MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 152         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 21 februarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 544 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România

 

Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

7. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică si exploatează instalatii electrice din sistemul electroenergetic - Revizia 1

 

511/41. - Ordin al ministrului administratiei si internelor si al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind separarea fluxurilor de pasageri în porturile din România, în conformitate cu recomandările si cele mai bune practici cuprinse în catalogul Schengen

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 544

din 7 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicată de Viorica Boghean în Dosarul nr. 3.672/2004 al Curtii de Apel Suceava – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, motivând că textele de lege criticate restrâng, într-adevăr, dreptul persoanei la libera circulatie, dar această restrângere este în conformitate cu dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 iulie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 3.672/2004, Curtea de Apel Suceava – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România. Exceptia a fost ridicată de Viorica Boghean într-o cauză având ca obiect anularea actului administrativ prin care i-a fost suspendat dreptul de a folosi pasaportul.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile cuprinse în teza finală a art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 încalcă dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie privitor la egalitatea în drepturi, ale art. 25 referitor la libera circulatie, ale art. 53 privitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 147 alin. (1) referitor la deciziile Curtii Constitutionale, precum si dispozitiile referitoare la libertatea de circulatie cuprinse în art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că I se încalcă dreptul la libera circulatie prin faptul că măsura refuzului de eliberare a pasaportului si de retragere sau suspendare a dreptului de a folosi actul respectiv este luată de un reprezentant al unui organ administrativ, si nu de către o instantă judecătorească. Faptul de a fi returnat ori de a depăsi termenul legal de sedere nu se încadrează între cazurile pentru care este justificată restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Curtea de Apel Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul a transmis Curtii Constitutionale punctul său de vedere, în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozitiile legale criticate se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza acestora, astfel încât nu se poate sustine că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie privitor la egalitatea în drepturi.

Măsura restrângerii temporare, prin lege, a dreptului la libera circulatie este necesară într-o societate democratică, în scopul apărării ordinii publice, si se aplică în urma încălcării de către cel sanctionat a conditiilor în care se exercită dreptul mentionat, conditii stabilite prin acordurile internationale la care România este parte.

Dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie, referitoare la deciziile Curtii Constitutionale, nu au incidentă în cauză.

Avocatul Poporului a transmis Curtii Constitutionale punctul său de vedere, în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dreptul la libera circulatie se exercită, în conformitate cu art. 25 alin. (1) teza a doua din Constitutie, în conditiile stabilite de lege, respectiv de Ordonanta Guvernului nr. 65/1997. Măsurile restrictive ce pot fi luate în temeiul art. 14 alin. (1) din acest act normativ sunt determinate de respectarea obligatiilor asumate de România pe plan international, prin tratatele la care este parte, si au fost instituite cu respectarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie, aplicându-se în mod nediscriminatoriu, pentru toate persoanele aflate în situatii identice. Aceste măsuri sunt necesare într-o societate democratică si nu aduc atingere existentei dreptului la libera circulatie.

Prevederile art. 25 alin. (2) din Constitutie referitoare la dreptul de stabilire a domiciliului sau resedintei nu sunt relevante în ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 216/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 noiembrie 1998, cu modificările si completările aduse prin Ordonanta Guvernului nr. 84/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, având următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1) lit. e): “Cetăteanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pasaportului, iar dacă i-a fost eliberat îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când: [...]

e) a săvârsit în străinătate fapte de natură să aducă atingere sigurantei nationale, mentinerii ordinii publice, protectiei sănătătii sau moralei ori drepturilor si libertătilor fundamentale ale altei persoane, care sunt stabilite prin hotărâri judecătoresti sau fac obiectul urmăririi penale; dovada faptelor săvârsite în străinătate se face cu acte judiciare recunoscute potrivit legii române; în astfel de cazuri măsura se dispune de către Directia Generală de Evidentă Informatizată a Persoanei sau de către formatiunile teritoriale de evidentă informatizată a persoanei, după caz, pentru o durată cuprinsă între 1 an si 5 ani, stabilită proportional cu gravitatea faptei comise si cu consecintele ei. Aceeasi măsură poate fi luată si împotriva persoanei care a săvârsit în străinătate fapta de cersetorie, constatată potrivit legii, precum si împotriva  persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state si a cetătenilor români care au fost returnati din state cu care România nu a încheiat acorduri de readmisie, indiferent de motive, ori care au depăsit termenele de sedere în statele în care au călătorit, stabilite prin acordurile sau conventiile încheiate cu acestea.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie privitor la egalitatea în drepturi, ale art. 25 referitor la libera circulatie, ale art. 53 privitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 147 alin. (1) referitor la deciziile Curtii Constitutionale. În opinia autorului sunt încălcate, de asemenea, dispozitiile referitoare la libertatea de circulatie cuprinse în art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit art. 25 alin. (1) din Constitutie, legiuitorul are libertatea de a stabili conditiile exercitării dreptului la libera circulatie si de a institui o normă care prevede posibilitatea unor restrângeri, în limitele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală.

Din analiza dispozitiilor legale criticate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate rezultă că restrângerea temporară a dreptului la libera circulatie, reclamată de acesta, se înscrie în limitele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constitutie, fiind instituită în mod expres pentru apărarea securitătii nationale, a ordinii, sănătătii ori moralei publice, a drepturilor si libertătilor cetătenilor. Asadar, nu se poate primi sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea prevederilor constitutionale mentionate.

Nu se poate primi, de asemenea, nici sustinerea privind încălcarea principiului egalitătii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Constitutie, dat fiind că dispozitiile art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, care formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în una dintre situatiile juridice descrise în textul de lege.

Referitor la dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie, invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză. În sfârsit, Curtea nu poate primi sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea prevederilor art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece dispozitiile legale atacate se înscriu în limitele prevăzute de paragraful 3 din acelasi articol al Protocolului, în conformitate cu care restrângerea libertătii persoanei de a părăsi orice tară, inclusiv pe a sa, este admisibilă atunci când constituie o măsură necesară “într-o societate democratică, pentru securitatea natională, siguranta publică, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sănătătii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertătilor altora”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicată de Viorica Boghean în Dosarul nr. 3.672/2004 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 22

din 20 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Myriam Gabriela Făgărăsanu în Dosarul nr. 1.615/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prin avocat Luciana Preda, precum si partea Constanta Ana Herlea, personal. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, se sustine că fostii proprietari ai unor imobile cu destinatia de locuinte, care au beneficiat de legi reparatorii în vederea restituirii acestora, sunt supusi, în temeiul prevederilor legale criticate, unor proceduri care au drept consecintă limitarea dreptului de proprietate. Se mai arată că se realizează, în fapt, restrângerea exercitiului dreptului de proprietate, de către stat, ca urmare a lipsirii titularului acestui drept de atributul folosintei, în scopul protejării unei anumite categorii de cetăteni. Această restrângere a exercitiului unui drept nu e justificată de nici una dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 53 din Constitutie si nici nu poate fi legitimată, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, de invocarea unui anumit context economic. De asemenea, se mai sustine încălcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece protectia socială la care e obligat statul îi vizează numai pe chiriasi, cu excluderea proprietarilor de imobile cu destinatia de locuinte, ce cad sub incidenta textelor de lege criticate. Partea Constanta Ana Herlea solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.615/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Myriam Gabriela Făgărăsanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate încalcă dispozitiile art. 16, 20 si 44 din Constitutie. Se arată că prevederile art. 13 din Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul de proprietate si creează o pozitie de inegalitate juridică între chiriasi si proprietari. În ceea ce priveste prevederile art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, se arată că acestea reglementează un drept de locatiune asupra unui imobil aflat în proprietatea altei persoane, fără ca aceasta din urmă să-si fi dat acordul în acest sens, fiind astfel încălcate reglementările privitoare la proprietate cuprinse în primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si dispozitiile art. 20 din Constitutie.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textele de lege criticate nu aduc nici o atingere dreptului de proprietate, ci acestea stabilesc conditiile în care devin aplicabile prevederile legale privind contractele de închiriere a imobilelor restituite fostilor proprietari.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. În acest sens, se arată că dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 contin o reglementare justificată pe de o parte de “necesitatea ocrotirii intereselor unei anumite categorii de cetăteni (...) (chiriasii), într-un anumit context socialeconomic “ si pe de altă parte restrângerea exercitiului dreptului de proprietate este posibilă, cu respectarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie. Pentru aceleasi considerente se apreciază că nu este încălcat nici art. 20 din Constitutie. Nu poate fi retinută nici încălcarea art. 16 din Constitutie, deoarece proprietarii si chiriasii se află în situatii juridice distincte, ceea ce justifică aplicarea unui regim juridic diferit.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. Se arată că prevederile art. 13 din Legea nr. 10/2001 stabilesc un cadru juridic   pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât acesta să nu vină în coliziune cu interesele legitime ale altor subiecte de drept sau cu interesele generale. Prin urmare, această reglementare este conformă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, precum si cu prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constitutie, deoarece proprietarii imobilelor nationalizate se află într-o situatie diferită de cea a chiriasilor, ceea ce justifică, în mod obiectiv si rezonabil, aplicarea unui tratament juridic diferit.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, se consideră că aceasta nu poate fi retinută, întrucât “autorul exceptiei nu a indicat prevederile din instrumentele juridice internationale fată de care textele de lege criticate ar fi în contradictie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, precum si prevederile art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

Prevederile legale criticate au următorul continut:

- Art. 13 din Legea nr. 10/2001: “(1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte.

(2) Contractele de închiriere pentru imobilele restituite în natură, ocupate de misiunile diplomatice, oficiile consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România si de personalul străin al acestora, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.”

Art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999:

- Art. 7: “Prelungirea contractelor de închiriere, realizată în baza prevederilor art. 1, rămâne valabilă si în cazul redobândirii imobilelor respective de către fostii proprietari sau de mostenitorii acestora după intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 11: “(1) Nerespectarea de către proprietar a dispozitiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriasului sau a fostului chirias.

(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonantei presedintiale.”;

- Art. 14: “(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonante de urgentă chiriasul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeasi perioadă, dacă părtile nu modifică prin acord expres durata închirierii.

(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive:

a) locuinta este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale sotului, părintilor ori copiilor oricăruia dintre acestia, numai dacă sunt cetăteni români cu domiciliul în România;

b) locuinta urmează să fie vândută în conditiile prezentei ordonante de urgentă;

c) chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;

d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i).

(3) Proprietarul este obligat să îi notifice chiriasului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel putin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situatiile prevăzute la alin. (2) lit. a) si b). În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel putin 60 de zile înainte de expirarea contractului.

(4) Sunt permise mai multe reînnoiri succesive.

(5) Chiriasul este obligat să părăsească locuinta în termen de 60 de zile de la expirarea termenului contractual, dacă locatiunea nu s-a reînnoit. Chiriasul este obligat să plătească întreaga chirie, precum si toate cheltuielile pentru servicii si întretinere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuinta.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste prevederi legale contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului si în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

De asemenea, sunt invocate dispozitiile cuprinse în art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,

dispozitii care au următorul continut: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezultă că este criticat numai alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 10/2001, respectiv textul potrivit căruia, “În cazul imobilelor restituite (...) prin hotărâre judecătorească, sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste prevederi legale încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie referitor la principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, deoarece creează o sinegalitate juridică” între chiriasii imobilelor cu destinatia de locuinte si proprietarii acestora.

Curtea constată însă că finalitatea textului de lege criticat este de a reglementa situatia contractelor de închiriere a imobilelor cu destinatia de locuinte, în scopul prevenirii unor stări litigioase între chiriasi si proprietari, iar reglementarea adoptată de legiuitor are caracterul unor măsuri de protectie a chiriasilor, cu caracter temporar.

Critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate privind încălcarea, prin textul de lege criticat, a dispozitiilor art. 16 din Constitutie nu poate fi primită. Chiriasii si proprietarii imobilelor cu destinatia de locuinte fac parte din categorii juridice diferite, astfel încât statutul lor juridic nu poate fi identic. În sensul jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale (de exemplu Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993), principiul egalitătii nu este sinonim cu uniformitatea, prin urmare situatia juridică diferită a anumitor categorii de persoane, respectiv chiriasii imobilelor cu destinatia de locuinte si proprietarii acestora, justifică aplicarea unui regim juridic diferit.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, în opinia autorului exceptiei aceste texte de lege sunt contrare dispozitiilor referitoare la dreptul de proprietate cuprinse în art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si implicit dispozitiilor art. 20 din Constitutie referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.

Curtea constată că prevederile legale criticate reglementează anumite cazuri în care operează prelungirea de drept a contractului de închiriere, si anume în cazul în care, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, fostii proprietari sau mostenitorii acestora redobândesc imobilele respective pe cale administrativă sau prin hotărâre judecătorească (art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999), precum si în cazul în care proprietarul nu-si îndeplineste obligatia de notificare a chiriasului, în vederea încheierii unui nou contract (art. 11).

De asemenea, art. 14 alin. (1) din actul normativ criticat prevede dreptul chiriasului la reînnoirea contractului pentru aceeasi perioadă, dacă părtile nu modifică prin acord expres durata închirierii, iar în alin. (2) sunt reglementate motivele pentru care nu operează reînnoirea contractului, respectiv dacă locuinta este necesară pentru a satisface nevoile de locuit ale proprietarului, ale sotului acestuia, părintilor ori copiilor oricăruia dintre acestia, dacă locuinta urmează să fie vândută în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 sau chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutive.

În consecintă, aceste texte de lege, prin dispozitiile pe care le contin referitoare la prelungirea raporturilor contractuale în materia contractului de închiriere, nu sunt de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât această reglementare se referă exclusiv la drepturile locative ale chiriasilor, si nu la exercitarea dreptului de proprietate. De altfel, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate nu sunt aplicabile în materia contractului de închiriere. Cele statuate în decizia anterior mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au invervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Curtea constată astfel că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea prevederilor referitoare la protectia proprietătii cuprinse în art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Dimpotrivă, textele de lege criticate sunt în deplină concordantă cu alin. (2) al acestui articol, potrivit căruia “Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general (...)”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 7, 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Myriam Gabriela Făgărăsanu în Dosarul nr. 1.615/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 ianuarie 2005.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică si exploatează instalatii electrice din sistemul electroenergetic - Revizia 1

 

În temeiul art. 9 alin. (2), (6) si (7), al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si n) din Legea energiei electrice nr. 318/2003,

având în vedere referatul de aprobare întocmit de Departamentul infrastructură si autorizare,

în conformitate cu prevederile Procesului-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 16 februarie 2005,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică si exploatează instalatii electrice din sistemul electroenergetic - Revizia 1, prezentat în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Titularii de licente acordate de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei si societătile comerciale care desfăsoară activităti în sectorul energiei electrice vor respecta prevederile Regulamentului pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică si exploatează instalatii electrice din sistemul electroenergetic - Revizia 1.

Art. 3. - Departamentul infrastructură si autorizare din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei va duce la îndeplinire si va urmări respectarea prevederilor cuprinse în Regulamentul pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică si exploatează instalatii electrice din sistemul electroenergetic - Revizia 1.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2/2004 si ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 3/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 23 ianuarie 2004.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Nicolae Opris

 

Bucuresti, 16 februarie 2005.

Nr. 7.


*) Continutul anexei este disponibil în format electronic pe pagina web a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei (www.anre.ro).

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Nr. 511 din 14 februarie 2005

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

Nr. 41 din 14 ianuarie 2005

 

ORDIN

privind separarea fluxurilor de pasageri în porturile din România, în conformitate cu recomandările si cele mai bune practici cuprinse în catalogul Schengen

 

Având în vedere prevederile art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si prevederile art. 11 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 445/2002,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004  privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor si ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emit următorul ordin:

Art. 1. - Prezentul ordin are ca scop separarea fluxurilor de pasageri în porturile din România, în conformitate cu recomandările si cele mai bune practici cuprinse în catalogul Schengen.

Art. 2. - În sensul prezentului ordin, termenii utilizati au următorul înteles:

a) port - suprafată delimitată din teritoriul national, situată la malul mării sau al unei căi navigabile, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curentilor si gheturilor, construită si echipată astfel încât să permită, în principal, primirea si adăpostirea navelor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, depozitarea mărfurilor, primirea si expedierea acestora cu mijloace de transport, îmbarcarea si debarcarea pasagerilor;

b) frontiera de stat - linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la un altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea si celelalte ape curgătoare, frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, conventiile si întelegerile dintre România si statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul international fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul senalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita exterioară si limitele laterale ale mării teritoriale a României;

c) frontieră internă - porturile maritime si fluviale pentru liniile regulate de pasageri si de mărfuri, care au ca punct de plecare sau ca destinatie exclusivă alte porturi de pe teritoriile statelor sau comunitătilor de state cu care România a încheiat acorduri, conventii sau alte întelegeri internationale privind eliminarea controalelor la frontieră, fără escale în porturi din afara teritoriului acestora;

d) frontieră externă - porturile maritime si fluviale, dacă acestea nu reprezintă frontiere interne;

e) regim de frontieră internă în porturi - reglementările cu privire la eliminarea controlului de frontieră în porturile deschise traficului international de persoane, pentru cetătenii români si persoanele apartinând statelor sau comunitătilor de state cu care România a încheiat acorduri, conventii sau alte întelegeri internationale privind eliminarea controalelor la frontieră;

f) stat contractant - statul sau comunitatea de state cu care România a încheiat acorduri, conventii sau alte întelegeri internationale privind eliminarea controalelor la frontieră si România;

g) stat tert - orice alt stat decât cele cu care România a încheiat acorduri, conventii sau alte întelegeri internationale privind eliminarea controalelor la frontieră;

h) voiaj intern - orice voiaj care are ca punct de plecare si/sau ca destinatie teritoriul României, precum si orice voiaj care are ca punct de plecare sau ca destinatie exclusivă teritoriile statelor sau comunitătilor de state cu care România a încheiat acorduri, conventii sau alte întelegeri internationale privind eliminarea controalelor la frontieră, fără a atinge un port de pe teritoriul unui stat tert.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a unui acord, a unei conventii sau întelegeri bi - sau multilaterale privind eliminarea controalelor la frontieră, pentru introducerea regimului de frontieră internă se vor lua următoarele măsuri:

1. Separarea fluxurilor de pasageri pentru voiajurile interne de cele pentru voiajurile internationale se va face printr-o infrastructură adecvată, atât la îmbarcare, cât si la debarcare, după cum urmează:

a) la îmbarcare, înainte de posturile de control ale politiei de frontieră si va continua până la urcarea la bordul navei;

b) la debarcare, separarea va continua si după posturile de control ale politiei de frontieră, până în zona publică a terminalului de pasageri.

2. Pentru voiajurile internationale, controlul persoanelor aflate sub incidenta legislatiei privind frontiera internă se va face la ghiseele speciale, individualizate cu:

a) însemnul drapelului României;

b) emblema Uniunii Europene, cu înscrisul “UE” într-un cerc format din stele;

c) însemnele drapelelor statelor contractante, altele decât statele membre ale Uniunii Europene si România.

3. Ghiseele la care se face controlul pentru cetătenii oricărui stat tert vor purta inscriptia “alte state”, în limba română si în limbi de circulatie internatională.

4. În situatia în care trecerea frontierei se efectuează temporar prin alte puncte de trecere portuare care nu sunt deschise traficului international de persoane si de mărfuri, solicitantul asigură, după aprobarea deschiderii temporare a punctului de trecere portuar, conditii corespunzătoare de efectuare a controlului pentru trecerea frontierei, respectiv: punerea la dispozitie a spatiilor de lucru si a utilitătilor, transportul personalului, spatii de cazare si indemnizatii de deplasare, conform legii.

5. În punctele de trecere portuare prevăzute la pct. 4 nu este obligatoriu să se ia măsuri de separare fizică a fluxurilor de pasageri în conformitate cu prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se aplică în toate porturile din România.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre