienta activitătilor de control intern. De asemenea, până la adoptarea acestei strategii, nu au fost elaborate încă ghiduri practice în materia controlului managerial, care să cuprindă proceduri, tehnici si metode prin care managerul entitătii publice să se asigure că utilizarea si administrarea fondurilor se fac în mod legal, eficient si oportun.

Controlul financiar preventiv, reglementat, de asemenea, prin Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, republicată, constă în verificarea legalitătii si regularitătii operatiunilor financiare efectuate înainte de aprobarea acestora. Controlul financiar preventiv este de două tipuri: controlul financiar propriu, organizat la nivelul fiecărei entităti publice, si controlul financiar preventiv delegat, organizat si exercitat de către reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice.

Conform prevederilor art. 8 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, republicată, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, controlul financiar preventiv se va integra în sfera răspunderii manageriale.

În anul 2004 au fost înregistrate progrese importante în ceea ce priveste descentralizarea functiei de control financiar preventiv de la nivelul Ministerului Finantelor Publice către ordonatorii de credite. În continuare trebuie acordată o atentie deosebită dezvoltării controlului managerial în directia unei mai bune gestionări a riscului asociat operatiunilor financiare la nivelul entitătii publice.

Controlul cu privire la utilizarea si administrarea fondurilor comunitare de preaderare este special reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si prin Hotărârea Guvernului nr. 1.510/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările si completările ulterioare.

Competenta efectuării acestui control, care este de fapt un control ex-post, tip inspectie, a fost stabilită în sarcina agentiilor de implementare a programelor finantate din fonduri de preaderare.

Până în prezent, la nivelul nici unei agentii de implementare nu a fost instituit cadrul necesar organizării acestor activităti de control. În perioada imediat următoare este necesară instituirea cadrului organizatoric pentru efectuarea controalelor cu privire la utilizarea si administrarea fondurilor comunitare de preaderare. De asemenea, este necesară dezvoltarea competentelor profesionale ale personalului care va fi implicat în efectuarea acestui tip de control.

Ulterior aderării la Uniunea Europeană, în calitate de stat membru, România va trebui să organizeze, conform prevederilor regulamentelor nr. 438/2001 si nr. 1.386/2002 ale Comisiei Europene, verificări ale operatiunilor finantate prin instrumentele structurale. Aceste verificări se vor realiza asupra unor esantioane care vor fi stabilite în baza unor analize de risc. Prin urmare, este necesar ca, până la momentul aderării la Uniunea Europeană, România să detină cadrul normativ si organizatoric necesar efectuării acestor verificări. Un prim pas în acest sens a fost deja făcut prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, aprobată cu modificări prin Legea nr. 200/2005, care prevede constituirea pe lângă Curtea de Conturi a unui organism asociat care va asigura si verificările asupra fondurilor structurale. În perioada următoare trebuie avută în vedere si stabilirea organismelor responsabile pentru asigurarea verificărilor pe esantioane asupra Fondului de coeziune.

Reglementarea auditului public intern s-a realizat prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2004. De asemenea, o serie de ghiduri practice si de manuale au fost elaborate în acest domeniu de către Unitatea Centrală de Armonizare pentru Audit Public Intern, stabilită în cadrul Ministerului Finantelor Publice. Printre acestea se regăsesc si manualele de audit public intern pentru programele PHARE, ISPA si SAPARD. Totusi, astfel de manuale si ghiduri în domeniul programelor europene trebuie dezvoltate în continuare si cu privire la auditul de performantă.

Prin memorandumurile si acordurile de finantare încheiate între Guvernul României si Comisia Europeană se prevede că România trebuie să asigure realizarea unui audit public extern, independent din punct de vedere operational de activitatea de implementare a programelor, prin care să se certifice utilizarea fondurilor în conformitate cu prevederile respectivelor memorandumuri si acorduri.

Începând cu anul 2001, Curtea de Conturi efectuează auditul public extern asupra fondurilor aferente Programului SAPARD si, începând cu anul 2002, si asupra fondurilor aferente Programului ISPA. Întrucât cerintele acordurilor si memorandumurilor de finantare cu privire la realizarea auditului public extern în cazul fondurilor comunitare excedau prevederilor Legii de organizare si functionare a Curtii de Conturi, s-a considerat oportună constituirea unui organism asociat, care să aibă atributii, respectiv proceduri, diferite de cele ale Curtii de Conturi. Acest organism a fost creat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 200/2005, anterior mentionată, urmând ca organizarea, functionarea si atributiile sale să fie reglementate de Parlament.

În prezent, auditatea fondurilor SAPARD se realizează în baza unor proceduri interne detaliate. Este necesar ca astfel de proceduri să fie dezvoltate si pentru realizarea auditului aferent fondurilor ISPA. De asemenea, este necesară îmbunătătirea procedurilor existente pentru realizarea auditului aferent fondurilor SAPARD.

Numărul personalului care asigură în acest moment auditul public extern asupra fondurilor aferente programelor ISPA si SAPARD este relativ redus. Având în vedere că acest organism asociat va avea atributii si proceduri de lucru diferite de cele ale Curtii de Conturi, un accent deosebit trebuie pus pe dezvoltarea competentelor profesionale ale personalului, care va avea printre atributii si realizarea auditului public extern asupra fondurilor comunitare.


3) Conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77/2004.

2. Măsuri

În contextul negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană, dezvoltarea controlului financiar preventiv este abordată cu maximă atentie de autoritătile nationale implicate, dovada elocventă în acest sens fiind faptul că multe dintre măsurile necesar a fi implementate în acest domeniu au fost deja identificate si incluse în Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană în perioada noiembrie 2004 – decembrie 2005, după cum urmează:

• Ministerul Finantelor Publice va elabora, până în luna noiembrie 2005, un cod al controlului intern;

• se va urmări elaborarea de către Ministerul Finantelor Publice, până în luna iulie 2005, a unor standarde generale de control si management financiar;

• Ministerul Finantelor Publice va elabora, până în luna noiembrie 2005, un manual general al auditului performantei si un ghid de audit al performantei în domeniul programelor europene.

Suplimentar fată de măsurile incluse în Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană în perioada noiembrie 2004 – decembrie 2005 este necesară si implementarea altor măsuri:

• până în luna ianuarie 2006, Ministerul Finantelor Publice va clarifica agentiilor de implementare rolul si functiile controlului managerial, comparativ cu cele ale auditului public intern, în cadrul controlului intern, prin desfăsurarea unui training adecvat în acest sens;

• Ministerul Finantelor Publice va crea, până în luna ianuarie 2006, cadrul legal necesar privind întocmirea unor contracte clare care să contină indicatori de performantă pentru răspunderea managerială a conducătorilor agentiilor de implementare a programelor cu finantare europeană;

• până în luna noiembrie 2005, agentiile de implementare a proiectelor finantate din fonduri PHARE si ISPA, precum si Agentia SAPARD îsi vor institui cadrul necesar organizării activitătilor de control cu privire la utilizarea si administrarea fondurilor comunitare de preaderare;

• agentiile de implementare a proiectelor finantate din fonduri PHARE si ISPA, precum si Agentia SAPARD îsi

vor instrui, până în luna decembrie 2006, personalul propriu implicat în efectuarea controalelor cu privire la utilizarea si administrarea fondurilor comunitare de preaderare;

• Ministerul Finantelor Publice va stabili, până în luna septembrie 2005, organismele responsabile pentru asigurarea verificărilor pe esantioane asupra Fondului de coeziune;

• până în luna octombrie 2005, organismul asociat constituit pe lângă Curtea de Conturi va elabora proceduri de lucru pentru realizarea auditului public extern aferent fondurilor ISPA si va îmbunătăti procedurile de lucru existente pentru realizarea auditului aferent fondurilor SAPARD;

• organismul asociat constituit pe lângă Curtea de Conturi va asigura instruirea personalului propriu până în luna decembrie 2006.

 

CAPITOLUL IV

Controlul fiscal

 

1. Prezentare generală

Controlul fiscal are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitătii si conformitătii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitătii îndeplinirii obligatiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferentelor obligatiilor de plată, precum si a accesoriilor aferente acestora4).

