MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1156         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 20 decembrie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

361. – Lege pentru aderarea României la Conventia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961

 

Conventie privind reducerea cazurilor de apatridie

 

1.278. – Decret privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Conventia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 606 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, precum si a ordonantei în integralitate

 

Decizia nr. 622 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.100. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind aprobarea Reglementării tehnice “Normativ pentru întretinerea si repararea străzilor“, indicativ NE 033-05

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

40. – Circulară privind modul de desfăsurare a compensării multilaterale a plătilor fără numerar pe suport hârtie efectuate cu instrumente de plată de debit în perioada 22–30 decembrie 2005

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aderarea României la Conventia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se aderă la Conventia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 13 decembrie 2005.

Nr. 361.

 

CONVENTIE

privind reducerea cazurilor de apatridie*)

 


*) Traducere.

 

Adoptată la 30 august 1961 de conferinta plenipotentiarilor care s-au întâlnit în 1959 si s-au reîntâlnit în 1961, în conformitate cu Rezolutia Adunării Generale a Natiunilor Unite 896(IX) din 4 decembrie 1954.

Intrată în vigoare la 13 decembrie 1975, conform art. 18.

Statele contractante,

actionând în conformitate cu Rezolutia 896(IX), adoptată de Adunarea Generală a Natiunilor Unite din 4 decembrie 1954,

considerând că este de dorit să se reducă starea de apatridie printr-un acord international,

au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

1. Orice stat contractant va acorda cetătenia sa unei persoane născute pe teritoriul său, care, altfel, ar fi apatridă. Cetătenia se va acorda:

a) la nastere, de drept; sau

b) în baza unei cereri formulate în modalitătile prevăzute de legislatia internă, către autoritatea competentă, de către cel interesat sau în numele său. Sub rezerva dispozitiilor alin. 2 al prezentului articol, nici o astfel de cerere nu poate fi respinsă. Statul contractant a cărui legislatie prevede acordarea cetăteniei sale la cerere poate, de asemenea, să acorde cetătenia, de drept, la vârsta si în conditiile fixate prin legislatia sa.

2. Statul contractant poate să acorde cetătenia sa, conform lit. b) a alin. 1 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre următoarele conditii:

a) cererea să fie formulată într-o perioadă determinată de statul contractant, începând cel mai târziu de la vârsta de 18 ani si neputând să se termine mai devreme de 21 de ani, astfel încât cel interesat să poată totusi dispune de cel putin un an pentru formularea cererii sale personale, fără să trebuiască să obtină o autorizare legală pentru a o formula;

b) persoana interesată să aibă resedinta obisnuită pe teritoriul statului contractant, fără totusi ca durata de resedintă fixată de statul contractant să depăsească 5 ani imediat înainte de depunerea cererii sau 10 ani în total;

c) persoana interesată să nu fi fost condamnată pentru o infractiune împotriva securitătii nationale sau să nu fi fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru o durată de cel putin 5 ani pentru o infractiune;

d) persoana interesată să nu fi dobândit la nastere sau ulterior o cetătenie.

3. Cu respectarea dispozitiilor alin. 1 lit. b) si ale alin. 2 ale prezentului articol, copilul născut prin căsătorie pe teritoriul statului contractant, a cărui mamă are cetătenia acestui stat, va dobândi la nastere această cetătenie, altfel ar fi apatrid.

4. Orice stat contractant va acorda cetătenia sa persoanei care, altfel, ar fi apatridă si care este incapabilă să dobândească cetătenia statului contractant pe al cărui teritoriu s-a născut, întrucât a depăsit vârsta pentru formularea cererii sau nu a îndeplinit conditia resedintei, dacă cetătenia unuia dintre părintii săi, la data nasterii persoanei respective, era aceea a statului contractant mentionat. Dacă părintii săi nu au avut aceeasi cetătenie la data nasterii sale, problema dacă cetătenia persoanei respective ar trebui să fie cea a tatălui sau cea a mamei va fi solutionată de legislatia natională a statului contractant respectiv. Dacă se introduce o cerere pentru cetătenia respectivă, cererea se va face către autoritatea competentă de către persoana interesată sau în numele său, conform modalitătilor prevăzute de legislatia natională. Sub rezerva dispozitiilor alin. 5 al prezentului articol, o astfel de cerere nu poate fi respinsă.

5. Statul contractant poate acorda cetătenia sa conform dispozitiilor alin. 4 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre următoarele conditii:

a) cererea să fie formulată mai înainte ca persoana interesată să împlinească vârsta stabilită de statul contractant, aceasta neputând fi mai mică de 23 de ani;

b) persoana interesată să fi avut resedinta obisnuită pe teritoriul statului contractant pe o perioadă stabilită de statul respectiv, care precedă imediat formularea cererii si care nu poate depăsi 3 ani;

c) persoana interesată să nu fi dobândit la nastere sau ulterior o altă cetătenie.

 

ARTICOLUL 2

 

Copilul găsit pe teritoriul unui stat contractant, în absenta unei probe contrare, va fi considerat ca fiind născut pe acel teritoriu din părinti posedând cetătenia acelui stat.

 

ARTICOLUL 3

 

În scopul determinării obligatiilor statelor contractante în cadrul prezentei conventii, nasterea la bordul unei nave sau al unui avion va fi prezumată ca având loc pe teritoriul statului sub al cărui pavilion navighează nava sau pe teritoriul statului în care este înregistrat avionul, după caz.

