MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 1144 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 19 decembrie 2005
SUMAR
LEGI SI DECRETE
367. – Lege privind aprobarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 48/2005 pentru reglementarea unor măsuri
privind numărul de posturi si cheltuielile de personal în sectorul bugetar
1.284. – Decret pentru
promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si
cheltuielile de personal în sectorul bugetar
372. – Lege privind performanta
energetică a clădirilor
1.289. – Decret pentru
promulgarea Legii privind performanta energetică a clădirilor
HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
37. – Hotărâre pentru modificarea
Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 privind aprobarea componentei
nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 570 din 3 noiembrie
2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 284
alin. 4 si art. 301 din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 572 din 3 noiembrie
2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul
de procedură civilă
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
1.880. – Ordin al
ministrului finantelor publice pentru aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii
de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri si prestările de
servicii finantate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de
guverne străine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de
caritate din străinătate si din tară, inclusiv din donatii ale persoanelor
fizice, prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal
Codul de deontologie medicală veterinară*)
Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului
Medicilor Veterinari*)
Statutul medicului veterinar*)
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind
aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 48/2005 pentru reglementarea unor
măsuri privind numărul de posturi si cheltuielile de personal în sectorul
bugetar
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Articol unic. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
48 din 1 iunie 2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de
posturi si cheltuielile de personal în sectorul bugetar, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 30 iunie 2005.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu
respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
|
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti,
13 decembrie 2005.
Nr.
367.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
pentru
promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si
cheltuielile de personal în sectorul bugetar
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art.
100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele României decretează:
Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si
cheltuielile de personal în sectorul bugetar si se dispune publicarea acestei
legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BĂSESCU
Bucuresti,
12 decembrie 2005.
Nr.
1.284.
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind
performanta energetică a clădirilor
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Scopul
prezentei legi este promovarea cresterii performantei energetice a clădirilor, tinându-se
cont de conditiile climatice exterioare si de amplasament, de cerintele de
temperatură interioară si de eficienta economică.
Art. 2. – Prezenta lege stabileste conditii cu privire
la:
a) cadrul general al metodologiei de calcul privind
performanta energetică a clădirilor;
b) aplicarea cerintelor minime de performantă
energetică la clădirile noi;
c) aplicarea cerintelor minime de performantă
energetică la clădirile existente, supuse unor lucrări de modernizare;
d) certificarea energetică a clădirilor;
e) verificarea tehnică periodică a cazanelor si
inspectarea sistemelor/instalatiilor de climatizare din clădiri si, în plus,
evaluarea instalatiilor de încălzire la care cazanele sunt mai vechi de 15 ani.
CAPITOLUL II
Definitii
Art. 3. – Termenii si expresiile utilizate în
cuprinsul prezentei legi au următorul înteles:
1. clădire – ansamblu de spatii cu functiuni
precizate, delimitat de elementele de constructie care alcătuiesc anvelopa
clădirii, inclusiv instalatiile aferente, în care energia este utilizată pentru
asigurarea confortului termic interior. Termenul clădire defineste atât
clădirea în ansamblu, cât si părti ale acesteia, care au fost proiectate sau
modificate pentru a fi utilizate separat;
2. performanta energetică a clădirii – energia
efectiv consumată sau estimată pentru a răspunde necesitătilor legate de
utilizarea normală a clădirii, necesităti care include în principal:
încălzirea, prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea si iluminatul.
Performanta energetică a clădirii se determină conform unei metodologii de
calcul si se exprimă prin unul sau mai multi indicatori numerici care se
calculează luându-se în considerare izolatia termică, caracteristicile tehnice
ale clădirii si instalatiilor, proiectarea si amplasarea clădirii în raport cu
factorii climatici exteriori, expunerea la soare si influenta clădirilor
învecinate, sursele proprii de producere a energiei si alti factori, inclusiv
climatul interior al clădirii, care influentează necesarul de energie;
3. certificatul de performantă energetică a
clădirii – document tehnic care are caracter informativ si care atestă
performanta energetică a unei clădiri;
4. producerea combinată de căldură si electricitate
– PCCE – transformarea simultană a combustibililor primari în energie mecanică
sau electrică si energie termică,
denumită cogenerare, cu respectarea anumitor criterii
de calitate privind eficienta energetică;
5. sistem de climatizare – combinatie a tuturor
componentelor necesare asigurării unei forme de tratare a aerului în care
temperatura este controlată sau poate fi coborâtă, după caz, în combinatie cu
controlul ventilării, umiditătii si puritătii aerului;
6. cazan – ansamblu format din corpul cazanului
si arzător, destinat să transmită apei căldura degajată prin arderea unui
combustibil;
7. putere termică nominală – exprimată în kW –
puterea termică maximă stabilită si garantată de producător, care poate fi
furnizată în timpul exploatării continue, respectându-se randamentele utile
specificate de producător;
8. pompă de căldură – dispozitiv sau instalatie
care extrage căldura la temperatură scăzută din aer, apă sau sol, pentru a o
furniza unei clădiri;
9. lucrări de renovare – lucrări de modernizare
efectuate asupra anvelopei clădirii si/sau a instalatiilor de încălzire, apă
caldă de consum, electrice si iluminat, gaze naturale, ventilatie si
climatizare, ale căror costuri depăsesc 25% din valoarea de impozitare a
clădirii, sau lucrări de modernizare efectuate la mai mult de 25% din anvelopa
clădirii;
10. expertizare tehnică a instalatiilor de
încălzire – inspectie totală a ansamblului instalatiilor de încălzire, care
cuprinde si evaluarea randamentului cazanului si dimensionarea acestuia în
functie de necesarul de căldură al clădirii, pe baza căruia expertii tehnici
atestati recomandă utilizatorilor înlocuirea acestuia sau modificarea
sistemului de încălzire si preparare a apei calde de consum, precum si solutii
alternative.
CAPITOLUL III
Metodologia de calcul al performantei energetice a
clădirilor
Art. 4. – (1) În termen de 12 luni de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi,
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului elaborează si aprobă,
prin ordin al ministrului, reglementarea tehnică privind metodologia de calcul
al performantei energetice a clădirilor, denumită în continuare metodologie.