Pentru realizarea acestui obiectiv, Guvernul României, în baza Programului de guvernare aprobat de Parlament, valabil pentru perioada 2005–2008, prevede la capitolul “Politica fiscal-bugetară“ ca directie principală de actiune concentrarea tuturor formelor de control fiscal în cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală (ANAF), pentru a realiza legătura directă a controlului fiscal cu colectarea obligatiilor bugetare.

Acest angajament politic a fost realizat prin adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare si a Autoritătii Nationale a Vămilor în subordinea Ministerului Finantelor Publice, precum si a unor măsuri de reorganizare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală5), aprobată cu modificări prin Legea nr. 154/20056).


4) Art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

5) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005.

6) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 27 mai 2005.

 

Unul dintre obiectivele ANAF îl reprezintă colectarea veniturilor bugetului general consolidat (impozite, taxe, contributii la asigurările sociale, somaj si altele), iar în vederea realizării acestuia una dintre atributii constă în exercitarea urmăririi, supravegherii si controlului fiscal pe întreg teritoriul national7).

Tocmai în acest sens România trebuie să îsi dezvolte capacitatea administrativă, astfel încât să poată coordona si asigura calcularea, colectarea, plata si controlul corect al resurselor proprii, precum si raportarea către Uniunea Europeană, în vederea asigurării conformitătii cu reglementările în domeniul resurselor proprii.

În România, în acest moment, se colectează TVA si taxe vamale, urmând să se creeze, conform prevederilor Planului de măsuri prioritare pentru integrare europeană în perioada noiembrie 2004 – decembrie 2005, cadrul legal pentru colectarea si controlul taxelor de productie percepute asupra cotelor de zahăr si izoglucoză.

Atributiile în domeniul taxelor vamale apartin Autoritătii Nationale a Vămilor (ANV). Aceasta verifică modul de declarare de către titularul operatiunii vamale sau de către comisionarul vamal a drepturilor cuvenite bugetului de stat, încasează si virează aceste drepturi la bugetul de stat, stabileste eventualele diferente prin controale ulterioare si asigură încasarea acestora8).

De asemenea, implicatii indirecte în domeniul resurselor proprii are si Garda Financiară, care exercită controlul operativ si inopinat în scopul prevenirii, descoperirii si combaterii oricăror fapte care au ca efect frauda si evaziunea fiscală, cu exceptia stabilirii diferentelor de impozite, taxe si contributii, precum si a dobânzilor si penalitătilor aferente acestora, a urmăririi si încasării veniturilor bugetare9).

În momentul integrării României în Uniunea Europeană, orice comerciant român care va obtine venituri în urma tranzactiilor comerciale sau prestărilor de servicii cu parteneri comerciali din alte state membre va fi obligat să detină un număr distinct si armonizat de identificare fiscală, iar valorile tranzactiilor cu partenerii de afaceri europeni, precum si numerele de identificare ale acestora vor trebui declarate periodic. În cazul TVA, declaratia ce trebuie astfel completată poartă numele de declaratie recapitulativă.

Legislatia din România reglementează sistemul de control fiscal în domeniul resurselor proprii si modul de colectare a acestora, însă ca obiectiv pentru o colectare eficientă a taxelor si impozitelor ce vor fi considerate resurse proprii ale Uniunii Europene după integrare există nevoia perfectionării mecanismului de control fiscal, bazat pe o legislatie bine concepută si pe institutii competente pentru a o aplica.

De asemenea, în vederea definitivării pregătirilor de a deveni stat membru, eforturile României trebuie să fie concentrate pe dezvoltarea unui nivel adecvat al capacitătii administrative si pe calcularea adecvată a resurselor proprii ce urmează să fie utilizate pentru contributia la bugetul Uniunii Europene. Sunt necesare eforturi sustinute pentru întărirea capacitătii administrative în contextul politicilor de bază în domeniul statisticii privind vama, TVA si venitul national brut (VNB). Aceasta presupune o capacitate adecvată de colectare si control al TVA si al taxelor vamale (inclusiv instrumente pentru efectuarea plătii si combaterea fraudei si evaziunii), precum si de calculare a VNB într-un mod corect si exhaustiv.

Viziunea controlului fiscal existentă în Comunitatea Europeană este legată de regulile privind sistemul resurselor proprii.

Astfel, resursele proprii ale Comunitătii Europene sunt stabilite, încasate, calculate, plătite si controlate în baza Deciziei Consiliului10) nr. 597/2000/CE, EURATOM11) si a celor două regulamente de implementare ale acesteia: Regulamentul Consiliului (CE, EURATOM) nr. 1.150/200012) si Regulamentul Consiliului (CE, EURATOM) nr. 1.553/198913).

Resursele proprii14) necesare pentru finantarea bugetului Uniunii Europene provin din contributiile statelor membre, ce au la bază resursele proprii traditionale (taxe vamale, taxe agricole si taxele pe zahăr), si din resursele bazate pe TVA si nivelul VNB15).

Resursele proprii ale Comunitătii Europene sunt veniturile impozabile alocate o dată pentru toată Comunitatea Europeană, în scopul de a finanta bugetul Uniunii Europene, contribuind la acesta în mod automat, fără a fi nevoie de o decizie ulterioară a autoritătilor nationale.


7) Art. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 19 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, cu modificările si completările ulterioare. De asemenea, art. 96 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prevede: “Inspectia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit si neîngrădit prin Agentia Natională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autorităti care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat“.

8) Art. 4 pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 165/2005 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale a Vămilor.

9) Art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările ulterioare.

10) Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L253/42 din 7 octombrie 2000.

11) Potrivit art. 1 din Decizia Consiliului 2000/597/EC, EURATOM, “Bugetul Uniunii Europene va fi finantat în întregime din resursele proprii ale Comunitătilor, fără a prejudicia alte venituri, iar în conformitate cu art. 269 din Tratatul de înfiintare a Comunitătilor Europene, “Consiliul, prin decizie unanimă asupra propunerii Comisiei si după consultarea Parlamentului European, va stabili prevederi în legătură cu sistemul de resurse proprii al  Comunitătii, pe care îl va recomanda statelor membre spre adoptare în acord cu cerintele constitutionale ale acestora“.

12) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C318/1 din 30 decembrie 2003.

13) Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L155 din 7 iunie 1989.

14) Conform art. 2 din Decizia Consiliului 2000/597/EC, EURATOM, vor constitui resurse proprii intrate în bugetul Uniunii Europene următoarele venituri: taxe, prime, sume aditionale sau compensatorii, sume aditionale ori factori si alte taxe stabilite sau care urmează să fie stabilite de institutiile Comunitătilor Europene privind comertul cu tări nemembre, în cadrul politicii agricole comune, si, de asemenea, contributiile si alte obligatii prevăzute în cadrul organizatiei comune a pietei zahărului; taxele cuprinse în tariful vamal comun si alte taxe stabilite sau care urmează să fie stabilite de către institutiile Comunitătilor Europene privind comertul cu tările nemembre si taxele vamale asupra produselor ce intră sub incidenta Tratatului de stabilire al Comunitătii Otelului si Cărbunelui; aplicarea unei rate uniforme valabile pentru toate statele membre pe baza evaluării armonizate a TVA determinate în concordantă cu regulile Comunitătii Europene. Baza de evaluare care trebuie luată în considerare în acest scop nu va depăsi 50% din produsul national brut (PNB) pentru fiecare stat membru, asa cum se defineste în paragraful 7; aplicarea unei rate ce trebuie determinată în conformitate cu procedura bugetară privind totalul tuturor altor venituri asupra sumei tuturor PNB-urilor statelor membre.

15) Această resursă este utilizată pentru a furniza veniturile necesare acoperirii cheltuielilor, atunci când toate celelalte surse de finantare au fost epuizate. Este calculată prin aplicarea unei cote uniforme a sumei PNB-urilor tuturor statelor membre. PNB-ul fiecărui stat membru este determinat conform regulilor Comunitătii Europene.

