MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 782         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 29 august 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) cuprins în titlul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002

 

Decizia nr. 388 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

324. – Ordin al ministrului economiei si comertului pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea si controlul specialistilor atestati pentru lucrările de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 374

din 5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) cuprins în titlul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.532/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal răspunde partea Parohia romano-catolică Sf. Mihai din Cluj-Napoca, prin avocat, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Parohiei romano-catolice Sf. Mihai din Cluj-Napoca solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În esentă, se sustine că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, si cultele religioase, pe de altă parte, se află în situatii juridice diferite, astfel încât este justificată adoptarea de către legiuitor a unui statut juridic diferit. Se mai arată că nu poate fi retinută nici o contradictie între prevederile art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 si dispozitiile art. 44 din Constitutie, deoarece aceste dispozitii din Legea fundamentală operează în conditiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu instituie un nou motiv de nulitate, ci, dimpotrivă, sanctionează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât nu sunt contrare dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Nu poate fi retinută nici încălcarea principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii, deoarece art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei juridice. În ceea de priveste invocarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, aceasta nu este întemeiată, deoarece protectia constitutională a dreptului de proprietate este incidentă atunci când acest drept a fost legal dobândit.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 14.532/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002.

Exceptia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, prin discriminarea creată, pe de o parte, între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase, deveniti proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor, si ceilalti cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin “înlăturarea beneficiului bunei-credinte a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au apartinut cultelor religioase“. Pe de altă parte, se mai sustine că textul de lege criticat creează o discriminare si între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase si fostii proprietari ai unor astfel de imobile.

Se mai arată că textul de lege criticat contravine si dispozitiilor art. 44 din Constitutie, deoarece “proprietatea privată nu mai este ocrotită si garantată în mod egal de lege“.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie.

Se arată că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a îprincipiului că actele juridice încheiate cu încălcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută“, astfel încât instanta de judecată apreciază că prevederile art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 nu încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor si nici cel al garantării si ocrotirii în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat “nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bună- credintă ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat si dobânditorii unor imobile ce au apartinut cultelor religioase, întrucât cele două categorii de persoane se află în situatii diferite“. În ceea ce priveste invocarea încălcării dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se arată că “scopul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui fostilor proprietari imobile ce au apartinut cultelor religioase din România (...)“, în aplicarea dispozitiilor constitutionale din art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale instituie sanctiunea nulitătii absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării si reprezintă astfel o consacrare a principiului “tempus regit actum“. Nu poate fi retinută încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se apreciază că prevederile art. VI alin. (3) cuprinse în titlul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 sunt în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, se mai arată că principiul constitutional al garantării si ocrotirii dreptului de proprietate operează în conditiile dobândirii dreptului de proprietate, cu respectarea prevederilor legale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.

Prevederile legale criticate au următorul continut:

“(3) Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 44 teza întâi din Constitutie, al căror continut este următorul:

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;

– Art. 44 alin. (2) teza întâi: “Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)“;

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Curtea constată că textul de lege criticat sanctionează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine neconstitutionalitatea prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002, arătând că acestea contravin si dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, cu motivarea că textul de lege criticat instituite o discriminare între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase si ceilalti cumpărători ai altor imobile preluate de stat. Discriminarea este creată prin “înlăturarea beneficiului bunei-credinte a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au apartinut cultelor religioase“.

Curtea constată că aceste sustineri nu sunt întemeiate.

Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, principiul egalitătii nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că “principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite“.

Prin urmare, nu este întemeiată sustinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, dat fiind că fostii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase si cumpărătorii unor astfel de imobile se află în situatii juridice diferite.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate mai invocă si încălcarea dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, întrucât, potrivit textului de lege criticat, “proprietatea privată nu mai este garantată si ocrotită în mod egal de lege, creându-se în acest fel o situatie discriminatorie“.

Nici această critică nu poate fi retinută, deoarece, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, principiul constitutional al garantării si ocrotirii proprietătii private operează în conditiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.

Textul de lege criticat sanctionează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare ale unor imobile, încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, astfel încât nu poate interveni protectia constitutională a unui drept de proprietate privată care nu este legal dobândit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, exceptie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.532/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iulie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 388

din 12 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Rusu – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Cătălina Stan în Dosarul nr. 2.332/Civ/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat a mai făcut, în numeroase rânduri, obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutională a statuat, în mod constant, că acesta nu aduce atingere dispozitiilor Legii fundamentale.

Consideră că textul legal nu are caracter retroactiv si, totodată, nu constituie o noutate în materia nulitătii actelor juridice, deoarece anterior intrării sale în vigoare, solutia pe care o contine era deja consacrată în Codul civil.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.332/Civ/2004, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de către Cătălina Stan cu prilejul solutionării unei actiuni civile având ca obiect anularea unui act de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 46 alin. (2) încalcă dispozitiile art. 15, 16, 44 si 136 din Constitutie.

Astfel, cu privire la art. 15 din Legea fundamentală, autorul exceptiei consideră că “edictarea unei norme la cinci ani distantă în timp de momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, prin care se declară nulitatea absolută a unor acte juridice încheiate anterior, încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii legii. De asemenea, se conferă în mod nelegal instantelor judecătoresti dreptul de a cenzura si de a se pronunta, în prima fază, asupra legitimitătii titlului de preluare al statului si apoi asupra bunei sau relei-credinte a părtilor contractante, desi în momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare acestea respectau toate prevederile legale în vigoare la acel moment“.

Cu privire la art. 16 din Constitutie se sustine că textul legal criticat creează un dezechilibru pe plan procesual între fostii proprietari si fostii chiriasi, deoarece acestia din urmă sunt obligati să îsi dovedească buna-credintă pornindu-se ab initio de la o prezumtie de rea-credintă.

Cu privire la art. 44 si 136 din Legea fundamentală se afirmă că, prin acordarea posibilitătii de a analiza retroactiv buna-credintă a cumpărătorului în baza Legii nr. 112/1995 si valabilitatea titlului statului la nivelul anilor ’50, se încalcă principiile stabilite în aceste texte constitutionale, deoarece este incontestabil că la data încheierii lor aceste acte respectau toate normele în vigoare. Desfiintarea titlurilor de proprietate cu caracter retroactiv nu face decât să destabilizeze circuitul juridic si să încalce normele constitutionale.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că Legea nr. 10/2001 oferă suficientă protectie chiriasilor, care nu sunt tinuti să-si probeze buna-credintă, deoarece sarcina probei revine proprietarului. Art. 15 din Legea fundamentală, care prevede principiul neretroactivitătii legii, nu este încălcat prin textul legal criticat, deoarece acesta nu a făcut decât să reafirme si să consolideze un principiu general al dreptului civil, acela al ocrotirii bunei-credinte a subdobânditorului cu titlu oneros al unui imobil. De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 44 si 136 din Constitutie, întrucât legiuitorul nu operează prin intermediul său nici o expropriere sau confiscare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, cu privire la art. 15 din Legea fundamentală, arată că prin Decizia nr. 191/2002 Curtea Constitutională a statuat că textul legal ar fi putut fi considerat ca având caracter retroactiv numai dacă, anterior intrării sale în vigoare, solutia consacrată de acesta nu era de conceput. Or, potrivit art. 966 si 968 din Codul civil, orice act de înstrăinare în care ambele părti au fost de rea-credintă era considerat nul absolut, chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Cu privire la art. 16 din Constitutie Guvernul consideră că textul legal criticat nu contine nici un element de discriminare, recunoasterea prevalentei interesului subdobânditorului de bună-credintă fiind impusă de legiuitor în scopul asigurării securitătii circuitului civil si a stabilitătii raporturilor juridice.

Din perspectiva art. 44 si 136 din Constitutie se arată că textul legal criticat reprezintă o aplicare a principiului ocrotirii proprietătii private îpentru proprietarul care a dobândit imobilul prin cumpărare de la stat, în baza legii în vigoare la data respectivă si cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia, fiind de bună-credintă la momentul cumpărării“.

Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, referitor la art. 16 din Constitutie, “persoanele care revendică imobile preluate de stat fără titlu si subdobânditorii de bună-credintă se află în situatii juridice diferite, ceea ce justifică aplicarea unui tratament juridic diferit“. Cu privire la art. 44 si 136 din Legea fundamentală se arată că îocrotirea interesului dobânditorului de bună-credintă a fost determinată de ratiuni care vizează asigurarea securitătii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Asa cum reiese din Încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din 9 februarie 2005, autorul exceptiei critică prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Se constată însă că, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.

Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), fără a se modifica substanta reglementării.

Prevederile legale criticate au următorul continut:

Art. 50 alin. (2): “Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 15, 16, 44 si 136 din Constitutie, potrivit cărora:

– Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.“;

– Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.

(4) În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice locale.“;

– Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.“;

– Art. 136: “(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogătiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul legal criticat pentru neconstitutionalitate a făcut obiectul unei jurisprudente constante a instantei de contencios constitutional. Astfel, prin numeroase decizii, exceptia de neconstitutionalitate ridicată cu privire la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportată la aceleasi texte constitutionale, a fost respinsă ca neîntemeiată. În acest sens, cităm Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, si Decizia nr. 92 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.

În aceste decizii s-a retinut, în esentă, că, “în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar si subdobânditorul de bună-credintă al bunului său imobil, a fost preferat cel din urmă. Recunoasterea prevalentei interesului subdobânditorului de bună-credintă a fost impusă – în baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai largă si care au creat un adevărat principiu – de preocuparea pentru asigurarea securitătii circuitului civil si a stabilitătii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, solutia si-a aflat, asadar, suport în ratiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validitătii aparentei în drept, a cărui esentă este exprimată prin adagiul error communis facit jus“.

Consacrarea unei astfel de solutii legislative a fost impusă legiuitorului si de împrejurarea că în această materie eroarea comună cu privire la concordanta dintre aparentă si realitate si-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumtii juris et de jure, că proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare justifică pe deplin optiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinte o eficientă juridică similară celei din dreptul comun.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a impune o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Cătălina Stan în Dosarul nr. 2.332/Civ/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iulie 2005.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERfiULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea si controlul specialistilor atestati pentru lucrările de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002

 

În conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002,

în temeiul art. 5 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei si comertului emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul privind monitorizarea si controlul specialistilor atestati pentru lucrările de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prevederile regulamentului prevăzut la art. 1 se înscriu în obiectivele Politicii investitionale, aferente perioadei 2005–2008, aprobată. Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 iulie 2005.

Art. 3. – În vederea aplicării prevederilor prezentului ordin, acesta va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. – Directia generală cooperare economică internatională, sinteză si investitii, împreună cu directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Comertului si Inspectia de Stat pentru Controlul  Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.) vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

 

Bucuresti, 10 iunie 2005.

Nr. 324.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind monitorizarea si controlul specialistilor atestati pentru lucrările de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. – Verificarea, executarea si expertizarea documentatiei si lucrărilor de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale se efectuează de către specialistii cu activitate în lucrări de montaj, atestati tehnico-profesional conform Regulamentului privind procedura de atestare tehnico-profesională a specialistilor verificatori de proiecte, responsabililor tehnici cu executia si expertilor tehnici de calitate pentru lucrările de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, aprobat prin Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 88/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 si nr. 186 bis din 25 martie 2003, si conform Ordinului ministrului economiei si comertului nr. 291/2003, în temeiul prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002.

Art. 2. – Lista cuprinzând specialistii atestati tehnicoprofesional, în conformitate cu prevederile legale, este prevăzută în anexa nr. 1 la prezentul regulament.

Art. 3. – Prevederile prezentului regulament sunt obligatorii pentru persoanele fizice si juridice înregistrate în tară si în străinătate, care îsi desfăsoară activitatea în domeniul lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale pe teritoriul României.

Art. 4. – Prezentul regulament stabileste modalitătile de monitorizare, raportare si control, precum si organizarea, prin atributiile Ministerului Economiei si Comertului – Directia generală cooperare economică internatională, sinteză si investitii, a activitătilor specifice lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale si se încadrează în Politica investitională aferentă perioadei 2005–2008, document aprobat de Ministerul Economiei si Comertului cu nr. 191.775 din 8 aprilie 2005.

