MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 8         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 4 ianuarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 12 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 441 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

943/2004. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea repartizării pe judete a volumului maxim de masă lemnoasă pe picior care poate fi recoltată în anul 2004 din pădurile proprietate publică a unitătilor administrativ-teritoriale, din pădurile proprietate privată a persoanelor fizice si a persoanelor juridice de drept privat si din vegetatia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier national

 

1.636/2004. - Ordin al ministrului sănătătii pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările ulterioare, referitoare la avizarea unitătilor de tehnică medicală

 

1.682/611/2004. - Ordin al ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 172/113/2004 pentru aprobarea derulării programelor si subprogramelor de sănătate finantate din bugetul de stat si din bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2004

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 440

din 26 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 12 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 12 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Anna-Maria Tinu si Tamara Tinu în Dosarul nr. 10.263/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, pot fi reglementate exclusiv de legiuitor.

Termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. 12 din Codul de procedură penală nu este de natură a afecta dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei, ci, dimpotrivă, este expresia dreptului la un proces echitabil care implică toate garantiile procesuale penale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 10.263/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 7 si 12 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Anna-Maria Tinu si Tamara Tinu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unei plângeri formulate împotriva unei solutii de netrimitere dispusă de parchet.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală restrânge dreptul părtilor si al instantei la lămurirea cauzei prin probe, deoarece singura dovadă admisă pentru a servi la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni este doar aceea cu înscrisuri. Prin urmare, nu se poate vorbi despre respectarea dreptului la apărare, a dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor si intereselor sale legitime ori despre un proces echitabil. În speta dedusă judecătii autorii exceptiei sustin că nu au posibilitatea să solicite instantei administrarea de probe noi, care să dovedească existenta infractiunii, si atâta timp cât acestea nu au fost administrate în fata organului de urmărire penală, materialul probator nu poate fi completat.

Dispozitiile alin. 12 al aceluiasi articol sunt de asemenea neconstitutionale, deoarece termenul de 20 de zile este un termen imperativ, si nu de recomandare, iar nerespectarea lui atrage nulitatea actului întocmit după împlinirea lui. Or, într-o atare situatie nu se mai poate pune în discutie respectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la termenul rezonabil, întrucât durata unui proces nu poate fi previzibilă.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, în ceea ce priveste art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, acesta trebuie interpretat si aplicat împreună cu dispozitiile alin. 8 al aceluiasi articol. Or, din economia textelor arătate se desprinde concluzia că instanta de judecată are în vedere, în momentul solutionării plângerii, întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, care, desi nu a fost administrat în mod nemijlocit de către aceasta, poate contine si alte mijloace de probă decât înscrisuri. Mai mult decât atât, în conditiile alin. 8 lit. b), instanta poate dispune desfiintarea solutiei si trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, situatie în care dispozitiile art. 333 alin. 2 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător, sau, potrivit alin. 8 lit. c), poate retine cauza spre rejudecare, cu aplicarea dispozitiilor privind judecata în primă instantă si a căilor de atac. Prin urmare părtile interesate beneficiază de toate drepturile invocate de autor în sustinerea exceptiei si nu se poate pune în discutie nerespectarea dreptului la apărare, a liberului acces la justitie sau a dreptului la un proces echitabil.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2781 alin. 12 din Codul de procedură penală, instanta de judecată opinează că termenul de 20 de zile este un termen de recomandare si nicidecum unul imperativ, asa cum sustine autorul exceptiei. În situatia în care legiuitorul ar fi dorit să-i dea o asemenea calificare, ar fi prevăzut, desigur, si sanctiunea aplicată în cazul nerespectării lui.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt stabilite de lege. În virtutea acestei dispozitii plângerea prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală a fost concepută de legiuitor ca o cale de atac în cadrul căreia instanta analizează legalitatea si temeinicia rezolutiei sau ordonantei de netrimitere în judecată fată de continutul dosarului de urmărire penală. Aceasta rezultă din modul de reglementare a solutiilor care pot fi pronuntate în urma verificării după criteriile si în conditiile arătate în alin. 8.

Instituirea unui termen de solutionare a plângerii transpune prevederile constitutionale mai sus amintite potrivit cărora legiuitorul este singurul competent să reglementeze procedura de judecată. Astfel, termenul de solutionare, criticat de autorul exceptiei, dă expresie principiului celeritătii care stă la baza desfăsurării procesului penal, potrivit art. 1 din Codul de procedură penală, precum si dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora părtile au dreptul la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Guvernul mai arată, în punctul său de vedere, că termenul de 20 de zile este un termen de recomandare, concluzie care se desprinde din absenta unei sanctiuni procesuale pentru cazul depăsirii lui.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu opresc părtile interesate de a se adresa instantelor judecătoresti, de a fi apărate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează, într-o societate democratică, desfăsurarea unui proces echitabil, ci, dimpotrivă, dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura solutionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 7 si 12 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Instanta, judecând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate. [...]

Instanta este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire si să comunice, de îndată si motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (2) si (3) referitoare la exercitarea neîngrădită a dreptului părtilor la un proces echitabil si ale art. 24 referitoare la “dreptul la apărare”, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care dispun în legătură cu “dreptul la un proces echitabil”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin dispozitiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instantei de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă.

Fiind vorba de dispozitii de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competenta să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, exceptia ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispozitii ar contraveni normelor si principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

Sustinerea autorilor exceptiei în sensul că dispozitiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 21 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind liberul acces la justitie, dreptul la apărare si la un proces echitabil este nefondată, deoarece, pe de o parte, aceste dispozitii legale sunt menite tocmai să asigure accesul la justitie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului nu se judecă însăsi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor pronuntate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale si a eventualelor probe scrise înfătisate instantei de părtile în proces.

În limitele obiectului aceste categorii de cauze, părtile care se plâng împotriva ordonantei sau rezolutiei de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât si aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat solutia emisă de procuror. În prima ipoteză, instanta admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar în cea de-a doua ipoteză, când probele existente la dosar sunt insuficiente pentru judecarea cauzei, instanta retine cauza spre judecare.

Nici o dispozitie legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în conditiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.

În ceea ce priveste critica art. 2781 alin. 12 din Codul de procedură penală, sustinerile autorilor exceptiei nu pot fi primite, termenul de 20 de zile stabilit pentru solutionarea plângerii împotriva rezolutiei sau a ordonantei de netrimitere în judecată urmărind, în mod explicit, asigurarea celeritătii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natură să încalce prevederile constitutionale invocate sau normele stabilite prin conventiile internationale la care România este parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 si 12 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Anna-Maria Tinu si Tamara Tinu în Dosarul nr. 10.263/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 441

din 26 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Camen Otto Silviu, constatându-se lipsa părtii Gabriel Florescu, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Camen Otto Silviu solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că inexistenta căii de atac a recursului împotriva încheierii pronuntate în temeiul textului de lege criticat este manifestarea prerogativei constitutionale invocate de autor în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, motiv pentru care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iulie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.542/2004, Tribunalul Olt - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unui recurs formulat împotriva încheierii pronuntate la data de 14 aprilie 2004 de Judecătoria Slatina prin care s-a admis plângerea formulată de partea Camen Otto Silviu, s-a retinut cauza spre rejudecare, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, si s-a acordat termen la data de 19 mai 2004, dată la care au fost citate părtile.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, sustine că încheierea pronuntată în temeiul textului legal criticat, desi rezolvă o problemă esentială cu privire la sesizarea instantei si desfăsurarea procesului penal, nu este supusă nici unei căi de atac si, pe cale de consecintă, poate fi contestată numai o dată cu fondul. Această situatie este de natură a aduce atingere dispozitiilor constitutionale care consacră dreptul părtilor si al Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătoresti căile de atac, în conditiile legii. Consideră că, de lege ferenda, este necesară introducerea unui text de lege care să ofere posibilitatea celor interesati să se adreseze unei instante superioare de control judiciar, asa cum s-a reglementat în cazul încheierilor pronuntate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) si b) din Codul de procedură penală.

Tribunalul Olt - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, deoarece privarea părtilor interesate si a Ministerului Public de dreptul de a folosi o cale de atac împotriva încheierii pronuntate în temeiul textului legal criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 129. În opinia instantei de judecată, încheierea pronuntată potrivit art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală este o veritabilă hotărâre judecătorească, în sensul dispozitiilor art. 356 si următoarele din acelasi cod, si s-ar fi impus inserarea în norma contestată a unor căi de atac, asa cum s-a reglementat pentru situatiile prevăzute la lit. a) si b) ale aceluiasi articol.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit temeiului constitutional invocat, legiuitorul are competenta exclusivă de a reglementa căile de atac. Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa că accesul liber la justitie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoresti, întrucât legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situatii diferite. În cazul prevăzut de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, optiunea legislativă în reglementarea căii de atac nu creează un privilegiu ori o discriminare între cetăteni în raport cu vreunul dintre criteriile prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constitutie, întrucât stabilirea conditiilor de exercitare a căii de atac se întemeiază pe deosebirile existente între hotărârile judecătoresti care pot face obiectul unui recurs separat - sentintele mentionate la art. 2781 alin. 8 lit. a) si b) din Codul de procedură penală - si, pe de altă parte, încheierea prin care instanta se învesteste în urma plângerii persoanei interesate, potrivit textului legal criticat.

Astfel, încheierea prin care instanta se învesteste cu judecarea cauzei în urma plângerii persoanei interesate împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată are natura juridică de drept comun a oricărei încheieri prin care instanta, în urma verificării conditiilor prevăzute de lege (competenta, legalitatea sesizării etc.), se învesteste si retine cauza spre judecare.

Situatia este aceeasi si în cazul sesizării instantei prin rechizitoriu, caz în care, de asemenea, nu se poate exercita recurs, separat, împotriva încheierii în care instanta consemnează actul procesual al învestirii cu judecarea cauzei, după verificarea legalitătii actului de sesizare si a îndeplinirii celorlalte conditii prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea competentei, precum si reglementarea utilizării căilor de atac împotriva încheierii prin care instanta de judecată a admis plângerea si a desfiintat rezolutia sau ordonanta procurorului de netrimitere în judecată, retinând cauza spre judecare, sunt atributul exclusiv al legiuitorului, conform prevederilor art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Instanta pronuntă una dintre următoarele solutii:[...]

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 129 din Constitutie referitoare la “Folosirea căilor de atac”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin dispozitiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instantei de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă. Fiind vorba de dispozitii de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competenta să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, exceptia ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispozitii ar contraveni normelor si principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

Sustinerea autorului exceptiei în sensul că dispozitia legală atacată ar contraveni prevederilor art. 129 din Constitutie privind folosirea căilor de atac este nefondată, dat fiind că prin textul constitutional invocat se prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în conditiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului - în spetă, încheierea de învestire cu judecarea cauzei -, ci libera exercitare de către părtile interesate si de Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege. Or, în cauză, prin art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală nu s-a prevăzut o cale de atac împotriva încheierii de învestire a instantei cu judecarea cauzei.

Prevederea unei căi de atac împotriva unei asemenea încheieri ar fi fost, de altfel, nejustificată, deoarece prin această încheiere nu se solutionează procesul, ci se începe procedura de judecată a cauzei, în cursul căreia părtile au posibilitatea să-si apere drepturile si interesele prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv prin exercitarea căilor de atac împotriva sentintei ce se va pronunta după încheierea dezbaterilor.

Solicitarea autorului exceptiei referitoare la introducerea în textul criticat a unor dispozitii care să permită folosirea unei căi de atac nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea repartizării pe judete a volumului maxim de masă lemnoasă pe picior care poate fi recoltată în anul 2004 din pădurile proprietate publică a unitătilor administrativteritoriale, din pădurile proprietate privată a persoanelor fizice si a persoanelor juridice de drept privat si din vegetatia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier national

 

În temeiul art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.063/2003 privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă care poate fi recoltată în anul 2004, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă repartizarea pe judete a volumului maxim de masă lemnoasă pe picior, care poate fi recoltată în anul 2004 din pădurile proprietate publică a unitătilor administrativ-teritoriale, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă repartizarea pe judete a volumului maxim de masă lemnoasă pe picior, care poate fi recoltată în anul 2004 din pădurile proprietate privată a persoanelor fizice si a persoanelor juridice de drept privat, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se aprobă repartizarea pe judete a volumului maxim de masă lemnoasă pe picior, care poate fi recoltată în anul 2004 din vegetatia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier national, prevăzută în anexa nr. 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - (1) Repartizarea pe detinători a volumelor maxime de masă lemnoasă pe picior, prevăzute în anexele nr. 1-3, se aprobă de către directiile teritoriale de regim silvic si de vânătoare, pe baza fundamentării realizate prin analiza si prelucrarea datelor din amenajamentele silvice, studiilor sumare de amenajare si studiilor de transformare a păsunilor împădurite, aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, sau pe baza hotărârilor Conferintei a II-a de amenajare.

(2) Este interzisă alocarea cotei de tăiere de către directiile teritoriale de regim silvic si de vânătoare pe baza altor informatii decât cele care au servit la fundamentarea volumelor de material lemnos prezentate în anexele nr. 1-3 la prezentul ordin, cu exceptia situatiilor care determină recoltarea produselor accidentale apărute după data intrării în vigoare a prezentului ordin si numai după realizarea precomptărilor impuse de normele tehnice silvice.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 624/2004 privind revizuirea pe categorii de resurse a volumului maxim de masă lemnoasă pe picior care poate fi recoltată în anul 2004 si pe destinatii pentru pădurile proprietate publică a statului administrate de Regia Natională a Pădurilor - Romsilva si pentru aprobarea repartizării pe judete a volumului maxim de masă lemnoasă provenind din pădurile proprietate publică a unitătilor administrativ-teritoriale, din pădurile proprietate privată a persoanelor fizice si a persoanelor juridice de drept privat si din vegetatia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier national, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 6 septembrie 2004.

Art. 7. - Directia de regim silvic si de vânătoare, împreună cu structurile teritoriale abilitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale controlează respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Nicolae Istudor,

secretar de stat

 

Bucuresti, 13 decembrie 2004.

Nr. 943.

 

ANEXA Nr. 1

 

REPARTIZAREA PE JUDETE

a volumului maxim de masă lemnoasă pe picior, care poate fi recoltată în anul 2004 din pădurile proprietate publică a unitătilor administrativ-teritoriale

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările ulterioare, referitoare la avizarea unitătilor de tehnică medicală

 

În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale farmaceutice, inspectia de farmacie si aparatură medicală nr. OB 14.294/2004,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările ulterioare, referitoare al avizarea unitătilor de tehnică medicală, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătătii nr. 183/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările si completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 27 martie 2002, precum si orice alte dispozitii contrare.

Art. 4. - Structura de specialitate din cadrul Ministerului Sănătătii si Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

 

Bucuresti, 15 decembrie 2004.

Nr. 1.636.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările ulterioare, referitoare la avizarea unitătilor de tehnică medicală

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezentele norme metodologice stabilesc criteriile generale de evaluare a competentei si capabilitătii persoanelor fizice sau juridice de a realiza activitătile pentru care solicită avizul prevăzut în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, cu modificările ulterioare.

Art. 2. - Structura de specialitate care realizează politica Ministerului Sănătătii în domeniul dispozitivelor medicale este Directia generală farmaceutică, inspectia de farmacie si aparatură medicală din cadrul Ministerului Sănătătii.

 

CAPITOLUL II

Definirea si clasificarea unitătilor de tehnică medicală

 

Art. 3. - Unitătile de tehnică medicală sunt unităti care au ca obiect de activitate fabricarea, comercializarea, distributia si prestarea de servicii în domeniul dispozitivelor medicale.

Art. 4. - În functie de specificul activitătilor principale desfăsurate, unitătile de tehnică medicală sunt:

a) unităti care fabrică dispozitive medicale;

b) unităti cu activitate de import, depozitare si comercializare;

c) unităti cu activitate de reparare, verificare si punere în functiune;

d) unităti cu activitate în domeniul opticii medicale;

e) unităti cu activitate de protezare.

 

CAPITOLUL III

Avizarea unitătilor de tehnică medicală

 

Art. 5. - Avizul de functionare se emite de către Directia generală farmaceutică, inspectia de farmacie si aparatură medicală, denumită în continuare DGFIFAM, în conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 6. -(1) Avizul de functionare se emite la solicitarea unitătilor de tehnică medicală si se înregistrează în baza de date a Ministerului Sănătătii.

(2) Pentru obtinerea avizului de functionare unitatea de tehnică medicală înaintează DGFIFAM o cerere, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) va fi însotită de următoarele documente:

a) copie a certificatului de înregistrare la registrul comertului, cu anexele sale, si, dacă este cazul, certificatele de înscriere de mentiuni aferente sau alt înscris oficial/act normativ care să ateste înfiintarea unitătii solicitante;

b) declaratie privind persoana de contact din cadrul firmei pentru probleme de securitate a dispozitivelor medicale si de vigilentă;

c) declaratie privind categoria dispozitivelor medicale ce fac obiectul activitătii si producătorii acestor dispozitive;

d) notificarea (împuternicirea) de la producătorul pe care unitatea de tehnică medicală îl reprezintă, după caz.

Art. 7. - (1) Unitătile de tehnică medicală care înregistrează dispozitive medicale fabricate de un producător din afara statelor membre ale Uniunii Europene, care nu are reprezentant autorizat în Uniunea Europeană, se înregistrează ca reprezentante autorizate ale producătorului.

(2) Calitatea de reprezentant autorizat se mentionează în avizul de functionare, specificându-se producătorul pe care unitatea de tehnică medicală îl reprezintă.

Art. 8. - (1) Avizul de functionare pentru unitătile de tehnică medicală prevăzute la art. 4 lit. b) se emite în baza documentelor prevăzute la art. 6 alin. (3) si a documentului care confirmă plata taxei prevăzute la art. 41 din Legea nr. 176/2000, cu modificările ulterioare, în termen de 30 de zile de la solicitare.

(2) Avizul de functionare pentru unitătile de tehnică medicală prevăzute la art. 4 lit. c), d) si e) se emite în baza documentelor prevăzute la art. 6 alin. (3) si a raportului de audit întocmit de Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale, denumit în continuare OTDM.

Art. 9. - (1) În cazul unitătilor de tehnică medicală prevăzute la art. 4 lit. c), d) si e), care au înaintat cerere de avizare, DGFIFAM solicită OTDM evaluarea si/sau auditarea acestora.

(2) În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea solicitării Ministerului Sănătătii, OTDM va transmite unitătii solicitante următoarele:

a) documentele tehnice necesare evaluării si auditului;

b) valoarea tarifului de evaluare si/sau de auditare.

(3) Auditul va avea loc în termen de 30 de zile de la confirmarea efectuării plătii, la o dată care se va stabili de comun acord cu solicitantul.

Art. 10. - (1) Auditul se finalizează cu un raport de audit care se va transmite solicitantului si Ministerului Sănătătii în maximum 15 zile lucrătoare de la data efectuării auditului.

(2) În cazul unui raport de audit favorabil, avizul de functionare se va emite de către DGFIFAM în termen de 15 zile de la data primirii raportului întocmit de OTDM.

(3) În cazul unui raport de audit nefavorabil, solicitantul poate face contestatie la OTDM în termen de 5 zile de la data primirii raportului. Răspunsul la contestatie va fi comunicat solicitantului în termen de 15 zile de la data depunerii acesteia.

(4) În cazul în care nu s-au întrunit conditiile efectuării auditului, OTDM informează Ministerul Sănătătii despre aceasta în termen de 60 de zile de la primirea solicitării.

Art. 11. - Unitătiile prevăzute la art. 4 lit. c), d) si e), pentru care s-a emis aviz de functionare, se verifică periodic, la 2 ani, de către OTDM, printr-un audit de supraveghere.

Art. 12. - (1) Avizul de functionare pentru unitătile de tehnică medicală se emite în formatul prezentat în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice, în două exemplare originale, dintre care unul va fi înmânat unitătii solicitante după achitarea taxei prevăzute la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 176/2000, cu modificările ulterioare, iar celălalt va rămâne în evidenta DGFIFAM.

(2) În avizul de functionare al unitătii de tehnică medicală se specifică următoarele:

a) toate activitătile desfăsurate de unitatea de tehnică medicală;

b) categoriile de dispozitive medicale care fac obiectul activitătii unitătii de tehnică medicală;

c) producătorii pentru care unitatea de tehnică medicală are calitatea de distribuitor;

d) producătorii pentru care unitatea de tehnică medicală are calitatea de reprezentant autorizat.

(3) Specificatiile prevăzute la alin. (2) se consemnează în aviz conform documentelor prezentate de unitatea de tehnică medicală si/sau raportului întocmit de OTDM, după caz.

Art. 13. - (1) Avizul de functionare pentru unitătile de tehnică medicală prevăzute la art. 4 lit. b)-e) este valabil 5 ani de la data emiterii acestuia, cu posibilitatea de a fi reînnoit.

(2) Reînnoirea avizului de functionare se face la cerere, cu cel putin 30 de zile înaintea expirării, si urmează procedura de avizare prevăzută în prezentele norme metodologice.

Art. 14. - (1) Unitătile de tehnică medicală au obligatia de a comunica DGFIFAM orice modificare ce intervine după obtinerea avizului de functionare.

(2) Modificările prevăzute la alin. (1) se consemnează într-o anexă la avizul de functionare initial si se înregistrează în baza de date a Ministerului Sănătătii.

(3) Anexele la avizul de functionare se emit fără ca solicitantul să plătească taxa prevăzută la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 176/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 15. - Schimbarea sediului ori a denumirii unitătii de tehnică medicală si înfiintarea/radierea de puncte de lucru se consemnează în anexa la avizul de functionare, pe baza documentelor emise de registrul comertului sau a unui alt înscris oficial ori act normativ care să ateste aceste modificări.

Art. 16. - Extinderea domeniului de activitate cu activităti de reparare, verificare si punere în functiune, optică medicală, protezare sau înfiintarea de noi puncte de lucru în care se desfăsoară aceste activităti se consemnează în anexă pe baza raportului de audit întocmit de OTDM.

Art. 17. - (1) Întreruperea temporară sau încetarea activitătii unei unităti de tehnică medicală se va comunica în mod obligatoriu DGFIFAM în termen de 30 de zile de la întreruperea temporară sau de la încetarea activitătii.

(2) În cazul cererii de încetare a activitătii, titularul va depune originalul avizului la DGFIFAM în maximum 30 de zile de la încetarea activitătii.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 18. - Avizele de functionare emise până la data intrării în vigoare a prezentului ordin rămân valabile până la expirarea termenului de valabilitate înscris pe acestea.

Art. 19. - Până la înfiintarea OTDM prin reorganizarea SVIAM, activitătile prevăzute în prezentul ordin să fie executate de OTDM vor fi duse la îndeplinire de SVIAM.

 

ANEXE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 1.682 din 21 decembrie 2004

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 611 din 17 decembrie 2004

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 172/113/2004 pentru aprobarea derulării programelor si subprogramelor de sănătate finantate din bugetul de stat si din bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2004

 

În temeiul prevederilor Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.498/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea continuitătii tratamentului bolnavilor cuprinsi în programele de sănătate finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si din bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate,

având în vedere Referatul de aprobare al Directiei generale de asistentă medicală din cadrul Ministerului Sănătătii si al directorului general al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. OB. 14.904/CC. 6.838/2004,

ministrul sănătătii si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 172/113/2004 pentru aprobarea derulării programelor si subprogramelor de sănătate finantate din bugetul de stat si din bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 si nr. 214 bis din 11 martie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Activitătile subprogramului 2.12 “Transplant de organe si tesuturi” din anexa nr. II vor avea următorul cuprins:

“Activităti:

Testarea potentialilor receptori si înscrierea acestora pe listele de asteptare, precum si a potentialilor donatori

Procurarea de organe si de tesuturi în vederea efectuării procedurilor de transplant

Transportul de organe si transportul personalului specializat pentru transplant de organe

Crearea si managementul Registrului National de Transplant

Coordonarea activitătii de transplant

Reabilitarea infrastructurii clinicilor

Numărul de transplanturi efectuate pe tipuri:

- transplant renal - 158 (Bucuresti 70, Cluj-Napoca 70, Iasi 14, Timisoara 4);

- transplant hepatic - 15 (Bucuresti);

- transplant de cord - 20 (Bucuresti 12, Târgu Mures 8);

- transplant medular - 32 (Timisoara 15, Târgu Mures 15, Bucuresti 2);

- transplant cornee - 300;

- transplant de os - 300”.

2. Anexa nr. III se modifică conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Directiile generale si directiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătătii, directiile de sănătate publică, unitătile sanitare implicate, precum si directiile de specialitate din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Cristian Celea

 

ANEXĂ*)

(anexa nr. III la Ordinul nr. 172/113/2004)