MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 1114 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Vineri, 9 decembrie 2005
SUMAR
LEGI
SI DECRETE
349. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în
vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător
desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate,
actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si
certificatelor de înmatriculare a vehiculelor
1.166. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si completarea
unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional
corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de
identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de
conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 609 din 15 noiembrie 2005 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111
teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor
art. 813 din Codul civil
Decizia nr. 613 din 15 noiembrie 2005 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul
penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Decizia nr. 623 din 17 noiembrie 2005 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul
penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Decizia nr. 625 din 17 noiembrie 2005 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din
Codul de procedură penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.514. – Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului
nr. 1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si
a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
1.100. – Ordin al
ministrului sănătătii privind introducerea decontului de cheltuieli ce se
eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite
LEGI
SI DECRETE
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind aprobarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru modificarea si
completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric si
functional corespunzător desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a
cărtilor de identitate, actelor de stare civilă, pasapoartelor simple,
permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
Articol
unic. – Se
aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
71 din 29 iunie 2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative
în vederea stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător
desfăsurării activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate,
actelor de stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si
certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 573 din 4 iulie 2005, cu următoarea completare:
– La
articolul II punctul 2, articolul 241 se completează cu un nou alineat, alineatul (22), cu următorul cuprins:
“(22) Personalul serviciilor
publice comunitare de evidentă a persoanelor este format din politisti si
personal contractual, detasati de la Ministerul Administratiei si Internelor pe
o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei detasării, cu
acordul acestora, precum si din functionari publici si personal contractual.“
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.
|
p.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, MIRON TUDOR MITREA |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 29 noiembrie 2005.
Nr. 349.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
pentru promulgarea
Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2005 pentru
modificarea si completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului
organizatoric si functional corespunzător desfăsurării activitătilor de
eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de stare civilă,
pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de
înmatriculare a vehiculelor
În
temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
71/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative în vederea
stabilirii cadrului organizatoric si functional corespunzător desfăsurării
activitătilor de eliberare si evidentă a cărtilor de identitate, actelor de
stare civilă, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor
de înmatriculare a vehiculelor si se dispune publicarea acestei legi în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
TRAIAN
BĂSESCU
Bucuresti, 25 noiembrie 2005.
Nr. 1.166.
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
15 noiembrie 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111
teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor
art. 813 din Codul civil
Ioan
Vida – presedinte
Nicolae
Cochinescu – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Ion
Tiucă – procuror
Mădălina
Stefania Diaconu – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă,
precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil, exceptie ridicată
de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România – Frătia în Dosarul
nr. 1.587/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.
La
apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 24 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.587/2005, Judecătoria
Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si
art. 137 din Codul de
procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil, exceptie
ridicată de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România – Frătia.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că, întrucât art. 813 din Codul civil prevede că donatia
se face prin act autentic, în mod cert sanctiunea ce intervine ca urmare a
nerespectării acestei conditii legale este nulitatea absolută a actului juridic
astfel încheiat. Într-o atare împrejurare, desi textul de lege nu prevede in
terminis, calitate procesuală activă de a formula actiune în constatarea
nulitătii absolute poate avea orice persoană care justifică un anume interes.
Or, potrivit dispozitiilor art. 109 alin. 1 si ale art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă,
actiunea în justitie poate fi pornită numai de persoana care pretinde un drept,
formulare care restrânge aplicabilitatea art. 21 alin. (1) din Constitutie, în
ai cărui termeni este garantată inclusiv protectia libertătilor si intereselor
legitime.
Mai
mult, în virtutea art. 137 din Codul
de procedură civilă, instanta este obligată să solutioneze exceptiile
înaintea fondului, dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze
alte dovezi decât cele necesare pentru dezlegarea în fond a pricinii. Astfel,
pretinde autorul exceptiei, judecarea cu prioritate a exceptiei lipsei
calitătii procesuale active a reclamantului în cadrul actiunii în constatarea
nulitătii absolute presupune, potrivit art. 109 alin. 1 si art. 111 teza întâi
din Codul de procedură civilă,
administrarea de probe cu privire la dreptul acestuia de proprietate asupra
bunului care a făcut obiectul donatiei, iar nu cu privire la un interes legitim
pe care reclamantul si-a întemeiat actiunea.
Normele
deduse controlului de constitutionalitate aduc atingere si dispozitiilor art.
44 din Constitutie, în măsura în care împiedică proprietarul să obtină
recunoasterea si ocrotirea dreptului său.
Judecătoria
Sectorului 2 Bucuresti apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind
neîntemeiată, arătând că, în ceea ce priveste art. 109 alin. 1 si art. 111 teza
întâi din Codul de procedură
civilă, acestea nu limitează liberul acces la justitie consacrat de art. 21
din Constitutie, întrucât lipsa de reglementare expresă referitoare la
persoanele care justifică un interes în promovarea unei actiuni judiciare nu
poate atrage neconstitutionalitatea dispozitiilor legale invocate. Nici critica
cu privire la art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu
poate fi retinută, atâta vreme cât, în eventualitatea acoperirii lipsurilor sau
neregularitătilor de procedură sanctionate prin admiterea unei exceptii
procesuale, partea interesată are la îndemână posibilitatea formulării unei noi
actiuni în justitie, în deplin acord cu prevederile constitutionale ale art. 21
si 44.
Referitor
la neconstitutionalitatea art. 813 din Codul civil, instanta
apreciază că absenta unei prevederi exprese cu privire la persoanele care pot
invoca nulitatea absolută ca urmare a nerespectării cerintei formei autentice a
contractului de donatie nu constituie temei pentru admiterea exceptiei de neconstitutionalitate,
într-o atare situatie, legiuitorul nefiind tinut să indice în text toate
persoanele care pot exercita actiuni de genul celor mentionate. În conformitate
cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Guvernul
consideră că
instituirea sanctiunii nulitătii absolute pentru neîndeplinirea cerintei formei
autentice la încheierea contractului de donatie este suficientă pentru a face
trimitere la regimul juridic aplicabil acestei nulităti, fără a putea considera
că nulitatea absolută ar comporta regimuri diferite de la caz la caz. Prin
urmare, invocarea nulitătii absolute nu este legată, în cazul contractului de
donatie, de dovedirea calitătii de proprietar, ea fiind la îndemâna oricărei
persoane interesate, în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 21
si 44. Pentru aceste motive, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si art. 137 din Codul de procedură civilă,
precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil este neîntemeiată.
Avocatul
Poporului arată
că legiuitorul poate institui, în considerarea unor conditii deosebite, reguli
speciale de procedură, precum si modalităti diferite de exercitare a
drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând
posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în
formele si modalitătile reglementate de lege. În ceea ce priveste instituirea
unor reguli referitoare la conditiile pentru valabilitatea donatiilor (art. 813
din Codul civil), acestea
nu încalcă sub nici un aspect prevederile constitutionale ale art. 21 si 44.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 109 alin. 1,
art. 111 teza întâi si ale art. 137 din Codul de procedură civilă,
precum si dispozitiile art. 813 din Codul civil, prevederi care au
următorul continut:
–
Art. 109 alin. 1: “Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane
trebuie să facă o cerere înaintea instantei competente.“;
–
Art. 111 teza întâi: “Partea care are interes poate să facă cerere pentru
constatarea existentei sau neexistentei unui drept.“;
–
Art. 137: “Instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de
procedură, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în
parte, cercetarea în fond a pricinii. Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul
decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în
legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.“;
–
Art. 813 din Codul civil: “Toate
donatiunile se fac prin act autentic.“
Autorul
exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile
constitutionale cuprinse în:
–
Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea
drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.“;
–
Art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi: “(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular.“
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 109 alin. 1
si ale art. 111 teza întâi din Codul
de procedură civilă, Curtea constată că pretinsa contradictie dintre aceste
texte legale si prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie se întemeiază pe
o viziune strict formală a notiunii de drept, considerată distinctă de
notiunile de libertate si interes. Tributar acestei viziuni,
autorul exceptiei sustine că, prin conditionarea cererii adresate instantei
judecătoresti de invocare în mod exclusiv a unui drept care se cere a fi
recunoscut, are loc o restrângere nepermisă a accesului liber la justitie,
care, în acceptiunea sa constitutională, are ca finalitate nu doar apărarea
drepturilor, ci si a libertătilor si intereselor legitime ale persoanei.
Or,
Curtea observă că, potrivit opiniei unanim acceptate, notiunea de drept
subiectiv – în opozitie cu cea de drept obiectiv, înteleasă ca ansamblu de
reguli obligatorii care reglementează relatiile sociale –, este definită ca un
interes legitim, material sau moral, care conferă titularului posibilitatea de
a adopta conduita necesară pentru realizarea interesului urmărit. Asadar, dreptul
si interesul nu constituie două concepte distincte, ci primul îl
implică în mod necesar pe al doilea, iar acesta din urmă îsi găseste expresie
juridică în primul. De altfel, această întrepătrundere conceptuală rezultă din
chiar textul art. 111 teza întâi din Codul de procedură civilă, a
cărui formulă redactională contrazice de plano teza autorului exceptiei,
întrucât promovarea actiunii în constatare este subsecventă existentei unui
interes.
În
ceea ce priveste notiunea de libertate, Curtea retine că aceasta este
definită ca posibilitatea de a face tot ceea ce nu aduce atingere dreptului
altei persoane. Prin urmare, libertatea constituie cadrul în care un drept
poate fi exercitat în mod legitim si în afara căruia valorificarea acestuia
devine abuzivă si, ca atare, prohibită. Altfel spus, conceptul de libertate se
suprapune cu acela de drept valorificat legitim.
Fată
de argumentele prezentate în prealabil, apare ca fiind evident faptul că
termenii de drept (subiectiv), libertate si interes nu desemnează
concepte autonome, ipoteză în care referirea exclusivă la drept în cuprinsul
textelor de lege criticate ar fi putut fi considerată ca o restrângere a
accesului liber la justitie, ci, dimpotrivă, notiuni ale căror sfere se
întrepătrund. Pe cale de consecintă, Curtea retine că legea procesuală civilă,
utilizând termenul de drept, a înteles prin acesta atât calitatea sa de
a fi exercitat în mod legitim, asadar libertatea, cât si suportul a
cărui expresie juridică o constituie, si anume interesul legitim.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă si
celor ale art. 813 din Codul
civil, Curtea constată că, întrucât critica este sustinută exclusiv prin
raportare la reglementarea cuprinsă în art. 109 alin. 1 si art. 111 teza întâi
din Codul de procedură civilă,
în interpretarea proprie conferită acestora de autorul exceptiei, pentru
ratiunile înfătisate, aceasta nu mai are suport si prin urmare nu poate fi
retinută de instanta constitutională.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie,
precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 1, art. 111 teza întâi si
art. 137 din Codul de
procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 813 din Codul civil, exceptie ridicată
de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România – Frătia în Dosarul
nr. 1.587/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 15 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina
Stefania Diaconu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
15 noiembrie 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul
penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Ioan
Vida – presedinte
Nicolae
Cochinescu – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Marinela
Mincă – procuror
Marieta
Safta – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr.
301/2004 – Codul penal si a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Arghir Nicolas
Lepădatu în Dosarul nr. 214/2004 al Judecătoriei Mangalia.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 687D/2005, având
ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Manole Mihai Bită în Dosarul nr.
15.000/2005 al Judecătoriei Iasi.
La
apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare
este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere că exceptiile de
neconstitutionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 631D/2005 si nr. 687
D/2005 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul
Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea,
în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 687D/2005 la Dosarul nr. 631D/2005, care a fost primul
înregistrat.
Reprezentantul
Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei,
apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor
constitutionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:
Prin
încheierile din 6 iulie 2005 si 25 august 2005, pronuntate în dosarele nr.
214/2004 si nr. 15.000/2005, Judecătoria Mangalia si Judecătoria Iasi au
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr.
301/2004 – Codul penal si a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Arghir Nicolas
Lepădatu si, respectiv, de Manole Mihai Bită în dosarele mentionate.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Arghir Nicolas Lepădatu
sustine, în esentă, că art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005, care modifică vointa legislativului în sensul “amânării“ intrării
în vigoare a noului Cod penal, încalcă normele constitutionale privind
separatia puterilor în stat, respectiv pe cele privind emiterea ordonantelor de
urgentă si domeniul de aplicare a acestora, întrucât, potrivit art. 73 alin.
(3) lit. h) din Constitutie, infractiunile, pedepsele si regimul executării
acestora pot forma numai obiectul unei legi organice.
Totodată, se arată că prevederile legale ce fac obiectul exceptiei încalcă si dispozitiile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât, pe de o parte, situatia în care a fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005 nu îndeplineste conditia caracterului extraordinar, impusă de prevederile constitutionale, iar, pe de altă parte, reglementează drepturi si libertăti prevăzute de Constitutie, care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constitutie, nu pot face obiectul ordonantelor de urgentă.
Cât
priveste criticile formulate de Manole Mihai Bită, acesta arată că “Guvernul
României motivează emiterea acestei ordonante în baza art. 115 alin. (4) din
Constitutia României, dar art. 115 alin. (1) din Constitutie face vorbire de
faptul că Parlamentul României poate delega Guvernul să emită ordonante de
urgentă care nu fac obiectul legilor organice“.
Judecătoria
Mangalia consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile
legale criticate nu încalcă principiul separatiei si al echilibrului puterilor
în stat si nici competenta constitutională a Parlamentului de a emite legi
organice, deoarece acestea nu reglementează infractiuni, pedepse ori regimul
executării lor, ci modifică doar data de intrare în vigoare a noului Cod penal,
aspect referitor la aplicarea programului de reformă coordonată în materie
penală.
Totodată,
instanta apreciază că textul de lege ce face obiectul exceptiei nu încalcă nici
prevederile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie. Se arată în acest sens
că ordonanta de urgentă este o măsură de ordin constitutional ce permite
Guvernului să facă fată unui caz exceptional care impune adoptarea de solutii
imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public,
conditie îndeplinită în cauză, întrucât, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare
a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
58/2005, la emiterea acestui act normativ executivul a avut în vedere
imposibilitatea juridică si materială a aplicării imediate a unor institutii
prevăzute în noul Cod penal, care urma să intre în vigoare la data de 29 iunie
2005.
Judecătoria
Iasi consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât interdictia
constitutională de a se reglementa prin ordonante domeniul legilor organice
priveste numai ordonantele emise în baza unei legi de abilitare, iar nu si
ordonantele de urgentă, adoptate în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutie.
În plus, se arată că alin. (5) al art. 115 din Legea fundamentală permite
Guvernului să emită ordonante de urgentă în domeniul legilor organice.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
apreciază că
textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit.
h) din Legea fundamentală, în cauză fiind vorba de intrarea în vigoare a unei
Ordonante de urgentă a Guvernului prin care se prorogă un termen de intrare în
vigoare a unui alt act normativ, lucru permis de normele de tehnică
legislativă, iar nu de reglementarea unor infractiuni, pedepse si a regimului
executării acestora. De asemenea, cu referire la jurisprudenta Curtii
Constitutionale în materie, se arată că interdictia de a emite ordonante în
domeniul legilor organice priveste exclusiv ordonantele adoptate în temeiul
unei legi speciale de abilitare, iar nu si ordonantele de urgentă, astfel încât
nu pot fi retinute nici criticile textului de lege ce face obiectul exceptiei,
în raport de prevederile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) si în
art. 115 alin. (6).
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că modificarea
datei de intrare în vigoare a noului Cod penal, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr.
58/2005, nu aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (4) si art. 73 alin.
