MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1150         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 19 decembrie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

380. – Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006

 

1.307 – Decret pentru promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizie nr. 574 din 3 noiembrie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. 1 si 2 si ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă

 

Decizie nr. 632 din 24 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă

 

Decizie nr. 634 din 24 noiembrie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 437 din Codul de procedură penală

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGEA

bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Obiectul prezentei legi îl constituie stabilirea volumului veniturilor si a structurii acestora pe capitole si subcapitole si al cheltuielilor pe destinatii, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj si creditele externe, pentru anul 2006.

Art. 2. – (1) Sinteza bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006, detaliată la venituri pe capitole si subcapitole, iar la cheltuieli, pe părti, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole si alineate, după caz, este prevăzută în anexa nr. 1/03.

(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 se stabileste la venituri în sumă de 19.637,7 milioane lei, la cheltuieli în sumă de 19.180,6 milioane lei, cu un excedent de 457,1 milioane lei, care reprezintă rezultatul financiar al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale, astfel cum este prevăzut la art. 12.

(3) Sinteza cheltuielilor bugetare pe anul 2006, pe surse de finantare, cu detalierea pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole si alineate, după caz, este prevăzută în anexa nr. 2/03.

(4) Sinteza fondurilor alocate pe surse si pe titluri de cheltuieli si anexele la aceasta sunt prevăzute în anexa nr. 3/03.

 

CAPITOLUL II

Structura veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat

 

Art. 3. – Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 sunt în sumă de 19.637,7 milioane lei si se prezintă astfel:

– milioane lei –

VENITURI – TOTAL

19.637,7

din care:

 

Venituri curente

19.284,0

din acestea:

 

Contributii de asigurări

19.134,7

din care:

 

– contributiile angajatorilor

13.479,6

– contributiile asiguratilor

5.655,1

Venituri nefiscale

149,3

Subventii

353,7

 

CAPITOLUL III

Regimul si destinatiile cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat

 

Art. 4. – Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006, în sumă de 19.180,6 milioane lei, în structură economică, se prezintă astfel:

 

– milioane lei –

CHELTUIELI – TOTAL

19.180,6

din care:

 

1. Cheltuieli curente

19.155,4

din acestea:

 

a) cheltuieli de personal

73,8

b) bunuri si servicii

270,7

c) dobânzi

42,4

d) transferuri între unităti ale administratiei publice

64,5

e) alte transferuri

12,4

f) asistentă socială

18.691,6

2. Cheltuieli de capital

21,2

3. Rambursări de credite

4,0

din acestea:

 

– rambursări de credite externe

4,0

 

Art. 5. – (1) Prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.

(2) Plata premiului anual aferent anului 2006 pentru personalul din institutiile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2007, începând cu luna ianuarie 2007.

(3) Din prevederile bugetare aprobate pentru anul 2006 institutiile publice prevăzute la alin. (2) asigură plata premiului anual aferent anului 2005.

Art. 6. – (1) Cheltuielile social-culturale care se finantează de la bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 se stabilesc în sumă de 19.180,6 milioane lei, din care: 73,8 milioane lei cheltuieli de personal, 270,7 milioane lei bunuri si servicii, 42,4 milioane lei dobânzi, 64,5 milioane lei transferuri între unităti ale administratiei publice, 12,4 milioane lei alte transferuri, 18.691,6 milioane lei asistentă socială, 21,2 milioane lei cheltuieli de capital si 4,0 milioane lei rambursări de credite.

(2) În anul 2006, din bugetul asigurărilor sociale de stat se va suporta diferenta dintre valoarea biletului de tratament balnear sau de odihnă si contributia beneficiarilor de astfel de bilete, pentru un număr de până la 445.000 de locuri, din care 380.000 de locuri la tratament balnear si 65.000 de locuri la odihnă.

(3) Din numărul total de 380.000 locuri la tratament balnear se poate utiliza în cadrul sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale un număr de până la 6.000 de locuri.

(4) În anul 2006 se pot acorda gratuit 40.000 de bilete, conform reglementărilor în vigoare, persoanelor ale căror drepturi sunt stabilite prin:

a) Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R., cu modificările si completările ulterioare;

b) Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

c) Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare;

d) Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările si completările ulterioare;

e) art. 20 alin. (1) lit. b) si art. 109 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare;

f) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările si completările ulterioare.

(5) Tarifele pentru serviciile acordate beneficiarilor biletelor de tratament de către unitătile de tratament aflate în proprietatea Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, la propunerea presedintelui Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, neputând depăsi tarifele din unitătile similare cu care s-au încheiat contracte de prestări de servicii.

(6) În cursul unui an calendaristic se poate elibera un singur bilet de tratament balnear sau de odihnă aceluiasi beneficiar.

(7) Biletele de tratament balnear se distribuie asiguratilor sistemului public de pensii, sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale si pensionarilor de către casele teritoriale de pensii.

(8) Biletele de odihnă finantate din bugetul asigurărilor sociale de stat sunt destinate salariatilor din institutiile publice, asigurati în sistemul public de pensii, iar contravaloarea acestor bilete, după deducerea sumelor încasate de la beneficiari, se recuperează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, de la capitolul “Asigurări si asistentă socială“, titlul “Transferuri între unităti ale administratiei publice“, din prevederile bugetului pe anul 2007.

(9) Contravaloarea biletelor de odihnă este decontată de Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu prestatorii de servicii.

(10) Criteriile, modul de distribuire si contributia individuală sunt cele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 494/2001 pentru aprobarea Normelor si criteriilor pe baza cărora se acordă bilete de odihnă prin sistemul organizat si administrat de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(11) Biletele de odihnă si de tratament balnear, acordate în conditiile prezentului articol, pot fi atribuite si membrilor de familie, sot sau sotie, după caz, si copii minori care urmează cursurile de zi ale unei institutii de învătământ preuniversitar, acreditată conform legii, dacă însotesc titularii de drept.

(12) Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei poate stabili împreună cu Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor si Serviciul Român de Informatii numărul de bilete ce pot fi eliberate pensionarilor militari, contributia plătită de acestia fiind stabilită în mod similar cu cea pentru pensionarii de asigurări sociale de stat, iar diferenta fiind suportată din bugetele respectivilor ordonatori principali de credite.

Art. 7. – Cheltuielile social-culturale, pe capitole de cheltuieli, sunt în sumă de 19.077,1 milioane lei pentru asigurări si asistentă socială si 103,5 milioane lei pentru asigurări si asistentă socială pentru accidente de muncă si boli profesionale.

Art. 8. – Taxele postale percepute de Compania Natională iPosta Română“ – S.A. pentru prestatiile privind plata la domiciliul beneficiarilor a drepturilor de asigurări sociale de stat si a celor de asigurări pentru somaj în anul 2006 sunt stabilite în sumă de 245,3 milioane lei, din care:

230,3 milioane lei pentru asigurări sociale de stat si 15,0 milioane lei pentru asigurări pentru somaj.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii referitoare la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale

 

Art. 9. – Veniturile si cheltuielile sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale pe anul 2006 sunt prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2006.

Art. 10. – Veniturile sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale pe anul 2006 sunt în sumă de 560,6 milioane lei, din care: contributii de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale 510,6 milioane lei si alte venituri pentru asigurările de accidente de muncă si boli profesionale 50 milioane lei.

Art. 11. – (1) Cheltuielile sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale pe anul 2006 se stabilesc în sumă de 103,5 milioane lei, din care: 3,2 milioane lei cheltuieli de personal, 4,3 milioane lei bunuri si servicii, 1,6 milioane lei transferuri între unităti ale administratiei publice, 12,4 milioane lei alte transferuri, 78,2 milioane lei asistentă socială si 3,8 milioane lei cheltuieli de capital.

(2) Cheltuielile pentru indemnizatii, ajutoare si alte prestatii sociale pentru accidente de muncă si boli profesionale se stabilesc în sumă de 92,2 milioane lei.

(3) Cheltuielile pentru functionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale se stabilesc în sumă de 11,3 milioane lei.

(4) În anul 2006, pentru realizarea activitătii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale, unele atributii ale Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale se realizează cu personal al Inspectiei Muncii, în limita unui număr de până la 300 de posturi care vor fi finantate din bugetul Inspectiei Muncii.

Art. 12. – Excedentul sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale se stabileste în sumă de 457,1 milioane lei.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii referitoare la bugetul asigurărilor pentru somaj

 

Art. 13. – (1) Sinteza veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru somaj pe anul 2006, detaliată la venituri pe capitole si subcapitole, iar la cheltuieli, pe părti, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole si alineate, după caz, este prevăzută în anexa nr. 1/04.

(2) Sinteza cheltuielilor bugetare pe anul 2006, pe surse de finantare, cu detalierea pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole si alineate, după caz, este prevăzută în anexa nr. 2/04.

(3) Sinteza fondurilor alocate pe surse si pe titluri de cheltuieli si anexele la aceasta sunt prevăzute în anexa nr. 3/04.

(4) Pentru centrele de pregătire si perfectionare profesională din cadrul fundatiilor româno-germane din Arad, Sibiu si Timisoara, stabilite prin Protocolul românogerman, semnat la Bonn la 20 ianuarie 1992, în bugetul asigurărilor pentru somaj, la capitolul “Învătământ“ este cuprinsă si suma de 0,7 milioane lei, reprezentând contributia părtii române la finantarea activitătilor fundatiilor respective, potrivit Întelegerii dintre Guvernul României si Guvernul Germaniei cu privire la continuarea proiectului “Promovarea calificării profesionale“.

(5) Suma totală care poate fi utilizată pentru acordarea de credite, conform prevederilor art. 87 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării fortei de muncă, cu modificările si completările ulterioare, este de 50,0 milioane lei.

(6) Cuantumul maxim al creditului ce poate fi acordat în anul 2006 unui beneficiar de credite din suma prevăzută la alin. (5) este de 1,0 milioane lei.

Art. 14. – Prevederile art. 5 se aplică si bugetului asigurărilor pentru somaj.

 

CAPITOLUL VI

Responsabilităti în aplicarea legii

 

Art. 15. – (1) În bugetul asigurărilor sociale de stat si în bugetul asigurărilor pentru somaj sunt prevăzute, după caz, si sumele reprezentând contributia Guvernului României la realizarea programelor si proiectelor cu finantare internatională.

(2) Ordonatorul principal de credite are obligatia ca, în cadrul creditelor bugetare aprobate pe anul 2006, să asigure integral si cu prioritate fondurile necesare reprezentând componenta locală aferentă derulării programelor si proiectelor cu finantare internatională, precum si cele necesare finantării angajamentelor asumate prin documentele de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană.

(3) Se interzice ordonatorului principal de credite să efectueze virări de credite bugetare de la titlul “Transferuri între unităti ale administratiei publice“ la celelalte titluri ale aceluiasi capitol sau la alte capitole bugetare, precum si între alineatele acestui titlu de cheltuieli.

(4) Sumele reprezentând contributia Guvernului la realizarea obiectivelor de investitii cu finantare externă de la titlul “Cheltuieli de capital“ nu pot fi redistribuite la alte obiective de investitii.

Art. 16. – (1) Sumele destinate plătii cotizatiilor si contributiilor la organisme internationale, aprobate potrivit prevederilor legale, inclusiv plătii eventualelor comisioane bancare percepute de băncile străine corespondente ale institutiilor de credit autorizate de Banca Natională a României pentru efectuarea transferurilor valutare aferente, sunt prevăzute în bugetul asigurărilor pentru somaj la titlul “Alte transferuri“.

(2) În vederea asigurării plătii la scadentă a cotizatiilor si contributiilor la organisme internationale, precum si a rambursărilor de credite externe, a plătilor de dobânzi si a comisioanelor aferente acestora, ordonatorul principal de credite poate efectua virări de credite bugetare de la celelalte titluri de cheltuieli din cadrul aceluiasi capitol sau de la alte capitole, după caz, în cursul întregului an.

(3) Se interzice ordonatorului principal de credite să efectueze virări de credite bugetare de la titlul “Rambursări de credite“ la celelalte titluri de cheltuieli din cadrul aceluiasi capitol sau la alte capitole bugetare.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii finale

 

Art. 17. – În bugetele institutiilor publice, finantate din bugetul asigurărilor sociale de stat si din bugetul asigurărilor pentru somaj, indiferent de subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinatie.

Art. 18. – Cuantumul fix al indemnizatiei pentru însotitor, în cazul pensionarilor de invaliditate încadrati în gradul 1 de invaliditate, drept ce se acordă potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se stabileste în anul 2006 la nivelul salariului de bază minim brut pe tară.

Art. 19. – (1) Valoarea punctului de pensie, stabilită potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, pentru anul 2006, este de 323,1 lei si se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2006.

(2) Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 este de 1.077 lei.

Art. 20. – Cuantumul ajutorului de deces se stabileste, în conditiile legii, în cazul:

a) asiguratului sau pensionarului, la 1.077 lei;

b) unui membru de familie al asiguratului sau pensionarului, la 538 lei.

Art. 21. – (1) În baza art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, pentru anul 2006 cotele de contributie de asigurări sociale se stabilesc după cum urmează:

a) pentru conditii normale de muncă 30%;

b) pentru conditii deosebite de muncă 35%;

c) pentru conditii speciale de muncă 40%.

(2) Cota contributiei individuale de asigurări sociale, datorată potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, este de 9,5%, indiferent de conditiile de muncă.

Art. 22. – În baza art. 29 din Legea nr. 76/2002, cu modificările si completările ulterioare, pentru anul 2006 se stabilesc următoarele cote ale contributiilor:

a) contributia datorată de angajatori conform art. 26 din lege este de 2,5%;

b) contributia individuală datorată conform art. 27 din lege este de 1%;

c) contributia datorată conform art. 28 din lege de persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru somaj este de 3,5%.

Art. 23. – Sunt interzise virările de credite bugetare între capitolele de cheltuieli aprobate pentru sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si cele pentru sistemul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale.

Art. 24. – (1) Prevederile de cheltuieli aprobate pentru prestatii de asigurări sociale si asigurări pentru somaj care se realizează potrivit dispozitiilor legale, direct de către angajator, prin deducerea acestora din contributiile datorate, se pot depăsi, modificându-se corespunzător prevederile bugetare atât la venituri, cât si la cheltuieli, cu mentinerea echilibrului aprobat.

(2) Ordonatorul principal de credite este abilitat să efectueze modificările prevăzute la alin. (1) si este obligat să raporteze Ministerului Finantelor Publice aceste modificări atât distinct, cât si prin evidentierea în situatiile financiare trimestriale, respectiv anuale.

Art. 25. – Anexele nr. 1/03 – 3/03 si 1/04 – 3/04*) fac parte integrantă din prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

DAN RADU RUSANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GEORGE SABIN CUTAS

 

Bucuresti, 15 decembrie 2005.

Nr. 380.

 

*) Anexe

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 14 decembrie 2005.

Nr. 1.307.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 574

din 3 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. 1 si 2 si ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. 1 si 2 si ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 1.355/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.355/2004, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. 1 si 2 si art. 1081 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu într-o cauză civilă în cadrul căreia instanta a dispus, prin încheiere, amendarea acesteia pentru introducerea cu rea-credintă a unei cereri de recuzare a judecătorilor învestiti cu solutionarea recursului pe care l-a declarat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine că art. 108 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă este “neconstitutional, confuz si eliptic“, deoarece nu pune conditia “de a nu formula cerere de recuzare, mai mult, nu arată care sunt conditiile să existe rea-credintă ori bună-credintă“, iar art. 1081 din acelasi cod este neconstitutional, întrucât fixează limitele amenzilor fără a arăta modalitatea de stabilire a cuantumului acestora, lăsând loc abuzurilor.

Se mai sustine că textele de lege criticate au fost introduse în Codul de procedură civilă printr-o ordonantă de urgentă a Guvernului, act normativ prin care nu se poate legifera în domeniul legii organice.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, prin aplicarea dispozitiilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă s-a avut în vedere valorificarea drepturilor deduse judecătii de către părti, într-un termen rezonabil, în raport de dispozitiile art. 129 alin. 1 si art. 723 din Codul de procedură civilă, în vederea preîntâmpinării tergiversării cauzei.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 108 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea privesc protejarea drepturilor procesuale ale părtilor ce trebuie exercitate cu bună-credintă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, critica autorului exceptiei priveste în principal modalitatea de stabilire a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată conform art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, pentru formularea cu reacredin tă a unei cereri de recuzare. Asa fiind, sustinerile acestuia nu reprezintă veritabile critici de neconstitutionalitate, ci privesc aspecte ce tin de modul de interpretare si aplicare a prevederilor legale criticate, mai mult decât atât, nu se invocă încălcarea nici unui text din Constitutie.

Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997, Curtea Constitutională a statuat că aspectele privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale părtilor, precum si modul de interpretare si aplicare a legii, sunt de competenta instantelor de judecată.

Reglementarea procedurii de judecată în ansamblul său, inclusiv regimul nulitătilor si al amenzilor judiciare, este în acord cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, fără a aduce atingere celorlalte principii din Legea fundamentală.

Dispozitiile art. 1081 din Codul de procedură civilă trebuie privite în contextul reglementării unitare a amenzilor judiciare, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, fiind adoptate în scopul sporirii eficientei măsurilor luate pentru asigurarea ordinii si solemnitătii sedintei de judecată, pentru desfăsurarea normală a judecătii sau a executării silite.

Astfel, pe lângă temeiul constitutional al normelor în discutie se remarcă locul si rolul lor în cadrul unui sistem unitar de aplicare a amenzilor judiciare si de stabilire a despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor cauzate prin nerespectarea îndatoririlor procesuale prevăzute de lege sau stabilite de instantă. Aplicarea concretă a sanctiunilor în discutie, pe lângă functia represivă îndeplinită, este destinată să prevină săvârsirea de abateri procesuale.

Atributia de a aplica amenzi revine oricărei instante în cadrul procedurii prevăzute pentru desfăsurarea procesului civil, cu posibilitatea celui interesat de a introduce cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a dispus amenda.

Nu pot fi primite nici sustinerile autorului exceptiei potrivit cărora Codul de procedură civilă nu poate fi modificat prin ordonantă de urgentă. Domeniul legilor organice este stabilit prin art. 73 din Constitutie, iar enumerarea continută în acest articol a categoriilor de materii ce intră în sfera de reglementare a legilor organice este limitativă. Or, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală prevede că procedura de judecată si competenta instantelor judecătoresti se stabilesc prin lege, în sensul de lege ordinară, iar nu lege organică.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici unui principiu constitutional.

Pe de altă parte, “din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate, se constată că, potrivit competentei sale, asa cum este prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta nu se poate pronunta decât asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea completa sau modifica prevederea legală supusă controlului. În acest sens, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 241 din 10 mai 2005.“

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozitiile art. 108 alin. 1 si 2, precum si ale art. 1081 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare.

Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozitiile art. 108 alin. 1 si 2 si ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, asupra cărora urmează a se pronunta prin prezenta decizie.

Prin art. I pct. 18 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, partea introductivă a art. 1081 din Codul de procedură civilă a fost modificată, păstrându-se însă solutia legislativă anterioară. Prin urmare, textele de lege criticate au următorul continut:

– Art. 108 alin. 1 si 2: “Nulitătile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii. Celelalte nulităti se declară numai după cererea părtii care are interes să le invoce.“

– Art. 1081: “Dacă legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona următoarele fapte săvârsite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei: […]

b) formularea, cu rea-credintă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, fără a preciza însă care sunt textele din Legea fundamentală încălcate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate, întrucât autorul exceptiei critică prevederile art. 108 alin. 1 si 2 si ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, fără însă a indica textul sau principiul constitutional pretins a fi încălcat.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate.“

Ca atare, exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este motivată si, în consecintă, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. 1 si 2 si ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 1.355/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 632

din 24 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Radu“ – S.R.L. în Dosarul nr. 1.077/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 315/2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.077/2005, Curtea de Apel Iasi – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Radu“ – S.R.L. din Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că sintagma “sub sanctiunea nulitătii“ cuprinsă în art. 3021 din Codul de procedură civilă, referitoare la lipsa elementelor pe care trebuie să le contină cererea de recurs, în special cerinta semnării recursului, este neconstitutională în măsura în care permite instantelor să constate nulitatea recursului, fără a verifica incidenta în cauză a dispozitiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv fără a se da posibilitatea recurentului să acopere eventualele lipsuri în temeiul art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din acelasi cod, până la prima zi de înfătisare, si fără a se pune în discutia părtilor existenta sau inexistenta vătămării. Toate acestea constituie temeiuri pentru a se aprecia că textul de lege criticat aduce atingere dreptului de exercitare a căilor de atac si liberului acces la justitie.

Curtea de Apel Iasi – Sectia civilă arată că, prin introducerea art. 3021 în Codul de procedură civilă, legiuitorul a avut în vedere situatia concretă a conditiilor de formă a recursului, cale extraordinară de atac, prevăzând în mod expres sanctiunea ce trebuie aplicată în cazul neîndeplinirii acestor cerinte. Dacă legiuitorul ar fi înteles că vreuna dintre conditii ar putea fi complinită la fel ca în cazul cererii initiale sau a cererii de apel, ar fi dispus în mod expres, fără a mai introduce acest nou articol. Or, din formularea art. 3021 rezultă că intentia acestuia a fost să sanctioneze partea care nu a îndeplinit corect cerintele legale. Prin urmare, lipsa semnăturii si aplicării sigiliului de către societatea recurentă impune instantei judecătoresti invocarea din oficiu a exceptiei de nulitate a recursului, în temeiul art. 3021 din Codul de procedură civilă, care este conform prevederilor constitutionale ale art. 21 si 129.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul consideră că, din dispozitiile legale criticate, menite să sublinieze caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, nu rezultă că sanctiunea nulitătii operează automat, fără a da posibilitatea părtilor de a complini lipsa semnăturii. Dimpotrivă, dând expresie principiului liberului acces la justitie, prevederile art. 316, coroborate cu cele ale art. 287 alin. 2 si ale art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă, dau  recurentului posibilitatea de a îndeplini cerinta semnăturii în tot cursul judecătii. În sustinerea constitutionalitătii textului de lege criticat se invocă si Decizia nr. 315/2005, prin care Curtea Constitutională a statuat deja conformitatea art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă cu dispozitiile Legii fundamentale.

Avocatul Poporului arată că, în reglementarea exercitării dreptului de acces liber la justitie, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite conditii de formă, tinând de natura si de exigentele administrării justitiei, fără însă ca aceste conditionări să aducă atingere substantei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Astfel, coroborarea normei criticate cu dispozitiile art. 287 si 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea semnăturii până la prima zi de înfătisare, se impune concluzia că textul de lege criticat nu contravine normelor constitutionale de referintă, respectiv art. 21 si 129.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul continut: “Cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitătii, următoarele mentiuni: […] semnătura.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în:

– Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“;

– Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra criticii având ca obiect dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, instanta constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 315/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, respingând exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Cu acel prilej Curtea a învederat că, dincolo de semnificatia esentială a conditiilor de formă a cererii pentru buna administrare a justitiei în faza de atac a recursului, “coroborarea reglementării criticate cu dispozitiile art. 287 si cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfătisare, în cererea de apel si, prin extindere, si în aceea de recurs, se impune concluzia că dispozitiile legale deduse controlului nu contravin normelor constitutionale de referintă“. Asa fiind, critica privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Radu“ – S.R.L. în Dosarul nr. 1.077/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr . 634

din 24 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 437 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Marieta Safta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 437 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ismail Kaplan în Dosarul nr. 2.751/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia I penală.

La apelul nominal răspunde, pentru Ismail Kaplan, avocat Constantin Popescu.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia asa cum a fost formulată. Se sustine că dispozitiile legale criticate, care nu permit revocarea măsurii expulzării, reglementată de art. 117 din Codul penal, încalcă dreptul la liberă circulatie, garantat de Constitutie si de tratatele internationale, întrucât determină ca această măsură să aibă “caracter vesnic“, neputând fi modificată, revocată, înlocuită sau desfiintată. Chiar dacă art. 53 din Constitutie prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi, în cauză nu subzistă nici una dintre situatiile la care face referire textul constitutional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii, în principal, de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în realitate, autorul acesteia solicită completarea normei criticate, ceea ce nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale. În subsidiar, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că persoana vizată de măsura expulzării poate exercita împotriva acesteia căile de atac reglementate de lege, astfel încât nu se poate retine sustinerea autorului exceptiei în sensul că această măsură nu poate fi modificată sau înlăturată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.751/2005, Tribunalul Bucuresti–Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 437 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ismail Kaplan în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că “art. 437 din Codul de procedură penală încalcă normele imperative ale Constitutiei si ale legislatiei internationale, aplicând o măsură de sigurantă ce nu mai poate fi modificată, revocată, înlocuită si chiar desfiintată în orice mod după punerea acesteia în executare.“ Se arată că actuala redactare a dispozitiilor art. 437 din Codul de procedură penală conduce la concluzia că, după aplicarea măsurii de sigurantă a expulzării, aceasta “are caracter vesnic, în conditiile în care nici o pedeapsă nu este vesnică cu exceptia pedepsei cu moartea, abolită de actuala Constitutie“. Ca urmare, se solicită Curtii Constitutionale “să dispună posibilitatea revocării si a acestei măsuri de sigurantă, stabilind totodată si o limită de aplicabilitate si valabilitate a unei astfel de măsuri de sigurantă, anulând vesnicia acestei măsuri.“

Tribunalul Bucuresti – Sectia I penală consideră că textul de lege criticat este constitutional, întrucât scopul măsurii de sigurantă este înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii faptelor prevăzute de legea penală, iar prevederile art. 53 din Legea fundamentală permit restrângerea prin lege a exercitiului unor drepturi sau a unor libertăti dacă aceasta este necesară pentru apărarea securitătii si ordinii publice. Se arată, totodată, că nu se poate vorbi de o inegalitate a cetătenilor în fata legii, câtă vreme măsura expulzării se poate dispune numai fată de cetătenii români sau fată de persoanele fără cetătnie care nu domiciliază în România. În concluzie, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că art. 437 din Codul de procedură penală nu contravine principiului egalitătii în drepturi, întrucât nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 4 din Constitutie, si, de asemenea, acesta nu încalcă prevederile art. 11, 25 si 53 din Legea fundamentală. Se mai arată că, până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus măsura expulzării, aceasta poate fi contestată în cadrul căilor comune de atac.

În concluzie, Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile art. 11 din Constitutie, si nici pe cele ale Protocolului nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si, de asemenea, nu aduc atingere egalitătii în drepturi, câtă vreme se aplică fără nici o discriminare tuturor persoanelor aflate în situatie identică. Cât priveste pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Constitutie, se arată că aceasta nu poate fi retinută, întrucât libera circulatie nu este absolută, aceasta trebuind să se desfăsoare cu îndeplinirea si respectarea unor conditii prevăzute de lege. De asemenea, art. 437 din Codul de procedură este – în opinia Avocatului Poporului – în deplină concordantă cu prevederile art. 53 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 437 din Codul de procedură penală, potrivit cărora:

“Persoana cu privire la care s-a luat una din măsurile prevăzute în art. 113–116 din Codul penal poate cere instantei în a cărei circumscriptie locuieste, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat. Revocarea poate fi cerută si de procuror. Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei cu privire la care este luată măsura, ascultându-se si concluziile apărătorului si procurorului.

Dacă cel internat nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.“

Prevederile constitutionale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, în art. 16, privind egalitatea în drepturi, în art. 25, referitoare la libera circulatie, si în art. 53, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Se invocă, de asemenea, încălcarea Protocolului nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care recunoaste anumite drepturi si libertăti, altele decât acelea care figurează în conventie si în primul Protocol aditional la conventie, cu privire la care se arată că “garantează un regim echitabil si nediscriminator în ceea ce priveste expulzarea“.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozitiile art. 437 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea revocării măsurilor “prevăzute de art. 113–116 din Codul penal“, la cererea persoanei cu privire la care s-a luat una dintre aceste măsuri, sau a procurorului, fiind adoptate de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora “competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Autorul exceptiei, fată de care s-a luat o altă măsură de sigurantă decât cele la care face referire art. 437 din Codul de procedură penală, este nemultumit de actuala redactare a acestui text de lege, pe care îl consideră neconstitutional, iar, prin criticile formulate, solicită extinderea dispozitiilor art. 437 din Codul de procedură penală si la alte situatii neprevăzute în text, în sensul adăugării în cuprinsul acestuia si a posibilitătii condamnatului de a obtine revocarea măsurii de sigurantă a expulzării, prevăzută de art. 117 din Codul penal. În acest sens, se solicită expres Curtii “să dispună posibilitatea revocării si a acestei măsuri de sigurantă“. Or, asa după cum Curtea Constitutională a retinut în mod constant, acceptarea acestor critici ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constitutie, potrivit căruia “Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării“, fiind în contradictie si cu dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 437 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ismail Kaplan în Dosarul nr. 2.751/2005 al Tribunalului Bucuresti–Sectia I penală. Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta