MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1114         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 9 decembrie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

349. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

 

1.166. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 609 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil

 

Decizia nr. 613 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 623 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 625 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.514. – Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.100. – Ordin al ministrului sănătătii privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71 din 29 iunie 2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 4 iulie 2005, cu următoarea completare:

La articolul II punctul 2, articolul 241 se completează cu un nou alineat, alineatul (22), cu următorul cuprins:

“(22) Personalul serviciilor publice comunitare de evidentă a persoanelor este format din politisti si personal contractual, detasati de la Ministerul Administratiei si Internelor pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei detasării, cu acordul acestora, precum si din functionari publici si personal contractual.“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

MIRON TUDOR MITREA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2005.

Nr. 349.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 25 noiembrie 2005.

Nr. 1.166.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 609

din 15 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil, exceptie ridicată de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România – Frătia în Dosarul nr. 1.587/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.587/2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil, exceptie ridicată de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România – Frătia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că, întrucât art. 813 din Codul civil prevede că donatia se face prin act autentic, în mod cert sanctiunea ce intervine ca urmare a nerespectării acestei conditii legale este nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat. Într-o atare împrejurare, desi textul de lege nu prevede in terminis, calitate procesuală activă de a formula actiune în constatarea nulitătii absolute poate avea orice persoană care justifică un anume interes. Or, potrivit dispozitiilor art. 109 alin. 1 si ale art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, actiunea în justitie poate fi pornită numai de persoana care pretinde un drept, formulare care restrânge aplicabilitatea art. 21 alin. (1) din Constitutie, în ai cărui termeni este garantată inclusiv protectia libertătilor si intereselor legitime.

Mai mult, în virtutea art. 137 din Codul de procedură civilă, instanta este obligată să solutioneze exceptiile înaintea fondului, dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze alte dovezi decât cele necesare pentru dezlegarea în fond a pricinii. Astfel, pretinde autorul exceptiei, judecarea cu prioritate a exceptiei lipsei calitătii procesuale active a reclamantului în cadrul actiunii în constatarea nulitătii absolute presupune, potrivit art. 109 alin. 1 si art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, administrarea de probe cu privire la dreptul acestuia de proprietate asupra bunului care a făcut obiectul donatiei, iar nu cu privire la un interes legitim pe care reclamantul si-a întemeiat actiunea.

Normele deduse controlului de constitutionalitate aduc atingere si dispozitiilor art. 44 din Constitutie, în măsura în care împiedică proprietarul să obtină recunoasterea si ocrotirea dreptului său.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, în ceea ce priveste art. 109 alin. 1 si art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, acestea nu limitează liberul acces la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie, întrucât lipsa de reglementare expresă referitoare la persoanele care justifică un interes în promovarea unei actiuni judiciare nu poate atrage neconstitutionalitatea dispozitiilor legale invocate. Nici critica cu privire la art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu poate fi retinută, atâta vreme cât, în eventualitatea acoperirii lipsurilor sau neregularitătilor de procedură sanctionate prin admiterea unei exceptii procesuale, partea interesată are la îndemână posibilitatea formulării unei noi actiuni în justitie, în deplin acord cu prevederile constitutionale ale art. 21 si 44.

Referitor la neconstitutionalitatea art. 813 din Codul civil, instanta apreciază că absenta unei prevederi exprese cu privire la persoanele care pot invoca nulitatea absolută ca urmare a nerespectării cerintei formei autentice a contractului de donatie nu constituie temei pentru admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, într-o atare situatie, legiuitorul nefiind tinut să indice în text toate persoanele care pot exercita actiuni de genul celor mentionate. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul consideră că instituirea sanctiunii nulitătii absolute pentru neîndeplinirea cerintei formei autentice la încheierea contractului de donatie este suficientă pentru a face trimitere la regimul juridic aplicabil acestei nulităti, fără a putea considera că nulitatea absolută ar comporta regimuri diferite de la caz la caz. Prin urmare, invocarea nulitătii absolute nu este legată, în cazul contractului de donatie, de dovedirea calitătii de proprietar, ea fiind la îndemâna oricărei persoane interesate, în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 21 si 44. Pentru aceste motive, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor conditii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti diferite de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si modalitătile reglementate de lege. În ceea ce priveste instituirea unor reguli referitoare la conditiile pentru valabilitatea donatiilor (art. 813 din Codul civil), acestea nu încalcă sub nici un aspect prevederile constitutionale ale art. 21 si 44.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si ale art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si dispozitiile art. 813 din Codul civil, prevederi care au următorul continut:

– Art. 109 alin. 1: “Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instantei competente.“;

– Art. 111 teza întâi: “Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept.“;

– Art. 137: “Instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedură, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.“;

– Art. 813 din Codul civil: “Toate donatiunile se fac prin act autentic.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în:

– Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.“;

– Art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 109 alin. 1 si ale art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, Curtea constată că pretinsa contradictie dintre aceste texte legale si prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie se întemeiază pe o viziune strict formală a notiunii de drept, considerată distinctă de notiunile de libertate si interes. Tributar acestei viziuni, autorul exceptiei sustine că, prin conditionarea cererii adresate instantei judecătoresti de invocare în mod exclusiv a unui drept care se cere a fi recunoscut, are loc o restrângere nepermisă a accesului liber la justitie, care, în acceptiunea sa constitutională, are ca finalitate nu doar apărarea drepturilor, ci si a libertătilor si intereselor legitime ale persoanei.

Or, Curtea observă că, potrivit opiniei unanim acceptate, notiunea de drept subiectiv – în opozitie cu cea de drept obiectiv, înteleasă ca ansamblu de reguli obligatorii care reglementează relatiile sociale –, este definită ca un interes legitim, material sau moral, care conferă titularului posibilitatea de a adopta conduita necesară pentru realizarea interesului urmărit. Asadar, dreptul si interesul nu constituie două concepte distincte, ci primul îl implică în mod necesar pe al doilea, iar acesta din urmă îsi găseste expresie juridică în primul. De altfel, această întrepătrundere conceptuală rezultă din chiar textul art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, a cărui formulă redactională contrazice de plano teza autorului exceptiei, întrucât promovarea actiunii în constatare este subsecventă existentei unui interes.

În ceea ce priveste notiunea de libertate, Curtea retine că aceasta este definită ca posibilitatea de a face tot ceea ce nu aduce atingere dreptului altei persoane. Prin urmare, libertatea constituie cadrul în care un drept poate fi exercitat în mod legitim si în afara căruia valorificarea acestuia devine abuzivă si, ca atare, prohibită. Altfel spus, conceptul de libertate se suprapune cu acela de drept valorificat legitim.

Fată de argumentele prezentate în prealabil, apare ca fiind evident faptul că termenii de drept (subiectiv), libertate si interes nu desemnează concepte autonome, ipoteză în care referirea exclusivă la drept în cuprinsul textelor de lege criticate ar fi putut fi considerată ca o restrângere a accesului liber la justitie, ci, dimpotrivă, notiuni ale căror sfere se întrepătrund. Pe cale de consecintă, Curtea retine că legea procesuală civilă, utilizând termenul de drept, a înteles prin acesta atât calitatea sa de a fi exercitat în mod legitim, asadar libertatea, cât si suportul a cărui expresie juridică o constituie, si anume interesul legitim. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă si celor ale art. 813 din Codul civil, Curtea constată că, întrucât critica este sustinută exclusiv prin raportare la reglementarea cuprinsă în art. 109 alin. 1 si art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, în interpretarea proprie conferită acestora de autorul exceptiei, pentru ratiunile înfătisate, aceasta nu mai are suport si prin urmare nu poate fi retinută de instanta constitutională.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil, exceptie ridicată de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România – Frătia în Dosarul nr. 1.587/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 613

din 15 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Marieta Safta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Arghir Nicolas Lepădatu în Dosarul nr. 214/2004 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 687D/2005, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Manole Mihai Bită în Dosarul nr. 15.000/2005 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 631D/2005 si nr. 687 D/2005 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 687D/2005 la Dosarul nr. 631D/2005, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 6 iulie 2005 si 25 august 2005, pronuntate în dosarele nr. 214/2004 si nr. 15.000/2005, Judecătoria Mangalia si Judecătoria Iasi au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Arghir Nicolas Lepădatu si, respectiv, de Manole Mihai Bită în dosarele mentionate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Arghir Nicolas Lepădatu sustine, în esentă, că art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, care modifică vointa legislativului în sensul “amânării“ intrării în vigoare a noului Cod penal, încalcă normele constitutionale privind separatia puterilor în stat, respectiv pe cele privind emiterea ordonantelor de urgentă si domeniul de aplicare a acestora, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora pot forma numai obiectul unei legi organice.