(3) lit. h) din Constitutie. Cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale
în materie, se precizează că interdictia reglementării în domenii care fac
obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constitutie
pentru ordonantele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare
adoptate de Parlament, iar nu si în cazul ordonantelor de urgentă, care se
adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Legea
fundamentală. În ceea ce priveste critica textului de lege ce face obiectul
exceptiei, în raport de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, se arată că
modificarea datei de intrare în vigoare a noului Cod penal este justificată
chiar în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
58/2005.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr.
301/2004 – Codul penal si a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, având următoarea redactare:
“Articolul
512 din Legea nr.
301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică si va avea următorul cuprins:
«Art.
512 – Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrihmkve 2006».“
Textul
de lege criticat încalcă, în opinia autorilor exceptiei, dispozitiile
constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4), în art. 73 alin. (3) lit. h) si
în art. 115 alin. (1), (4) si (6), având următorul cuprins:
–
Art. 1 alin. (4): “Statul se organizează potrivit principiului separatiei si
echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – în cadrul
democratiei constitutionale.“;
–
Art. 73 alin. (3) lit. b): “Prin lege organică se reglementează:
[...]
h) infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora.“;
–
Art. 115 alin. (1), (4) si (6): “(1)Parlamentul poate adopta o lege specială
de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul
legilor organice; [...] (4) Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în
situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având
obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora;
[...]
(6)Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului,
drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile
electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate
publică.“
Examinând
exceptia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern
în exercitarea competentei sale constitutionale si cu respectarea dispozitiilor
cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv în art. 115 alin. (1), (4) si
(6) din Legea fundamentală.
În
acest sens, Curtea Constitutională a retinut în mod constant că interdictia
reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de
art. 115 alin. (1) din Constitutie pentru ordonantele emise de Guvern în baza
unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament.
Această
interdictie nu operează si în cazul ordonantelor de urgentă, care se adoptă de
către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie.
Emiterea unor asemenea ordonante este conditionată de existenta unor “situatii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar Guvernul este
obligat să motiveze urgenta în cuprinsul ordonantei. De altfel, chiar Legea
fundamentală stabileste, în art. 115 alin. (5), posibilitatea Guvernului de a
reglementa în domenii ce fac obiectul legilor organice, statuând în acest sens
că “Ordonanta de urgentă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă
cu majoritatea prevăzută la art. 76 alineatul (1)“.
Curtea
constată că, în ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005, Guvernul a motivat existenta situatiei extraordinare prin “imposibilitatea
juridică si materială a aplicării imediate a unor institutii prevăzute în noul
Cod penal si în Legea nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, care urmau să intre în vigoare la data de
29 iunie 2005, datorată necorelărilor existente atât între unele dispozitii ale
noului Cod penal, cât si între dispozitiile acestuia si cele cuprinse în alte
legi, având în vedere, de asemenea, necesitatea operării unor modificări
structurale ale bazei materiale si a dezvoltării unei baze umane solide, care
vor constitui premise ale functionării unei reforme coordonate în materie
penală“. Asa fiind, Curtea apreciază că urgenta reglementărilor justifică,
în acest caz, existenta situatiei extraordinare si, în consecintă, dispozitiile
legale criticate nu sunt contrare prevederilor constitutionale invocate.
De
asemenea, contrar sustinerilor autorilor exceptiei, textul de lege criticat,
care stabileste o altă dată de intrare în vigoare a unui act normativ – noul
Cod penal, ca urmare a existentei unei situatii extraordinare, motivată în
cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
58/2005, nu este de natură să încalce dispozitiile art. 115 alin. (6) din
Legea fundamentală, privind limitele de admisibilitate a ordonantelor de
urgentă.
Pentru
considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr.
301/2004 – Codul penal si a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Arghir Nicolas
Lepădatu în Dosarul nr. 214/2004 al Judecătoriei Mangalia si de Manole Mihai
Bită în Dosarul nr. 15.000/2005 al Judecătoriei Iasi.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 15 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta
Safta
din
17 noiembrie 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul
penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Ioan
Vida – presedinte
Aspazia
Cojocaru – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Iuliana
Nedelcu – procuror
Florentina
Geangu – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005, exceptie ridicată de Vasile Dinu în Dosarul nr. 8.557/2005 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.
La
apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea
dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 674 D/2005, având ca obiect aceeasi
exceptie, ridicată de Mihai Florin Bitu în Dosarul nr. 15.044/2005 al
Judecătoriei Iasi.
La
apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea,
din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul
Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea,
în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 674 D/2005 la Dosarul nr. 619 D/2005, care a fost
primul înregistrat.
Cauza
fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondată, întrucât apreciază
că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale
invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:
Prin
încheierile din 12 iulie si 16 august 2005, pronuntate în Dosarele nr.
8.557/2005 si nr. 15.044/2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti si,
respectiv, Judecătoria Iasi au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
58/2005, exceptie ridicată de Vasile Dinu si, respectiv, Mihai Florin
Bitu în dosarele mentionate.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. I din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
58/2005 încalcă prevederile art. 78 din Constitutie, întrucât ordonanta, care
a intrat în vigoare la 28 iunie 2005, dispune amânarea intrării în vigoare a
Legii nr.
