MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1121         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 13 decembrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 620 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

 

Decizia nr. 624 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 313 alin. 3, art. 318 si art. 360 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.528. – Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Nationale pe anul 2005 din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat, pentru Compania Română de Aviatie “Romavia“ – R.A.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

130.– Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru abrogarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 116/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste cerintele de sănătate publică pentru carnea proaspătă si carnea proaspătă de pasăre importată din tările terte

 

1.088. – Ordin al ministrului administratiei si internelor pentru modificarea Ordinului ministrului administratiei si internelor nr. 566/2005 privind acordarea titlului de parc industrial Societătii Comerciale “Business Park Euro Land“ – S.R.L. Brasov

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 620

din 17 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Claudia Margareta Nită – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, exceptie ridicată de Asociatia Casa de Ajutor Reciproc “Aurora-Ava“ din Timisoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timis – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând în acest sens că, la o dată ulterioară sesizării Curtii Constitutionale cu solutionarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate, textul de lege criticat a suferit modificări legislative, actuala redactare a acestuia având un continut juridic diferit de cel vizat de autor în motivarea exceptiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 6.620/C/2004, Tribunalul Timis – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2003.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost invocată de Asociatia Casa de Ajutor Reciproc “Aurora-Ava“ din Timisoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, într-o cauză având ca obiect solutionarea unui recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere a asociatiei în Registrul asociatiilor si fundatiilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, sunt contrare art. 20, 40 si 53 din Constitutie, precum si art. 20 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 22 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Autorul exceptiei sustine că, în fapt, instanta de fond a respins cererea sa de înscriere în Registrul asociatiilor si fundatiilor a persoanei juridice Asociatia Casa de Ajutor Reciproc “Aurora-Ava“, înfiintată potrivit Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariatilor si al uniunilor acestora, pe temeiul neîndeplinirii conditiei prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000. În continuare prezintă demersurile întreprinse pentru a identifica ministerul sau organul de specialitate al administratiei publice centrale care, potrivit textului de lege criticat, are competenta să emită avizul necesar la înscrierea unei asociatii sau fundatii. Autoritătile publice cărora li s-a solicitat sprijinul în vederea emiterii acestui aviz si-au declinat competenta, astfel că, în lipsa identificării organului competent, înscrierea s-a dovedit a fi, practic, imposibil de realizat.

Plecând de la situatia de fapt a cauzei, se arată că, “prin aplicarea sa practică, textul legal incriminat constituie un obstacol în calea recunoasterii asociatiei ca persoană juridică“, iar această interpretare este în măsură să aducă atingere dreptului constitutional la asociere, consfintit de art. 40 din Legea fundamentală. “Împrejurarea în care asociatia nu poate obtine eliberarea unui aviz consultativ necesar înregistrării oficiale ca persoană juridică, datorită faptului că autoritătile statului îsi declină competenta si nu se consideră obligate a asigura petentei informarea necesară pentru a obtine satisfactie, echivalează cu o ingerintă în exercitarea dreptului fundamental la asociere“ si, implicit, cu o încălcare a art. 53 din Constitutie, precum si a art. 20 din aceasta, datorită contrarietătii si fată de prevederile art. 22 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Se arată că, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că “un obstacol de fapt poate încălca dispozitiile Conventiei la fel ca un obstacol juridic, iar întrucât Conventia urmăreste să protejeze drepturi concrete si efective, trebuie verificat dacă situatia reclamată nu echivalează cu o încălcare în fapt a Conventiei“.

În plus, se fac mentiuni cu privire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, prin care a fost constatată constitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate si în prezenta cauză, însă se apreciază că, date fiind circumstantele specifice spetei, se impun reconsiderarea acesteia si declararea lor “ca inaplicabile pe temei de neconformitate cu Legea fundamentală“.

Tribunalul Timis – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “cerinta avizului ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice centrale, prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, nu anulează si nu restrictionează exercitiul drepturilor civile individuale sau de grup reglementate prin tratate internationale sau prin Constitutie“. Mai mult, “împrejurarea că, în spetă, mai multe ministere au refuzat emiterea avizului cerut de textul de lege criticat nu conduce la concluzia că acesta ar fi neconstitutional, întrucât neconstitutionalitatea unei ordonante nu este determinată sau provocată de pozitia, la un moment dat, a unui organ administrativ central“.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctul de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate este neîntemeiată.