(2) Metodologia cuprinde, în principal, următoarele
elemente:
a) caracteristicile termotehnice ale elementelor ce alcătuiesc
anvelopa clădirii, compartimentarea interioară, inclusiv etanseitatea la aer;
b) instalatiile de încălzire si de alimentare cu apă
caldă de consum, inclusiv caracteristicile în ceea ce priveste izolarea
acestora;
c) instalatia de climatizare;
d) ventilatia;
e) instalatia de iluminat integrată a clădirii, în
principal sectorul nerezidential;
f) pozitia si orientarea clădirilor, inclusiv
parametrii climatici exteriori;
g) sistemele solare pasive si de protectie solară;
h) ventilatia naturală;
i) conditiile de climat interior, inclusiv cele
prevăzute prin proiect.
(3) Metodologia cuprinde, după caz, si alte elemente,
în situatia în care influenta acestora asupra performantei energetice a
clădirilor este relevantă, precum:
a) sisteme solare active si alte sisteme de încălzire,
inclusiv electrice, bazate pe surse de energie regenerabilă;
b) electricitate produsă prin cogenerare;
c) centrale de încălzire si de răcire de cartier sau
de bloc;
d) iluminatul natural.
Art. 5. – Performanta energetică a clădirii se exprimă
cu claritate si poate include un indicator al emisiei de dioxid de carbon.
Art. 6. – Elementele prevăzute la alin. (2) si (3) ale
art. 4 se pot modifica prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL IV
Cerintele de performantă energetică a clădirilor
Art. 7. – (1) Prin metodologie se stabilesc cerintele
minime de performantă energetică a clădirilor, denumite în continuare cerinte,
si se aplică diferentiat pentru diferite categorii de clădiri, atât pentru clădirile
noi, cât si pentru clădirile existente, după cum urmează:
a) locuinte unifamiliale;
b) blocuri de locuinte;
c) birouri;
d) clădiri de învătământ;
e) spitale;
f) hoteluri si restaurante;
g) săli de sport;
h) clădiri pentru servicii de comert;
i) alte tipuri de clădiri consumatoare de energie.
(2) Cerintele
stabilite în metodologie tin seama de conditiile generale de climat interior
pentru a preveni eventualele efecte negative, cum sunt ventilarea
necorespunzătoare, conditiile locale, destinatia dată în proiect si vechimea
clădirii.
(3) Cerintele se revizuiesc la intervale regulate, nu
mai mari de 5 ani, si se actualizează ori de câte ori este necesar pentru a
reflecta progresul tehnic în sectorul constructiilor.
Art. 8. – Cerintele stabilite în metodologie nu se
aplică următoarelor categorii de clădiri:
a) clădiri si monumente protejate care fie fac parte
din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau
istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerintele, li s-ar modifica în
mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
b) clădiri utilizate ca lăcasuri de cult sau pentru
alte activităti cu caracter religios;
c) clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe
perioade de până la 2 ani, din zone industriale, ateliere si clădiri
nerezidentiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie;
d) clădiri rezidentiale care sunt destinate a fi
utilizate mai putin de 4 luni pe an;
e) clădiri independente, cu o suprafată utilă mai mică
de 50 m2.
CAPITOLUL V
Clădiri noi
Art. 9. – La clădirile noi se respectă cerintele
stabilite în metodologie.
Art. 10. – Pentru clădirile noi, cu o suprafată utilă
totală de peste 1.000 m2, autoritatea administratiei publice
locale sau judetene, prin certificatul de urbanism dat în vederea emiterii
autorizatiei de construire, potrivit legii, solicită întocmirea unui studiu de
fezabilitate tehnică, economică si de mediu privind posibilitatea utilizării
unor sisteme alternative de producere a energiei, ca de exemplu:
a) sisteme descentralizate de alimentare cu energie,
bazate pe surse de energie regenerabilă;
b) producere combinată de căldură si electricitate –
PCCE;
c) sisteme de încălzire sau de răcire de cartier ori
de bloc;
d) pompe de căldură, în anumite conditii.
CAPITOLUL VI
Clădiri existente
Art. 11. – La clădirile existente, cu o suprafată
utilă de peste 1.000 m2, la care se execută lucrări de
renovare, performanta energetică a acestora trebuie îmbunătătită pentru a
satisface cerintele stabilite în metodologie, în măsura în care acest lucru
este posibil din punct de vedere tehnic, functional si economic.
Art. 12. – Cerintele se stabilesc pentru întreaga
clădire renovată sau pentru sistemele/elementele renovate ale clădirii, atunci
când acestea fac parte dintr-o lucrare de renovare care trebuie realizată
într-o perioadă limitată de timp, având ca scop îmbunătătirea performantei
energetice globale a clădirii.
CAPITOLUL VII
Art. 13. – (1) Certificatul de performantă energetică
a clădirii, denumit în continuare certificat, valabil 10 ani de la data
emiterii, se elaborează cu respectarea legislatiei în vigoare pentru clădirile
din categoriile prevăzute la art. 7 alin. (1), care se construiesc, sunt
vândute sau închiriate.
(2) Certificatul este eliberat proprietarului, iar
proprietarul îl pune, după caz, la dispozitie potentialului cumpărător sau
chirias.
(3) Certificatele
pentru apartamente si spatii cu altă destinatie decât aceea de locuintă din
clădirile de locuit colective se eliberează, după caz, pe baza:
a) unei certificări comune pentru întreaga clădire, în
cazul clădirilor racordate la sistemul centralizat de încălzire si preparare a
apei calde de consum; sau
b) evaluării unui apartament similar din aceeasi clădire.
(4) Nu se eliberează certificat pentru clădirile
mentionate la art. 8.
(5) Certificatul cuprinde valori de referintă
prevăzute în reglementările tehnice în vigoare, care permit consumatorilor să
compare si să evalueze performanta energetică a clădirii. Certificatul este
însotit de recomandări de reducere a costurilor, prin îmbunătătirea
performantei energetice a clădirii.
Art. 14. – În cazul clădirilor cu o suprafată utilă de
peste 1.000 m2, aflate în proprietatea/administrarea
autoritătilor publice sau a institutiilor care prestează servicii publice,
certificatul valabil este afisat într-un loc accesibil si vizibil publicului.
Se afisează la loc vizibil si temperaturile interioare recomandate si cele
curente si, după caz, alti factori climatici semnificativi.
CAPITOLUL VIII
Inspectia cazanelor si expertizarea tehnică a
centralelor termice si a instalatiilor de încălzire
Art. 15. – În scopul reducerii consumului de energie
si al limitării emisiilor de dioxid de carbon, se efectuează:
a) inspectie periodică la intervale de 5 ani, pentru
cazanele care utilizează combustibil lichid sau solid neregenerabil, cu puterea
nominală de 20–100 kW;
inspectia se efectuează si pentru cazanele care
utilizează alte tipuri de combustibil;
b) inspectie cel putin o dată la 2 ani, pentru
cazanele cu puterea nominală mai mare de 100 kW; pentru cazanele care
utilizează combustibil gazos această perioadă poate fi extinsă la 4 ani;
c) expertizarea tehnică a instalatiilor de încălzire
echipate cu cazane cu puterea nominală mai mare de 20 kW si o vechime mai mare
de 15 ani.