 

CAPITOLUL II

Cadrul legal

 

Art. 5. – La baza prevederilor cuprinse în prezentul regulament stau următoarele acte:

• Hotărârea Parlamentului României nr. 24/2004 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.265/2004, inclusiv realizarea Programului de guvernare prevăzut în anexa nr. 2;

• Hotărârea Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 7 iulie 2003, cu modificările si completările ulterioare;

• Ordonanta Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999;

• Legea nr. 440/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 95/1999 privind calitatea lucrărilor de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice  industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 11 iulie 2002;

• Ordonanta Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările ulterioare;

• Regulamentul de receptie a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente, instalatii tehnologice si a punerii în functiune a capacitătilor de productie, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 51/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 12 februarie 1996;

• Lista categoriilor de constructii si instalatii industriale generatoare de riscuri tehnologice, aprobată prin Ordinul ministrului industriei si comertului nr. 1.587/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 12 septembrie 1997;

• Normele metodologice privind verificarea calitătii lucrărilor de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, aprobate prin Ordinul ministrului industriei si comertului nr. 293/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999;

• Regulamentele privind:

– agrementul tehnic pentru produse, procedee si echipamente noi utilizate la lucrările de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale;

– verificarea proiectelor, a executiei lucrărilor si  expertizarea proiectelor si a lucrărilor de montaj pentru utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale;

– urmărirea comportării în exploatare a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale;

– manualul dirigintelui de santier pentru lucrările de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale;

– controlul lucrărilor de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale;

– constatarea si sanctionarea contraventiilor de către specialistii desemnati prin ordin al ministrului industriei si comertului pentru controlul calitătii lucrărilor de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, altele decât cele din sfera de activitate a ISCIR, aprobate prin Ordinul ministrului industriei si comertului nr. 323/2000 pentru aprobarea unor regulamente, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000;

• Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 344/2001 pentru prevenirea si reducerea riscurilor tehnologice în activitătile de productie, de executări de lucrări si prestări de servicii care prezintă pericol de incendii, explozii, inundatii, radiatii, surpări de terenuri ori poluare a apei, aerului si solului si alte accidente tehnice;

• Ordinul ministrului industriei si comertului pentru executarea activitătilor legale în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, precum si coordonarea, avizarea, acordarea consultantei si asistentei tehnice de specialitate, controlul, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor la proiectarea, realizarea si exploatarea constructiilor, amenajărilor, echipamentelor, utilajelor si instalatiilor tehnologice;

• Ordinul ministrului industriei si resurselor privind finalizarea si punerea în functiune a obiectivelor de investitii din industrie;

• Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 88/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de atestare tehnico-profesională a specialistilor verificatori de proiecte, responsabililor tehnici cu executia si expertilor tehnici de calitate pentru lucrările de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 si nr. 186 bis din 25 martie 2003;

• Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 291/2003 pentru aprobarea Programei de pregătire si a Comisiei de atestare tehnico-profesională pentru specialistii verificatori de proiecte, responsabilii tehnici cu executia si expertii tehnici de calitate pentru lucrările de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale;

• Ordinul ministrului de stat, ministrul economiei si comertului, nr. 905/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea examenului în vederea atribuirii calitătii de expert tehnic extrajudiciar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 10 ianuarie 2005;

• Politica investitională aferentă perioadei 2005–2008, aprobată de Ministerul Economiei si Comertului cu nr. 191.775/2005.

 

CAPITOLUL III

Obiectivele monitorizării si controlului activitătilor specialistilor atestati pentru lucrările de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale

 

Art. 6. – Obiectivul principal al monitorizării si controlului activitătilor specialistilor verificatori de proiecte atestati, responsabililor tehnici cu executia atestati si expertilor tehnici de calitate si extrajudiciari atestati, denumiti în continuare specialisti atestati, este cresterea nivelului calitativ al lucrărilor, asigurarea respectării prevederilor legale, a reglementărilor tehnice, a contractelor, proiectelor si caietelor de sarcini, precum si prevenirea unor accidente tehnice, a îndeplinirii competentelor acordate, conform legii, specialistilor atestati.

Art. 7. – (1) Activitătile de monitorizare si control al activitătii specialistilor atestati pentru lucrările de montaj dotări tehnologice industriale sunt coordonate de Ministerul Economiei si Comertului prin Directia generală cooperare economică internatională, sinteză si investitii (M.E.C.– D.G.C.E.I.S.I.).

2. Aceste activităti de monitorizare si control nu conduc la transferul de responsabilităti de la persoana autorizată la M.E.C.–D.G.C.E.I.S.I. si nici nu îi exonerează pe specialistii atestati de obligatiile ce le revin.

(3) Activitătile de monitorizare si control al activitătii specialistilor atestati pentru lucrările de monitorizare si instalatii tehnologice industriale nu includ si activitătile specifice acoperite de Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR), Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare (C.N.C.A.N.) si Inspectoratul de Stat în Constructii (I.S.C.).

Art. 8. – (1) În conformitate cu prevederile art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 95/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002, M.E.C., ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, Ondeplineste functia de autoritate de stat în domeniile specifice activitătilor industriale, inclusiv al exigentelor privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industriale.

(2) În context cu evolutia stiintei si tehnologiei, precum si a exigentelor legale aferente lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale, M.E.C.–D.G.C.E.I.S.I. va coordona următoarele activităti:

– raportarea periodică de către specialistii atestati a modului de îndeplinire a atributiilor si obligatiilor legale;

– organizarea activitătilor de informare-instruire a specialistilor atestati;

– întocmirea de materiale în domeniile lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale ce urmează a se prezenta specialistilor atestati în sesiuni de comunicări, precum si organizarea si desfăsurarea acestora;

– consultantă de specialitate;

– initiative legislative;

– dezbaterea si informarea în timp util a unor cazuri determinate de neajunsuri în derularea activitătilor specialistilor atestati; sanctiuni;

– instruirea periodică a specialistilor atestati;

– măsuri de prevenire a unor accidente tehnice;

– publicarea anuală în Monitorul Oficial al României,

Partea I, a listei specialistilor atestati, precum si a celor sanctionati sau suspendati, spre a facilita achizitiile de servicii în conformitate cu principiile economiei de piată si ale achizitiilor publice.

 

CAPITOLUL IV

Monitorizarea si controlul activitătilor verificatorilor de proiecte atestati pentru lucrările de montaj dotări tehnologice industriale

 

Art. 9. – Prin grija proiectantului, investitorului si proprietarului, după caz, sunt supuse verificării tehnice:

– documentatia aferentă lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale pentru elaborarea tuturor fazelor de proiectare prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.179/2002 privind aprobarea structurii devizului general si a Metodologiei privind elaborarea devizului general pentru obiective de investitii si lucrări de interventii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, cu completările ulterioare:

• studiu de prefezabilitate (S.P.F.);

• studiu de fezabilitate (S.F.);

• proiect tehnic si caiete de sarcini (P.T.);

• detalii de executie (D.E.);

– documentatia tehnică de proiectare necesară obtinerii autorizatiei de construire, avându-se în vedere si riscurile tehnologice, în conditiile legii;

– documentatia aferentă executării lucrărilor de desfiintare a montajului;

– documentatiile tehnice si detaliile de executie sub formă de desene, breviare de calcul si caietele de sarcini necesare pentru constatarea respectării cerintelor legale privind lucrările de montaj dotări tehnologice industriale;

– proiectele întocmite în urma unor rapoarte de expertiză tehnică de calitate, după însusirea acestora de către respectivii experti, în vederea confirmării stabilite prin prevederile legale;

– studiile de impact solicitate, în conditiile legii, în vederea obtinerii avizelor si acordurilor.

Art. 10. – Verificatorul de proiecte atestat conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 95/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002, si ale actelor normative pentru aplicarea acesteia va efectua verificări numai pentru cerintele si în specialitătile pentru care a fost atestat.

Art. 11. – Verificatorul de proiecte atestat are obligatia ca, în cadrul verificărilor pe care le efectuează, să urmărească:

– respectarea prevederilor legale privind amenajarea teritoriului si urbanismul, inclusiv respectarea în proiecte a exigentelor cerute de Regulamentul general de urbanism aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 525/1996, republicată;

– datele privitoare la conditiile de amplasament si conditiile de exploatare tehnologică industrială;

– modul de respectare a reglementărilor tehnice în vigoare, în functie de riscurile tehnologice, pe toată durata de functionare a dotărilor tehnologice industriale, inclusiv în faza de postutilizare;

– asigurarea exigentelor de calitate, în conditiile legii si păstrarea confidentialitătii cu privire la documentatia supusă verificării.

Art. 12. – Eventualele litigii dintre verificatorul de proiecte atestat si proiectant pot fi rezolvate de către un expert tehnic de calitate privind lucrările de montaj dotări tehnologice industriale, angajat de investitor. Decizia expertului este obligatorie pentru ambele părti, iar răspunderea revine acestuia.

Art. 13. – (1) Verificatorul de proiecte atestat va semna si stampila documentele scrise si desenate numai în conditiile în care documentatia supusă verificării este corespunzătoare din punct de vedere al cerintelor din prevederile legale.

(2) Verificatorul de proiecte atestat nu poate verifica proiectele întocmite de acesta sau la a căror elaborare a participat.

Art. 14. – (1) Verificatorul de proiecte atestat va întocmi si va tine la zi un registru de evidentă a proiectelor verificate, conform modelului din anexa nr. 2 la prezentul regulament.

(2) La finele fiecărui semestru, verificatorii de proiecte atestati vor transmite în copie la M.E.C.–D.G.C.E.I.S.I. fisele aferente fiecărei documentatii verificate în această perioadă, prezentate în anexa nr. 3 la prezentul regulament.

(3) Să participe la actiunile de instruire-informare organizate de M.E.C.

 

CAPITOLUL V

Monitorizarea si controlul activitătilor responsabililor tehnici cu executia atestati pentru lucrările de montaj dotări tehnologice industriale

 

Art. 15. – (1) Asigurarea calitătii lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale se face printr-un sistem propriu de calitate si de către responsabilii tehnici cu executia atestati ai executantului, numai pentru documentatii verificate conform legii.

(2) Responsabilii tehnici cu executia se atestă pentru cerintele stabilite în prevederile legale numai pentru lucrările de montaj dotări tehnologice industriale.

Art. 16. – Responsabilii tehnici cu executia lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale au următoarele obligatii:

– să admită executia lucrărilor de montaj numai pe baza proiectelor si a detaliilor de executie verificate de specialistii verificatori de proiecte atestati;

– să verifice si să avizeze fisele si proiectele tehnologice privind executarea lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale, procedurile de realizare a acestor lucrări, planurile de verificare a executiei lucrărilor de montaj, proiectele de organizare a executiei lucrărilor, precum si programele de realizare a lucrărilor de montaj aferente;

– să supravegheze executia lucrărilor pe baza si conform proiectelor;

– să întocmească si să tină la zi un registru de evidentă a lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale pe care le coordonează tehnic si de care răspund, conform modelului din anexa nr. 4 la prezentul regulament;

– să oprească executia lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale în cazul în care s-au produs defecte grave de calitate sau abateri de la prevederile proiectului;

– să pună la dispozitia organelor de control toate documentele necesare pentru verificarea respectării prevederilor legale;

– la finele fiecărui semestru responsabilii tehnici cu executia atestati vor transmite, în copie, la M.E.C.– D.G.C.E.I.S.I. fisele aferente fiecărei lucrări de montaj dotări tehnologice industriale, executate în această perioadă, conform modelului din anexa nr. 5 la prezentul regulament;

– să participe la actiunile de instruire-informare organizate de M.E.C.

 

CAPITOLUL VI

Monitorizarea si controlul activitătilor expertilor tehnici de calitate si extrajudiciari atestati pentru lucrările de montaj dotări tehnologice industriale

 

Art. 17. – (1) Expertizarea tehnică de calitate si extrajudiciară este o activitate complexă care cuprinde, după caz, cercetări, experimentări sau încercări, studii, relevee, analize si evaluări necesare pentru cunoasterea stării tehnice a unei lucrări de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale existente sau a modului în care un proiect respectă cerintele din prevederile legale, în vederea fundamentării măsurilor de interventie.

(2) Expertul tehnic de calitate si extrajudiciar, atestat, va analiza, după caz:

– conditiile de amplasament si de exploatare a dotărilor tehnologice industriale si a lucrărilor de montaj aferente în conformitate cu respectarea prevederilor legale;

– starea lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale care se supun expertizei tehnice de calitate;

– documentele care au stat la baza realizării lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale, pentru fazele de proiectare, executie si exploatare;

– prevederile din reglementările tehnice care au stat la baza realizării lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale si cele în vigoare la data efectuării expertizei tehnice de calitate.

(3) Pe baza activitătilor prevăzute la alin. (1) si (2) expertul tehnic atestat si extrajudiciar elaborează raportul de expertiză tehnică de calitate cuprinzând solutii si măsuri care se impun pentru fundamentarea tehnică si economică a deciziei de interventie. Expertul tehnic de calitate si extrajudiciar atestat va semnala situatiile în care, în urma interventiei sale, se impune verificarea proiectului si sub aspectul altor cerinte decât cele la care se referă raportul de expertiză tehnică de calitate întocmit.

Art. 18. – Expertul tehnic de calitate si extrajudiciar atestat pentru lucrările de montaj dotări tehnologice industriale are următoarele obligatii:

– să întocmească raportul de expertiză tehnică de calitate privind modul de respectare a prevederilor legale;

– să nu extragă si să nu transmită pentru a fi folosite în alte scopuri elemente ale proiectului si detalii de executie verificate în cadrul expertizei tehnice de calitate si considerate de proiectant drept de autor;

– să întocmească si să tină la zi un registru de evidentă a expertizelor tehnice de calitate privind lucrările de montaj dotări tehnologice industriale efectuate, conform modelului din anexa nr. 6 la prezentul regulament;

– la finele fiecărui an expertii tehnici de calitate si extrajudiciari vor transmite, în copie, la M.E.C.– D.G.C.E.I.S.I. fisele aferente fiecărei lucrări de expertizare, conform modelului din anexa nr. 7 la prezentul regulament;

– să participe la actiunile de instruire-informare organizate de M.E.C.

– să respecte atributiile si competentele care îi revin prin Ordonanta Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activitătii de expertiză tehnică judiciară si extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii finale

 

Art. 19. – În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, D.G.C.E.I.S.I. din cadrul M.E.C. va elabora si supune aprobării programul de monitorizare a activitătilor de instruire-informare aferentă.

Art. 20. – (1) Specialistii atestati pot solicita consultantă în vederea preîntâmpinării, după caz, a rezolvării tuturor problemelor din sfera calitătii lucrărilor de montaj la M.E.C. – D.G.C.E.I.S.I.

(2) În situatia unor evenimente accidentale aferente lucrărilor de montaj dotări tehnologice industriale, specialistii atestati au obligatia să semnaleze aceasta în maximum 48 de ore la M.E.C. – D.G.C.E.I.S.I.

Art. 21. – Sunt considerate abateri si supuse sanctionării, suspendării, după caz, anulării certificatului de atestare următoarele fapte:

– netransmiterea în termen de 30 de zile de la data scadentă (finele semestrului sau anului) a fiselor solicitate;

– netinerea la zi a registrelor privind evidenta participării la lucrările de montaj dotări tehnologice industriale;

– neparticiparea la activitătile de instruire-informare organizate de M.E.C.;

– neinformarea M.E.C. – D.G.C.E.I.S.I., în timp util, în cazul unor evenimente accidentale din sfera lucrărilor de montaj utilaje, echipamente si instalatii tehnologice industriale;

– încălcarea prevederilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 95/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 440/2002.

Art. 22. – Data de referintă de la care se vor derula activitătile de monitorizare, inclusiv raportările semestriale si anuale, este 1 iulie 2005.

 

ANEXE

la regulament

 

Pagina 1

Pagina a 2

Pagina a 3

Pagina a 4

Pagina a 5

Pagina a 6

Pagina a 7

Pagina a 8

Pagina a 9

Pagina a 10

Pagina a 11

Pagina a 12

Pagina a 13

Pagina a 14

Pagina a 15

Pagina a 16

Pagina a 17

Pagina a 18

Pagina a 19

Pagina a 20

Pagina a 21