301/2004 – Codul penal până la 1 septembrie 2006, desi în această lege se
prevăzuse initial că va intra în vigoare la un an de la data publicării sale în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Totodată, se arată că prevederile
legale ce fac obiectul exceptiei încalcă si dispozitiile art. 115 alin. (4) din
Constitutie, întrucât situatia în care a fost emisă Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
58/2005 nu îndeplineste conditia caracterului extraordinar impusă de
prevederile constitutionale. Autorii exceptiei mai sustin că sunt vătămati prin
neaplicarea imediată a legii penale mai favorabile.
Judecătoria
Sectorului 2 Bucuresti apreciază că dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
58/2005 nu intră în conflict cu prevederile art. 78 din Constitutie,
singurul efect al ordonantei fiind acela al amânării intrării în vigoare a unei
dispozitii legale.
Judecătoria
Iasi opinează
că exceptia este neîntemeiată.
Astfel,
pornind de la ideea că, în realitate, critica autorului exceptiei vizează
aspecte de neconstitutionalitate extrinseci, interdictia fundamentală de a
reglementa prin ordonante în domeniul legilor organice priveste numai
ordonantele emise pe baza unei legi de abilitare. În afara acestei delegări
legislative, art. 115 alin. (4) din Constitutie a instituit si o delegare
constitutională care conferă Guvernului dreptul de a adopta, în situatii
extraordinare, ordonante de urgentă fără vreo interventie parlamentară si fără
vreo limitare la domeniul legilor ordinare.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul,
arătând că
prevederile art. 78 din Constitutie nu au nici o relevantă în cauză, apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “în cauza de
fată este vorba de dispozitia unei ordonante de urgentă a Guvernului prin care
se prorogă un termen de intrare în vigoare a unui alt act normativ, lucru
permis de normele de tehnică legislativă în vigoare“. De asemenea, se arată că
interdictia de a emite ordonante în domeniul legilor organice priveste exclusiv
ordonantele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar nu si
ordonantele de urgentă, astfel încât nu poate fi retinută nici critica textului
de lege ce face obiectul exceptiei, în raport de prevederile constitutionale
cuprinse în art. 115 alin. (4).
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că
“dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului constitutional
privind intrarea în vigoare a legii“. În ceea ce priveste critica textului de
lege ce face obiectul exceptiei, în raport de art. 115 alin. (4) din
Constitutie, se arată că modificarea datei de intrare în vigoare a noului Cod
penal este justificată chiar în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
58/2005.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr.
301/2004 – Codul penal si a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora “Articolul 512 din
Legea nr.
301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică si va avea următorul cuprins: «Art.
512 – Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006»“.
În
sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege se invocă încălcarea
prevederilor constitutionale ale art. 78 din Constitutie, potrivit cărora “Legea
se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la 3 zile de la
data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“, întrucât
împiedică aplicarea unor dispozitii mai favorabile cuprinse în noul Cod penal.
Totodată se arată că prevederile legale ce fac obiectul exceptiei încalcă si
dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât situatia în care a
fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005 nu îndeplineste conditia caracterului extraordinar impusă de
prevederile constitutionale.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu pot fi retinute
criticile autorilor exceptiei.
Prevederile
din noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
575 din 29 iunie 2004, urmau să intre în vigoare, potrivit art. 521, la un an
de la data publicării sale, respectiv la 29 iunie 2005. Anterior împlinirii
acestei date, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58 din 23 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 552 din 28 iunie 2005, dispozitiile art. 521 din Legea nr.
301/2004 au fost modificate în sensul stabilirii datei de 1 septembrie 2006
pentru intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod penal.
Această
modificare a fost determinată, astfel cum rezultă din cuprinsul ordonantei de
urgentă, de “imposibilitatea juridică si materială a aplicării imediate a unor
institutii prevăzute în noul Cod penal si în Legea nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, care urmau să intre în vigoare la data de
29 iunie 2005, datorată necorelărilor existente atât între unele dispozitii ale
noului Cod penal, cât si între dispozitiile acestuia si cele cuprinse în alte
legi“, precum si de “necesitatea operării unor modificări structurale ale bazei
materiale si a dezvoltării unei baze umane solide, care vor constitui premise
ale functionării unei reforme coordonate în materie penală“.
Curtea
constată că stabilirea, prin dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
58/2005, ca dată a intrării în vigoare a noului Cod penal a unei date ulterioare
publicării sale în Monitorul Oficial al României este în deplină concordantă cu
prevederile art. 78 din Constitutie, potrivit cărora “Legea se publică în
Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“.
Totodată,
Curtea constată că prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern în
exercitarea competentei sale constitutionale si cu respectarea dispozitiilor
cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea
Constitutională a retinut în mod constant în jurisprudenta sa că interdictia
reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de
art. 115 alin. (1) din Constitutie pentru ordonantele emise de Guvern în baza unei
legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdictie nu
operează si în cazul ordonantelor de urgentă, care se adoptă de către Guvern în
temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie.
Emiterea
unor asemenea ordonante este conditionată de existenta unor “situatii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar Guvernul este
obligat să motiveze urgenta în cuprinsul ordonantei, ceea ce, astfel cum s-a
arătat, s-a si realizat. Prin urmare, urgenta reglementărilor justifică, în
acest caz, existenta situatiei extraordinare si, în consecintă, dispozitiile
art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005 sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale cuprinse
în art. 115 alin. (4).
De
altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii
prevederilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
58/2005 prin Decizia nr. 613 din 15 noiembrie 2005, nepublicată, respingând
exceptia ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să
determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele acestei
decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru
considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr.