Totodată, se arată că prevederile legale ce fac obiectul exceptiei încalcă si dispozitiile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât, pe de o parte, situatia în care a fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 nu îndeplineste conditia caracterului extraordinar, impusă de prevederile constitutionale, iar, pe de altă parte, reglementează drepturi si libertăti prevăzute de Constitutie, care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constitutie, nu pot face obiectul ordonantelor de urgentă.

Cât priveste criticile formulate de Manole Mihai Bită, acesta arată că “Guvernul României motivează emiterea acestei ordonante în baza art. 115 alin. (4) din Constitutia României, dar art. 115 alin. (1) din Constitutie face vorbire de faptul că Parlamentul României poate delega Guvernul să emită ordonante de urgentă care nu fac obiectul legilor organice“.

Judecătoria Mangalia consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă principiul separatiei si al echilibrului puterilor în stat si nici competenta constitutională a Parlamentului de a emite legi organice, deoarece acestea nu reglementează infractiuni, pedepse ori regimul executării lor, ci modifică doar data de intrare în vigoare a noului Cod penal, aspect referitor la aplicarea programului de reformă coordonată în materie penală.

Totodată, instanta apreciază că textul de lege ce face obiectul exceptiei nu încalcă nici prevederile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie. Se arată în acest sens că ordonanta de urgentă este o măsură de ordin constitutional ce permite Guvernului să facă fată unui caz exceptional care impune adoptarea de solutii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, conditie îndeplinită în cauză, întrucât, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, la emiterea acestui act normativ executivul a avut în vedere imposibilitatea juridică si materială a aplicării imediate a unor institutii prevăzute în noul Cod penal, care urma să intre în vigoare la data de 29 iunie 2005.

Judecătoria Iasi consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât interdictia constitutională de a se reglementa prin ordonante domeniul legilor organice priveste numai ordonantele emise în baza unei legi de abilitare, iar nu si ordonantele de urgentă, adoptate în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutie. În plus, se arată că alin. (5) al art. 115 din Legea fundamentală permite Guvernului să emită ordonante de urgentă în domeniul legilor organice.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, în cauză fiind vorba de intrarea în vigoare a unei Ordonante de urgentă a Guvernului prin care se prorogă un termen de intrare în vigoare a unui alt act normativ, lucru permis de normele de tehnică legislativă, iar nu de reglementarea unor infractiuni, pedepse si a regimului executării acestora. De asemenea, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, se arată că interdictia de a emite ordonante în domeniul legilor organice priveste exclusiv ordonantele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar nu si ordonantele de urgentă, astfel încât nu pot fi retinute nici criticile textului de lege ce face obiectul exceptiei, în raport de prevederile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) si în art. 115 alin. (6).

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că modificarea datei de intrare în vigoare a noului Cod penal, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, nu aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (4) si art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie. Cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, se precizează că interdictia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constitutie pentru ordonantele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, iar nu si în cazul ordonantelor de urgentă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În ceea ce priveste critica textului de lege ce face obiectul exceptiei, în raport de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, se arată că modificarea datei de intrare în vigoare a noului Cod penal este justificată chiar în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2005.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, având următoarea redactare:

“Articolul 512 din Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. 512 – Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrihmkve 2006».“

Textul de lege criticat încalcă, în opinia autorilor exceptiei, dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4), în art. 73 alin. (3) lit. h) si în art. 115 alin. (1), (4) si (6), având următorul cuprins:

– Art. 1 alin. (4): “Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – în cadrul democratiei constitutionale.“;

– Art. 73 alin. (3) lit. b): “Prin lege organică se reglementează:

[...] h) infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora.“;

– Art. 115 alin. (1), (4) si (6): “(1)Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice; [...] (4) Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora;

[...] (6)Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.“

Examinând exceptia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern în exercitarea competentei sale constitutionale si cu respectarea dispozitiilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv în art. 115 alin. (1), (4) si (6) din Legea fundamentală.

