MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 154         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 22 februarie 2005

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

7. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 64/2004 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

DECRETE

 

19. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

20. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

21. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

22. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

23. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

24. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

25. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

26. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

27. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

28. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

29. - Decret pentru numirea unui magistrat

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 43 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 64/2004 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

În temeiul art. 41 alin. (3) si al art. 57 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările si completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Senatului nr. 64/2004 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 27 decembrie 2004, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. IX - Comisia pentru muncă, familie si protectie socială, domnul senator Popa Aron Ioan - Grupul parlamentar al Aliantei “Dreptate si Adevăr” - P.N.L.-P.D. - se include în componenta comisiei.

2. La anexa nr. XII - Comisia pentru administratia publică si organizarea teritoriului, domnul senator Oprea Mario - Grupul parlamentar al Aliantei “Dreptate si Adevăr” - P.N.L.-P.D. - se include în componenta comisiei.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 17 februarie 2005, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

RADU MIRCEA BERCEANU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 7.

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Arad doamna Drăghici Gabriela.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 19.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Brasov domnul Gavrilă Ciprian.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 20.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Segarcea doamna Ghită Adina Elvira.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 21.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la JudecătoriaDrobeta-Turnu Severin domnul Brandibur Claudiu.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 22.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Cluj-Napoca domnul Gligan Claudiu.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 23.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Târgoviste doamna Miritoiu Maria.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 24.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Pitesti doamna Mitrofan Florina.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 25.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Pitesti doamna Papaianopol Magdalena Viorica.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 26.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Cluj-Napoca doamna Prelipceanu Iarina Ioana.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 27.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Hunedoara doamna Purcar Niculina.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 28.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 31 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si ale art. 12 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de admitere în magistratură,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 262 din 14 decembrie 2004,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste în functia de judecător la Judecătoria Onesti doamna Puscasu Liliana Mirela.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 29.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 11

din 18 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Greta Mariana Chiva în Dosarul nr. 990/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă Ionut Lodroman, reprezentat de avocatul Dan Rares Răducanu, lipsă fiind autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei si nici reglementărilor internationale cuprinse în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În sustinerea acestui punct de vedere invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 225/2001, nr. 224/2002, nr. 244/2002 si nr. 196/2003.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv deciziile nr. 225/2001, nr. 224/2002 si nr. 196/2003, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 990/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Greta Mariana Chiva într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unei cereri de recuzare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate, referitoare la solutionarea cererilor de recuzare, fără prezenta părtilor si fără ascultarea punctului de vedere al judecătorului recuzat, care ar putea lămuri temeinicia motivelor de recuzare în conditiile în care încheierea prin care s-a respins recuzarea nu se poate ataca decât o dată cu fondul, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie, precum si ale art. 6 pct. 1, ale art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este nefondată. În acest sens apreciază că, asa cum de altfel Curtea Constitutională a statuat prin Decizia nr. 225/2001, dispozitiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă art. 21 alin. (2), care consacră liberul acces la justitie, si nici dreptul la apărare, garantat de art. 24 alin. (1) din Constitutie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei si nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanta pronuntând în sedintă publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri. În opinia instantei, nici art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravine art. 21 alin. (2) din Constitutie, întrucât, în situatia în care instanta superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul, cu refacerea tuturor actelor si dovezilor administrate la prima instantă. De altfel, în conformitate cu art. 126 din Constitutie, accesul la justitie nu exclude respectarea anumitor proceduri si conditii impuse de lege. În motivarea acestei opinii, instanta a avut în vedere faptul că “hotărârea primei instante este supusă controlului instantei de recurs sub aspectul legalitătii, (...) atributiile instantei de control rezumându-se la verificarea modului în care a fost respectată si aplicată legea”. În acest sens arată că actualul Cod de procedură civilă consacră sistemul dublului grad de jurisdictie, astfel încât nu se poate aprecia că regulile instituite ar determina restrângerea exercitiului drepturilor procesuale ale părtilor.

În final, arată că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât, asa cum s-a statuat în jurisprudenta Curtii Constitutionale, în deplin acord cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, “această cerintă nu se analizează în abstract, ci se raportează la fiecare caz”, în functie de particularitătile acestuia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozitiile legale criticate nu contravin accesului liber la justitie ori dreptului la apărare si nici nu restrâng exercitiul celorlalte drepturi si libertăti, ci, dimpotrivă, “asigură cadrul legal pentru desfăsurarea judecătii asupra fondului, cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale ale celor îndreptătiti să participe la această judecată”. Aceste drepturi si garantii nu fac însă obiectul procedurii de solutionare a recuzării, care se desfăsoară în camera de consiliu, fără prezenta părtilor. În acest context, apreciază că, desi caracterul public al dezbaterilor este consacrat, cu valoare de principiu, prin art. 127 din Constitutie, aceeasi normă constitutională permite si derogarea, în cazurile prevăzute de lege, de la acest caracter public. De altfel, arată că, asa cum Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa, reglementarea procedurii de judecată, inclusiv sistemul probator, este de competenta exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2). Guvernul apreciază că nici din perspectiva dreptului la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu există vreo încălcare, întrucât “faptul că nu există o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, distinctă de cea îndreptată împotriva solutiei pe fond, nu constituie o înfrângere a textelor constitutionale”, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 129 din Constitutie, “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

De asemenea, arată că textele de lege criticate nu contravin nici art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece acesta se referă exclusiv la solutionarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a art. 31 alin. 1 si 2 si nici cea a art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fată de art. 21 alin. (2) din Constitutie si art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât “textele legale criticate nu opresc, în realitate, părtile interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale”. În sustinerea acestui punct de vedere este invocată Decizia Curtii Constitutionale nr. 196/2003.

De asemenea, apreciază că nu poate fi retinută nici contrarietatea art. 31 alin. 1 si 2 si nici cea a art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fată de art. 24 alin. (1) din Constitutie, întrucât prin reglementarea impusă de aceste dispozitii legale legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a cererii de recuzare, în conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2).

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 53 din Constitutie, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, Avocatul Poporului consideră că acestea nu au relevantă în cauza de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 31 alin. 1 si 2, precum si cele ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 31 alin. 1 si 2: “Instanta decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenta părtilor si ascultând pe judecătorul recuzat numai dacă găseste de cuviintă.

Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.”;

- Art. 34 alin. 2: “Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie, care au următorul continut:

- Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”;

- Art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”

Autorul exceptiei invocă, de asemenea, încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1, art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora:

- Art. 6 pct. 1: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”;

- Art. 13: “Orice persoană, ale cărei drepturi si libertăti recunoscute de prezenta conventie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au actionat în exercitarea atributiilor lor oficiale.”;

- Art. 17: “Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăsura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreste distrugerea drepturilor sau a libertătilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi si libertăti decât acelea prevăzute de această conventie.”;

- Art. 18: “Restrângerile care, în termenii prezentei conventii, sunt aduse respectivelor drepturi si libertăti nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.”

Examinând exceptia, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate sub aspectul încălcării principiilor accesului liber la justitie si al dreptului la apărare, precum si al înfrângerii dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, Decizia nr. 196 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 13 iunie 2003, si Decizia nr. 225 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2001, Curtea a statuat că dispozitiile art. 31 alin. 1 si 2, precum si ale art. 34 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 si 24 si nici ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Cu acele prilejuri, Curtea Constitutională a constatat că dispozitiile art. 31 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul constitutional al accesului liber la justitie si al dreptului la apărare, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei si nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanta pronuntând în sedintă publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanta superioară de fond urmând a reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că reglementarea procedurii de judecată, care include si sistemul probator, este de competenta exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă fată de prevederile art. 21 din Constitutie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi retinută, deoarece cererea de recuzare nu constituie o actiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoasterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăsurării normale a judecătii, iar nu împiedicarea accesului la justitie. Tocmai în considerarea acestui principiu constitutional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai o dată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviintează sau se respinge abtinerea, precum si de aceea prin care se încuviintează recuzarea, care nu sunt supuse la nici o cale de atac.

De asemenea, Curtea a retinut că prevederile de lege criticate nu contravin nici art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la solutionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. Întrucât în cauza de fată nu au fost aduse elemente noi de natură să reconsidere jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 alin. (1) si (2), precum si ale art. 53 din Constitutie, Curtea constată că, prin dispozitiile legale deduse controlului de constitutionalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii procesuale diferite, în conditiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenta exclusivă a sa. În final, Curtea retine că nu poate fi primită nici critica autorului exceptiei potrivit căreia modul de solutionare a cererii de recuzare determină o restrângere nejustificată a accesului liber la justitie si a dreptului la apărare, aducându-se astfel atingere art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât, asa cum Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa mai sus mentionată, dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21, care consacră accesul liber la justitie, si nici ale art. 24, care garantează dreptul la apărare.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Greta Mariana Chiva în Dosarul nr. 990/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 ianuarie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 27

din 25 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecătoriei Hunedoara.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei personal, lipsind partea Remus Maris, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, Constantin Zgâmbău solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textul de lege criticat încalcă drepturile omului si Constitutia României.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă liberul acces la justitie, ci dau expresie acestui drept constitutional. În temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, părtile interesate pot formula plângere la instantele judecătoresti împotriva oricărei ordonante de scoatere de sub urmărire penală, emisă de procuror, asadar si împotriva ordonantei de scoatere de sub urmărire penală, întemeiată pe dispozitiile art. 10 lit. b1) din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.362/2004, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva Ordonantei din data de 23 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate încalcă dreptul la apărare, precum si dreptul la o cale de atac efectivă în fata unei instante judecătoresti, prin aceea că limitează în mod nejustificat actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere la instantă. Astfel, între acestea nu au fost prevăzute de legiuitor si solutiile de scoatere de sub urmărire penală, pronuntate de procuror în temeiul art. 10 lit. b1) din Codul de procedură penală (când fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni), cu aplicarea totodată a unei sanctiuni cu caracter administrativ.

Se mai sustine că această “limitare” este discriminatorie, fiind “consecinta unei omisiuni sau erori privind inventarierea situatiilor posibile de vătămare a unor interese legitime [...], învinuitul fată de care s-a aplicat una din sanctiunile prevăzute de art. 91 din Codul penal putând fi si el o persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate”. În fapt, prin Ordonanta din data de 1 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului Constantin Zgâmbău, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. b1) din Codul de procedură penală, si, în baza art. 91 din Codul penal, i s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ de 5.000.000 lei amendă. Împotriva Ordonantei din data de 23 iunie 2004, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara a respins plângerea formulată de Constantin Zgâmbău împotriva solutiei mentionate, acesta a formulat plângere la Judecătoria Hunedoara, iar în fata instantei a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Hunedoara, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Se arată că dispozitiile criticate “nu sunt de natură să împiedice orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate să se adreseze instantei – în această categorie fiind cuprinse si persoanele cercetate penal - chiar dacă redactarea articolului de lege incriminat are imperfectiuni si poate suporta îmbunătătiri”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale, respectiv celor din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul exceptiei. În sustinerea acestei opinii se arată că instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveste căile de atac, nu este contrară principiului egalitătii cetătenilor în fata legilor si a autoritătilor publice si nici dreptului la apărare, fiind de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea unor reguli diferite în considerarea unor situatii diferite.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), întrucât acestea se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei criticate, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodată se arată că limitarea, prin textul de lege criticat, a actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere la instanta de judecată, fără a se face o referire expresă la actele prin care s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu de constitutionalitate.

Referitor la critica de neconstitutionalitate în raport cu prevederile art. 24 din Constitutie, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul supus controlului de constitutionalitate acordă părtilor toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului penal.

În ceea ce priveste prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, invocate, de asemenea, în motivarea exceptiei, se apreciază că acestea nu au incidentă în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că exceptia este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Curtea observă că, desi a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 din Codul de procedură penală, în realitate, asa cum rezultă din motivarea exceptiei, critica priveste doar dispozitiile alin. 1 al acestui articol, potrivit cărora “După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă”.

Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor constitutionale ale art. 11, art. 16 alin. (1), ale art. 20 si 24, având următorul continut:

- Art. 11 (Dreptul international si dreptul intern) alin. (2): “Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”;

- Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1): “Cetătenii  sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 20 (Tratatele internationale privind drepturile omului): “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 24 (Dreptul la apărare): “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea, prin acelasi text legal, a prevederilor art. 7 si 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu următorul continut:

- Art. 7: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fără deosebire la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaratie si împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”;

- Art. 8: “Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instantelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constitutie sau prin lege.”

Se sustine, în esentă, că textul de lege criticat limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justitie, în sfera acestora nefiind incluse si actele prin care procurorul, pronuntând solutii de scoatere de sub urmărire penală, aplică totodată sanctiuni cu caracter administrativ.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează să fie respinsă.

Curtea retine că dispozitiile alin. 1 al art. 2781 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanta de judecată împotriva actelor prin care procurorul solutionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fata instantei, respectiv împotriva “rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei, ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror”, asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justitie, în conformitate cu prevederile art. 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Au deschisă calea accesului la justitie, prin posibilitatea de a face plângere la instantele judecătoresti în temeiul art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, atât “persoana vătămată”, cât si “orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate”, textul de lege criticat fiind asadar deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări, în raport cu criteriile egalitătii în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. Ca urmare, nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a principiului egalitătii în drepturi, prevăzut de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, respectiv de cele ale art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Atâta vreme cât nu există nici o contradictie între prevederile ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate si normele internationale în materia drepturilor omului invocate, nu poate fi primită nici critica formulată de autorul exceptiei în raport cu art. 11 si 20 din Constitutie.

În ceea ce priveste sustinerea privind încălcarea, prin acelasi text, a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală, aceasta este nefondată, întrucât dispozitiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală nu numai că nu aduc atingere acestui drept, dar sunt destinate să asigure conditiile pentru deplina lui exercitare.

Astfel, în cadrul plângerii în fata instantei de judecată, petentul are libertatea de a-si angaja apărător si de a se prevala de toate garantiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, actele procurorului prin care acesta, dând solutii de netrimitere în judecată, aplică sanctiuni cu caracter administrativ nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, de competenta Curtii Constitutionale. Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudenta sa că “nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), “ea nu îsi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică”, spre a îndeplini rolul de “legislator pozitiv” (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, precum si prin Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, statuând că aceste dispozitii sunt constitutionale. Atât considerentele, cât si solutia pronuntată în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudente.

 

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 ianuarie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 43

din 27 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Comisprim” - S.R.L. în Dosarul nr. 3.197/2004 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Directia Regională Vamală Cluj a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 3.197/2004, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Comisprim” - S.R.L. într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contraventie încheiat de Directia Regională Vamală Cluj, prin care petenta a fost sanctionată cu amendă contraventională, în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate au fost implicit abrogate prin Constitutia revizuită, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală, amenzile ca venituri ale bugetului de stat provenite din sanctiuni contraventionale nu pot fi stabilite decât prin lege, iar nu si prin hotărâre a Guvernului.

Judecătoria Târgu Mures, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, citând considerentele Deciziei nr. 51 din 12 februarie 2004 a Curtii Constitutionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestei opinii se face referire la aceeasi decizie a Curtii Constitutionale, invocată de Guvern si de instanta de judecată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Curtea constată că, desi a fost sesizată în cauză cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările si completările ulterioare, din analiza continutului motivării exceptiei de neconstitutionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie numai prevederile art. 2 alin. (1) din ordonantă, potrivit cărora “Prin legi, ordonante sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii în toate domeniile de activitate”.

Autoarea exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art.139 alin. (1), potrivit cărora “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.

Se sustine, în esentă, că textul de lege criticat “a fost abrogat implicit prin Constitutia revizuită, iar amenzile – ca venituri ale bugetului de stat provenite din sanctiuni contraventionale - nu pot fi stabilite decât prin lege, iar nu prin hotărâri ale Guvernului”.

Examinând criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu numai că nu încalcă prevederile Constitutiei revizuite, ci constituie o aplicare a acestora, stabilirea de sanctiuni contraventionale prin hotărâre a Guvernului fiind în concordantă cu dispozitiile art. 108 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor”.

Curtea Constitutională a statuat, de principiu, în jurisprudenta sa, că întelesul notiunii de “organizare a executării legilor” din cuprinsul acestei norme constitutionale “are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, si anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, institutionale sau sanctionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozitiilor legii” (Decizia nr. 51/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). Asadar, legiuitorul nu stabileste întotdeauna direct, prin lege, contraventii si sanctiuni, ci, în sensul art. 108 din Legea fundamentală, această competentă revine autoritătii publice însărcinate cu organizarea executării legii, în spetă, Guvernului, aceasta fiind de altfel concluzia enuntată în considerentele deciziei Curtii Constitutionale mentionate.

Asa fiind, nu poate fi retinută pretinsa contradictie între art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si art. 139 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile constitutionale invocate trebuind corelate cu cele ale art. 108 mai sus mentionate, care prevăd, implicit, posibilitatea reglementării de contraventii si sanctiuni prin hotărâri ale Guvernului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Comisprim” - S.R.L. în Dosarul nr. 3.197/2004 al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 ianuarie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta