MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 163         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 23 februarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

           

Decizia nr. 48 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3001 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 88 din 10 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

117. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 44

din 27 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Vasile Ralea în Dosarul nr. 5.306/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, personal, lipsind partea Inspectoratul de Politie Judetean Vâlcea, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, Vasile Ralea solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulată, sustinând că textele de lege criticate încalcă dreptul constitutional la liberă circulatie.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată că nu există nici o legătură între dreptul la liberă circulatie reglementat de Legea fundamentală si dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 august 2004, pronuntată în Dosarul nr. 5.306/2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, ridicată de Vasile Ralea în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că retinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, în cazul săvârsirii unor contraventii pentru care, prin regulament, se dispune ca măsură administrativă retinerea pe loc a permisului de conducere, încalcă dreptul la liberă circulatie reglementat de dispozitiile constitutionale ale art. 25. Se arată totodată că prevederile art. 94 lit. c) sunt neconstitutionale, întrucât fac trimitere la regulamentul de aplicare a ordonantei, fiind sinadmisibil ca un text stipulat printr-un regulament să înfrunte si să învingă un articol din Constitutie”.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate în cauză, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că circulatia pe drumurile publice trebuie să se desfăsoare în conditiile stabilite de lege, pentru respectarea sigurantei tuturor participantilor la trafic, iar stabilirea unor sanctiuni pentru nerespectarea acestor norme nu poate fi, în nici un caz, interpretată ca o încălcare a dreptului la liberă circulatie, în sensul în care este reglementat acest drept de dispozitiile art. 25 din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât “dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, conferit de permisul de conducere auto, precum si conditiile de suspendare a exercitării acestui drept [...] nu au nici o legătură cu dreptul la liberă circulatie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 88 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, având următorul continut:

- Art. 88 alin. (2): “Retinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau înregistrare se face de către politie, o dată cu constatarea faptei pentru care se dispune una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevăzute la alin. (1), eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare, cu sau fără drept de circulatie.”;

- Art. 94 alin. (1) lit. c): “(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune: [...]

c) pentru o perioadă de 90 de zile, dacă fapta conducătorului auto a fost urmărită ca infractiune prevăzută de prezenta ordonantă de urgentă, iar instanta de judecată sau procurorul a dispus înlocuirea răspunderii penale cu una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevăzute la art. 91 din Codul penal sau dacă fapta conducătorului auto constituie una dintre contraventiile pentru care, prin regulament, se dispune ca măsură administrativă retinerea pe loc a permisului de conducere.”

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi legale sunt contrare art. 25 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia “Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.”

 Examinând criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea constată că acestea nu pot fi retinute, întrucât dispozitiile art. 25 din Legea fundamentală, care privesc dreptul la liberă circulatie, nu au legătură cu textele de lege criticate. Astfel, dreptul la liberă circulatie vizează libertatea de miscare a cetăteanului, textul constitutional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, si anume: libera circulatie pe teritoriul României si libera circulatie în afara teritoriului tării. Dreptul la liberă circulatie, astfel cum este reglementat de Constitutia României, prin receptarea sa din Pactul international privitor la drepturile civile si politice, nu include si dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a detine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constitutionale nefăcând referire si la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulatie. Ca urmare, fiecare cetătean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveste circulatia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveste retinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, “asigurarea desfăsurării fluente si în sigurantă a circulatiei rutiere, apărarea vietii si integritătii corporale, a sănătătii persoanelor, proprietătii publice si private, protectia mediului înconjurător, precum si a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu” si nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constitutie.

De altfel, si “libera circulatie”, prevăzută de textul constitutional invocat în motivarea exceptiei, se desfăsoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice si sociale, a drepturilor si libertătilor cetătenilor, precum si a unei normale desfăsurări a relatiilor interstatale.

 

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanta

de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Vasile Ralea în Dosarul nr. 5.306/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

 

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 ianuarie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 48

din 27 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3001 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3001 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasile Eugen Negrea în Dosarul nr. 4.977/2004 al Tribunalului Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constitutional, ocazie cu care, prin Decizia nr. 208 din 4 mai 2004, Curtea a constatat că acestea nu aduc atingere prevederilor fundamentale invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.977/2004, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3001 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de inculpatul Vasile Eugen Negrea, prin apărătorul ales, în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul legal criticat îi încalcă dreptul la apărare si contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (6), deoarece instanta s-ar afla în imposibilitate de a verifica legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive după înregistrarea dosarului, întrucât o atare verificare a fost efectuată de instanta superioară în calea de atac a recursului formulat împotriva hotărârii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive în faza de urmărire penală, hotărâre care îsi produce efectele, în cazul de fată, până la data sesizării instantei de fond.

De asemenea, pentru a constata existenta sau inexistenta temeiurilor care au determinat arestarea preventivă ar fi necesar ca textul legal criticat să facă trimitere nu numai la dispozitiile art. 148 si 143 din Codul de procedură penală, ci si la art. 136 din acelasi cod, care reglementează criteriile de alegere a uneia sau a alteia dintre măsurile preventive, dar si scopul acestor măsuri. În caz contrar, textul legal criticat se constituie într-o formă de reglementare fără fond.

Tribunalul Mures opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă respectarea principiului legalitătii de către instanta care a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a fost verificată de către instanta superioară în cadrul recursului, în conditiile în care în actualul stadiu al procesului penal s-ar sesiza încălcări ale unor dispozitii legale ce nu au fost observate nici chiar cu ocazia controlului judiciar, instanta ar fi datoare să le invoce sau să le pună în discutie dacă sunt invocate de către părti si să se pronunte asupra lor. Invocarea principiului autoritătii lucrului judecat nu poate fi făcută în acest context, deoarece ar contraveni acestui principiu al legalitătii, care este mai presus chiar si de dispozitiile instantei de control judiciar, si, evident, ar aduce atingere, nemijlocit, dreptului la apărare al inculpatului si dreptului său la garantarea libertătii persoanei. De asemenea, autoritatea de lucru judecat vizează hotărâri definitive date asupra fondului pricinii, iar nu asupra hotărârilor luate în procedurile judiciare, cum sunt cele referitoare la măsura arestării preventive, în acest caz nefiind aplicată regula non bis in idem.

În plus, este de observat că, potrivit textului criticat, examinarea temeiurilor arestării preventive - a subzistentei lor sau nu - poate fi făcută si de către instanta de judecată din oficiu si nu numai la cererea părtilor.

Referitor la alin. 3 al art. 3001 din Codul de procedură penală, instanta de judecată arată că art. 136-142 din sectiunea I din Codul de procedură penală stabilesc cadrul general în care se poate dispune privarea de libertate sau îngrădirea libertătii de miscare a unei persoane. În acest context, instanta de judecată este datoare să verifice toate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, dar si să verifice dacă această măsură a fost luată si în considerarea persoanei inculpatului, adică tinând seama nu numai de scopul măsurii si de gradul de pericol social al infractiunii, ci si de persoana inculpatului, de sănătatea, vârsta, antecedentele lui si de alte situatii de acest gen. Aprecierea acestor criterii este esentială si obligatorie pentru instantă, cu atât mai mult cu cât acest text de lege nu poate fi interpretat decât în lumina art. 23 alin. (6) din Constitutie si a art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. O măsură preventivă, indiferent de categoria din care face parte, se ia fată de o persoană al cărei drept este si acela de a fi judecată în stare de libertate, arestarea sa fiind doar o exceptie de la principiul libertătii persoanei.

De altfel, textul legal criticat nu trimite expres si limitativ la dispozitiile art. 148 din Codul de procedură penală, ci vorbeste de temeiurile care au determinat privarea de libertate, temeiuri ce trebuie întelese si prin prisma prevederilor art. 136 alin. 1 si alineatul ultim din acelasi cod. Aceste din urmă dispozitii sunt de aplicabilitate generală tuturor categoriilor de măsuri preventive pe toată durata lor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul arată că prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (6) stabilesc obligatia instantei ca, urmare a verificărilor efectuate, să dispună punerea în libertate a inculpatului dacă motivele arestării preventive au dispărut. Faptul că acestea nu se referă în mod expres si la mentinerea arestării preventive nu înseamnă că legiuitorul nu a avut în vedere această institutie, în cazul în care motivele care au determinat luarea măsurii se mentin, asa încât nu se poate sustine că dispozitiile constitutionale invocate constituie temei doar pentru punerea în libertate a inculpatului, nu si pentru mentinerea privării de libertate.

Autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile definitive care rezolvă fondul pricinii, iar nu la hotărârile pronuntate în procedurile referitoare la măsura arestării preventive.

Referitor la încălcarea art. 24 alin. (1) din Constitutie, care reglementează garantarea dreptului la apărare, Guvernul arată că dispozitiile art. 3001 alin. 1 din Codul de procedură penală, care instituie obligativitatea instantei de a verifica legalitatea si temeinicia arestării preventive, oferă persoanei arestate, fără nici o îngrădire, posibilitatea de a-si exercita dreptul la apărare, drept care este garantat deopotrivă si de prevederile art. 171 din Codul de procedură penală.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că si aceasta este neîntemeiată, deoarece nu poate fi admisă sustinerea autorului că instanta nu poate constata subzistenta temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive si nici existenta unor temeiuri care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului, având în vedere că textul legal criticat nu trimite si la art. 136 din Codul de procedură penală si că, în felul acesta, inculpatul nu-si poate face apărarea.

Prevederile art. 136 din Codul de procedură penală sunt de aplicabilitate generală. Asadar, de fiecare dată când se discută o cerere cu privire la vreo măsură preventivă nu este necesar ca acestea să fie mentionate în toate textele privind arestarea preventivă.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu încalcă libertatea individuală. Dimpotrivă, art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală prevede obligatia instantei de a verifica din oficiu, la primirea dosarului, legalitatea si temeinicia arestării preventive, această măsură fiind mentinută numai în cazul în care instanta constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care o justifică.

Totodată, obligatia instantei de a verifica în cursul judecătii, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive, potrivit art. 3002 si art. 160b din Codul de procedură penală, reprezintă suficiente garantii legale ale respectării libertătii individuale.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate prin prisma art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului apreciază că este neîntemeiată, deoarece, coroborat cu art. 3001 alin. 4, art. 6 alin. 4 si art. 173 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, textul legal supus controlului acordă părtilor toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului penal.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3001 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “După înregistrarea dosarului la instantă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanta este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. [...]

Când instanta constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanta mentine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

 Dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 si 11 se aplică în mod corespunzător.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (6), referitoare la verificarea periodică a legalitătii si temeiniciei arestării preventive în faza de judecată, si ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală s-a mai pronuntat, statuând că acestea sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 208 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, pronuntându-se în legătură cu critica potrivit căreia prevederile legale criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (6), referitoare la verificarea periodică a legalitătii si temeiniciei arestării preventive în faza de judecată, Curtea a constatat că situatiile în care este obligatorie punerea în libertate a inculpatului sunt următoarele: dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, respectiv dacă instanta constată că nu există temeiuri noi care să justifice mentinerea privării de libertate. Or, simetric si ca o consecintă logică a acestor prevederi constitutionale, preluate, de altfel, în art. 3001 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu se poate sustine că, potrivit art. 3001 alin. 3 din acelasi cod, instanta de fond nu are posibilitatea legală de a mentine măsura arestării preventive a inculpatului, deoarece este tinută de încheierea instantei superioare, pronuntată în calea de atac a recursului formulat împotriva hotărârii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive în faza de urmărire penală.

Se constată asadar că prevederile criticate nu numai că nu înfrâng dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (6), ci constituie o aplicare a acestora, asa încât nu poate fi retinută critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate în sensul că ar exista o contradictie între cele două categorii de norme.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

De asemenea, nu poate fi primită critica autorului exceptiei referitoare la lipsa garantării dreptului la apărare, deoarece textul legal criticat nu instituie nici un fel de norme referitoare la îngrădirea acestui drept. De altfel, ca o garantie suplimentară a efectivitătii dreptului la apărare în cauzele penale, pe lângă dreptul părtii interesate de a fi asistată de un avocat ales sau numit din oficiu si obligativitatea organelor judiciare de a le aduce la cunostintă acest drept - de care învinuitul ori inculpatul se poate prevala sau nu -, legiuitorul a instituit prin art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală obligativitatea asistentei juridice obligatorii, în functie de situatia deosebită în care s-ar putea afla învinuitul sau inculpatul ori în functie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită. Prin urmare, dată fiind situatia exceptională în care se află inculpatul arestat, după înregistrarea dosarului la instantă, aceasta este datoare să procedeze la verificarea legalitătii si temeiniciei arestării preventive, aplicând dispozitiile referitoare la garantarea dreptului la apărare. Sub acest aspect nu se poate sustine că se încalcă dreptul la apărare, deoarece textul nu face trimitere si la art. 136 din Codul de procedură penală, care reglementează criteriile de alegere a uneia sau a alteia dintre măsurile preventive si scopul acestor măsuri.

Art. 136 se constituie într-o normă cu aplicabilitate generală pentru toate situatiile în care se dispune cu privire la luarea, revocarea, înlocuirea ori încetarea vreunei măsuri preventive.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3001 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasile Eugen Negrea în Dosarul nr. 4.977/2004 al Tribunalului Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 ianuarie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 88

din 10 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Iuliana Sipos în Dosarul nr. 589/2004 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 589/2004, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2004. Exceptia a fost ridicată de Iuliana Sipos într-o cauză civilă având ca obiect rezolutiunea contractului de închiriere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 37 alin. (1) din Constitutie [devenit art. 40 alin. (1) din Constitutia republicată], potrivit cărora “Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere”.

Judecătoria Salonta nu si-a exprimat punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a art. 82 din Legea nr. 51/1995 este neîntemeiată. În acest sens, arată că avocatura este un serviciu public, care este organizat si functionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat si functionând după reguli stabilite de lege. Această optiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstitutională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora functionează nu contravin principiilor constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că, în absenta opiniei instantei de judecată cu privire la exceptia invocată, sesizarea Curtii Constitutionale nu este legală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, dispozitii care au următorul continut: “(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviintate prin hotărâri judecătoresti să desfăsoare activităti de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică, în orice domenii, îsi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităti constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdictional prin care au fost recunoscute ori încuviintate activităti de consultantă, reprezentare si asistentă juridică contrare dispozitiilor prezentei legi.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispozitiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.

(4) Consiliile si decanii barourilor au obligatia si autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) si (2) si să ia măsurile legale în acest sens.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, se contestă neconstitutionalitatea prevederilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 prin aceea că sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 37 alin. (1) din Constitutie [devenit art. 40 alin. (1) din Constitutia republicată] referitoare la “Dreptul de asociere”, deoarece “înfiintarea unei asociatii are loc cu respectarea actelor normative în vigoare si prin acordul asociatiilor din respectivele entităti juridice, ca urmare si desfiintarea sau dizolvarea acestora se poate face ulterior tot prin acordul lor, iar nu prin alte acte sau dispozitii care nu au nimic comun cu respectivele entităti juridice”.

Analizând aceste sustineri, Curtea observă că art. 1 din Legea nr. 51/1995 prevede caracterul liberal si independent al profesiei de avocat, iar în ceea ce priveste dreptul de asociere, art. 5 din aceasta dispune în legătură cu formele de organizare a activitătii, avocatul având optiunea de a alege varianta în care îsi exercită profesia. Sub aspectele criticate, prin Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 13 martie 2003, Curtea Constitutională a statuat că, “în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat si functionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat si functionând după reguli stabilite de lege. [...] Această optiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstitutională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora functionează nu contravin principiilor constitutionale”, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea si să accepte regulile impuse de aceasta. Astfel se explică de ce conditiile de organizare si exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială si nu se supun normei generale cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările ulterioare. Curtea Constitutională a statuat constant în jurisprudenta sa că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, si nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispozitiile cuprinse în art. 40 din Constitutie nu sunt nesocotite prin art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2004.

De altfel, prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat au mai fost supuse controlului de constitutionalitate si, prin numeroase decizii, Curtea a constatat că ele nu contravin Constitutiei.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si functionarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Iuliana Sipos în Dosarul nr. 589/2004 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 februarie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale

 

Având în vedere prevederile art. 121, ale art. 132 alin. (1) si (4), ale art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 631 si ale art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale, se atribuie de către administratorii resurselor acvatice vii, stabiliti prin lege.

Art. 2. - (1) Dreptul de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale se atribuie, la cerere, asociatiilor de pescari sportivi legal constituite.

(2) Administratorii resurselor acvatice vii atribuie dreptul de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale, în conformitate cu prevederile legale, pe baza autorizatiei de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin si care se înregistrează într-un registru special, tinut de către emitent.

Art. 3. - (1) Pescuitul în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale se practică pe baza permisului individual de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul ordin, care se eliberează de către asociatiile de pescari sportivi legal constituite si recunoscute de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, în conditiile legii.

(2) Permisul individual de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale este netransmisibil.

Art. 4. - (1) Autorizatiile si/sau permisele de pescuit în scop recreativ/sportiv pot fi anulate în cazul nerespectării prevederilor legale privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv, la sesizarea personalului cu drept de control din cadrul Inspectiei Piscicole, Ministerului Administratiei si Internelor, Gărzii Nationale de Mediu, Administratiei Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării”, precum si de către persoanele împuternicite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale.

(2) Administratorii si beneficiarii dreptului de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale vor asigura cu personal specializat paza resurselor acvatice vii, a exploatării acestora, controlul activitătilor de pescuit, combaterea pescuitului ilegal, furturilor, distrugerilor si degradărilor.

Art. 5. - Formularele autorizatiilor si permiselor individuale de pescuit în scop recreativ/sportiv sunt tipărite, înseriate si gestionate, conform legii, de administratorii resurselor acvatice vii si asociatiile de pescari sportivi.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, anexa nr. 2 “Autorizatie de atribuire a dreptului de pescuit recreativ/sportiv în apele colinare si de ses”, anexa nr. 3 “Autorizatie de atribuire a dreptului de pescuit recreativ/sportiv în apele de munte”, anexa nr. 8 “Permis de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale din apele colinare si de ses” si anexa nr. 9 “Permis de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale din apele de munte”, prevăzute în Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 350/2001 pentru aprobarea continutului si modelelor autorizatiilor de pescuit în scop comercial, recreativ/sportiv si stiintific, precum si a permiselor de pescuit individuale, se abrogă.

Art. 7. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 17 februarie 2005.

Nr. 117.

 

ANEXA Nr. 1

 

Administratorul resurselor acvatice vii

.............................................................

Seria ................. nr. ..........................

SIGLA

Elemente de securizare

 

AUTORIZATIE

de pescuit în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale

nr. ............................. din ................................

 

Perioada de valabilitate

............................................................................

 

1. Asociatia de pescari sportivi .......................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................................

2. Adresa: .......................................................................................................................................................................................

3. Registrul persoanelor juridice nr. ............................. din ...................................

4. Certificat de înregistrare fiscală: ...................................................................................................................................................

5. Contract/act aditional de atribuire a dreptului de pescuit în scop recreativ/sportiv nr. ....................... din .............................

6. Bazinele piscicole naturale/zona de pescuit: .............................................................................................................................…..

.............................................................................................................................….........................................................................

7. Numărul maxim de permise individuale de pescuit în scop recreativ/sportiv ce se pot emite pentru bazinele piscicole naturale mentionate .................................

8. Detinătorul prezentei autorizatii are obligatia să marcheze zonele care fac obiectul acesteia, sub controlul administratorului resurselor acvatice vii, si să asigure cu personal specializat paza resurselor acvatice vii, controlul activitătilor de pescuit si combaterea escuitului ilegal, în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedinte/Guvernator/Director general,

..................................................

 

ANEXA Nr. 2

 

PERMIS INDIVIDUAL DE PESCUIT

în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale

 

 

CONDITII TEHNICE:

- Dimensiuni format: 5x10 cm - tip vedere

- Suport: carton glossy (lucios)

- Grafică: Fată: Fundal - imagine reprezentativă a pescuitului recreativ sportiv

Verso: Fundal - marcaj WATERMARK cu initialele administratorului

 

(Fată)

ASOCIATIA DE PESCARI SPORTIVI

...............................................................

 

PERMIS INDIVIDUAL DE PESCUIT

în scop recreativ/sportiv

în bazinele piscicole naturale

 

Seria ......................... nr. ....................

 

(Verso)

 

Numele si prenumele .....................................................................................

Valabil de la .................. la ..................., numai însotit de carnetul de membru pescar sportiv

Prezentul permis acordă dreptul exercitării pescuitului în scop recreativ/sportiv, în conditiile legii, în bazinele piscicole naturale care fac obiectul autorizatiei nr. ........................ din ..................................., eliberată de ............................................................................. .

 

Semnătura

L.S.

(stampila asociatiei de pescari sportivi)