În acest sens, Curtea Constitutională a retinut în mod constant că interdictia reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constitutie pentru ordonantele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament.

Această interdictie nu operează si în cazul ordonantelor de urgentă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie. Emiterea unor asemenea ordonante este conditionată de existenta unor “situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar Guvernul este obligat să motiveze urgenta în cuprinsul ordonantei. De altfel, chiar Legea fundamentală stabileste, în art. 115 alin. (5), posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce fac obiectul legilor organice, statuând în acest sens că “Ordonanta de urgentă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alineatul (1)“.

Curtea constată că, în ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, Guvernul a motivat existenta situatiei extraordinare prin “imposibilitatea juridică si materială a aplicării imediate a unor institutii prevăzute în noul Cod penal si în Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care urmau să intre în vigoare la data de 29 iunie 2005, datorată necorelărilor existente atât între unele dispozitii ale noului Cod penal, cât si între dispozitiile acestuia si cele cuprinse în alte legi, având în vedere, de asemenea, necesitatea operării unor modificări structurale ale bazei materiale si a dezvoltării unei baze umane solide, care vor constitui premise ale functionării unei reforme coordonate în materie penală“. Asa fiind, Curtea apreciază că urgenta reglementărilor justifică, în acest caz, existenta situatiei extraordinare si, în consecintă, dispozitiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constitutionale invocate.

De asemenea, contrar sustinerilor autorilor exceptiei, textul de lege criticat, care stabileste o altă dată de intrare în vigoare a unui act normativ – noul Cod penal, ca urmare a existentei unei situatii extraordinare, motivată în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, nu este de natură să încalce dispozitiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, privind limitele de admisibilitate a ordonantelor de urgentă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Arghir Nicolas Lepădatu în Dosarul nr. 214/2004 al Judecătoriei Mangalia si de Manole Mihai Bită în Dosarul nr. 15.000/2005 al Judecătoriei Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 623

din 17 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de

neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, exceptie ridicată de Vasile Dinu în Dosarul nr. 8.557/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 674 D/2005, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Mihai Florin Bitu în Dosarul nr. 15.044/2005 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 674 D/2005 la Dosarul nr. 619 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 12 iulie si 16 august 2005, pronuntate în Dosarele nr. 8.557/2005 si nr. 15.044/2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti si, respectiv, Judecătoria Iasi au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, exceptie ridicată de Vasile Dinu si, respectiv, Mihai Florin Bitu în dosarele mentionate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 încalcă prevederile art. 78 din Constitutie, întrucât ordonanta, care a intrat în vigoare la 28 iunie 2005, dispune amânarea intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 – Codul penal până la 1 septembrie 2006, desi în această lege se prevăzuse initial că va intra în vigoare la un an de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Totodată, se arată că prevederile legale ce fac obiectul exceptiei încalcă si dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât situatia în care a fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 nu îndeplineste conditia caracterului extraordinar impusă de prevederile constitutionale. Autorii exceptiei mai sustin că sunt vătămati prin neaplicarea imediată a legii penale mai favorabile.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 nu intră în conflict cu prevederile art. 78 din Constitutie, singurul efect al ordonantei fiind acela al amânării intrării în vigoare a unei dispozitii legale.

Judecătoria Iasi opinează că exceptia este neîntemeiată.

Astfel, pornind de la ideea că, în realitate, critica autorului exceptiei vizează aspecte de neconstitutionalitate extrinseci, interdictia fundamentală de a reglementa prin ordonante în domeniul legilor organice priveste numai ordonantele emise pe baza unei legi de abilitare. În afara acestei delegări legislative, art. 115 alin. (4) din Constitutie a instituit si o delegare constitutională care conferă Guvernului dreptul de a adopta, în situatii extraordinare, ordonante de urgentă fără vreo interventie parlamentară si fără vreo limitare la domeniul legilor ordinare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, arătând că prevederile art. 78 din Constitutie nu au nici o relevantă în cauză, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “în cauza de fată este vorba de dispozitia unei ordonante de urgentă a Guvernului prin care se prorogă un termen de intrare în vigoare a unui alt act normativ, lucru permis de normele de tehnică legislativă în vigoare“. De asemenea, se arată că interdictia de a emite ordonante în domeniul legilor organice priveste exclusiv ordonantele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar nu si ordonantele de urgentă, astfel încât nu poate fi retinută nici critica textului de lege ce face obiectul exceptiei, în raport de prevederile constitutionale cuprinse în art. 115 alin. (4).

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că “dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului constitutional privind intrarea în vigoare a legii“. În ceea ce priveste critica textului de lege ce face obiectul exceptiei, în raport de art. 115 alin. (4) din Constitutie, se arată că modificarea datei de intrare în vigoare a noului Cod penal este justificată chiar în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2005.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora “Articolul 512 din Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică si va avea următorul cuprins: «Art. 512 – Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006»“.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 78 din Constitutie, potrivit cărora “Legea se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“, întrucât împiedică aplicarea unor dispozitii mai favorabile cuprinse în noul Cod penal. Totodată se arată că prevederile legale ce fac obiectul exceptiei încalcă si dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât situatia în care a fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 nu îndeplineste conditia caracterului extraordinar impusă de prevederile constitutionale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu pot fi retinute criticile autorilor exceptiei.

Prevederile din noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, urmau să intre în vigoare, potrivit art. 521, la un an de la data publicării sale, respectiv la 29 iunie 2005. Anterior împlinirii acestei date, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58 din 23 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005, dispozitiile art. 521 din Legea nr. 301/2004 au fost modificate în sensul stabilirii datei de 1 septembrie 2006 pentru intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod penal.

Această modificare a fost determinată, astfel cum rezultă din cuprinsul ordonantei de urgentă, de “imposibilitatea juridică si materială a aplicării imediate a unor institutii prevăzute în noul Cod penal si în Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care urmau să intre în vigoare la data de 29 iunie 2005, datorată necorelărilor existente atât între unele dispozitii ale noului Cod penal, cât si între dispozitiile acestuia si cele cuprinse în alte legi“, precum si de “necesitatea operării unor modificări structurale ale bazei materiale si a dezvoltării unei baze umane solide, care vor constitui premise ale functionării unei reforme coordonate în materie penală“.

Curtea constată că stabilirea, prin dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, ca dată a intrării în vigoare a noului Cod penal a unei date ulterioare publicării sale în Monitorul Oficial al României este în deplină concordantă cu prevederile art. 78 din Constitutie, potrivit cărora “Legea se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“.

Totodată, Curtea constată că prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern în exercitarea competentei sale constitutionale si cu respectarea dispozitiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea Constitutională a retinut în mod constant în jurisprudenta sa că interdictia reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constitutie pentru ordonantele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdictie nu operează si în cazul ordonantelor de urgentă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Emiterea unor asemenea ordonante este conditionată de existenta unor “situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar Guvernul este obligat să motiveze urgenta în cuprinsul ordonantei, ceea ce, astfel cum s-a arătat, s-a si realizat. Prin urmare, urgenta reglementărilor justifică, în acest caz, existenta situatiei extraordinare si, în consecintă, dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale cuprinse în art. 115 alin. (4).

De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 prin Decizia nr. 613 din 15 noiembrie 2005, nepublicată, respingând exceptia ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele acestei decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Vasile Dinu în Dosarul nr. 8.557/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti si de Mihai Florin Bitu în Dosarul nr. 15.044/2005 al Judecătoriei Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 625

din 17 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicată de Lidia Simona Seceleanu în Dosarul nr. 2.731/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie si apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.731/2004, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicată de inculpata Lidia Simona Seceleanu, trimisă în judecată pentru săvârsirea infractiunii de neglijentă în serviciu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului învinuitului la un proces echitabil, precum si dreptului la apărare al acestuia, întrucât conditionează anularea actelor făcute cu încălcarea dispozitiilor legale. Astfel, câtă vreme încălcarea dispozitiilor art. 255 si 257 din Codul de procedură penală nu este sanctionată de lege decât în conditiile în care s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză si numai dacă această încălcare este invocată într-un anumit termen, este lăsată la latitudinea instantei restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actelor de urmărire penală întocmite cu nesocotirea legii. Ca urmare, se permite organelor de urmărire penală să încalce drepturile constitutionale ale învinuitului, fără a fi sanctionate în mod obligatoriu actele nelegale ale acestora. Se mai arată că aprecierea pe care trebuie să o facă instanta de judecată în conditiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit căruia instanta ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, “dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului si justa solutionare a cauzei“, “este pur arbitrar“, întrucât “în dispozitiile de procedură penală nu există o delimitare a actelor de urmărire penală care servesc aflării adevărului, fată de anumite acte de procedură care ar duce la alterarea adevărului judiciar“. Ca urmare, “învinuitul poate sau nu beneficia de refacerea acelor acte prin care i-au fost vătămate drepturile constitutionale“. Autorul exceptiei sustine, de asemenea, că textele de lege criticate creează o inegalitate între învinuitii care invocă încălcările drepturilor consacrate de dispozitiile art. 255 si 257 din Codul de procedură penalăla primul termen de judecată cu procedura completă“ si cei care nu fac acest lucru din nestiintă sau pentru că nu beneficiază de asistentă juridică.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate sunt în deplină concordantă cu art. 16, art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (2) din Legea fundamentală.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile criticate nu sunt în contradictie cu textele constitutionale pretins încălcate. Totodată, arată că, potrivit art. 361 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instantei considerate nelegale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia este neîntemeiată. În ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, arată că aceasta nu poate fi retinută, deoarece conditionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineste conditiile legale de existenta unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sanctiunilor legale. Totodată, apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la apărare si nici dispozitiile constitutionale care reglementează egalitatea cetătenilor în fata legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: “Încălcările dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. [... ]

Încălcarea oricărei alte dispozitii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în conditiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului si justa solutionare a cauzei.“

De asemenea, autorul exceptiei face referire si la prevederile art. 255 si art. 257 din Codul de procedură penală, care reglementează ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetării, respectiv prezentarea materialului de către procuror.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si ale art. 24 alin. (2), care au următorul cuprins:

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;

– Art. 21 alin. (3): “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“;

– Art. 24 alin. (2): “În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.

Curtea retine că nulitatea reprezintă o sanctiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, desi initial nu au respectat formele procedurale, îsi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce si să dovedească vătămarea pretinsă.

Asa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind egalitatea cetătenilor în fata legii si dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părtilor la un proces echitabil, iar pe de altă parte, conditionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineste conditiile prevăzute de lege de existenta unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sanctiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea respectării legii de către organele de cercetare penală.

Curtea mai retine că instituirea, prin art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, a unor termene privind invocarea încălcării dispozitiilor legale ce reglementează desfăsurarea procesului penal (cu exceptia încălcărilor vizând dispozitiile prevăzute de art. 197 alin. 2 din acelasi cod) nu este de natură să aducă atingere drepturilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci, dimpotrivă, este menită să asigure solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordantă cu exigentele constitutionale ale dreptului la un proces echitabil. De asemenea, contrar sustinerilor autorului exceptiei, nu se aduce atingere în acest mod principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, eventuala necunoastere a legii nefiind, de altfel, un criteriu de discriminare, în sensul dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. În plus, faptul că, în conformitate cu art. 197 alin. 4 teza finală din Codul de procedură penală, instanta ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului si justa solutionare a cauzei, constituie o garantie că nerespectarea legii nu va rămâne nesanctionată.

În sfârsit, nu poate fi retinută nici critica formulată în raport de dispozitiile constitutionale privind dreptul la apărare, întrucât textele legale ce fac obiectul exceptiei nu împiedică părtile să fie asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu.

În argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se face referire si la dispozitiile art. 255 si 257 din Codul de procedură penală, care reglementează ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetării, respectiv prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror. Curtea observă în acest sens că, în realitate, ceea ce a determinat invocarea exceptiei de neconstitutionalitate este modul de aplicare si interpretare a legii, pretinsa încălcare, în spetă, a dispozitiilor art. 255 si 257 din Codul de procedură penală determinând critica normelor procedural penale care reglementează nulitătile.

Or, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale stabileste că aceasta nu se poate pronunta sub aceste aspecte, ci numai asupra întelesului contrar al legii în raport cu dispozitiile Constitutiei.

De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală cu referire la art. 255 si 257 din acelasi cod, în raport de critici similare, prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia pronuntată prin această decizie, cât si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicată de Lidia Simona Seceleanu în Dosarul nr. 2.731/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 28 septembrie 2004, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 30 din anexa nr. 1 “Regulament de organizare si functionare al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă“ va avea următorul cuprins:

“Art.30. – Scoala de Aplicatie pentru Protectia Civilă se reorganizează în Centrul National de Perfectionare a Pregătirii pentru Managementul Situatiilor de Urgentă, având în subordine centre zonale, destinate perfectionării personalului propriu, a înaltilor functionari publici si a functionarilor publici cu atributii de conducere din Sistemul National.“

2. Articolul 35 din anexa nr. 1 se abrogă.

3. Anexa nr. 2 “Organigrama Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă“ se înlocuieste cu anexa*) la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Nicolae Ivan,

secretar de stat

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2005.

Nr. 1.514.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004)

Numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul propriu al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă este de 340.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite

 

Având în vedere prevederile art. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale buget si credite externe nr. EN. 2.489/2005,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. 1. – Începând cu data de 1 ianuarie 2006 unitătile sanitare publice si cabinetele medicale înfiintate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, vor elibera un decont de cheltuieli pacientilor, pentru valoarea serviciilor medicale acordate.

Art. 2. – (1) Decontul de cheltuieli pentru pacientii spitalizati se calculează în baza si în cadrul bugetului de venituri si cheltuieli aprobat, având în vedere veniturile din sumele contractate si încasate de spital din contractele de furnizare a serviciilor medicale cu casele de asigurări de sănătate pentru asistenta medicală spitalicească si din programe de sănătate finantate de Casa Natională de Asigurări de Sănătate, care se derulează prin spital, precum si celelalte venituri ce se încasează si se utilizează, în conditiile legii, pentru acordarea serviciilor medicale; concomitent se va tine seama de limita de cheltuieli aprobată, pe titluri, articole si alineate din buget.

(2) La stabilirea valorii decontului se vor lua în calcul cheltuielile efective din contabilitatea unitătii sanitare.

Art. 3. – (1) Pentru stabilirea sumei din decontul de cheltuieli pentru fiecare bolnav externat, unitatea sanitară calculează:

a) tariful pe zi de spitalizare pe sectie/compartiment din structura proprie, exclusiv contravaloarea medicamentelor, materialelor sanitare sau prestatiilor care se pot identifica la nivel de pacient si evidentia distinct pe decont;

b) numărul de zile de spitalizare realizate pe caz externat;

c) contravaloarea consumabilelor – medicamente, materiale sanitare sau prestatii care nu sunt comune si se pot identifica si cuantifica la nivel de pacient:

• medicamente, inclusiv cele din programe;

• materiale sanitare, inclusiv cele din programe;

• analize de laborator;

• alte investigatii;

• alocatia de hrană;

d) tariful pe zi de spitalizare prevăzut la lit. a) se stabileste anual, urmând să se modifice, dacă este cazul, o dată pe trimestru.

(2) Unitătile sanitare în care nu se pot individualiza si evalua cheltuielile pentru anumite materiale si prestatii (analize de laborator, investigatii etc.) vor include aceste sume în tariful pe zi de spitalizare.

(3) Unitătile sanitare care au introdus evidente pe bază de programe informatice la nivel de pacient pot acorda bolnavului decontul de cheltuieli la nivelul de detaliu din baza de date.

Art. 4. – (1) Tariful pe zi de spitalizare prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. a), pentru 1 ianuarie 2006, poate fi calculat pe baza aplicatiei informatice îex buget“.

(2) Tariful pe zi de spitalizare, calculat potrivit prezentului ordin, se publică pe site-ul fiecărei unităti sanitare până la finele lunii decembrie 2005.

Art. 5. – (1) Modelul decontului de cheltuieli pentru pacientii externati este prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Decontul de cheltuieli pe pacient externat se întocmeste în trei exemplare, din care un exemplar se înmânează pacientului, unul rămâne anexat la foaia de observatie, iar un exemplar se transmite si se păstrează la compartimentul financiar-contabil.

Art. 6. – (1) Decontul de cheltuieli pentru serviciile medicale acordate de medicul de familie se întocmeste în două exemplare, din care unul se înmânează pacientului si cuprinde valoarea consultatiei acordate acestuia.

(2) Calculul valorii unei consultatii se face avându-se în vedere suma contractată per capita cu casa de asigurări de sănătate, raportată la numărul de consultatii realizat. Valoarea unei consultatii se stabileste anual, urmând să se modifice, dacă este cazul, o dată pe trimestru.

(3) Modelul decontului de cheltuieli este prezentat în anexa nr. 2.

Art. 7. – (1) Decontul de cheltuieli pentru serviciile medicale ambulatorii se eliberează pentru serviciile medicale acordate de medicii de specialitate din cabinete medicale organizate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, unităti sanitare ambulatorii apartinând ministerelor si institutiilor centrale cu retea sanitară proprie, ambulatorii de specialitate din structura spitalelor, laboratoare medicale de radiologie si imagistică medicală, laboratoare de analize medicale, laboratoare de explorări.

(2) Decontul de cheltuieli pentru serviciile medicale ambulatorii cuprinde contravaloarea tarifelor serviciilor medicale ambulatorii, stabilite prin contractul-cadru si prin normele de aplicare a acestuia. Modelul decontului de cheltuieli este prezentat în anexa nr. 2.

Art. 8. – Directiile din Ministerul Sănătătii, unitătile sanitare publice si cabinetele medicale înfiintate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 9. – Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

 

Bucuresti, 14 octombrie 2005.

Nr. 1.100.

 

ANEXA Nr. 1

 

DECONT DE CHELTUIELI

 

Numele si prenumele pacientului ....................................................................................................................................

CNP ............................................................................................................................................................................

Adresa ..........................................................................................................................................................................

Diagnosticul principal ....................................................................................................................................................

Nr. de zile de spitalizare pe caz externat .......................................................................................................................…

1. Cheltuieli aferente spitalizării (exclusiv cele prevăzute la art. 3 din ordin) (nr. de zile de spitalizare x tarif/zi de spitalizare) ......................................................................................................................................................................................

2. Cheltuieli pentru hrană (alocatia de hrană x nr. de zile de spitalizare) ...............................................................…………

.......................................................................................................................................................................................

3. Cheltuieli pentru medicamente pe perioada spitalizării (conform art. 3 din ordin) ...............................................………..

......................................................................................................................................................................................

4. Cheltuieli pentru materiale sanitare (conform art. 3 din ordin) ...............................................................................…….

......................................................................................................................................................................................

5. Analize de laborator (conform art. 3 din ordin) .......................................................................................................….

......................................................................................................................................................................................

6. Alte investigatii (conform art. 3 din ordin) ...............................................................................................................….

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

TOTAL CHELTUIELI (1+2+3+4+5+6) ....................................................................................................................

Întocmit ..................................................

Data .......................................................

Cabinet medical ......................................

 

ANEXA Nr. 2

 

DECONT DE CHELTUIELI

 

Numele si prenumele pacientului ............................................................................................................................……...

CNP ...............................................................................................................................................................................

Adresa ........................................................................................................................................................................….

Diagnosticul principal ..................................................................................................................................................….

........................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................

Total cheltuieli/consultatie – lei ....................................................................................................………………..............

Semnătura si parafa medicului/medicului de familie .................................................................................…………………

Data ..........................................