301/2004 – Codul penal si a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Vasile Dinu în
Dosarul nr. 8.557/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti si de Mihai
Florin Bitu în Dosarul nr. 15.044/2005 al Judecătoriei Iasi.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 17 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
17 noiembrie 2005
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din
Codul de procedură penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod
Ioan
Vida – presedinte
Aspazia
Cojocaru – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Iuliana
Nedelcu – procuror
Florentina
Geangu – magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin.
1 si 4 din Codul de procedură
penală, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie
ridicată de Lidia Simona Seceleanu în Dosarul nr. 2.731/2004 al Curtii de Apel
Bucuresti – Sectia I penală.
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public
care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie si apreciind că
dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 27 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.731/2004, Curtea
de Apel Bucuresti – Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, cu
referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicată de
inculpata Lidia Simona Seceleanu, trimisă în judecată pentru săvârsirea
infractiunii de neglijentă în serviciu.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate aduc atingere
dreptului învinuitului la un proces echitabil, precum si dreptului la apărare
al acestuia, întrucât conditionează anularea actelor făcute cu încălcarea
dispozitiilor legale. Astfel, câtă vreme încălcarea dispozitiilor art. 255 si
257 din Codul de procedură penală
nu este sanctionată de lege decât în conditiile în care s-a adus o vătămare
care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză si numai dacă
această încălcare este invocată într-un anumit termen, este lăsată la
latitudinea instantei restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii
actelor de urmărire penală întocmite cu nesocotirea legii. Ca urmare, se
permite organelor de urmărire penală să încalce drepturile constitutionale ale
învinuitului, fără a fi sanctionate în mod obligatoriu actele nelegale ale
acestora. Se mai arată că aprecierea pe care trebuie să o facă instanta de
judecată în conditiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală,
potrivit căruia instanta ia în considerare din oficiu încălcările, în orice
stare a procesului, “dacă anularea actului este necesară pentru aflarea
adevărului si justa solutionare a cauzei“, “este pur arbitrar“, întrucât
“în dispozitiile de procedură penală nu există o delimitare a actelor de
urmărire penală care servesc aflării adevărului, fată de anumite acte de procedură
care ar duce la alterarea adevărului judiciar“. Ca urmare, “învinuitul poate
sau nu beneficia de refacerea acelor acte prin care i-au fost vătămate
drepturile constitutionale“. Autorul exceptiei sustine, de asemenea, că textele
de lege criticate creează o inegalitate între învinuitii care invocă
încălcările drepturilor consacrate de dispozitiile art. 255 si 257 din Codul de procedură penală “la
primul termen de judecată cu procedura completă“ si cei care nu fac acest
lucru din nestiintă sau pentru că nu beneficiază de asistentă juridică.
Curtea
de Apel Bucuresti – Sectia I penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate sunt în deplină concordantă
cu art. 16, art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (2) din Legea fundamentală.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile
criticate nu sunt în contradictie cu textele constitutionale pretins încălcate.
Totodată, arată că, potrivit art. 361 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală,
inculpatul poate ataca cu apel încheierile instantei considerate nelegale.
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia este neîntemeiată. În ceea ce priveste neconstitutionalitatea
dispozitiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din
Constitutie, arată că aceasta nu poate fi retinută, deoarece conditionarea
anulării actului de procedură care nu îndeplineste conditiile legale de
existenta unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are
semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sanctiunilor legale.
Totodată, apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la
apărare si nici dispozitiile constitutionale care reglementează egalitatea
cetătenilor în fata legii.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei îl constituie dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, care
au următorul cuprins: “Încălcările dispozitiilor legale care reglementează
desfăsurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a
adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
[... ]
Încălcarea
oricărei alte dispozitii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage
nulitatea actului în conditiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul
efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată
cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia
în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă
anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului si justa solutionare a
cauzei.“
De
asemenea, autorul exceptiei face referire si la prevederile art. 255 si art. 257
din Codul de procedură penală,
care reglementează ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetării,
respectiv prezentarea materialului de către procuror.
În
sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, se invocă
încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin.
(3) si ale art. 24 alin. (2), care au următorul cuprins:
–
Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor
publice, fără privilegii si fără discriminări.“;
–
Art. 21 alin. (3): “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“;
–
Art. 24 alin. (2): “În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie
asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate Curtea constată că aceasta este neîntemeiată
si urmează să fie respinsă.
Curtea
retine că nulitatea reprezintă o sanctiune procedurală extremă, care intervine
numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a
unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât
prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a
instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea
dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal intervine
numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.
Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele
procedurale care, desi initial nu au respectat formele procedurale, îsi pot
atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana
interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată,
să invoce si să dovedească vătămarea pretinsă.
Asa
fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind
egalitatea cetătenilor în fata legii si dreptul la un proces echitabil,
deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor
cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea
dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal,
asigurându-se astfel dreptul părtilor la un proces echitabil, iar pe de altă
parte, conditionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineste
conditiile prevăzute de lege de existenta unei vătămări ce nu poate fi
înlăturată în alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea
sanctiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea respectării legii
de către organele de cercetare penală.
Curtea
mai retine că instituirea, prin art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, a
unor termene privind invocarea încălcării dispozitiilor legale ce reglementează
desfăsurarea procesului penal (cu exceptia încălcărilor vizând dispozitiile
prevăzute de art. 197 alin. 2 din acelasi cod) nu este de natură să aducă
atingere drepturilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci,
dimpotrivă, este menită să asigure solutionarea cauzei într-un termen
rezonabil, în concordantă cu exigentele constitutionale ale dreptului la un
proces echitabil. De asemenea, contrar sustinerilor autorului exceptiei, nu se
aduce atingere în acest mod principiului egalitătii cetătenilor în fata legii,
eventuala necunoastere a legii nefiind, de altfel, un criteriu de discriminare,
în sensul dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. În plus,
faptul că, în conformitate cu art. 197 alin. 4 teza finală din Codul de procedură penală,
instanta ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului,
dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului si justa
solutionare a cauzei, constituie o garantie că nerespectarea legii nu va rămâne
nesanctionată.
În
sfârsit, nu poate fi retinută nici critica formulată în raport de dispozitiile
constitutionale privind dreptul la apărare, întrucât textele legale ce fac
obiectul exceptiei nu împiedică părtile să fie asistate de un apărător, ales
sau numit din oficiu.
În
argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se face referire si la
dispozitiile art. 255 si 257 din Codul
de procedură penală, care reglementează ascultarea învinuitului înainte de
terminarea cercetării, respectiv prezentarea materialului de urmărire penală de
către procuror. Curtea observă în acest sens că, în realitate, ceea ce a
determinat invocarea exceptiei de neconstitutionalitate este modul de aplicare
si interpretare a legii, pretinsa încălcare, în spetă, a dispozitiilor art. 255
si 257 din Codul de procedură penală
determinând critica normelor procedural penale care reglementează nulitătile.
Or,
art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
stabileste că aceasta nu se poate pronunta sub aceste aspecte, ci numai asupra
întelesului contrar al legii în raport cu dispozitiile Constitutiei.
De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală cu referire la art. 255 si 257 din acelasi cod, în raport de critici similare, prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia pronuntată prin această decizie, cât si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.
Fată
de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 alin. (1) si (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală, cu
referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicată de Lidia
Simona Seceleanu în Dosarul nr. 2.731/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia
I penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 17 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina
Geangu
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind
modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului
de organizare si functionare si a organigramei Inspectoratului General pentru
Situatii de Urgentă
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol
unic. –
Hotărârea Guvernului nr.
1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si
a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 28 septembrie 2004, se
modifică după cum urmează:
1. Articolul
30 din anexa nr. 1 “Regulament de organizare si functionare al Inspectoratului
General pentru Situatii de Urgentă“ va avea următorul cuprins:
“Art.30.
– Scoala de Aplicatie pentru Protectia Civilă se reorganizează în Centrul
National de Perfectionare a Pregătirii pentru Managementul Situatiilor de
Urgentă, având în subordine centre zonale, destinate perfectionării
personalului propriu, a înaltilor functionari publici si a functionarilor
publici cu atributii de conducere din Sistemul National.“
2. Articolul
35 din anexa nr. 1 se abrogă.
3. Anexa
nr. 2 “Organigrama Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă“ se
înlocuieste cu anexa*) la prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p.
Ministrul administratiei si internelor,
Mircea
Nicu Toader,
secretar
de stat
p.
Ministrul finantelor publice,
Nicolae
Ivan,
secretar
de stat
Bucuresti, 29 noiembrie 2005.
Nr. 1.514.
(Anexa nr. 2 la Hotărârea
Guvernului nr. 1.490/2004)
Numărul maxim de posturi aprobat
pentru aparatul propriu al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă
este de 340.
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
privind introducerea
decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile
medicale primite
Având
în vedere prevederile art. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.
168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările si completările ulterioare,
văzând Referatul de aprobare al Directiei generale buget si credite externe nr. EN. 2.489/2005,
ministrul
sănătătii emite
următorul ordin:
Art.
1. – Începând cu data de 1 ianuarie 2006 unitătile sanitare publice si
cabinetele medicale înfiintate potrivit Ordonantei Guvernului nr.
124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, vor elibera un decont
de cheltuieli pacientilor, pentru valoarea serviciilor medicale acordate.
Art.
2. – (1) Decontul de cheltuieli pentru pacientii spitalizati se calculează în
baza si în cadrul bugetului de venituri si cheltuieli aprobat, având în vedere
veniturile din sumele contractate si încasate de spital din contractele de
furnizare a serviciilor medicale cu casele de asigurări de sănătate pentru
asistenta medicală spitalicească si din programe de sănătate finantate de Casa
Natională de Asigurări de Sănătate, care se derulează prin spital, precum si
celelalte venituri ce se încasează si se utilizează, în conditiile legii,
pentru acordarea serviciilor medicale; concomitent se va tine seama de limita
de cheltuieli aprobată, pe titluri, articole si alineate din buget.
(2)
La stabilirea valorii decontului se vor lua în calcul cheltuielile efective din
contabilitatea unitătii sanitare.
Art.
3. – (1) Pentru stabilirea sumei din decontul de cheltuieli pentru fiecare
bolnav externat, unitatea sanitară calculează:
a)
tariful pe zi de spitalizare pe sectie/compartiment din structura proprie,
exclusiv contravaloarea medicamentelor, materialelor sanitare sau prestatiilor
care se pot identifica la nivel de pacient si evidentia distinct pe decont;
b)
numărul de zile de spitalizare realizate pe caz externat;
c)
contravaloarea consumabilelor – medicamente, materiale sanitare sau prestatii
care nu sunt comune si se pot identifica si cuantifica la nivel de pacient:
•
medicamente, inclusiv cele din programe;
•
materiale sanitare, inclusiv cele din programe;
•
analize de laborator;
• alte
investigatii;
•
alocatia de hrană;
d)
tariful pe zi de spitalizare prevăzut la lit. a) se stabileste anual, urmând să
se modifice, dacă este cazul, o dată pe trimestru.
(2)
Unitătile sanitare în care nu se pot individualiza si evalua cheltuielile pentru
anumite materiale si prestatii (analize de laborator, investigatii etc.) vor
include aceste sume în tariful pe zi de spitalizare.
(3)
Unitătile sanitare care au introdus evidente pe bază de programe informatice la
nivel de pacient pot acorda bolnavului decontul de cheltuieli la nivelul de
detaliu din baza de date.
Art.
4. – (1) Tariful pe zi de spitalizare prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. a),
pentru 1 ianuarie 2006, poate fi calculat pe baza aplicatiei informatice îex
buget“.
(2)
Tariful pe zi de spitalizare, calculat potrivit prezentului ordin, se publică
pe site-ul fiecărei unităti sanitare până la finele lunii decembrie 2005.
Art.
5. – (1) Modelul decontului de cheltuieli pentru pacientii externati este
prevăzut în anexa nr. 1.
(2)
Decontul de cheltuieli pe pacient externat se întocmeste în trei exemplare, din
care un exemplar se înmânează pacientului, unul rămâne anexat la foaia de
observatie, iar un exemplar se transmite si se păstrează la compartimentul
financiar-contabil.
Art.
6. – (1) Decontul de cheltuieli pentru serviciile medicale acordate de medicul
de familie se întocmeste în două exemplare, din care unul se înmânează
pacientului si cuprinde valoarea consultatiei acordate acestuia.
(2)
Calculul valorii unei consultatii se face avându-se în vedere suma contractată per
capita cu casa de asigurări de sănătate, raportată la numărul de
consultatii realizat. Valoarea unei consultatii se stabileste anual, urmând să
se modifice, dacă este cazul, o dată pe trimestru.
(3)
Modelul decontului de cheltuieli este prezentat în anexa nr. 2.
Art.
7. – (1) Decontul de cheltuieli pentru serviciile medicale ambulatorii se
eliberează pentru serviciile medicale acordate de medicii de specialitate din
cabinete medicale organizate potrivit Ordonantei Guvernului nr.
124/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, unităti
sanitare ambulatorii apartinând ministerelor si institutiilor centrale cu retea
sanitară proprie, ambulatorii de specialitate din structura spitalelor,
laboratoare medicale de radiologie si imagistică medicală, laboratoare de
analize medicale, laboratoare de explorări.
(2)
Decontul de cheltuieli pentru serviciile medicale ambulatorii cuprinde contravaloarea
tarifelor serviciilor medicale ambulatorii, stabilite prin contractul-cadru si
prin normele de aplicare a acestuia. Modelul decontului de cheltuieli este
prezentat în anexa nr. 2.
Art.
8. – Directiile din Ministerul Sănătătii, unitătile sanitare publice si
cabinetele medicale înfiintate potrivit Ordonantei Guvernului nr.
124/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, vor duce
la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art.
9. – Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
sănătătii,
Gheorghe
Eugen Nicolăescu
Bucuresti, 14 octombrie 2005.
Nr. 1.100.
ANEXA Nr. 1
Numele
si prenumele pacientului
....................................................................................................................................
CNP
............................................................................................................................................................................
Adresa
..........................................................................................................................................................................
Diagnosticul
principal
....................................................................................................................................................
Nr.
de zile de spitalizare pe caz externat .......................................................................................................................…
1. Cheltuieli aferente spitalizării (exclusiv cele prevăzute la art. 3 din ordin) (nr. de zile de spitalizare x tarif/zi de spitalizare) ......................................................................................................................................................................................
2.
Cheltuieli pentru hrană (alocatia de hrană x nr. de zile de spitalizare)
...............................................................…………
.......................................................................................................................................................................................
3.
Cheltuieli pentru medicamente pe perioada spitalizării (conform art. 3 din
ordin) ...............................................………..
......................................................................................................................................................................................
4.
Cheltuieli pentru materiale sanitare (conform art. 3 din ordin)
...............................................................................…….
......................................................................................................................................................................................
5.
Analize de laborator (conform art. 3 din ordin) .......................................................................................................….
......................................................................................................................................................................................
6.
Alte investigatii (conform art. 3 din ordin)
...............................................................................................................….
......................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................................
TOTAL
CHELTUIELI (1+2+3+4+5+6) ....................................................................................................................
Întocmit
..................................................
Data
.......................................................
Cabinet
medical ......................................
ANEXA Nr. 2
Numele
si prenumele pacientului
............................................................................................................................……...
CNP
...............................................................................................................................................................................
Adresa
........................................................................................................................................................................….
Diagnosticul
principal
..................................................................................................................................................….
........................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................
Total
cheltuieli/consultatie – lei ....................................................................................................………………..............
Semnătura
si parafa medicului/medicului de familie
.................................................................................…………………
Data
..........................................