Art. 16. – Inspectia cazanelor si expertizarea tehnică
a centralelor termice si a instalatiilor de încălzire se fac conform
legislatiei în vigoare.
CAPITOLUL IX
Inspectia sistemelor de climatizare
Art. 17. – În scopul
reducerii consumului de energie si al limitării emisiilor de dioxid de carbon,
se prevede inspectia sistemelor de climatizare cu puterea nominală de peste 12
kW, la intervale de 5 ani. Inspectia sistemelor de climatizare include
evaluarea randamentului si dimensionarea în raport cu necesitătile de
climatizare a clădirii. Consumatorii vor fi informati cu privire la
îmbunătătirea sau înlocuirea sistemului de climatizare si alte solutii
posibile.
Art. 18. – Inspectia sistemelor de climatizare se face conform legislatiei în vigoare.
CAPITOLUL X
Art. 19. – (1) Auditul energetic al clădirii si
elaborarea certificatului se realizează de către auditori energetici pentru
clădiri, atestati conform legislatiei în vigoare.
(2) Expertizarea sistemelor de încălzire si
climatizare ale clădirii se realizează de către experti tehnici, atestati
conform legislatiei în vigoare.
Art. 20. – Auditorii energetici pentru clădiri si
expertii tehnici atestati îsi desfăsoară activitatea ca experti independenti,
persoane fizice autorizate sau ca angajati ai unor persoane juridice, conform
legislatiei în vigoare.
CAPITOLUL XI
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 21. – Până la data intrării în vigoare a
prezentei legi, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului,
Ministerul Economiei si Comertului si Ministerul Administratiei si Internelor
stabilesc programe de informare a utilizatorilor clădirilor în legătură cu
diferitele metode si practici care permit cresterea performantei energetice.
Art. 22. – În termen de 12 luni de la data publicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi, se aprobă prin
ordin comun al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului,
ministrului economiei si comertului si ministrului administratiei si internelor
normele metodologice referitoare la performanta energetică a clădirilor.
Art. 23. – Prevederile art. 13 alin. (1) si (2)
privind elaborarea certificatelor si punerea acestora la dispozitie potentialilor
cumpărători sau chiriasi de către proprietari, în cazul vânzării sau
închirierii locuintelor unifamiliale si a apartamentelor din blocurile de
locuinte, se aplică la 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 24. – Prezenta lege intră în vigoare la 1
ianuarie 2007.
Prezenta lege transpune integral în legislatia
natională prevederile Directivei nr.
2002/91/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind performanta
energetică a clădirilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor
Europene (JOCE) L 001 din 4 ianuarie 2003, p. 0065–0071.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia
României, republicată.
|
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, DAN RADU RUSANU |
PRESEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti,
13 decembrie 2005.
Nr.
372.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
pentru
promulgarea Legii privind performanta energetică a clădirilor
În temeiul prevederilor
art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele României decretează:
Articol unic. – Se promulgă Legea privind performanta
energetică a clădirilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BĂSESCU
Bucuresti,
12 decembrie 2005.
Nr.
1.289.
HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR
pentru
modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 privind aprobarea
componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor
În temeiul art. 38, 41 si 59 din Regulamentul
Camerei Deputatilor, republicat, cu modificările si completările ulterioare,
Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. – Hotărârea Camerei Deputatilor nr.
42/2004 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale
Camerei Deputatilor, cu modificările ulterioare, se modifică în sensul că doamna
deputat Monica-Mihaela Stirbu – apartinând Grupului parlamentar al Partidului
National Liberal, este desemnată în calitate de membru al Comisiei pentru
drepturile omului, culte si problemele minoritătilor nationale.
Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor
în sedinta din 13 decembrie 2005, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2)
din Constitutia României, republicată.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
LUCIAN AUGUSTIN BOLCAS
Bucuresti,
13 decembrie 2005.
Nr. 37.
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 3 noiembrie 2005
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 284 alin. 4 si art. 301 din Codul de
procedură civilă
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 284 raportat la art. 301 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Ministerul Public – Parchetul National Anticoruptie –
Serviciul Teritorial Bacău în Dosarul nr. 812/2005 al Tribunalului Bacău –
Sectia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronuntată în
Dosarul nr. 812/2005, Tribunalul Bacău – Sectia civilă a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 284
raportat la art. 301 din Codul
de procedură civilă, exceptie ridicată de Ministerul Public – Parchetul
National Anticoruptie – Serviciul Teritorial Bacău într-o cauză având ca obiect
recursul împotriva sentintei civile prin care s-a luat act de tranzactia dintre
părti privitoare la partajul bunurilor comune.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia sustine că textele de lege criticate aduc atingere dispozitiilor art.
16 alin. (1) si art. 21 alin. (1)–(3) din Constitutie. În acest sens arată că,
potrivit art. 45 alin. 3 din Codul
de procedură civilă, “Procurorul poate pune concluzii în orice proces
civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru
apărarea ordinii de drept, a drepturilor si libertătilor cetătenilor“, iar,
potrivit alin. 5 al aceluiasi articol, “Procurorul poate, în conditiile legii,
să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri [...]“.
Asa fiind, textele de lege criticate care impun
procurorului exercitarea căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la
pronuntarea hotărârii, în situatia când acesta nu a participat la judecarea
cauzei, îl pun într-o situatie de inegalitate fată de ceilalti participanti la
procesul civil. În situatia în care o parte are dreptul de a exercita o
actiune, iar din motive neimputabile nu-si manifestă vointa, aceasta nu poate
fi decăzută din drepturile sale într-un termen care nu este rezonabil.
Termenul de 15 zile de la data pronuntării hotărârii
judecătoresti, în care procurorul poate exercita calea de atac împotriva
respectivei hotărâri, poate fi raportat numai la ipoteza când participarea
procurorului era obligatorie, iar acesta nu a participat, operând astfel
sanctiunea decăderii din dreptul la actiune.
Tribunalul Bacău – Sectia civilă apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 16 alin.
(1) din Constitutie se referă la raporturile dintre cetăteni, nu la cele dintre
cetăteni si autoritătile publice.
Termenele stabilite de legiuitor pot fi diferite
pentru cetăteni si pentru autoritătile publice, deoarece acestea din urmă
dispun de specialisti care pot, în realizarea atributiilor pe care le au, să-si
realizeze sarcinile în termenul stabilit, potrivit competentei lor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul arată că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate formulată de autorul exceptiei, apreciază că principiul
egalitătii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie are în vedere
egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice,
iar nu egalitatea dintre cetăteni si autoritătile publice.
Pe de altă parte, stabilirea unor dispozitii
procedurale nu reprezintă o încălcare a egalitătii în drepturi, ci o aplicare a
dispozitiilor constitutionale din art. 126 alin. (2), potrivit cărora
competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute
numai prin lege.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege
criticate sunt constitutionale. În acest sens arată că acestea cuprind o
reglementare distinctă pentru procuror, în privinta termenului de apel, si
consacră regula potrivit căreia acest termen curge de la pronuntarea hotărârii.
Această solutie porneste de la premisa că procurorul,
datorită functiei si pozitiei sale, are posiblitatea de a se informa asupra
continutului hotărârilor pronuntate.
Situatia este însă diferită în cazul în care
procurorul a participat la activitatea judiciară în cauza respectivă. În acest
caz termenul va curge de la comunicarea hotărârii redactate. Pe cale de
consecintă, într-o asemenea împrejurare procurorul este parte în proces si este
supus aceluiasi tratament ca si acestia.
Aceste prevederi legale sunt norme procedurale si reprezintă optiunea legiuitorului, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel
cum rezultă din notele scrise depuse de autorul exceptiei, îl constituie
dispozitiile art. 284 alin. 4 si art. 301 din Codul de procedură civilă,
care a fost introdus prin punctul 25 al articolului unic din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
59/2001 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie
2001.
Textele de lege criticate aveau următorul continut:
– Art. 284 alin. 4: “Pentru procuror termenul de
apel curge de la pronuntarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul
a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea
hotărârii.“;
– Art. 301: “Termenul de recurs este de 15 zile de
la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284
alin. 2–4 se aplică în mod corespunzător“.
Ulterior datei la care Curtea Constitutională a fost
sesizată, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
59/2001 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă a
fost abrogată prin art. IV din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie
2005.
Prin art. I pct. 47 din Legea nr.
219/2005 s-a introdus punctul 1091 în Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă,
care are următorul continut: “1091. Articolul
301 va avea următorul cuprins: «Art. 301. – Termenul de recurs este de 15 zile
de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art.
284 alin. 2–4 se aplică în mod corespunzător.»“
Autorul exceptiei
sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale
ale art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1)–(3), care au următorul continut:
– Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii
si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;
– Art. 21 alin. (1)–(3): “(1) Orice persoană se
poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a
intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui
drept.
(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea
cauzelor într-un termen rezonabil.“
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează a fi respinsă pentru
următoarele motive:
Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie
consacră in terminis egalitatea între cetăteni în fata legii si a
autoritătilor publice, si nu între cetăteni si autoritătile publice, cărora le
apartine si Ministerul Public. Asa fiind, Curtea constată că reglementarea adoptată
în materie, pentru procuror, diferită de aceea din dreptul comun, nu este
contrară textului constitutional invocat ca fiind încălcat.
Totodată, Curtea observă că art. 21 alin. (1)–(3) din
Constitutie consacră expres si exclusiv accesul liber la justitie al persoanei
care se adresează justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a
intereselor sale legitime. Asadar, potrivit statutului său juridic, procurorul,
adresându-se justitiei, nu o face niciodată în considerarea si pentru apărarea
unor drepturi, libertăti si interese legitime proprii. În consecintă, Curtea
constată că dispozitiile legale criticate nu încalcă în nici un fel textul art.
21 alin. (1)–(3) din Constitutie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1– 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 284 alin. 4 si ale art. 301 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Ministerul Public – Parchetul National Anticoruptie –
Serviciul Teritorial Bacău în Dosarul nr. 812/2005 al Tribunalului Bacău –
Sectia civilă.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie
2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 3 noiembrie 2005
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului
Iasi.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronuntată în
Dosarul nr. 1.547/2005, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, exceptie
ridicată de Radu Ciornei într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei
sentinte civile prin care s-a solutionat o actiune în revendicare.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul
acesteia sustine că prevederile art. 2821 din Codul de procedură civilă
contravin dispozitiilor art. 16, 21 si 129 din Constitutie. În acest sens arată
că textul de lege criticat oferă instantelor judecătoresti posibilitatea de “a
priva persoana care apelează la justitie de calea de atac a apelului“,
încălcându-se astfel principiile egalitătii în drepturi, accesului liber la
justitie si folosirii căilor de atac.
Diferentierea care se face între cauze având acelasi
obiect, privarea unei persoane care are un litigiu al cărui obiect este evaluat
până la un miliard de lei inclusiv de a beneficia de aceleasi căi de atac ca si
o persoană care are un litigiu al cărui obiect depăseste un miliard de lei,
constituie o gravă încălcare a drepturilor consfintite prin Legea fundamentală.
Totodată, arată că în apel, rejudecându-se fondul, se pot administra probe, pe
când în recurs, care este o cale extraordinară de atac, acestea nu pot fi
administrate.
Tribunalul Iasi apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozitiile art. 2821 din Codul de procedură civilă se
aplică fără diferentiere tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevăzută de
acesta, asa încât nu se aduce atingere principiului egalitătii în drepturi
prevăzut de art. 16 din Constitutie.
Pe de altă parte, în ceea ce priveste critica potrivit
căreia autorul este lipsit de accesul la un grad de jurisdictie, încălcându-se
astfel art. 129 din Constitutie, Tribunalul apreciază că Legea fundamentală nu
consacră numărul gradelor de jurisdictie ale unui proces, iar din coroborarea
art. 129 cu art. 126 alin. (2) din Constitutie rezultă că stabilirea căilor de
atac este de competenta exclusivă a legiuitorului.
Asa fiind, textul de lege criticat contribuie la
urgentarea solutionării cauzei, constituind o garantie a aplicării principiului
dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragraful 1 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura de
judecată în ansamblul său, inclusiv regimul căilor de atac, se întemeiază pe dispozitiile
constitutionale ale art. 126 alin. (2), care prevăd în mod expres că
reglementarea competentei si a procedurii de judecată se face “numai prin
lege“, precum si pe cele ale art. 129 din Constitutie care consacră dreptul
la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, însă numai “în
conditiile legii“.
Asa fiind, arată că textul criticat nu reprezintă o
încălcare a prevederilor constitutionale referitoare la realizarea drepturilor
în justitie, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestora. De
asemenea, apreciază că dispozitiile procedurale deduse controlului de
constitutionalitate nu creează discriminări între cetăteni, fiind conforme cu
prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie, precum si cu cele ale art. 14 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Astfel, regimul juridic diferit instituit de legiuitor
este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative
diferite, în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe
rolul instantelor. Ca atare, în măsura în care reglementarea criticată se
aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată. În
final, în sustinerea punctului său de vedere, Guvernul invocă jurisprudenta
Curtii Constitutionale, în deplin acord cu aceea a Curtii Europene a
Drepturilor Omului, si anume Decizia nr. 226 din 18 mai 2004.
Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art.
2821 din Codul
de procedură civilă sunt constitutionale. În acest sens arată că textul de
lege criticat nu contravine art. 16 din Constitutie, întrucât reglementarea
dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în
ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. De
asemenea, consideră că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea
căilor de atac nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 atât timp
cât, potrivit art. 2821 din Codul de procedură civilă,
părtilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac
împotriva hotărârii judecătoresti considerate defavorabilă.
Legiuitorul poate institui, în considerarea unor
situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti
particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber
la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile
judecătoresti si la toate căile de atac.
În acest sens, Curtea Constitutională s-a pronuntat
prin Decizia nr. 226 din 18 mai 2004.
Cât priveste critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor textului de lege criticat fată de prevederile art. 129 din
Constitutie, apreciază că exercitarea căilor de atac are loc în conditiile legii,
de unde rezultă libertatea legiuitorului de a institui si de a reveni asupra
reglementării unor căi de atac, desigur cu respectarea celorlalte norme si
principii ale Legii fundamentale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel
cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispozitiile art. 2821 din Codul de procedură civilă.
În realitate, critica de neconstitutionalitate priveste doar dispozitiile alin.
1 al acestui articol, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din
26 mai 2004, dispozitii care aveau următorul continut:
– Art. 2821 alin.
1: “Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă
în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii
al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în
materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, cele
referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor
asigurătorii, precum si în alte cazuri prevăzute de lege“.
Ulterior datei la care Curtea Constitutională a fost
sesizată, textul de lege criticat a fost modificat prin dispozitiile art. I
pct. 40 din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie
2005, păstrându-se însă substanta reglementării legale supuse controlului. În
prezent, textul de lege criticat are următorul continut:
– Art. 2821 alin.
1: “Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă
în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii
al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în
materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si
cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea
măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege“.
Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale
criticate încalcă dispozitiile art. 16, 21 si 129 din Constitutie, care au
următorul continut:
– Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii
si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau
militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia
română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între
femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.
(4) În conditiile aderării României la Uniunea
Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au
dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice
locale“.;
– Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa
justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui
drept.
(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt
facultative si gratuite“.;
– Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti,
părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în
conditiile legii.“
Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că
prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constitutionalitate au mai
fost criticate, în esentă, sub aceleasi aspecte si prin raportare la aceleasi
principii din Constitutie.
Astfel, prin Decizia nr.
226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 507 din 7 iunie 2004, Curtea a retinut că “textul legal criticat nu contine
nici o dispozitie discriminatorie, regimul juridic diferit [...] fiind
determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite
în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul
instantelor. Asa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din
Constitutie“, Curtea a constatat că, “în măsura în care reglementarea dedusă
controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza
normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu
un atare obiect nu este întemeiată“.
În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate
referitoare la încălcarea art. 21 din Constitutie, cu acelasi prilej, Curtea a statuat
că “semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia accesul la
justitie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de
la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Însă
legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli
speciale de procedură, precum si modalităti particulare de exercitare a
drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă
accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate
căile de atac“. În consecintă, “instituirea unor reguli speciale privind
exercitarea căilor de atac nu contravine [...] prevederilor constitutionale
cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie, atâta timp cât, potrivit
celor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă,
părtilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac
împotriva hotărârii judecătoresti considerate defavorabilă“.
De altfel, Curtea a retinut că prin “art. 126 alin. (2)
din Constitutie, potrivit căruia «Competenta instantelor judecătoresti si
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege», si art. 129, care
prevede că, «împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii», se
atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei si
procedurii de judecată, inclusiv a conditiilor de exercitare a căilor de atac“.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si
considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, exceptie
ridicată de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iasi.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie
2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
MINISTERUL
FINANTELOR PUBLICE
pentru
aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru
livrările de bunuri si prestările de servicii finantate din ajutoare sau din
împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme
internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din străinătate si
din tară, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice, prevăzută la art. 143
alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
În temeiul art. 11
alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr.
208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor
Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si
completările ulterioare, în baza prevederilor art. 143 alin. (1) lit. l) si
alin. (2) si ale art. 149 alin. (9) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările
ulterioare,
ministrul finantelor publice emite
următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă Normele privind aplicarea scutirii
de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri si prestările de
servicii finantate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de
guverne străine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de
caritate din străinătate si din tară, inclusiv din donatii ale persoanelor
fizice, prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cuprinse în anexa care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. – Referirile la Codul fiscal din cuprinsul
normelor prevăzute la art. 1 reprezintă trimiteri la titlul VI “Taxa pe
valoarea adăugată“ al Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 3. – Certificatele eliberate conform normelor
aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr.
725/2000, prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.
726/2002 si prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.
141/2004 rămân valabile pentru livrările de bunuri si prestările de
servicii efectuate, pe toată durata de realizare a obiectivului sau, după caz,
a proiectului pentru care au fost eliberate.
Art. 4. – Directiile generale ale finantelor publice
judetene si a municipiului Bucuresti, organele fiscale teritoriale subordonate
acestora, precum si Directia generală de administrare a marilor contribuabili
vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Art. 5. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul finantelor publice,
Cătăin Doica,
secretar de stat
Bucuresti,
7 decembrie 2005.
Nr.
1.880.
ANEXĂ
NORME
privind aplicarea scutirii de taxă pe valoarea
adăugată pentru livrările de bunuri si prestările de servicii finantate din
ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de
organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din
străinătate si din tară, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice, prevăzută
la art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Art. 1. – Pentru livrările de bunuri si prestările de
servicii finantate din ajutoare bănesti sau din împrumuturi nerambursabile
acordate de guverne străine sau de organisme internationale, scutirea de taxă
pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. l) din Codul
fiscal, se aplică dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:
a) să se realizeze obiectivele sau proiectele
nominalizate în hotărâri ale Guvernului ori prevăzute în acorduri, protocoale
si întelegeri încheiate cu guverne străine sau cu organisme internationale;
b) finantarea să fie asigurată din ajutoare bănesti
ori împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine sau de organisme
internationale, din fondul de contrapartidă constituit din contravaloarea în
lei a ajutoarelor primite de România sub formă de bunuri si de servicii si/sau
din contributia publică natională prevăzută la art. 1 lit. c) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate
României de către Comunitatea Europeană, precum si a fondurilor de cofinantare
aferente acestora, aprobată prin Legea nr.
22/2000, cu modificările ulterioare.
Art. 2. – Pentru livrările de bunuri si prestările de
servicii finantate din ajutoare bănesti sau din împrumuturi nerambursabile
acordate de organizatii nonprofit si de caritate din străinătate si din tară,
precum si din donatii ale persoanelor fizice, scutirea de taxă pe valoarea
adăugată, prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. l) din Codul
fiscal, se aplică dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:
a) să se realizeze obiectivele sau proiectele
nominalizate în hotărâri ale Guvernului ori prevăzute în acorduri, protocoale
si întelegeri încheiate cu organizatii nonprofit si de caritate din străinătate
si din tară, cu exceptia celor realizate din donatii ale persoanelor fizice;
b) obiectivele sau proiectele să fie destinate unor
scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a
sănătătii, de apărare a tării sau a sigurantei nationale, cultural, artistic,
educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de
protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectură;
c) finantarea să fie asigurată din ajutoare bănesti
sau din împrumuturi nerambursabile ale organizatiilor nonprofit si de caritate
din străinătate si din tară si/sau din donatii ale persoanelor fizice.
Art. 3. – (1) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată,
prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, poate fi realizată
prin următoarele modalităti:
a) prin restituirea taxei pe valoarea adăugată,
potrivit art. 149 alin. (9) din Codul
fiscal, către beneficiarii fondurilor nerambursabile care nu sunt plătitori
de taxă pe valoarea adăugată, conform procedurii prevăzute la art. 4;
b) prin facturarea fără taxa pe valoarea adăugată de
către furnizorii/prestatorii care participă la realizarea obiectivelor sau
proiectelor finantate din fondurile prevăzute la art. 1 si 2, denumiti în
continuare contractori, si de către furnizorii sau prestatorii acestora,
denumiti în continuare subcontractori, a bunurilor livrate si a
serviciilor prestate.
Facturarea fără taxa pe valoara adăugată se poate
efectua astfel:
1. pe baza unui
certificat de scutire de taxă pe valoarea adăugată, solicitat de către
beneficiarii fondurilor sau, după caz, de către agentia de implementare,
conform procedurii stabilite la art. 5, pentru contractorii si subcontractorii
înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România.
Contractorii/subcontractorii, persoane impozabile stabilite în străinătate,
astfel cum sunt definite la art. 151 alin. (2) din Codul
fiscal, pot fi mentionati în certificatul de scutire dacă si-au
desemnat un reprezentant fiscal în România, în caz contrar aplicându-se
prevederile pct. 2.
Facturarea se efectuează de către subcontractori către
contractori si de către contractori către beneficiarii fondurilor,
mentionându-se pe factură, atunci când este cazul, si agentia de implementare
prin care se face plata;
2. contractorii/subcontractorii, persoane impozabile
stabilite în străinătate, care desfăsoară în exclusivitate operatiuni scutite
cu drept de deducere în România si nu au optat pentru desemnarea unui
reprezentant fiscal în România, potrivit art. 151 alin. (4) din Codul
fiscal, vor factura direct fără taxa pe valoarea adăugată livrările de
bunuri si/sau prestările de servicii efectuate, fără a fi înscrisi în
certificatul de scutire. În astfel de situatii, în certificatul de scutire de
taxă pe valoarea adăugată vor fi înscrisi, după caz, numai
contractorii/subcontractorii înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea
adăugată în România;
3. pentru livrările de bunuri finantate atât din
fondurile nerambursabile prevăzute la art. 1 si 2, cât si din alte surse de
finantare pentru care nu se aplică scutirea de taxă pe valoarea adăugată cu drept
de deducere, contractorii/subcontractorii care sunt persoane impozabile
stabilite în străinătate au obligatia să îsi desemneze un reprezentant fiscal
în România, aplicându-se prevederile pct. 1;
c) scutirea de taxă pe valoarea adăugată, acordată
direct beneficiarilor în următoarele situatii:
1. pentru serviciile de natura celor prevăzute la art.
133 alin. (2) lit. c) din Codul
fiscal, prestate de către persoane impozabile stabilite în străinătate,
indiferent dacă acestea si-au desemnat sau nu si-au desemnat un reprezentant
fiscal în România, pentru care se aplică obligatoriu taxare inversă.
Beneficiarii vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată cu factura
emisă de către prestator si cu documente din care să rezulte că finantarea este
asigurată din fondurile nerambursabile prevăzute la art. 1 si 2. În situatia în
care persoane impozabile stabilite în străinătate realizează servicii de natura
celor prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul
fiscal, acestea pot să îsi desemneze un reprezentant fiscal în România,
conform art. 151 alin. (4) din Codul
fiscal. Pentru prestări de servicii de natura celor prevăzute la art. 133
alin. (2) lit. c) din Codul
fiscal, finantate atât din fondurile nerambursabile prevăzute la art. 1 si
2, cât si din alte surse de finantare pentru care nu se aplică scutirea de taxă
pe valoarea adăugată, beneficiarii sunt scutiti numai pentru partea finantată
din fondurile prevăzute la art. 1 si 2, iar pentru partea finantată din alte
surse de finantare se aplică prevederile art. 150 alin. (1) lit. b) din Codul
fiscal;
2. pentru serviciile pentru care se aplică taxare inversă întrucât persoana impozabilă stabilită în străinătate nu si-a desemnat un reprezentant fiscal în România, conform prevederilor art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Beneficiarii vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată cu factura emisă de către prestator, cu documente din care să rezulte că finantarea este asigurată din fondurile nerambursabile prevăzute la art. 1 si 2 si cu o declaratie pe propria răspundere a persoanei impozabile stabilite în străinătate că nu si-a desemnat un reprezentant fiscal în România. Dacă persoana impozabilă stabilită în străinătate si-a desemnat un reprezentant fiscal în România, nu se aplică taxare inversă pentru operatiunile prevăzute la art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, respectiv operatiunile trebuie derulate prin reprezentant fiscal, fiind aplicabile prevederile lit. b) pct. 1 în vederea scutirii de taxă pe valoarea adăugată;
3. dacă contractorul/subcontractorul, persoană
impozabilă stabilită în străinătate, nu si-a desemnat un reprezentant fiscal în
România pentru prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 133
alin. (2) lit. c) din Codul
fiscal, finantate atât din fondurile nerambursabile prevăzute la art. 1 si
2, cât si din alte surse de finantare pentru care nu se aplică scutirea de taxă
pe valoarea adăugată, beneficiarii sunt scutiti pentru partea finantată din
fondurile nerambursabile prevăzute la art. 1 si 2, iar pentru partea finantată
din alte surse se aplică prevederile art. 150 alin. (1) lit. b) din Codul
fiscal.
(2) Nu este obligatoriu ca notiunile contractor si
subcontractor să se regăsească ca atare în contractele încheiate pentru
realizarea obiectivelor sau proiectelor finantate din fondurile prevăzute la
art. 1 si 2. Agentiile de implementare definesc părtile implicate în aceste
operatiuni, respectiv beneficiari, contractori si subcontractori, în întelesul
prezentelor norme, în functie de cerintele fiecărei unităti finantatoare, în
documentatia ce însoteste cererea de eliberare a certificatului de scutire de
taxă pe valoarea adăugată. Dacă contractorii/subcontractorii sunt asocieri în
participatiune, inclusiv cele de tip consortium sau joint venture, se aplică
prevederile pct. 57 din titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
44/2004, cu modificările si completările ulterioare, respectiv:
a) dacă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor
este asigurată de o asociere în participatiune, inclusiv de tip consortium sau
joint venture, constituită exclusiv din persoane impozabile române, în sensul
taxei pe valoarea adăugată contractor/subcontractor este considerat a fi
asociatul activ care va fi înscris în certificatul de scutire de taxă pe
valoarea adăugată;
b) dacă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor
este asigurată de o asociere în participatiune, inclusiv de tip consortium sau
joint venture, constituită din persoane impozabile române si persoane
impozabile stabilite în străinătate sau exclusiv din persoane impozabile
stabilite în străinătate, se aplică următoarele reguli:
1. în situatia în care prin contractul de asociere se
prevede că asocierea nu este reprezentată fată de terti prin asociatul activ,
ci actionează în nume propriu în contul asociatilor, asocierea fiind
înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, aceasta este
contractor/subcontractor în sensul taxei pe valoarea adăugată si va fi înscrisă
în certificatul de scutire;
2. în situatia în care prin contractul de asociere se
prevede că asocierea este reprezentată fată de terti prin asociatul activ,
acesta este contractor/subcontractor în sensul taxei pe valoarea adăugată si,
dacă este o persoană impozabilă stabilită în România, înregistrată ca plătitor
de taxă pe valoarea adăugată, va fi înscris în certificatul de scutire de taxă
pe valoarea adăugată. Dacă asociatul activ desemnat prin contract este persoană
impozabilă stabilită în străinătate, acesta este contractor sau subcontractor
în sensul taxei pe valoarea adăugată si va aplica prevederile alin. (1) pentru
scutirea de taxă pe valoarea adăugată;
3. în situatia în care prin contractul de asociere se
prevede că fiecare asociat actionează în nume propriu si nu în numele
asocierii, fiecare membru din asociatie este considerat contractor sau, după
caz, subcontractor. În cazul asociatilor, persoane impozabile stabilite în
România, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, acestia vor fi
înscrisi în certificatul de scutire de taxă pe valoarea adăugată. În cazul
asociatilor, persoane impozabile stabilite în străinătate, în functie de natura
operatiunii si a fondurilor de finantare se aplică prevederile alin. (1) pentru
scutirea de taxă pe valoarea adăugată.
(3) Pentru operatiunile prevăzute la art. 2,
beneficiar al fondurilor, în sensul prezentelor norme, poate fi considerat,
după caz: entitatea care primeste fondurile respective si realizează
obiectivele/proiectele prevăzute la art. 2 sau unitatea care gestionează
fondurile respective si realizează finantarea obiectivelor/proiectelor pentru
unul sau mai multi beneficiari.
Art. 4. – (1) Restituirea taxei pe valoarea adăugată,
prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), se efectuează de organele fiscale
teritoriale la cererea beneficiarilor.
(2) Cererile de restituire a taxei pe valoarea
adăugată se depun la organul fiscal teritorial la care sunt înregistrati
titularii cererii, trimestrial, cel mai târziu până la finele lunii următoare
încheierii unui trimestru, si vor fi însotite numai de documente aferente
cumpărărilor efectuate în trimestrul pentru care se solicită restituirea taxei
pe valoarea adăugată. Nedepunerea în termen si necuprinderea tuturor
documentelor justificative atrag pierderea dreptului de restituire a taxei pe
valoarea adăugată.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în
cazuri temeinic justificate, la solicitarea beneficiarilor, ministrul
finantelor publice poate aproba repunerea în termen a cererii de restituire a
taxei pe valoarea adăugată, în situatia în care aceasta si/sau documentele
justificative nu au fost depuse în termenul prevăzut la alin. (2). Cererile de
repunere în termen trebuie depuse la organul fiscal teritorial împreună cu
documentele justificative, în termen de cel mult un an de la data expirării
termenului prevăzut la alin. (2). Organele fiscale teritoriale vor analiza dacă
sunt îndeplinite toate conditiile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea
adăugată, prevăzute de prezentele norme, si dacă există motive temeinic justificate
pentru solicitarea repunerii în termen. În urma analizei organele fiscale
teritoriale vor proceda astfel:
a) dacă sunt îndeplinite conditiile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată si consideră justificată solicitarea, vor întocmi o notă cu propunerea de repunere în termen, care va fi transmisă Directiei generale legislatie impozite indirecte din cadrul Ministerului Finantelor Publice, în vederea înaintării spre aprobare ministrului finantelor publice;
b) dacă nu consideră justificată solicitarea sau nu
sunt îndeplinite conditiile pentru aplicarea scutirii de taxă pe valoarea
adăugată, vor comunica solicitantilor motivele respingerii cererii de repunere
în termen.