 

ARTICOLUL 4

 

1. Orice stat contractant va acorda cetătenia sa unei persoane care nu s-a născut pe teritoriul unui stat contractant si care, altfel, ar fi considerată apatridă, dacă la data nasterii persoanei respective tatăl sau mama avea cetătenia primului stat. Dacă părintii nu aveau aceeasi cetătenie la data nasterii persoanei, problema dacă cetătenia acesteia va fi a tatălui sau a mamei sale va fi solutionată de legislatia natională a statului contractant. Cetătenia atribuită conform dispozitiilor acestui alineat se va acorda:

a) la nastere, de drept; sau

b) în baza unei cereri formulate în modalitătile prevăzute de legislatia internă, către autoritatea competentă, de către cel interesat sau în numele său. Sub rezerva dispozitiilor alin. 2 al prezentului articol, nici o astfel de cerere nu poate fi respinsă.

2. Statul contractant poate să acorde cetătenia sa, conform dispozitiilor alin. 1 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre următoarele conditii:

a) cererea să fie formulată mai înainte ca persoana interesată să împlinească vârsta stabilită de statul contractant, aceasta neputând fi mai mică de 23 de ani;

b) persoana interesată să fi avut resedinta obisnuită pe teritoriul statului contractant pe o perioadă stabilită de statul respectiv, care precedă imediat formularea cererii si care nu poate depăsi 3 ani;

c) persoana interesată să nu fi dobândit la nastere sau ulterior o altă cetătenie.

 

ARTICOLUL 5

 

1. Dacă legislatia unui stat contractant prevede pierderea cetăteniei ca o consecintă a unei schimbări a statutului persoanei, cum este căsătoria, desfacerea căsătoriei, stabilirea paternitătii, recunoasterea ori adoptia, această pierdere trebuie să fie subordonată posesiei sau dobândirii altei cetătenii.

2. Dacă, în conformitate cu legislatia unui stat contractant, un copil născut în afara căsătoriei pierde cetătenia acelui stat ca o consecintă a recunoasterii filiatiei, i se va oferi posibilitatea de a redobândi această cetătenie printr-o cerere scrisă către autoritatea competentă, cererea neputând fi supusă unor conditii mai severe decât cele prevăzute în alin. 2 al art. 1.

 

ARTICOLUL 6

 

Dacă legislatia unui stat contractant prevede că pierderea cetăteniei sale sau privarea de cetătenie a unei persoane antrenează pierderea acestei cetătenii pentru sotul ori copiii săi, pierderea cetăteniei va fi subordonată posesiei sau dobândirii de către acestia din urmă a unei alte cetătenii.

 

ARTICOLUL 7

 

1. a) Dacă legislatia unui stat contractant prevede pierderea sau renuntarea la cetătenie, renuntarea nu va avea drept consecintă pierderea cetăteniei decât dacă persoana respectivă posedă ori dobândeste altă cetătenie.

b) Dispozitiile lit. a) a prezentului alineat nu se vor aplica atunci când aplicarea acestora nu este în concordantă cu principiile enuntate în art. 13 si 14 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, aprobată la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Natiunilor Unite.

2. O persoană având cetătenia unui stat contractant si care solicită naturalizarea într-o tară străină nu îsi va pierde cetătenia decât dacă dobândeste sau i s-a dat asigurarea dobândirii cetăteniei statului străin.

3. Sub rezerva dispozitiilor alin. 4 si 5 ale prezentului articol, un cetătean al unui stat contractant nu va pierde cetătenia, astfel încât să devină apatrid, în cazul în care Osi părăseste tara, are resedinta în străinătate, nu se înregistrează sau pentru orice alt motiv similar.

4. O persoană naturalizată îsi poate pierde cetătenia în cazul în care resedinta sa se află în străinătate o perioadă, nu mai putin de 7 ani consecutivi, prevăzută de legea statului contractant interesat, dacă aceasta nu declară autoritătii competente intentia de a-si păstra cetătenia.

5. În cazul cetăteanului unui stat contractant născut în afara teritoriului acestuia, legea statului respectiv poate prevedea păstrarea cetăteniei după expirarea unui an de la majoratul acestuia, cu conditia ca resedinta sa la acea dată să se afle pe teritoriul acestui stat sau să fie înregistrată la autoritatea competentă.

6. Cu exceptia situatiilor mentionate în prezentul articol, o persoană nu îsi va pierde cetătenia statului contractant, dacă această pierdere va duce la apatridie, în afară de cazul când o astfel de pierdere a cetăteniei nu este în mod expres exclusă de orice altă prevedere a prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 8

 

1. Un stat contractant nu va priva o persoană de cetătenia sa dacă această privare va conduce la apatridie.

2. Sub rezerva dispozitiilor alin. 1 al prezentului articol, o persoană poate fi privată de cetătenia unui stat contractant în următoarele cazuri:

a) în situatiile în care, conform alin. 4 si 5 ale art. 7, este permis ca o persoană să-si piardă cetătenia;

b) dacă cetătenia a fost obtinută prin declaratie falsă sau alt act fraudulos.