În acest sens arată că prin instituirea, de art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, a conditiei avizului ministerului sau al organului de specialitate al administratiei publice centrale în a cărui sferă de competentă îsi va desfăsura activitatea asociatia sau fundatia s-a urmărit suplimentarea garantiilor în ceea ce priveste concordanta scopului si obiectivelor viitoarelor asociatii si fundatii cu prevederile constitutionale în general si cu legea, ordinea publică si bunele moravuri, în special. Astfel, nu se poate vorbi de o restrângere a libertătii de asociere, în conditiile în care aceasta nu presupune lipsa oricărui control sau a oricăror conditii pentru înfiintarea unor organisme neguvernamentale si avându-se în vedere că asociatiile si fundatiile nu pot desfăsura orice tip de activităti.

Mai mult, avizul cerut de lit. d) a alin. (2) al art. 7 din ordonantă “nu reprezintă o autorizatie administrativă prealabilă, ci este un aviz consultativ, pe care instanta competentă îl apreciază ca orice alte documente pe care le consideră relevante în vederea solutionării cererii de acordare a personalitătii juridice“. De altfel, conditia avizului ministerului sau organului de specialitate exista si până la intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, fiind reglementată de art. 3 lit. a) din Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 este inadmisibilă. În acest sens se precizează că Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, care a introdus, la art. I pct. 5, dispozitiile legale criticate, a fost respinsă prin Legea nr. 213/2005.

Totodată, Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 a fost modificată prin Legea nr. 246/2005, care a reglementat, astfel, “într-o formă si un continut cu totul diferite, problema documentelor care însotesc cererea de înscriere a asociatiei în Registrul asociatiilor si fundatiilor“. Prin urmare, dispozitiile art. 7 alin. (2) lit. d) au un nou continut, în mod substantial diferit de cel criticat si cuprins în Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, astfel că nu se poate considera că aceste prevederi au fost preluate, în principiu, în noua reglementare. În atare conditii, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, în temeiul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instantei de judecată si notelor scrise ale autorului, “dispozitiile art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2003“. Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, a fost modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003. Prin art. I pct. 5 din aceasta a fost introdusă, la art. 7 alin. (2), după lit. c), o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins: “(2) Cererea de înscriere va fi însotită de următoarele documente: (...) d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice centrale în a cărui sferă de competentă îsi desfăsoară activitatea.“ Curtea constată că, la o dată ulterioară sesizării sale cu solutionarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate, Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 a fost respinsă prin Legea nr. 213/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005, si, totodată, abrogată prin prevederile art. III din Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005. Prin art. I pct. 5 din Legea nr. 246/2005, art. 7 a fost modificat si completat, astfel că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, în realitate, dispozitiile art. 7 alin. (2) lit. d) din această lege, al căror continut este, în prezent, următorul: “(2) Cererea de înscriere va fi însotită de următoarele documente:

(...) d) dovada disponibilitătii denumirii eliberată de Ministerul Justitiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.“

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate se invocă încălcarea următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 20 – referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte, precum si la prioritatea acestora fată de legile interne nefavorabile, art. 40 alin. (1), potrivit căruia “Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere“, si art. 53 – referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De  asemenea, autorul exceptiei invocă încălcarea art. 20 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, a art. 22 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si a art. 11 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire si dreptul de asociere.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si internationale invocate, Curtea Constitutională retine următoarele:

În urma modificărilor intervenite, solutia legislativă a textului de lege criticat, în redactarea de la data sesizării Curtii Constitutionale prin Încheierea din data de 13 iunie 2005, a fost schimbată. Astfel, dacă în redactarea anterioară modificării textul de lege criticat se referea la avizul ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice centrale în a cărui sferă de competentă îsi desfăsoară activitatea asociatia a cărei înscriere se solicită, în actuala redactare a art. 7 alin. (2) lit. d) această cerintă nu se mai regăseste, fiind înlocuită cu “dovada disponibilitătii denumirii eliberată de Ministerul Justitiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia“.

Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curtii Constitutionale a decis că “în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării. În caz contrar Curtea ar depăsi limitele sesizării“.

Asa fiind, întrucât în cauză solutia legislativă de principiu, continută de dispozitiile de lege vizate de autorul exceptiei în critica sa, nu a fost preluată în noua reglementare, aceasta având un continut complet diferit de cea anterioară, Curtea Constitutională constată că exceptia a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, exceptie ridicată de Asociatia Casa de Ajutor Reciproc “Aurora-Ava“ din Timisoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timis – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nită

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 624

din 17 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 313 alin. 3, art. 318 si art. 360 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 313 alin. 3, art. 318 si art. 360 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Asezământul Cultural “Academia Catavencu“ în Dosarul nr. 1.422/2005 al Tribunalului Sibiu – Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public invocă problema inadmisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că autorul exceptiei critică, în realitate, absenta unor dispozitii legale care să permită comunicarea copiei actului de sesizare a instantei si a hotărârii judecătoresti tuturor inculpatilor, iar nu numai celor aflati în stare de detinere, absentă care nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale. Pe fond, arată că, asa cum a statuat si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenta sa, nu se impune o formă specifică în care acuzatul să fie informat, astfel încât o informare chiar verbală este suficientă. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a statuat că inclusiv o hotărâre judecătorească redactată în formă rezumată, fără a prevedea calea de atac, întruneste conditiile unui proces echitabil (Cauza Zoon contra Olandei, 2000).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.422/2005, Tribunalul Sibiu – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 313 alin. 3, art. 318 si art. 360 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Asezământul Cultural “Academia Catavencu“ într-o cauză penală având ca obiect recursul declarat de autorul exceptiei – parte responsabilă civilmente împotriva unei sentinte penale a Judecătoriei Sibiu prin care acesta a fost obligat la plata unor daune morale, în solidar cu inculpatul, achitat pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute de art. 205 si 206 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, având în vedere importanta actului de trimitere în judecată a inculpatilor, este imperios necesar ca acesta să fie adus la cunostintă fiecărui inculpat, indiferent dacă se află în stare de arest sau în stare de libertate si că această comunicare a plângerii prealabile (asemenea comunicării rechizitoriului) ar duce la o mai bună desfăsurare a procesului penal, inculpatul având posibilitatea să îsi formuleze apărarea având deplină cunostintă de acuzatiile care i se aduc prin actul de trimitere în judecată.

Totodată, sustine că netrimiterea de copii de pe plângerea prealabilă tuturor inculpatilor, iar nu numai celor aflati în stare de detinere, contravine si dreptului la apărare, întrucât este obligatia statului, cel care organizează procesul penal, “de a face un efort pentru comunicarea plângerii prealabile“, cu atât mai mult cu cât cel care sesizează instanta în cadrul plângerii prealabile este partea vătămată, care poate fi obligată să depună mai multe exemplare.

De asemenea, autorul exceptiei sustine că prin necomunicarea plângerii prealabile si prin necomunicarea integrală a hotărârii instantei către inculpat se instituie o inegalitate de tratament între părtile care participă la procesul penal fată de cele care participă la procesul civil.

Astfel, arată că, potrivit art. 1141 alin. 2 din Codul de procedură civilă, presedintele va dispune să se comunice pârâtului, odată cu citatia, copii de pe cererea de chemare în judecată si de pe înscrisuri, iar ratiunea acestui text legal este ca partea interesată să poată cunoaste pretentiile reclamantului, dându-i-se astfel posibilitatea să-si formuleze apărările încă de la primul termen de judecată.

În penal, potrivit dispozitiilor legale criticate, doar inculpatul aflat în stare de detinere primeste o copie a actului de sesizare, ceilalti inculpati cercetati în stare de libertate fiind privati de acest drept. De asemenea, mai arată că, în civil, pârâtului i se comunică hotărârea pronuntată de instantă în întregul ei, iar nu numai dispozitivul acesteia, ca în penal, astfel încât partea interesată este în măsură ca în termenul legal de la comunicarea acesteia să poată formula motivele de apel sau recurs.

Tribunalul Sibiu – Sectia penală si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale criticate au rolul de a ocroti drepturile procesuale ale unei categorii distincte de inculpati, a celor aflati în stare de detinere, “care nu intră în categoria obisnuită a celor aflati în stare de libertate, care pot să se ocupe de procesele în care sunt implicati“. Totodată, arată că împrejurarea că, din motive imputabile părtilor aflate în stare de libertate, procesul se poartă în lipsa acestora, nu poate fi apreciată ca o modalitate de discriminare judiciară între inculpatii aflati în stare de detentie si cei aflati în libertate, ci, dimpotrivă, necomunicările în discutie sunt menite a ocroti, “chiar dacă aparent indirect“, drepturile procesuale ale persoanelor implicate în proces, determinându-le să acorde o atentie sporită cauzei.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, considerând că autorul exceptiei formulează o interpretare per a contrario a dispozitiilor criticate din Codul de procedură penală, potrivit cărora comunicarea actului de sesizare s-ar face exclusiv către inculpatii aflati în stare de detinere, iar nu si către cei aflati în stare de libertate. Situatia inculpatului aflat în stare de detinere, căruia i se comunică actul de sesizare, nu poate fi apreciată ca fiind mai favorabilă fată de cea a inculpatului aflat în stare de libertate, deoarece acesta din urmă, fiind chemat prin citatie procedurală, are posibilitatea să ia cunostintă de actul de sesizare a instantei. Astfel, prevederile art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd în mod expres dreptul inculpatilor aflati în stare de detinere de a li se comunica actul de sesizare a instantei, nu exclud comunicarea acestuia inculpatilor aflati în stare de libertate. În acest sens arată că toti inculpatii beneficiază de aceleasi drepturi încă din faza urmăririi penale, deoarece, potrivit art. 250 din Codul de procedură penală, după punerea în miscare a actiunii penale, organul de cercetare penală procedează la prezentarea materialului de urmărire penală fată de toti inculpatii, fără a distinge dacă se află sau nu în stare de detentie.

Totodată, arată că instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta, exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situatii speciale.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constitutie, apreciază că dispozitiile legale criticate nu contin discriminări în functie de criteriile prevăzute de art. 4 din Constitutie, ci, dimpotrivă, urmăresc evitarea unei discriminări, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de detinere de a-si organiza apărarea în conditii cât mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat în stare de libertate.

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate raportate la art. 24 din Constitutie referitor la dreptul la apărare, apreciază că acesta nu este afectat prin dispozitiile legale criticate, deoarece inculpatul aflat în stare de libertate, fiind chemat prin citatie procedurală, are posibilitatea efectivă de a lua cunostintă oricând, direct sau prin apărător, de actul de sesizare a instantei si îsi poate organiza apărarea utilizând toate mijloacele prevăzute de lege. De altfel, inculpatul cunoaste toate actele dosarului, întrucât procurorul, potrivit art. 257 din Codul de procedură penală, este obligat, la terminarea urmăririi penale, să-I prezinte materialul de urmărire penală.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveste dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, consideră că instituirea prin dispozitiile legale criticate a unor reguli speciale privind procedura de desfăsurare a procesului penal nu aduce atingere principiului egalitătii în fata legii, întrucât, asa cum a constatat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, situatiile în mod obiectiv diferite justifică existenta unui tratament juridic diferit.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate raportată la art. 24 din Constitutie si la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, apreciază că normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului penal, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, si de a se prevala, neîngrădit, de toate garantiile procesului echitabil.

Astfel, organele de urmărire penală, în exercitarea rolului activ, sunt obligate să explice învinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte părti drepturile lor procesuale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 313 alin. 3, art. 318 si art. 360 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. În urma acestor modificări, dispozitiile legale criticate au următorul cuprins:

– Art. 313 alin. 3: “În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, presedintele instantei, la primirea dosarului, fixează un termen care, potrivit art. 3001, nu poate fi mai mare de 48 de ore, înăuntrul căruia se comunică citatia împreună cu o copie a actului de sesizare a instantei.“;

– Art. 318: “La termenul de judecată, după strigarea cauzei si apelul părtilor, presedintele verifică identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se află în stare de detinere, presedintele se încredintează dacă a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instantei. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amână, iar presedintele îi înmânează o copie de pe actul de sesizare a instantei, făcându-se mentiune despre aceasta în încheierea de sedintă.

De asemenea, judecata se amână la cererea inculpatului, când comunicarea s-a făcut cu mai putin de 3 zile înaintea termenului de judecată.“;

– Art. 360: “Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părtilor care au lipsit atât la judecată, cât si la pronuntare. Inculpatului detinut sau aflat în vreuna dintre situatiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronuntarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administratiei locului de detinere.“

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 24 din Constitutie, care au următorul cuprins:

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;

– Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“

De asemenea, autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate contravin si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care au următorul continut:

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o întelege si în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul si de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însusi sau să fie asistat de un apărător ales de el si, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;

d) să întrebe dacă să solicite audierea martorilor acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării;

e) să fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba folosită la audiere.“

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că autorul exceptiei este nemultumit de omisiunea legiuitorului de a reglementa obligativitatea comunicării către inculpatul aflat în libertate a copiei actului de sesizare a instantei, precum si a dispozitivului hotărârii judecătoresti pronuntate în cauză. Astfel, autorul exceptiei consideră că o copie de pe actul de sesizare si de pe hotărârea judecătorească ar trebui să primească si inculpatii aflati în stare de libertate, iar nu numai cei aflati în stare de detinere.

Curtea constată că această “critică de neconstitutionalitate“ vizează, în realitate, o problemă de legiferare, problemă care constituie atributul suveran al Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, este “unica autoritate legiuitoare a tării“.

Având în vedere aceste considerente, precum si faptul că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 313 alin. 3, art. 318 si art. 360 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Asezământul Cultural “Academia Catavencu“ în Dosarul nr. 1.422/2005 al Tribunalului Sibiu – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 noiembrie 2005

.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Nationale pe anul 2005 din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat, pentru Compania Română de Aviatie “Romavia“ – R.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si al art. 21 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Nationale pe anul 2005 din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat, cu suma de 2.400 mii lei (RON), la capitolul 72.01 “Alte actiuni“, subcapitolul 19 “Zboruri speciale“ articolul bugetar 35.02 “Subventii pe produse si activităti“, pentru suplimentarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2005 al Companiei Române de Aviatie “Romavia“ – R.A.

Art. 2. – Ministerul Finantelor Publice, la propunerea ordonatorului principal de credite, va introduce modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului Apărării Nationale pe anul 2005.

Art. 3. – Ministerul Apărării Nationale răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării nationale,

Marius Bălu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 8 decembrie 2005.

Nr. 1.528.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru abrogarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 116/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste cerintele de sănătate publică pentru carnea proaspătă si carnea proaspătă de pasăre importată din tările terte

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 36.142 din 29 noiembrie 2005, întocmit de Directia generală sanitară veterinară din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se abrogă Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 116/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste cerintele de sănătate publică pentru carnea proaspătă si carnea proaspătă de pasăre importată din tările terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.038 din 23 noiembrie 2005, ordin ce transpune în legislatia natională Decizia Comisiei 2002/477/CE.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare

si pentru Siguranta Alimentelor,

Ion Agafitei

 

Bucuresti, 5 decembrie 2005.

Nr. 130.

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului administratiei si internelor nr. 566/2005 privind acordarea titlului de parc industrial Societătii Comerciale “Business Park Euro Land“ – S.R.L. Brasov

 

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 194/2004, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4 si ale art. 9 alin. (1) lit. g) din Ordonanta Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, cu modificările ulterioare, si ale art. 2 alin. (2) din Instructiunile de acordare si anulare a titlului de parc industrial, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării si prognozei nr. 264/2002,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

Art. I. – Denumirea “Societatea Comercială «Business Park Euro Land» – S.R.L. Brasov“ din cuprinsul Ordinului ministrului administratiei si internelor nr. 566/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 aprilie 2005, este înlocuită cu denumirea “Societatea Comercială «Brasov Logistic Park» – S.A.“

Art. II. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

 

Bucuresti, 7 decembrie 2005.

Nr. 1.088.