(4) Documentatia necesară pentru restituirea taxei pe
valoarea adăugată trebuie să cuprindă:
a) cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată,
potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1;
b) copie de pe certificatul de înregistrare fiscală al
solicitantului;
c) facturi fiscale sau alte documente legal aprobate
din care să rezulte cuantumul taxei pe valoarea adăugată aferente achizitiilor
de bunuri si/sau servicii pentru care se solicită restituirea taxei pe valoarea
adăugată;
d) dovada plătii până la data solutionării cererii
pentru bunurile sau serviciile achizitionate pentru care se solicită
restituirea taxei pe valoarea adăugată (dispozitii de plată, dispozitii de
încasare, ordine de plată, cecuri, extrase de cont, chitante, bonuri fiscale
emise de aparate de marcat electronice fiscale sau alte documente de plată);
e) documente din care să rezulte modalitatea de
finantare, însotite de traducerea autorizată a acestora, după caz;
f) adresa din partea agentiei de implementare prin
care sunt definite părtile implicate în derularea operatiunilor, respectiv
beneficiari, contractori si subcontractori, în întelesul prezentelor norme,
după caz;
g) copii de pe documentele care atestă calitatea de
plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorilor de bunuri sau a
prestatorilor de servicii, contractori si/sau subcontractori.
(5) Restituirea taxei pe valoarea adăugată se
realizează conform prevederilor ordinului ministrului finantelor publice
privind aprobarea procedurii de solutionare a cererilor de restituire a taxei
pe valoarea adăugată în cazul operatiunilor scutite de taxa pe valoarea
adăugată, prevăzute de Codul fiscal.
Art. 5. – (1) Certificatul de scutire de taxă pe
valoarea adăugată, prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. b), al cărui model este
prezentat în anexa nr. 2, se eliberează la cererea beneficiarilor fondurilor,
indiferent dacă sunt sau nu înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea
adăugată, de către directia generală a finantelor publice judeteană sau a
municipiului Bucuresti, la care sunt înregistrati ca plătitori de impozite si
taxe, sau, după caz, de către Directia generală de administrare a marilor
contribuabili. În situatia în care există un contract si, respectiv, un
contractor pentru mai multi beneficiari, certificatul de scutire de taxă pe
valoarea adăugată se poate elibera agentiei de implementare, care este obligată
să înstiinteze în scris organele fiscale teritoriale la care sunt înregistrati
ca plătitori de impozite si taxe beneficiarii fondurilor asupra faptului că
pentru contractul în cauză certificatul de scutire nu va fi solicitat de
beneficiarii fondurilor.
(2) Beneficiarii fondurilor prevăzute la art. 1 si 2
sau, după caz, agentiile de implementare trebuie să prezinte următoarea
documentatie în vederea eliberării certificatului de scutire de taxă pe
valoarea adăugată:
a) cererea de eliberare a certificatului de scutire de
taxă pe valoarea adăugată;
b) copii de pe documentele care atestă calitatea de
plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorilor de bunuri sau a
prestatorilor de servicii, contractori ori subcontractori, după caz;
c) documente din care să rezulte modalitatea de
finantare, conform art. 1 si 2, însotite de traducerea autorizată a acestora,
după caz;
d) copie de pe contractele încheiate cu contractorii, însotite de traducerea autorizată, după caz, sau cel putin traducerea acordului de contract si a ofertei financiare, care poate fi numită si buget detaliat, lista de cantităti, lista de preturi sau programul plătilor;
e) copii de pe contractele încheiate de contractori cu
subcontractorii;
f) atunci când există o agentie de implementare,
aceasta trebuie să elibereze o adresă prin care sunt definite părtile implicate
în derularea operatiunilor, respectiv beneficiari, contractori si
subcontractori, în întelesul prezentelor norme, si în care se mentionează persoana
care solicită certificatul de scutire de taxă pe valoarea adăugată, respectiv
beneficiarul fondurilor sau agentia de implementare.
(3) Certificatul de scutire de taxă pe valoarea
adăugată eliberat este valabil pentru livrările de bunuri si prestările de
servicii efectuate de la data eliberării pe toată durata de realizare a
obiectivului/proiectului si, după caz, pentru facturi emise după finalizarea
obiectivelor/proiectelor, dacă se face dovada existentei sursei de finantare
din fondurile prevăzute la art. 1 si 2. În situatia în care, ulterior
eliberării certificatului de scutire de taxă pe valoarea adăugată, se schimbă
contractorii sau subcontractorii ori se suplimentează fondurile initiale sau se
încheie contracte noi cu contractori si subcontractori pentru realizarea
obiectivului sau proiectului, certificatul initial poate fi modificat sau
suplimentat, cu respectarea conditiilor prevăzute de prezentele norme,
mentionându-se data de la care modificarea/suplimentarea este valabilă.
(4) Furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de
servicii, contractori sau subcontractori, au obligatia să mentioneze pe factură
numărul si data certificatului în baza căruia facturează în regim de scutire.
Art. 6. – (1) Pentru operatiunile efectuate înainte de
eliberarea certificatului de scutire de taxă pe valoarea adăugată se aplică
prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) în cazul beneficiarilor care nu sunt
plătitori de taxă pe valoarea adăugată si prevederile alin. (2) în cazul
beneficiarilor înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.
(2) Beneficiarii înregistrati ca plătitori de taxă pe
valoarea adăugată, care nu au solicitat certificate de scutire de taxă pe
valoarea adăugată pentru contractori si subcontractori, au dreptul să deducă
taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor destinate realizării
obiectivelor si proiectelor finantate din fondurile prevăzute la art. 1 si 2.
Art. 7. – Directiile generale ale finantelor publice
judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si Directia generală de
administrare a marilor contribuabili au obligatia să tină evidenta
certificatelor de scutire de taxă pe valoarea adăugată, eliberate conform
prezentelor norme, într-un registru de evidentă numerotat si parafat, să
întocmească lunar lista cuprinzând contractorii si subcontractorii înscrisi în
certificatele de scutire de taxă pe valoarea adăugată eliberate în cursul lunii
expirate si să o transmită, până la data de 5 a lunii următoare, organelor
fiscale teritoriale la care acestia sunt înregistrati ca plătitori de impozite si
taxe.
Art. 8. – Cazurile în care aplicarea scutirii de taxă
pe valoarea adăugată pentru bunurile si serviciile finantate din fondurile
prevăzute la art. 1 si 2 nu se poate realiza în conditiile prevăzute de
prezentele norme vor fi solutionate de
către Comisia fiscală centrală.
Art. 9. – Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă
din prezentele norme.
*) Codul
de deontologie medicală veterinară, Regulamentul de organizare si functionare a
Colegiului Medicilor Veterinari si Statutul medicului veterinar se publică
ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 bis în afara
abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu
publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, sos. Panduri nr. 1.
*) Anexe