3. Sub rezerva dispozitiilor alin. 1 al prezentului articol un stat contractant poate retine dreptul de a priva o persoană de cetătenia sa dacă la data semnării, ratificării sau aderării retinerea acestui drept se bazează pe unul dintre următoarele motive existente la acea dată în legislatia internă a statului în cauză:

a) prin încălcarea obligatiei de loialitate fată de statul contractant, persoana:

(i) încălcând una dintre prevederile prohibitive exprese ale statului contractant, a prestat sau a continuat să presteze servicii pentru ori a primit sau a continuat să primească emolumente de la un alt stat; sau

(ii) a avut un comportament prin care a prejudiciat interesele vitale ale statului în cauză;

b) persoana a depus un jurământ sau a dat o declaratie oficială, referitoare la loialitatea fată de un alt stat, ori si-a probat hotărârea de a-si nega loialitatea fată de statul contractant.

4. Un stat contractant îsi va putea exercita puterea de privare de cetătenie permisă de alin. 2 sau 3 ale prezentului articol doar conform legii, care va prevedea pentru persoana interesată dreptul la un proces echitabil în fata instantei sau a altui organism independent.

 

ARTICOLUL 9

 

Un stat contractant nu va priva de cetătenie nici o persoană ori grup de persoane pe motive rasiale, etnice, religioase sau politice.

 

ARTICOLUL 10

 

1. Orice tratat între statele contractante care prevede transferul de teritoriu va include prevederi care vor garanta că nici o persoană nu va deveni apatridă în urma transferului. Orice stat contractant va lua toate măsurile necesare ca aceste tratate încheiate cu un stat care nu este parte la prezenta conventie să includă astfel de prevederi.

2. În absenta acestor prevederi, un stat contractant căruia i se transferă un teritoriu ori care obtine un teritoriu va acorda cetătenie persoanelor care devin apatride în urma transferului sau achizitionării de teritorii.

 

ARTICOLUL 11

 

Statele contractante vor promova înfiintarea în cadrul Natiunilor Unite, cât mai curând posibil după depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, a unui organism la care o persoană poate apela pentru pretentii legate de prezenta conventie si pentru acordarea de asistentă în vederea înaintării pretentiilor sale către autoritatea competentă.

 

ARTICOLUL 12

 

1. În ceea ce priveste un stat contractant care, în conformitate cu prevederile alin. 1 al art. 1 sau al art. 4, nu acordă cetătenia la nastere prin efectul legii, prevederile alin. 1 al art. 1 sau al art. 4, după caz, se vor aplica persoanelor născute înainte, precum si persoanelor născute după intrarea în vigoare a prezentei conventii.

2. Prevederile alin. 4 al art. 1 se vor aplica persoanelor născute înainte, precum si persoanelor născute după intrarea în vigoare a prezentei conventii.

3. Prevederile art. 2 se vor aplica doar copiilor găsiti pe teritoriul unui stat contractant după intrarea în vigoare a prezentei conventii pentru acel stat.

 

ARTICOLUL 13

 

Prezenta conventie nu va fi interpretată ca afectând orice prevedere mai favorabilă reducerii cazurilor de apatridie, prevedere care poate fi inclusă în legea oricărui stat contractant, în vigoare în prezent ori în viitor, sau care poate fi inclusă în orice conventie, tratat sau acord în vigoare în prezent ori în viitor între două sau mai multe state contractante.

 

ARTICOLUL 14

 

Orice diferend între statele contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, care nu poate fi solutionat prin alte mijloace, va fi înaintat Curtii Internationale de Justitie, la cererea oricărei părti în litigiu.

 

ARTICOLUL 15

 

1. Prezenta conventie se aplică tuturor teritoriilor autonome, trusturilor, coloniilor sau altor teritorii nemetropolitane pentru ale căror relatii internationale răspunde oricare dintre statele contractante; conform prevederilor alin. 2 din prezentul articol, la data semnării, ratificării sau aderării statul contractant interesat va declara teritoriul ori teritoriile nemetropolitane cărora prezenta conventie li se va aplica ipso facto ca urmare a semnării, ratificării sau aderării.

2. În cazul în care, în scopul obtinerii cetăteniei, un teritoriu nemetropolitan nu este tratat la fel ca un teritoriu metropolitan sau în cazul în care constitutia ori practica statului contractant sau a teritoriului nemetropolitan prevede existenta consimtământului prealabil al teritoriului nemetropolitan pentru aplicarea prezentei conventii acelui teritoriu, statul contractant respectiv va lua toate măsurile pentru a asigura obtinerea consimtământului teritoriului nemetropolitan în 12 luni de la data semnării prezentei conventii de către statul contractant în cauză, iar când consimtământul a fost obtinut, statul contractant va notifica secretarului general al Natiunilor Unite. Prezenta conventie se aplică teritoriului sau teritoriilor mentionate în această notificare de la data primirii acesteia de către secretarul general al ONU.

3. După expirarea perioadei de 12 luni prevăzute în alin. 2 al prezentului articol, statele contractante interesate îl vor informa pe secretarul general al ONU cu privire la rezultatele consultărilor cu acele teritorii nemetropolitane pentru ale căror relatii internationale răspund si care este posibil să nu fi fost de acord cu aplicarea prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 16

 

1. Prezenta conventie se va deschide pentru semnare la sediul Natiunilor Unite de la 30 august 1961 la 31 mai 1962.

2. Prezenta conventie se va deschide pentru semnare în numele:

a) oricărui stat membru al ONU;

b) oricărui stat invitat să participe la conferinta ONU privind eliminarea sau reducerea viitoarelor cazuri de apatridie;

c) oricărui alt stat căruia Adunarea Generală a ONU îi poate adresa invitatia de a semna sau de a adera la prezenta conventie.

3. Prezenta conventie va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al ONU.

4. Prezenta conventie va fi deschisă pentru aderare statelor prevăzute la alin. 2 al prezentului articol. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la secretarul general al ONU.

 

ARTICOLUL 17

 

1. La data semnării, ratificării sau aderării, orice stat poate avea rezerve referitor la art. 11, 14 sau 15.

2. Nici o altă rezervă privind prezenta conventie nu va fi admisă.

 

ARTICOLUL 18

 

1. Prezenta conventie va intra în vigoare după 2 ani de la data depunerii celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare stat care ratifică ori aderă la prezenta conventie după depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, aceasta va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la depunerea instrumentului de ratificare ori de aderare sau la data la care prezenta conventie intră în vigoare în conformitate cu prevederile alin. 1 al prezentului articol, oricare dintre date este mai recentă.

 

ARTICOLUL 19

 

1. Oricare dintre statele contractante poate denunta prezenta conventie în orice moment printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al ONU. Denuntarea va produce efecte pentru statul contractant în cauză la un an de la data primirii acesteia de către secretarul general al ONU.

2. În cazurile în care, conform prevederilor art. 15, prezenta conventie a devenit aplicabilă unui teritoriu nemetropolitan al unui stat contractant, acel stat poate, la orice dată ulterioară si cu consimtământul teritoriului în cauză, să îl informeze pe secretarul general al ONU cu privire la denuntarea prezentei conventii, separat, de către teritoriul în cauză. Denuntarea va produce efecte la un an de la data primirii notificării de către secretarul general al ONU, care va Onstiinta celelalte state contractante cu privire la denuntare si la data primirii acesteia.

 

ARTICOLUL 20

 

1. Secretarul general al ONU va notifica tuturor membrilor ONU si statelor nemembre prevăzute în art. 16 următoarele particularităti:

a) semnăturile, ratificările si aderările prevăzute la art. 16;

b) rezervele prevăzute la art. 17;

c) data la care prezenta conventie va intra în vigoare conform art. 18;

d) denuntarea prevăzută la art. 19.

2. Cel mai târziu după depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, secretarul general al ONU va aduce în atentia Adunării Generale a ONU problema înfiintării, conform art. 11, a organismului mentionat.

 

ARTICOLUL 21

 

Prezenta conventie va fi înregistrată de către secretarul general al ONU la data intrării sale în vigoare.

Subsemnatii plenipotentiari am semnat prezenta conventie.

Încheiată la New York la 30 august 1961, într-un singur exemplar, ale cărui texte în limbile chineză, engleză, franceză, rusă si spaniolă sunt egal autentice si vor fi depuse la arhivele ONU, iar copiile certificate vor fi transmise de către secretarul general al ONU tuturor membrilor ONU, precum si statelor nemembre prevăzute la art. 16.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Conventia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru aderarea României la Conventia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la New York la 30 august 1961, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 12 decembrie 2005.

Nr. 1.278.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 606

din 15 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, precum si a ordonantei în integralitate

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, exceptie ridicată de Constantina Gurănoiu în Dosarul nr. 749/CA/2005 al Tribunalului Dolj – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 452D/2005, nr. 453D/2005, nr. 460D/2005 si nr. 461D/2005. La apelul nominal în aceste dosare lipsesc, de asemenea, autorii exceptiei, Emanuel Andi Georgescu, Marian Sevastian Popescu, Daniela Pavel, Mihaela Maria Mihai, precum si părtile Directia Generală a Finantelor Publice Dolj si Directia de Muncă, Solidaritate Socială si Familie Sibiu, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea celor cinci dosare, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 452D/2005, nr. 453D/2005, nr. 460D/2005 si nr. 461D/2005 la Dosarul nr. 451D/2005, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, prin care Curtea Constitutională a respins criticile de neconstitutionalitate referitoare la art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 9 mai 2005 si din 12 mai 2005, pronuntate de Tribunalul Dolj – Sectia comercială si de contencios administrativ în dosarele nr. 749/CA/2005, nr. 751/CA/2005 si nr. 755/CA/2005, si prin încheierile din 12 mai 2005, pronuntate de Tribunalul Sibiu – Sectia comercială si de contencios administrativ în dosarele nr. 886/2005 si nr. 882/2005, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005.

Exceptia a fost ridicată de către Constantina Gurănoiu, Emanuel Andi Georgescu si Marian Sevastian Popescu si, respectiv, de Daniela Pavel si Mihaela Maria Mihai cu prilejul solutionării unor contestatii împotriva deciziilor Directiei Generale a Finantelor Publice Dolj, respectiv ale Directiei de Muncă, Solidaritate Socială si Familie Sibiu, prin care s-a stabilit salariul de încadrare în functia publică de consilier juridic.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat aduce atingere statutului functionarilor publici si drepturilor acestora, domeniu rezervat legii organice. Astfel, aceste dispozitii nu aduc modificări numai în ceea ce priveste salarizarea functionarilor publici, ci schimbă gradul profesional al acestora. De asemenea, apreciază că nu există o situatie extraordinară care să justifice adoptarea ordonantei de urgentă, astfel încât este afectat regimul unei institutii fundamentale a statului. În ceea ce priveste delegarea legislativă prevăzută de dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie, aceasta nu poate opera în ceea ce priveste adoptarea unor modificări ale functiilor publice, în această situatie nefiind dovedit caracterul urgent. De altfel, asa cum rezultă din motivarea caracterului urgent al  Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, aceasta se referă numai la asigurarea unor drepturi salariale ale functionarilor publici, în cazul acesta putând opera delegarea legislativă, astfel că modificarea functiilor publice printr-o ordonantă de urgentă nu poate fi considerată ca fiind constitutională.

Tribunalul Dolj – Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că “textul art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 nu modifică încadrările în functie, ci corelează gradul profesional cu prevederile art. 14 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicată, având în vedere modificările aduse acestei legi prin Legea nr. 161/2003“. De asemenea, consideră că este neîntemeiată sustinerea potrivit căreia Guvernul nu a motivat caracterul urgent al ordonantei, deoarece preambulul acesteia contine explicitarea cauzei de urgentă care a impus adoptarea actului normativ.

Tribunalul Sibiu – Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens arată că, “având în vedere că, prin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutia României se stabileste că statutul functionarilor publici se reglementează prin lege organică, iar în acest sens a fost adoptată Legea nr. 188/1999, dar că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 se aduc modificări esentiale ale statutului functionarilor publici reglementat initial prin Legea nr. 188/1999, aceasta contravine art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutia României“.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanta de contencios constitutional a statuat, în Decizia nr. 85/2001, Decizia nr. 15/2000 si Decizia nr. 101/2004, că “interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare“, având în vedere că “ordonanta de urgentă nu este o varietate a ordonantei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constitutionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă fată unui caz exceptional“. Prin urmare, în domeniile rezervate reglementării la nivel de lege organică, Guvernul poate lua măsuri, prin ordonantă de urgentă, cu conditia motivării urgentei reglementării în situatii extraordinare.

Astfel, critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, raportat la prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie, este neîntemeiată. În ceea ce priveste critica potrivit căreia nu a existat o situatie extraordinară care să justifice adoptarea reglementărilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, se arată că chiar din preambulul ordonantei de urgentă rezultă că măsurile reglementate prin dispozitiile acesteia “vizează interesul social, buna desfăsurare a activitătii în administratia publică, cresterea calitătii serviciului public si constituie situatii de urgentă si extraordinare“.

De asemenea, se apreciază că motivarea urgentei din preambulul actului normativ se referă la întregul continut al acestuia, nu numai la prevederile referitoare la salarizarea functionarilor publici, avându-se în vedere că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 are ca obiect de reglementare drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici, conform prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) din acest act normativ, sistemul de salarizare a functionarilor publici urmărind “si crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale“. În concluzie, se consideră că, referitor la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, sunt îndeplinite exigentele stabilite de Curtea Constitutională, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public si urgenta reglementării pentru aprecierea constitutionalitătii ordonantelor de urgentă. De asemenea, se arată că dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale nu constituie reglementări în nici unul dintre domeniile expres si limitativ enumerate prin prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, exceptia de neconstitutionalitate fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 fată de prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece reîncadrarea functionarilor publici în functie de noile criterii stabilite este justificată, în cuprinsul ordonantei de urgentă, de “interesul social, buna desfăsurare a activitătii în administratia publică, cresterea calitătii serviciului public si constituie situatii de urgentă si extraordinare“.

De asemenea, arată că nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia dispozitiile art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece reîncadrarea functionarilor publici în functie de noile criterii nu afectează regimul institutiilor fundamentale ale statului prevăzute în titlul III al Constitutiei, respectiv Parlamentul, Guvernul, Administratia publică si Autoritatea judecătorească, si nici pe cel al autoritătilor publice, care sunt reglementate în alte titluri ale Legii fundamentale, cum ar fi Curtea Constitutională, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi si Consiliul Economic si Social.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Desi Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, din motivarea exceptiei rezultă că autorii acesteia se referă si la neconstitutionalitatea ordonantei în integralitatea sa. Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, precum si ordonanta în integralitate.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, si a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005. Art. 6 are următorul cuprins:

– Art. 6: “(1) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional asistent si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare.

(2) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional asistent si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.

(3) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional asistent si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare.

(4) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional principal si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare.

(5) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional principal si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare.

(6) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004 la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional principal si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.

(7) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional superior si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare.

(8) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional superior si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional superior, treapta 2 de salarizare.

(9) Functionarii publici de executie salarizati potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional superior si beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă în anexele nr. I–IV, pentru functia publică de executie detinută, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) si art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, care au următorul continut:

– Art. 73 alin. (3) lit. j): “(3) Prin lege organică se reglementează: [... ] j) statutul functionarilor publici;“;

– Art. 115 alin. (4) si (6): “(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.[...]

(6) Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie, statutul functionarilor publici se stabileste prin lege organică, iar sistemul de salarizare a acestei categorii  de functionari tine de statutul lor. Atât încadrarea prin lege a diferitilor functionari publici în anumite categorii, clase si grade profesionale, cât si salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, tinând seama si de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

De asemenea, tine de optiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase si grade profesionale a functionarilor publici.

Având în vedere aceste considerente, apare ca fiind legitimată, din punct de vedere constitutional, emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, care, după cum se arată în art. 1 alin. (1), îsi propune să reglementeze drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005. Din cuprinsul acestui articol rezultă cu claritate că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, ci exclusiv pentru anul 2005.

Analizând prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 în raport cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi, Curtea constată că acest text de lege se aplică deopotrivă tuturor functionarilor publici de executie, fără a crea privilegii sau discriminări.

În consecintă, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situatii limitativ prevăzute a exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 53 din Constitutie, în deplină concordantă cu reglementările internationale invocate, nu sunt încălcate prin dispozitiile art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004.

În continuare, analizând critica autorilor exceptiei raportată la dispozitiile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, Curtea retine că interdictia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice este prevăzută de alin. (1) al aceluiasi articol constitutional pentru ordonantele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdictie nu operează si în cazul ordonantelor de urgentă care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie. Emiterea unor asemenea ordonante este conditionată însă de existenta unor “situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar Guvernul este obligat să motiveze urgenta în cuprinsul ordonantei. În ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004, Guvernul a motivat existenta situatiei extraordinare prin aceea că “asigurarea unor drepturi salariale functionarilor publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică si sunt supusi unui regim sever al incompatibilitătii si conflictului de interese este un obiectiv prioritar al Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administratia publică 2004–2006“ si că îmăsurile cuprinse în această ordonantă reprezintă o etapă în reforma salarială a functionarilor publici si au la bază negocierile Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar International, precum si cu organizatiile sindicale reprezentative ale functionarilor publici“.

Prin urmare, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 apare ca un răspuns la necesitatea de a da curs rezultatelor negocierilor Guvernului cu institutiile internationale amintite, precum si cu organizatiile sindicale, în sensul instituirii unor reforme în administratia publică. De asemenea, emiterea acestei ordonante este justificată de necesitatea reglementării aplicării dispozitiilor legii bugetare pentru anul 2005, iar aplicarea prevederilor ordonantei este limitată doar pe durata acestui an.

În acest sens, Curtea s-a mai pronuntat, de altfel, prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în decizia de mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, precum si a ordonantei în integralitate, exceptie ridicată de Constantina Gurănoiu, Emanuel Andi Georgescu si Marian Sevastian Popescu în dosarele nr. 749/CA/2005, nr. 751/CA/2005 si nr. 755/CA/2005 ale Tribunalului Dolj – Sectia comercială si de contencios administrativ, respectiv de Daniela Pavel si Mihaela Maria Mihai în dosarele nr. 886/2005 si nr. 882/2005 ale Tribunalului Sibiu – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 622

din 17 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihai Paul Cotta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Inter Gusto“ – S.R.L. în Dosarul nr. 4.481/2000 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a comercială.

La apelul nominal răspunde Gheorghe Paraschiv, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită admiterea exceptiei, considerând că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca nefondată, apreciind că reglementarea atributiei judecătorului-sindic de a autentifica actele juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, nu încalcă principiile constitutionale ale impartialitătii justitiei, independentei judecătorilor si egalitătii în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.481/2000, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Inter Gusto“ – S.R.L. în dosarul mentionat, având ca obiect solutionarea unei actiuni întemeiate pe dispozitiile Legii nr. 64/1995.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 16, precum si ale art. 123 (devenit art. 124, după republicarea Constitutiei).

În legătură cu critica de neconstitutionalitate formulată prin invocarea dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, referitoare la separatia si echilibrul puterilor în stat, autorul exceptiei arată că atributia de autentificare a actelor stabilită prin prevederile criticate în sarcina judecătoruluisindic “nu este una ce tine de puterea judecătorească, ci una care tine de serviciul de interes public reglementat de art. 3 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici“.

Autorul exceptiei consideră că, “desi judecătorul este independent si ar trebui să se supună numai legii, în fapt, prin art. 11 lit. j) din Legea nr. 64/1995, republicată, i se impune să autentifice acte încheiate de către lichidatorul judiciar cu persoane care nu participă în calitate de părti în proces si în conditiile pe care lichidatorul si tertele persoane străine de cauză le stabilesc. În acest fel, judecătorul nu mai este impartial, ci este nevoit să se supună vointei unor terte persoane străine de cadrul procesual, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a art. 123 alin. (2) din Constitutie [devenit art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicată]“.

De asemenea, autorul exceptiei consideră că, prin actul autentificat de către judecător, bunurile debitoarei sunt dobândite de terte persoane, fără să achite taxele de timbru la care este obligată orice altă persoană care încheie acte translative de proprietate, încălcându-se principiul conform căruia “justitia este unică, impartială si egală pentru toti“.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “atributia de autentificare a actelor juridice încheiate de judecătorul-sindic nu aduce atingere independentei puterii judecătoresti, iar plata taxelor aferente vânzărilor [se face], oricum, la momentul intabulării dreptului de proprietate în Cartea funciară“. Se arată că, de altfel, “în speta de fată, obiectul vânzării l-au constituit drepturi litigioase, iar nu un bun mobil al debitoarei“.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere se arată că “din interpretarea sistematică a dispozitiilor Legii fundamentale reiese că reglementarea procedurii de judecată intră în competenta exclusivă a legiuitorului“.

În opinia Guvernului, “prin acordarea judecătorului-sindic a atributiei de a autentifica actele încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, nu se produce o ingerintă a puterii judecătoresti în sfera altei puteri, cu atât mai mult cu cât nici o normă constitutională nu prevede competenta exclusivă a notarilor publici în activitatea de autentificare a actelor juridice“.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale. În motivarea acestui punct de vedere se arată că este neîntemeiată critica de neconstitutionalitate formulată prin invocarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie.

În legătură cu critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 fată de art. 124 din Constitutie, Avocatul Poporului consideră că nu este încălcat “principiul potrivit căruia justitia este unică, impartială si egală pentru toti, [iar] în ceea ce priveste atributiile, precum si caracterul hotărârilor pronuntate de judecătorul-sindic, acestea constituie chestiuni de procedură, pe care legiuitorul este liber să le [reglementeze], în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie“.

Cât priveste invocarea încălcării prevederilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, Avocatul Poporului consideră că “dispozitiile constitutionale referitoare la organizarea statului român potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor nu au incidentă în cauza de fată“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

– Art. 11 (1) : “Principalele atributii ale judecătoruluisindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

j) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică; [...]“;

– Art. 30: “(1) Actele încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, vor fi supuse autentificării judecătorului-sindic.

(2) Judecătorul-sindic va pronunta o încheiere de autentificare, în baza căreia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege sunt invocate prevederile art. 1 alin. (4), ale art. 16 si 123 din Constitutie. În realitate, din continutul motivării exceptiei rezultă că autorul exceptiei face referire la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul statului de drept, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, precum si la cele ale art. 124 alin. (2) si (3) privind înfăptuirea justitiei.

Critica de neconstitutionalitate are la bază, în esentă, sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale care stabilesc în sarcina judecătorului-sindic autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor, prin aceea că atributia respectivă “tine de serviciul de interes public reglementat de art. 3 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici“. Sunt încălcate totodată, în opinia autorului exceptiei, si principiul impartialitătii justitiei, al independentei judecătorilor si al egalitătii în drepturi, întrucât prin dispozitiile legale mentionate judecătorului-sindic îi se impune să autentifice acte încheiate de către lichidatorul judiciar cu persoane care nu participă în calitate de părti în proces si în conditiile pe care lichidatorul si tertele persoane străine de cauză le stabilesc“, iar tertii care dobândesc bunurile debitorului sunt scutiti de taxa de timbru.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Dispozitiile legale criticate sunt cuprinse într-un act normativ care instituie o procedură specială. Or, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum si prin alte decizii, s-a statuat că “legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale“.

Totodată, Curtea retine că din însăsi economia Legii notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995 rezultă că notarii publici nu detin exclusivitatea în efectuarea actelor notariale. Astfel, art. 5 din lege prevede: “Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României, precum si de alte institutii, în conditiile si limitele prevăzute de lege“.

Mai mult decât atât, în legătură cu materia reglementată prin textele legale criticate Curtea observă că însăsi activitatea proprie notarilor publici este supusă controlului instantelor judecătoresti. Astfel, potrivit art. 67 din lege, “În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde mentiunile de la art. 51 alin. 1.

Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere si judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoresti rămasă definitivă si irevocabilă, si va mentiona că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.“

În consecintă, nu se poate pune problema încălcării, prin dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995, a principiului separatiei si echilibrului puterilor.

Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu încalcă nici prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi si nici pe cele ale art. 124 alin. (2) privind impartialitatea justitiei, având în vedere că autentificarea de către judecătorul-sindic a actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, este o măsură care se aplică tuturor lichidatorilor desemnati de către judecătorul-sindic în temeiul art. 28 alin. (1) din lege, care încheie astfel de acte juridice. Instituirea de către legiuitor, în sarcina judecătorului-sindic, a acestei atributii se justifică rational si obiectiv prin necesitatea realizării scopului legii, acela de acoperire a pasivului debitorului aflat în insolventă, fie prin reorganizarea activitătii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment (art. 2 din Legea nr. 64/1995).

În ceea ce priveste sustinerea încălcării prin dispozitiile criticate a principiului independentei justitiei, prevăzut de art. 124 alin. (3) din Constitutie, Curtea retine că este neîntemeiată. Acest principiu constitutional vizează independenta justitiei fată de celelalte autorităti publice, de puterea politică. Or, atributia judecătorului-sindic de a autentifica acte încheiate de către lichidatorul judiciar cu persoane care nu participă în calitate de părti în proces nu are legătură cu principiul independentei judecătorilor.

De altfel, dispozitiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 377 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 12 decembrie 2003, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate referitoare la mai multe prevederi din Legea nr. 64/1995, între care si art. 231 alin. (1) [devenit, în actuala redactare, după republicarea legii, art. 30 alin. (1)]. În cuprinsul deciziei s-a statuat că “nici o dispozitie constitutională nu prevede dreptul sau competenta exclusivă de a autentifica anumite acte, legiuitorul fiind în drept de a deroga printr-o lege de la reglementările cuprinse într-o altă lege. Pe de altă parte, dreptul judecătorului-sindic de a autentifica prin încheiere actele încheiate de lichidator, prevăzut de art. 231 din Legea nr. 64/1995, este instituit tocmai în interesul debitorului, pentru a evita grevarea patrimoniului acestuia cu noi cheltuieli pentru taxe si onorarii“. Totodată, Curtea a constatat că “nici una dintre dispozitiile legale criticate nu împiedică îndeplinirea, în cadrul procedurii falimentului, a cerintelor unui proces echitabil, prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale“.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să schimbe această jurisprudentă, solutia adoptată în decizia mentionată si considerentele care au stat la baza acesteia Osi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. j) si ale art. 30 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Inter Gusto“ – S.R.L. în Dosarul nr. 4.481/2000 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 noiembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Reglementării tehnice “Normativ pentru întretinerea si repararea străzilor“, indicativ NE 033-05

 

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 2 pct. 45 si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Reglementarea tehnică “Normativ pentru întretinerea si repararea străzilor“, indicativ NE 033-05, elaborată de Search Corporation, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 198/2005 privind aprobarea Reglementării tehnice “Normativ pentru întretinerea si repararea străzilor“, indicativ NE 033-04 (revizuire C 270-1991), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 si nr. 439 bis din 24 mai 2005, precum si orice alte dispozitii contrare se abrogă.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 30 noiembrie 2005.

Nr. 2.100.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.156 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind modul de desfăsurare a compensării multilaterale a plătilor fără numerar pe suport hârtie efectuate cu instrumente de plată de debit în perioada 22–30 decembrie 2005

 

Având în vedere prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) si ale art. 22 alin. (1) si (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României, cu modificările ulterioare, ale art. 56 alin. 1, art. 89 alin. 1 si ale art. 90 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

Banca Natională a României emite prezenta circulară.

Art. 1. – În perioada 22–30 decembrie 2005, termenele si intervalele de timp maximale stabilite prin Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 10/1994 privind compensarea multilaterală a plătilor interbancare fără numerar pe suport hârtie, republicat, cu modificările si completările ulterioare, pentru compensarea si decontarea plătilor interbancare se modifică si sunt prezentate în anexa la prezenta circulară.

Art. 2. – În cazul în care ziua compensării este data de 29 decembrie 2004, amânarea instrumentelor de plată de debit pe motiv că unitatea primitoare nu dispune de datele necesare acceptării sau refuzării instrumentelor de plată poate fi efectuată numai pentru o zi. În cazul în care ziua compensării este data de 30 decembrie 2005, amânarea instrumentelor de plată de debit nu mai poate fi efectuată.

Art. 3. – În ambele situatii prevăzute la art. 2, dacă la data de 30 decembrie 2005 este necesară totusi o amânare la compensare a instrumentelor de plată de debit, unitatea institutiei de credit primitoare va refuza la plată respectivele instrumente de plată de debit compensabile în sedinta de compensare din data de 30 decembrie 2005.

Art. 4. – Refuzurile la plată efectuate în conformitate cu prevederile art. 3 nu se raportează la Centrala Incidentelor de Plăti.

Art. 5. – Procedurile de compensare privind instrumentele de plată de debit aflate în situatia prevăzută la art. 3 vor fi reluate în data de 3 ianuarie 2006, ca si cum aceste instrumente ar fi fost primite de unitatea prezentatoare de la clientul beneficiar la această dată si prezentate unitătii primitoare în sedinta de verificare din această dată, fără a li se mai putea aplica procedura de amânare la compensare.

Art. 6. – În cazul aplicării art. 2–5, refuzul va fi considerat amânare la compensare si va constitui motiv de penalizare. Unitatea institutiei de credit unde beneficiarul are cont deschis are obligatia să-l informeze pe acesta că instrumentul de plată de debit nu poate fi procesat în cursul anului 2005, imediat ce aceasta este informată.

Art. 7. – Institutiile de credit care în perioada 22– 30 decembrie 2005 primesc la ghiseu instrumente de plată de debit care nu mai pot fi compensate si decontate în cursul anului 2005 utilizând termenele si intervalele de timp maximale stabilite în anexă au obligatia să informeze clientii beneficiari ai instrumentelor de plată respective despre imposibilitatea de a mai procesa aceste instrumente de plată în cursul anului 2005, imediat ce aceasta este constatată, existând posibilitatea fie a încasării lor direct de la plătitori, fie a compensării si decontării acestora în prima decadă a lunii ianuarie 2006, cu riscul ca aceste instrumente să nu fie încasate sau să se întârzie încasarea sumei fată de data scadentei.

Art. 8. – Programul sedintei de compensare rămâne neschimbat.

Art. 9. – Institutiile de credit vor lua toate măsurile necesare pentru informarea corectă, completă si la timp a tuturor clientilor lor privind modul de efectuare a compensării plătilor cu instrumente de plată de debit în perioada sfârsitului de an 2005 si vor afisa la loc vizibil, în toate unitătile proprii, extrase din prevederile prezentei circulare.

Art. 10. – Anexa*) face parte integrantă din prezenta circulară.

Art. 11. – Prevederile prezentei circulare intră în vigoare la data de 22 decembrie 2005.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Isărescu

 

Bucuresti, 14 decembrie 2005.

Nr. 40.

 

ANEXĂ