 

2. Măsuri:

• până în luna decembrie 2005, ANAF va elabora cadrul juridic unitar pentru activitatea de control fiscal si de combatere a evaziunii fiscale;

• Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Ministerul Finantelor Publice vor stabili, până în luna august 2005, structurile pentru calculul, colectarea si controlul taxelor de productie percepute asupra cotelor de zahăr si izoglucoză;

• Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Ministerul Finantelor Publice vor elabora procedurile specifice colectării taxelor de productie percepute asupra cotelor de zahăr si izoglucoză până în luna octombrie 2005;

• până în luna decembrie 2005, ANAF va stabili formatul standard al declaratiei recapitulative de TVA;

• ANAF va elabora, până în luna decembrie 2005, procedurile si normele pentru înregistrarea operatorilor intracomunitari români plătitori de TVA si a tranzactiilor intracomunitare;

• ANAF va adopta, până în luna decembrie 2005, reglementările comunitare referitoare la crearea Registrului de TVA al operatorilor intracomunitari;

• ANAF va adopta, până în luna decembrie 2005, reglementările comunitare referitoare la crearea numărului de TVA.

 

CAPITOLUL V

Cercetarea si urmărirea penală

 

1. Prezentare generală

Conventia din 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitătii Europene (Conventia PIF) consideră combaterea fraudelor care afectează interesele financiare comunitare drept unul dintre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene si o problemă de interes comun în cadrul cooperării dintre statele membre. În acest context, Conventia PIF prevede necesitatea adoptării unei definitii comune a notiunii de fraudă, precum si plasarea acesteia în domeniul legii penale.

Cadrul normativ pentru protectia intereselor financiare comunitare împotriva fraudei în România este fundamentat pe Ordonanta Guvernului nr. 79/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare;

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările si completările ulterioare; Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificările si completările ulterioare; Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003; Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 8/2002 privind procedura în cazul constatării de bancnote si monede euro false sau contrafăcute, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 8 ianuarie 2003, si altele.

Cadrul institutional implicat în combaterea fraudei în România include organele judiciare cu competentă în cercetarea si urmărirea penală si judecarea cauzelor privind infractiuni împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene (Parchetul National Anticoruptie16), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, parchetele ordinare de pe lângă instantele competente), precum si autorităti implicate în lupta antifraudă (Ministerul Administratiei si Internelor, Garda Financiară, DLAF, Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spălării Banilor, Banca Natională a României si altele).

În ceea ce priveste spălarea banilor, a fost perfectionat cadrul de reglementare a controlului si luptei împotriva spălării banilor, ratificându-se Conventia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, prin Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Conventiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.

De asemenea, prin adoptarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, a fost înfiintat Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spălării Banilor – ONPCSB, organism de specialitate în subordinea Guvernului. Conform art. 6 din Legea nr. 656/2002, ONPCSB va proceda la analizarea si prelucrarea informatiilor, iar atunci când va constata existenta unor indicii temeinice de spălare a banilor, va transmite de îndată informatiile către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Potrivit art. 3, ONPCSB poate dispune motivat suspendarea efectuării unei operatiuni financiare pentru 48 de ore, dacă există suspiciuni că aceasta are ca scop spălarea banilor.

Competenta urmăririi penale în cazul infractiunilor de spălare a banilor apartine Directiei de investigare a infractiunilor de criminalitate organizată si terorism – DIICOT, structură a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie17), în cadrul Ministerului Public, specializată în combaterea infractiunilor de criminalitate organizată si terorism.

În vederea atingerii scopului pentru care a fost creat, ONPCSB cooperează cu institutiile si persoanele implicate în combaterea spălării banilor, prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002, având încheiate 25 de protocoale cu entităti raportoare interdepartamentale, interministeriale si interservicii, inclusiv cu serviciile de informatii.

Actualizarea permanentă a sistemului de protocoale de cooperare si a informatiilor incidente în aplicarea legii, precum si crearea unei culturi a cooperării interinstitutionale în detrimentul competitiei dintre institutii sunt premise ale unei functionări eficiente a sistemului de prevenire si combatere a spălării banilor.


16) Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările si completările ulterioare, se înfiintează la nivel national Parchetul National Anticoruptie (PNA), care functionează pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie ca parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie (art. 1). De competenta PNA sunt si infractiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene, prevăzute în art. 181–185 din Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare, dacă au cauzat un prejudiciu mai mare de 10.000 euro sau sunt comise de persoane învestite cu prerogative de autoritate publică (art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările si completările ulterioare, modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2004 privind cresterea transparentei în exercitarea demnitătilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea măsurilor de prevenire si combatere a coruptiei, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 601/2004).

17) Conform art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de investigare a infractiunilor de criminalitate organizată si terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

 

Legislatia natională în domeniul protectiei monedei euro împotriva falsificării continuă să fie adaptată la legislatia comunitară. Acest tip de falsificare este considerat a fi una dintre cele mai grave infractiuni de fals, întrucât urmarea produsă prin punerea în circulatie a unei bancnote sau monede false este dată nu atât de valoarea nominală a acesteia, cât mai ales de efectul de multiplicare, rezultat al tranzactiilor la care participă instrumentul de plată, la fiecare operatiune achizitionându-se un echivalent al valorii falsificate.

Prin Legea nr. 299/2004 privind răspunderea penală a persoanelor juridice pentru infractiunile de falsificare de monede sau de alte valori s-a stabilit răspunderea penală a persoanelor juridice (cu exceptia statului, autoritătilor publice si institutiilor publice) pentru săvârsirea infractiunilor de falsificare de monede sau de alte valori. Dispozitiile acestei legi si cele ale Codului penal (art. 282–284 din actuala reglementare, art. 464 al noului Cod penal) trebuie să îsi regăsească echivalentul în dispozitiile procedural penale privind executarea pedepselor.

În prezent, la Ministerul Justitiei se află în lucru două proiecte de modificare a actualului Cod penal si Cod de procedură penală în ceea ce priveste, printre altele, si răspunderea penală a persoanelor juridice pentru faptele comise atât cu intentie, cât si din neglijentă, persoană juridică însemnând orice organizatie, companie, asociatie sau fundatie, cu capacitate civilă, înregistrată si autorizată conform legii. Trebuie subliniat faptul că răspunderea penală a persoanei juridice nu va exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a participat la comiterea aceleiasi fapte ilicite.

În ceea ce priveste situatia în care are loc o reorganizare (de exemplu, înfiintarea unei noi companii, preluarea, absorbtia, fuziunea etc.) ce ar determina ca sanctiunile penale stabilite să nu poată fi aplicate entitătii nou-formate, o desfiintare sau dizolvare a persoanei juridice implicate într-un proces penal, aceasta a fost analizată în proiectul de modificare a Codului de procedură penală18).

Referitor la organele judiciare implicate în urmărirea cazurilor de fraudă, PNA este competent să investigheze infractiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare, săvârsite în una dintre următoarele conditii:

a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activitătii unei autorităti publice, institutii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decât echivalentul în lei a 3.000 euro19);

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale sau de gravitatea perturbării aduse unei autorităti publice, institutii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infractiunii de coruptie, sunt comise de către persoane învestite cu prerogative de autoritate publică sau de către alte persoane limitativ prevăzute de lege20), cu precizarea că prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, prin care se stabileste că sunt de competenta PNA infractiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare, comise de către deputati si senatori, sunt declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005.

În cazul infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror21).

În scopul efectuării cu celeritate si în mod temeinic a activitătilor de descoperire si de urmărire a infractiunilor de coruptie, în cadrul PNA functionează ofiteri de politie, constituind politia judiciară a PNA. Acestia îsi desfăsoară activitatea numai în cadrul PNA, sub autoritatea exclusivă a procurorului general al PNA22).

În concluzie, obtinerea efectului corespunzător în lupta antifraudă depinde de capacitatea de implementare efectivă a dispozitiilor în domeniu, dacă va fi dublată de o cooperare interinstitutională, de specializarea si perfectionarea continuă a personalului implicat, solutiile ce urmează a fi luate trebuind să aibă un impact semnificativ atât în ceea ce priveste prevenirea, cât si înlăturarea consecintelor actiunilor ilicite.

2. Măsuri:

• Ministerul Justitiei, până în luna august 2005, va elabora prevederi de drept penal substantial si procedural cu privire la răspunderea penală a persoanelor juridice;

• ONPCSB, până în luna octombrie 2005, va actualiza sistemul protocoalelor încheiate privind cooperarea cu entitătile raportoare;


18) Conform art. 21 din proiectul de modificare a Codului de procedură penală, “Dacă una din părti este o persoană juridică, în caz de reorganizare a acesteia, se introduc în cauză succesorii în drepturi, iar în caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc în cauză lichidatorii“ si conform cap. 1 din proiectul de modificare a Codului de procedură penală “Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice“.

19) Conform art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 601/2004.

20) Deputati, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora, judecătorii Înaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale, presedintele si vicepresedintele Consiliului Legislativ, Avocatul Poporului si adjunctii săi, consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si ai camerelor judetene de conturi, guvernatorul si viceguvernatorul Băncii Nationale a României, presedintele si vicepresedintele Consiliului Concurentei, ceilalti magistrati, ofiteri, amirali, generali si maresali, ofiteri de politie si agenti de politie, indiferent de gradul profesional, presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene, primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti, primarii si viceprimarii sectoarelor municipiului Bucuresti, primarii si viceprimarii municipiilor, oraselor si comunelor, consilierii judeteni si locali, prefecti, subprefecti, persoane cu functii de conducere ale autoritătilor si institutiilor publice centrale si locale, precum si cele de control ale acestora, notarii publici, avocatii, comisarii Gărzii Financiare, membrii consiliilor de administratie si persoanele care detin functii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes national, al companiilor si societătilor nationale, al băncilor si societătilor comerciale la care statul este actionar majoritar, al institutiilor publice care au atributii în procesul de privatizare si al unitătilor centrale financiar-bancare, persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare, lichidatorii judiciari, personalul vamal, executorii judecătoresti si executorii Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului – conform art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 601/2004.

21) Conform art. 22 din Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare: “În cazul infractiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror“.

22) Conform art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

• Consiliul Superior al Magistraturii va organiza, până în luna decembrie 2006, prin intermediul Institutului National al Magistraturii, cursuri de pregătire în domeniul protectiei intereselor financiare ale Comunitătilor Europene si, în cadrul curtilor de apel, seminarii si simpozioane.

 

CAPITOLUL VI

Recuperarea financiară

 

1. Prezentare generală

Nivelul de recuperare a prejudiciilor, mijloacele angajate, precum si gradul de implicare a institutiilor cu competente în acest domeniu, potrivit cadrului normativ în materie, sunt aspecte integrante ale eficientei procesului de recuperare a prejudiciilor aduse fondurilor comunitare în România. Cadrul legal specific este reprezentat de prevederile Ordonantei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările si completările ulterioare, iar cadrul legal general este reprezentat de dispozitiile Codului de procedură civilă (referitoare la desfăsurarea procesului civil, la efectuarea expertizelor judiciare, la dispunerea si ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii si la efectuarea procedurii de executare silită), ale Codului de procedură penală (referitoare la desfăsurarea procesului penal, dispunerea si ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate), precum si ale Codului de procedură fiscală (referitoare la solutionarea contestatiilor împotriva actelor administrative, efectuarea procedurii de executare silită).

Institutiile implicate în procedura de recuperare sunt:

– agentiile de implementare în cadrul programelor PHARE (Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A., Compania Natională de Căi Ferate “C.F.R.“ – S.A., Oficiul de Plăti si Contractare PHARE, Ministerul Integrării Europene si Agentia Natională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educatiei si Formării Profesionale);

– agentiile de implementare în cadrul programelor ISPA (Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România, Compania Natională de Căi Ferate “C.F.R.“ – S.A., Oficiul de Plăti si Contractare PHARE si Agentia de implementare a Proiectului de asistentă tehnică privind îmbunătătirea conditiilor de navigatie pe Dunăre din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului);

– Agentia SAPARD în cadrul Programului SAPARD;

– institutiile responsabile cu implementarea descentralizată a programelor comunitare (unde selectia proiectelor si derularea fondurilor se realizează la nivel national prin următoarele structuri aprobate de Comisia Europeană: Agentia Natională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educatiei si Formării Profesionale si Agentia Natională pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor);

– PNA;

– Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie (PGICCJ);

– instantele judecătoresti;

– Ministerul Justitiei, prin Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Directiei de resurse umane si relatia cu Consiliul Superior al Magistraturii.

Activitatea de recuperare se desfăsoară prin intermediul procedurii administrative sau procedurii civile, în cazul în care prejudiciul este rezultatul comiterii unor nereguli fără caracter infractional, respectiv prin intermediul procedurii penale, dacă prejudiciul este rezultat al comiterii unor fapte de natură penală.

Având în vedere complexitatea si importanta activitătii de evaluare a prejudiciului, pentru a asigura o recuperare eficientă, trebuie acordată o atentie sporită pregătirii profesionale a personalului cu atributii în domeniu.

În prezent, conform dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările si completările ulterioare, evaluarea prejudiciilor se realizează de personalul agentiilor de implementare. În cazul în care prejudiciul este creat cu implicarea functionarilor având functii de conducere în cadrul agentiilor de implementare, evaluarea acestuia poate intra în sfera conflictului de interese, fiind necesară desemnarea unei alte structuri pentru evaluarea prejudiciului.

În conformitate cu prevederile contractelor de finantare încheiate de Oficiul de Plăti si Contractare PHARE sau de Ministerul Integrării Europene cu beneficiarii, diferendele dintre părti (inclusiv cel referitor la stabilirea prejudiciului, precum si la întinderea acestuia) se solutionează mai întâi pe cale amiabilă si apoi, în caz de refuz de plată din partea debitorului, de instantele judecătoresti competente.

În acest caz, executarea silită se face în temeiul hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile, care reprezintă titlu executoriu. Astfel, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările si completările ulterioare, privitoare la încheierea procesuluiverbal de control, precum si la efectele juridice ale acestuia sunt contrare clauzelor contractuale (care, potrivit dreptului comun, reprezintă legea aplicabilă între părti).

Procesul-verbal de control nu poate reprezenta titlu executoriu (si implicit o procedură de recuperare cu celeritate a prejudiciului), întrucât, nefiind stipulată în contract posibilitatea încheierii acestuia, este lipsit de efecte juridice.

Având în vedere cele de mai sus, se impune modificarea contractelor de finantare, în sensul aplicării unitare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit dispozitiilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, “...actul/documentul comunicat debitorului, prin care se constată si se stabileste o obligatie de plată provenită din sume plătite necuvenit din fonduri comunitare si/sau din sume de cofinantare, precum si accesoriile acestora vor fi transmise organelor competente, potrivit legii, ale Ministerului Finantelor Publice – Agentia Natională de Administrare Fiscală, respectiv organelor teritoriale subordonate acesteia si/sau celorlalti creditori bugetari, după caz, care vor duce la îndeplinire măsurile asigurătorii si vor efectua procedura de executare silită în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 republicată“. Din analiza acestui text de lege, coroborat cu dispozitiile art. 24 si 26 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, rezultă că în prezent ANAF nu are competente legale privind efectuarea procedurii de executare silită în vederea recuperării prejudiciilor aduse fondurilor comunitare, ci doar pentru fondurile de cofinantare aferente. De asemenea, nu a fost identificată nici o entitate care să aibă în prezent aceste atributii.

Întrucât cadrul organizatoric si operational, precum si  pregătirea profesională specifică a personalului permit desfăsurarea acestui tip de activitate, ANAF reprezintă singura institutie din România în măsură să efectueze procedura de executare silită în cazul recuperării prejudiciilor aduse fondurilor comunitare.

Astfel, se impune modificarea prevederilor Ordonantei Guvernului  nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările si completările ulterioare, în sensul acordării exclusiv ANAF si a competentelor anterior mentionate. De asemenea, trebuie stabilit cadrul legal al procedurii de reglementare a contestatiilor cu privire la obligatiile de plată, organismul care solutionează contestatiile, precum si toate aspectele procedurale care decurg din această activitate, organismele care vor calcula dobânzile si penalitătile ce curg ulterior transmiterii înstiintării de plată sau transmiterii titlului executoriu.

Activitatea de recuperare a prejudiciilor cauzate de utilizarea necorespunzătoare a fondurilor comunitare este rezultatul actiunii consecutive a două proceduri distincte:

– procedura de acordare si derulare a contractului de finantare; si

– procedura de executare silită de drept comun.

Prejudiciul este urmarea directă a derulării ilicite (în caz de fraudă) sau defectuoase (în caz de neregulă) a procedurii speciale de acordare si derulare a contractelor de finantare din fonduri comunitare.

Recuperarea prejudiciului ca etapă finală a procesului determinat de fraude sau nereguli în utilizarea fondurilor comunitare are loc în baza procedurii de executare silită de drept comun. Aprecierea circumstantelor producerii prejudiciului, precum si identificarea si evaluarea cuantumului acestuia au în vedere însă procedura complexă de acordare a contractelor de finantare din fonduri comunitare (trebuie respectate reglementările si procedurile privitoare la evaluarea proiectelor, tipurile de contracte folosite în implementarea acestora, derularea licitatiilor, reguli generale si specifice de acordare a contractelor, care sunt descrise în Manualul Sistemului de Implementare Descentralizată, în Ghidul practic pentru proceduri contractuale pentru PHARE, ISPA si SAPARD pentru proiectele lansate după 1 ianuarie 2001 si în Ghidul practic pentru contracte de asistentă externă finantate de Comisia Europeană pentru proiectele lansate după 1 iunie 2003).

În acest context, pentru o asimilare corectă a acestor proceduri speciale si pentru conturarea unei practici judiciare unitare în domeniul fondurilor comunitare, se impune crearea unui personal specializat din rândul magistratilor si formarea continuă a acestuia.

Pentru stabilirea exactă a întinderii prejudiciului, atât în fata organelor judiciare penale, cât si în fata instantei civile, se poate solicita efectuarea de expertize tehnice judiciare. Având în vedere specificul acordării si derulării contractelor cu finantare comunitară, precum si necesitatea adaptării permanente la transformările care se produc în desfăsurarea activitătilor economico-financiare prin implementarea procedurilor si regulilor comunitare, se impune instruirea în acest domeniu a expertilor tehnici desemnati de Ministerul Justitiei, prin Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Directiei de resurse umane si relatia cu Consiliul Superior al Magistraturii.

În prezent Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar (AMCSC), din cadrul Ministerului Finantelor Publice (MFP) este singura institutie responsabilă pentru pregătirea acestor experti în domeniul fondurilor comunitare (planificare, fondurile necesare, certificarea instruirii). În acest scop, este necesar ca Ministerul Justitiei, prin Biroul central de expertize tehnice judiciare din cadrul Directiei de resurse umane si relatia cu Consilul Superior al Magistraturii, să identifice numărul expertilor ce urmează să fie pregătiti în domeniu.

Având în vedere că după aderarea României anumite impozite si taxe (TVA, taxele vamale, taxele agricole, taxele percepute asupra cotelor de zahăr si izoglucoză) colectate de institutiile nationale responsabile, precum si un procent din VNB care se va stabili ulterior vor constitui resurse la bugetul Uniunii Europene, se impune identificarea măsurilor legislative, operationale si de pregătire profesională necesare protectiei intereselor financiare ale Comunitătilor Europene, precum si recuperării prejudiciilor în acest domeniu.

2. Măsuri:

• agentiile de implementare vor asigura, până în luna decembrie 2006, instruirea personalului cu atributii în evaluarea prejudiciilor;

• MFP va elabora, până în luna octombrie 2005, propuneri de modificare a prevederilor Ordonantei Guvernului  nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările sicompletările ulterioare, astfel încât evaluarea prejudiciilor să fie externalizată agentiilor de implementare în cazul unui conflict de interese la nivelul acestora;

• MFP va elabora, până în luna octombrie 2005, propuneri de modificare a prevederilor Ordonantei Guvernului  nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările si completările ulterioare, în sensul acordării ANAF a competentelor exclusive privind efectuarea procedurii de executare silită în cazul prejudiciilor aduse fondurilor comunitare, stabilirii procedurii de reglementare a contestatiilor si a organismelor care vor calcula dobânzile si penalitătile care curg ulterior transmiterii Onstiintării de plată sau transmiterii titlului executoriu;

• MFP si ANAF vor elabora, până în luna octombrie 2005, propuneri de modificare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 208/2005, cu modificările ulterioare, astfel încât să se acopere necesarul de personal al ANAF, în vederea îndeplinirii în conditii optime a atributiilor privitoare la executarea silită în cazul fondurilor comunitare;

• MFP si agentiile de implementare vor întreprinde, până în luna decembrie 2005, demersurile necesare modificării contractelor de finantare, astfel încât dispozitiile acestora să nu fie contrare prevederilor Ordonantei Guvernului  nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.510/2003, cu modificările si completările ulterioare;

• Ministerul Justitiei, prin Biroul central de expertize tehnice judiciare, va identifica, până în luna septembrie 2005, numărul de experti care vor beneficia de pregătire în domeniul fondurilor comunitare, în limita de 50 de persoane;

• AMCSC si Ministerul Justitiei, prin Biroul central de expertize tehnice judiciare, vor asigura, până în luna decembrie 2006, pregătirea profesională a expertilor tehnici judiciari;

• MFP va efectua, până în luna decembrie 2005, o analiză în vederea identificării măsurilor legislative, operationale si de pregătire profesională pentru recuperarea prejudiciilor în domeniul taxelor si impozitelor care se vor constitui venit la bugetul Uniunii Europene după aderare.

 

CAPITOLUL VII

Coordonarea luptei antifraudă si protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România

 

1. Consolidarea institutională a DLAF

1.1. Prezentare generală

În contextul negocierilor pentru aderarea Românei la Uniunea Europeană, la cap. 28 “Controlul financiar“ una dintre conditiile impuse a fost asumarea de către România a angajamentului de a crea o structură care să functioneze drept punct unic de contact în relatiile cu Comisia Europeană (OLAF) si cu statele membre, prin intermediulcăreia să se asigure protectia efectivă si echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România. În anul 2002, prin Hotărârea Guvernului nr. 521/2002 privind desemnarea Corpului de control al primului-ministru drept institutie unică de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) al Uniunii Europene, Corpul de control al primului-ministru a fost desemnat ca institutie unică de contact cu OLAF, având competenta de a coordona asigurarea protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România. Ca urmare a mai multor modificări si completări legislative, această calitate a revenit Corpului de Control al Guvernului23), iar ulterior, Departamentului de Inspectie al Primului-Ministru si Urmărire a Utilizării Transparente a Fondurilor Comunitare (DIPM)24).

Hotărârea Guvernului nr. 1.348/2004 privind organizarea si functionarea Departamentului de Inspectie al Primului-Ministru si Urmărire a Utilizării Transparente a Fondurilor Comunitare drept institutie de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), abrogată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2005, stabilea următoarele principale competente ale DIPM:

a) asigurarea coordonării luptei antifraudă si protectiei efective si echivalente a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

b) efectuarea verificărilor privind posibilele nereguli care afectează programele cu finantare internatională si urmărirea utilizării transparente a fondurilor comunitare;

c) elaborarea de programe de perfectionare, stagii de pregătire si instruire în domeniul luptei antifraudă.

Totodată DIPM mai avea, conform prevederilor Deciziei primului-ministru nr. 43/4/2004, emisă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2004, cu modificările si completările ulterioare, si următoarele atributii:

– verificarea sesizărilor cu privire la conflictul de interese, potrivit prevederilor titlului IV al cărtii I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificările si completările ulterioare;

– exercitarea controlului asupra autoritătilor si institutiilor publice centrale si locale, dispus de primul-ministru;

– verificarea sesizărilor primite de primul-ministru.

Chiar în perioada în care prezenta strategie era în curs de elaborare, atributiile DIPM, ce decurgeau din calitatea sa de institutie de contact cu OLAF, au fost preluate de un departament nou-înfiintat, respectiv Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF)25).

În calitate de institutie de contact cu OLAF, DLAF are următoarele atributii26):

a) asigură coordonarea luptei antifraudă si protejarea efectivă si echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

b) efectuează controlul obtinerii, derulării sau utilizării fondurilor provenite din programele de asistentă ale Uniunii Europene, având calitatea de organ de constatare, în sensul art. 214 din Codul de procedură penală, în privinta posibilelor nereguli si/sau fraude ce afectează interesele financiare ale Uniunii Europene în România, astfel cum sunt definite în Ordonanta Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare;

c) asigură si facilitează cooperarea dintre institutiile nationale implicate în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, precum si dintre acestea si OLAF si statele membre ale Uniunii Europene;

d) initiază si avizează proiecte de acte normative privind protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, în vederea armonizării legislative în domeniu;

e) culege, analizează si prelucrează datele în scopul realizării analizelor relevante în domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

f) elaborează si coordonează programe de perfectionare, stagii de pregătire si instruire în domeniul luptei antifraudă;

g) îndeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative sau prin decizii ale primului-ministru.

Prin noul act normativ s-a înlăturat ambiguitatea privind autonomia operatională, care rezulta din faptul că seful DIPM putea primi dispozitii de la primul-ministru în cazul controalelor dispuse sau al verificării sesizărilor primite de acesta. Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 se consacră ca unic domeniu de activitate al DLAF controlul fondurilor comunitare. În acelasi timp, potrivit art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005, DLAF actionează pe bază de autonomie functională si decizională, independent de ale institutii publice, conform obligatiilor asumate de România. De asemenea, acelasi articol prevede că seful DLAF nu va solicita si nu va primi instructiuni de la nici o autoritate, institutie sau persoană în realizarea atributiilor sale referitoare la declansarea si desfăsurarea controalelor ori la întocmirea actelor de control.

Hotărârea Guvernului nr. 1.348/2004 nu continea referiri la modul de desfăsurare a investigatiilor, la drepturile investigatorilor, la obligatiile entitătilor controlate.

 


23) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice, cu modificările si completările ulterioare, si Hotărârea Guvernului nr. 766/2003 privind organizarea si functionarea Corpului de Control al Guvernului.

24) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările si completările ulterioare, Decizia primului-ministru nr. 43/4/2004 pentru stabilirea atributiilor si organizării interne a Departamentului de Inspectie al Primului-Ministru si Urmărire a Utilizării Transparente a Fondurilor Comunitare si Hotărârea Guvernului nr. 1.348/2004, abrogată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005.

25) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2005.

26) Art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005.

 

Potrivit acestui act normativ, singurul act procedural pe care îl puteau îndeplini reprezentantii DLAF în actiunea de control era solicitarea de documente si informatii, fără consacrarea vreunei sanctiuni în cazul neîndeplinirii acestei obligatii.

Atributiile conferite noului departament prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 au fost sporite în scopul asigurării operativitătii si eficientei controalelor, valorificării actelor de control drept mijloace de probă în procedurile judiciare, dezvoltării activitătii de culegere si analiză a datelor, precum si coordonării efective a tuturor autoritătilor si institutiilor cu atributii în gestionarea fondurilor comunitare.

Potrivit prevederilor art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005, investigatorii DLAF au competente privind efectuarea de controale la fata locului, luarea de declaratii, solicitarea de documente si informatii necesare.

Toate institutiile si autoritătile publice implicate, precum si operatorii economici, indiferent dacă sunt cu capital de stat sau privat, sunt obligati să permită reprezentantilor DLAF accesul neconditionat în sedii, pe terenuri, în mijloace de transport sau în alte spatii folosite în scopuri economice.

La cererea DLAF, organele de control financiar-fiscal, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai fortei publice sunt obligati să acorde sprijin echipei de control în exercitarea atributiilor ce îi revin.

În îndeplinirea competentelor, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 prevede obligatia tuturor autoritătilor cu competente în gestionarea asistentei financiare nerambursabile, în controlul utilizării corespunzătoare a fondurilor comunitare, în prevenirea comiterii neregulilor si fraudelor, precum si a celor cu competente în efectuarea urmăririi penale si sanctionarea celor vinovati si în recuperarea prejudiciilor de a transmite, în termen de 15 zile, datele si informatiile solicitate de către DLAF, această prevedere dezvoltând activitatea privind culegerea de informatii.

Dacă prin Hotărârea Guvernului nr. 1.348/2004, în cazul constatării unor elemente de natură infractională în gestionarea fondurilor comunitare, actul de verificare era transmis numai către PNA, indiferent dacă acesta era competent sau nu din punct de vedere material să efectueze urmărirea penală, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 a fost pus accentul pe celeritatea solutionării cauzelor de fraudă si s-a prevăzut la art. 11 că actul de control va fi transmis direct parchetului competent, în vederea luării de îndată a măsurilor legale pentru indisponibilizarea fondurilor, recuperarea prejudiciului si restituirea acestuia, precum si pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.

Totodată, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005 a fost consolidat rolul de coordonare al DLAF în ceea ce priveste lupta antifraudă. Astfel, potrivit art. 7, DLAF va asigura si va facilita cooperarea dintre institutiile nationale implicate în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, precum si între acestea si OLAF si statele membre ale Uniunii Europene.

În acelasi timp DLAF are atributii de coordonare a programelor de perfectionare, stagiilor de pregătire si instruire în domeniul luptei antifraudă.

O altă latură a actiunii de coordonare se referă la culegerea, analiza si prelucrarea datelor relevante, în scopul realizării analizelor în domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România. În realizarea acestei ultime atributii, a fost consacrată obligatia autoritătilor cu competente în gestionarea asistentei financiare nerambursabile, în controlul utilizării corespunzătoare a fondurilor comunitare, în prevenirea comiterii neregulilor si fraudelor, precum si a celor cu competente în efectuarea urmăririi penale si sanctionarea celor vinovati si în recuperarea prejudiciilor de a transmite către DLAF, în termen de 15 zile, datele si informatiile solicitate.

Totodată, în Planul de actiune pentru implementarea Strategiei nationale anticoruptie pe perioada 2005–200727), măsura 1.11 se referă la “realizarea unei evaluări independente cu privire la institutiile care realizează controale/inspectii la agentii economici“, având ca termen de realizare luna martie 2006.

Concluziile evaluării în această privintă vor putea sta la baza unor eventuale modificări sau completări ale prevederilor legale în vigoare, în vederea asigurării unei autonomii si a unui control adecvat al activitătii DLAF.

Începând cu luna octombrie 2003, Comisia Europeană asigură României finantare pentru activităti de training prin Programul Multi Country PHARE (MCP) 2002 “Lupta împotriva fraudelor care afectează interesele financiare ale Comisiei Europene“. Având în vedere că Programul MCP 2002 acoperă doar partial nevoile de training pentru România (atât din punct de vedere tematic, cât si din punct de vedere al numărului de persoane beneficiare), este necesar ca DLAF si institutiile implicate în domeniu să elaboreze un program suplimentar de training, pentru extinderea celui finantat în baza Programului MCP 2002, în care vor fi stabilite activităti concrete si parametri specifici (titlul activitătii, grupul tintă, durata activitătii, perioada si locul de desfăsurare).

În anul 2004 DLAF a initiat crearea unei retele a coordonatorilor de training, alcătuită din specialisti în domeniu ai institutiilor implicate în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România. Pentru asigurarea desfăsurării eficiente a activitătii de training, DLAF va furniza asistentă si suport organizational tuturor institutiilor implicate în lupta antifraudă. Totodată este necesară întărirea rolului coordonatorilor de training în cadrul institutiilor din care fac parte, prin adoptarea de proceduri interne care să asigure realizarea în bune conditii a atributiilor ce le revin.

În ceea ce priveste pregătirea profesională a personalului implicat în protectia intereselor financiare comunitare, o atentie deosebită trebuie acordată recrutării si formării formatorilor.

Identificarea posibililor candidati pentru rolul de formatori si recrutarea acestora se vor realiza prin intermediul coordonatorilor de training desemnati la nivelul fiecărei institutii cu atributii în protectia intereselor financiare comunitare. Recrutarea formatorilor se va face din rândul specialistilor agentiilor de implementare si al celorlalte institutii cu atributii în domeniu. În acest sens, este necesară stabilirea unei proceduri obiective si transparente de selectie a formatorilor, la nivelul fiecărei institutii implicate în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Formatorii selectati vor avea obligatia de a participa la cursurile de formare a formatorilor organizate, de către fiecare institutie responsabilă, în colaborare cu DLAF, în vederea dezvoltării abilitătilor necesare organizării si sustinerii activitătilor de training, precum si evaluării acestor activităti după finalizare. Prin aceste cursuri se urmăreste totodată familiarizarea formatorilor cu metodele moderne si interactive de predare, precum si dezvoltarea unor abilităti de îndrumare (“coaching“) si formare a altor formatori. În acest scop este necesar ca fiecare institutie cu atributii în domeniul protectiei intereselor financiare comunitare să identifice resursele proprii necesare formării formatorilor pentru participarea la aceste cursuri de specializare.

1.2. Măsuri:

• DLAF, cu sprijinul coordonatorilor de training din institutiile implicate în domeniu, va elabora un program suplimentar de training, pentru extinderea celui finantat în baza Programului MCP 2002, până în luna aprilie 2006;

• DLAF si institutiile implicate în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România vor adopta, până în luna decembrie 2005, proceduri interne care să asigure realizarea în bune conditii a atributiilor ce le revin coordonatorilor de training;

• institutiile cu atributii în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România vor adopta, până în luna septembrie 2005, proceduri de selectie a formatorilor;

• institutiile cu atributii în protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, în colaborare cu DLAF, vor identifica, până în luna martie 2006, resursele necesare participării formatorilor selectati la cursuri de formare a formatorilor.


27) Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 231/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 1 aprilie 2005.

 

2. Analiza strategică si operatională

2.1. Prezentare generală

Conform prevederilor acordurilor de finantare SAPARD si memorandumurilor de finantare PHARE si ISPA, coroborate cu prevederile Protocolului cu privire la raportarea neregulilor în cazul utilizării fondurilor nerambursabile primite de România de la Comisia Europeană în baza programelor PHARE, ISPA si SAPARD, încheiat cu Ministerul Finantelor Publice în luna noiembrie 2003, DLAF are responsabilitatea transmiterii către OLAF a rapoartelor trimestriale de nereguli, primite de la Directia Generală a Fondului National de Preaderare.

De asemenea, una dintre atributiile DLAF, recent stabilită prin art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2005, o reprezintă culegerea, analiza si prelucrarea de date în scopul realizării analizelor relevante în domeniul protectiei intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Aceste analize au ca scop identificarea zonelor cu risc sporit de comitere a fraudelor si neregulilor, pe regiuni, pe tipuri de beneficiari ai finantărilor si pe programe de finantare, si stau la baza stabilirii prioritătilor cu privire la protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În îndeplinirea atributiei anterior mentionate, este necesar ca DLAF să îsi creeze un sistem informatic de administrare si monitorizare a datelor specifice domeniului de activitate, structurat după modelul OLAF, securizat si organizat pe niveluri de acces. Pe lângă utilizarea sa la realizarea analizelor de risc, acest sistem informatic va facilita si monitorizarea stadiului măsurilor întreprinse pentru tratarea fiecărei nereguli si/fraude comise.

2.2. Măsuri:

• până în luna august 2005 DLAF va recruta personal în vederea realizării activitătii de analiză strategică si operatională;

• până în luna septembrie 2005 DLAF va crea un sistem informatic ce va cuprinde datele cuprinse în rapoartele trimestriale de nereguli, primite de la Directia Generală a Fondului National de Preaderare;

• până în luna octombrie 2005 DLAF va dezvolta o procedură internă cu privire la primirea si transmiterea informatiilor obtinute în baza rapoartelor de nereguli, ce vor fi stocate în baza de date informatizată, la accesul si utilizarea acestei baze;

• până în luna decembrie 2005 DLAF va efectua analize de risc în baza informatiilor cu privire la neregulile detectate anterior si va realiza rapoarte trimestriale cu privire la situatiile în care măsurile de înlăturare a neregulii sau recuperării prejudiciului nu au fost întreprinse de agentiile de implementare.

3. Comunicarea neregulilor

3.1. Prezentare generală

Responsabilitatea asigurării, coordonării si monitorizării raportării neregulilor cu privire la fondurile de preaderare, atât între entitătile din cadrul administratiei nationale implicate, cât si către Comisia Europeană – OLAF, apartine DLAF.

Procedurile de raportare a neregulilor către Comisia Europeană, reglementate prin acordurile si memorandumurile de finantare, prezintă un grad de complexitate ridicat, fapt ce conduce în multe situatii la interpretări diferite în aplicarea acestora. În vederea clarificării si interpretării unitare a procedurilor respective, se impune ca DLAF să asigure un schimb eficient de informatii atât cu agentiile de implementare responsabile cu întocmirea rapoartelor de nereguli, cât si cu Comisia Europeană – OLAF. De asemenea, este necesară dezvoltarea competentelor profesionale ale personalului implicat în activităti de raportare a neregulilor.

Pentru implementarea obligatiilor de raportare prevăzute prin acordurile si memorandumurile de finantare, a fost încheiat un protocol între DLAF si Directia Generală a Fondului National de Preaderare (DGFNP) din cadrul MFP.

În acelasi timp obligatia raportării de către agentiile de implementare la DGFNP a neregulilor privind utilizarea fondurilor de preaderare a fost inclusă în acordurile de finantare încheiate între aceste entităti. Se impune ca la nivelul fiecărei agentii de implementare să fie foarte clar stabilite toate fazele de tratare a neregulilor, astfel încât să se asigure transmiterea informatiilor de la serviciile care detectează către responsabilul cu raportarea neregulilor. De asemenea, trebuie asigurată transmiterea către acesta a informatiilor cu privire la stadiul îndeplinirii măsurilor (administrative, judiciare, legislative sau financiare) ce trebuie întreprinse ca urmare a comiterii fiecărei nereguli. Procedurile interne de lucru dezvoltate în acest sens la nivelul fiecărei agentii de implementare vor trebui reanalizate si completate astfel încât să acopere toate problemele legate de tratarea neregulilor în cadrul agentiei de implementare în cauză.

În vederea asigurării schimbului operativ de date si întăririi cooperării interinstitutionale este necesar ca DLAF să încheie protocoale de colaborare cu institutiile care au atributii în gestionarea fondurilor comunitare si în implementarea proiectelor, dar si cu alte institutii potential detinătoare de informatii în acest domeniu.

În prezent, rapoartele de nereguli sunt transmise OLAF de către DLAF numai pe suport hârtie. Urmează a se dezvolta cadrul necesar transmiterii rapoartelor de nereguli în format electronic, prin Sistemul Informatic Antifraudă (AFIS) al Comisiei Europene, această procedură de transmitere prezentând anumite avantaje comparativ cu cea utilizată în prezent (facilitarea prelucrării rapoartelor, cresterea gradului de securizare a datelor transmise).

3.2. Măsuri:

• până în luna martie 2006, în cadrul DLAF se va dezvolta, cu caracter temporar, o functie de asistentă (help-desk) pe probleme de raportare a neregulilor, pentru entitătile cu atributii în acest domeniu din cadrul administratiei nationale;

• până în luna decembrie 2006, toate entitătile din cadrul administratiei nationale (DLAF, DGFNP si agentiile de implementare) cu atributii în domeniul raportării neregulilor îsi vor instrui personalul propriu implicat în astfel de activităti;

• agentiile de implementare a proiectelor finantate din fonduri de preaderare îsi vor completa, până în luna noiembrie 2005, procedurile interne de lucru pentru asigurarea transmiterii informatiilor de la serviciile care detectează către responsabilul cu raportarea neregulilor si pentru asigurarea monitorizării stadiului îndeplinirii  măsurilor necesare în cazul fiecărei nereguli;

• până în luna decembrie 2005, DLAF va încheia protocoale de colaborare cu institutiile potential detinătoare de informatii cu privire la fraude si nereguli legate de fondurile comunitare (Serviciul Român de Informatii, Inspectoratul General al Politiei Române, ANAF);

• DGFNP si agentiile de implementare se vor conecta la AFIS al Comisiei Europene (până în luna decembrie 2005 se va conecta DGFNP, urmând ca până în luna iulie 2006 să se conecteze toate agentiile de implementare).

4. Sistemul informatic antifraudă AFIS

4.1. Prezentare generală

Prin AFIS al Comisiei Europene se gestionează diverse baze de date (module) necesare cooperării internationale în domeniul combaterii fraudei vamale (modulele Marinfo, Marsur, CIGinfo, CIS si altele) si se asigură suportul necesar raportării neregulilor în domeniul fondurilor agricole, structurale si de coeziune. Modulele cu caracter vamal pot fi disponibile României în perioada de preaderare.

În anul 2004 au fost înfiintate terminale AFIS în cadrul DLAF si Autoritătii Nationale a Vămilor, fiind totodată obtinut accesul la modulul CIGinfo.

În vederea eficientizării luptei împotriva fenomenului de fraudă, pe viitor este necesară dezvoltarea sistemului informational antifraudă.

4.2. Măsuri:

• Autoritatea Natională a Vămilor va efectua, până în luna octombrie 2005, demersurile necesare pentru obtinerea accesului la modulele AFIS disponibile unui stat candidat;

• DLAF va elabora, până în luna octombrie 2005, politica de conectare si utilizare a AFIS.

 

CAPITOLUL VIII

Monitorizarea si evaluarea strategiei.

Planul de actiune

 

DLAF este organismul responsabil de coordonarea implementării Strategiei cu privire la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Instrumentul prin care se asigură implementarea Strategiei este Planul de actiune (prezentat în anexa la Strategie), care contine obiective, măsuri, termene si institutii responsabile pentru implementarea măsurilor.

Fiecare institutie responsabilă cu implementarea măsurilor incluse în Planul de actiune îsi va elabora propria metodologie de implementare, precum si indicatorii de monitorizare pentru fiecare măsură propusă. Institutiile responsabile au obligatia de a raporta DLAF stadiul implementării măsurilor. Frecventa si modul de raportare, precum si structura rapoartelor de monitorizare, acolo unde este cazul, vor fi stabilite ulterior de către DLAF, cu consultarea tuturor celorlalte institutii implicate.

Evaluarea implementării Strategiei se va realiza, pe baza unor rapoarte de monitorizare, în două etape, o evaluare intermediară (la un an de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului prin care se adoptă Strategia) si o evaluare finală ce va evidentia gradul în care au fost îndeplinite obiectivele, precum si directiile viitoare de actiune în acest domeniu. Întrucât Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană în perioada noiembrie 2004–decembrie 2005 prevede actualizarea prezentei strategii în luna decembrie 2005, la numai 6 luni de la aprobarea sa, este necesară modificarea termenului, actualizarea Strategiei urmând a se realiza în urma evaluării intermediare.

 

ANEXĂ

la Strategie

 

PLAN DE ACTIUNE

Prevenirea fraudării fondurilor comunitare prin actiuni de comunicare si relatii publice

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

 

ABREVIERI

 

AFIS – Sistemul informatic antifraudă

AMCSC – Autoritatea de Management pentru Sprijin Comunitar

ANAF – Agentia Natională de Administrare Fiscală

ANPCDEFP – Agentia Natională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educatiei si Formării Profesionale

ANV – Autoritatea Natională a Vămilor

BNR – Banca Natională a României

CCR – Curtea de Conturi a României

CE – Comisia Europeană

CNADNR – Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România

CNCFR – Compania Natională de Căi Ferate “C.F.R.“ – S.A.

CSM – Consiliul Superior al Magistraturii

DGFNP – Directia Natională a Fondului National de Preaderare

DIICOT – Directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizată si terorism

DIPM – Departamentul de Inspectie al Primului-Ministru si Urmărire a Utilizării Transparente a Fondurilor Comunitare

DLAF – Departamentul pentru Lupta Antifraudă

GF – Garda Financiară

HG – Hotărâre a Guvernului

IGPR – Inspectoratul General al Politiei Române

INM – Institutul National al Magistraturii

MAPDR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

MCP – Programul Multi Country PHARE

MFP – Ministerul Finantelor Publice

MIE – Ministerul Integrării Europene

MJ – Ministerul Justitiei

MOf – Monitorul Oficial

MTCT – Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului

ÎCD – Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică

OG – Ordonantă a Guvernului

OLAF – Oficiul European de Luptă Antifraudă

OPCP – Oficiul de Plăti si Contractare PHARE

OPCSB – Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spălării Banilor

OUG – Ordonantă de urgentă a Guvernului

PGÎCCJ – Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie

PIF – Protectia intereselor financiare

PNA – Parchetul National Anticoruptie

PNB – Produsul national brut

SGG – Secretariatul General al Guvernului

SIGMA – Support for Improvement in Governance and Management

TVA – Taxă pe valoarea adăugată

UE – Uniunea Europeană

VNB – Venitul national brut

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE SI FAMILIEI

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind serviciile destinate protectiei copiilor străzii

 

În temeiul prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, aprobată si modificată prin Legea nr. 252/2001, cu modificările ulterioare, ale art. 115 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si ale art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.432/2004 privind atributiile, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului,

secretarul de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului emite prezentul ordin.

Art. 1. – Se aprobă standardele minime obligatorii privind serviciile destinate protectiei copiilor străzii, prevăzute în anexele nr. 1–5*) care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin intră în vigoare la 3 zile de la publicarea sa.

 

Secretarul de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului,

Bogdan Adrian Panait

 

Bucuresti, 7 aprilie 2005.

Nr. 132.


*) Anexele nr. 1–5 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

ORDIN

privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de distributie si aprobarea preturilor pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale realizate de Societatea Comercială “AMARAD“ – S.A.

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) si (5) si ale art. 99 din Legea gazelor nr. 351/2004,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale emite prezentul ordin.

Art. 1. – Se stabilesc venitul reglementat unitar si venitul total unitar aferente serviciului de distributie a gazelor naturale realizat de Societatea Comercială “AMARAD“ – S.A. si se aprobă coeficientii elementelor generatoare de costuri, conform lit. a) din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Se stabilesc venitul reglementat unitar si venitul total unitar aferente serviciului de furnizare a gazelor naturale în regim reglementat realizat de Societatea Comercială “AMARAD“ – S.A., conform lit. b) din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. – (1) Se stabileste tariful reglementat pentru prestarea serviciului de distributie a gazelor naturale, prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Tariful reglementat prevăzut la alin. (1) se aplică tertilor, beneficiari ai serviciului de distributie a gazelor naturale din localitătile în care Societatea Comercială “AMARAD“ – S.A. detine licenta de distributie a gazelor naturale.

(3) Tariful reglementat prevăzut la alin. (1) nu contine TVA.

Art. 4. – (1) Se aprobă preturile finale reglementate pentru furnizarea gazelor naturale în regim reglementat, prevăzute în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Preturile finale reglementate prevăzute la alin. (1) se aplică consumatorilor captivi din localitătile în care Societatea Comercială “AMARAD“ – S.A. detine licenta de distributie si de furnizare a gazelor naturale.

(3) Preturile finale reglementate prevăzute la alin. (1) nu contin TVA.

Art. 5. – Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale si Societatea Comercială “AMARAD“ – S.A. vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 15 zile de la data publicării.

 

p. Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Mihail Ciocodeică

 

Bucuresti, 4 august 2005.

Nr. 626.

 

ANEXA Nr. 1*)

 

VENITURILE REGLEMENTATE UNITARE, VENITURILE TOTALE UNITARE SI CÎFICIENfiII FORMULEI ELEMENTELOR GENERATOARE DE COSTURI PENTRU SOCIETATEA COMERCIALĂ ,,AMARAD“ – S.A.

 

Pagina 1

Pagina a 2-a