MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 37         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 12 ianuarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 430 din 21 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 563 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.342/2004. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind încetarea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială “Antrepriza Lucrări Drumuri si Poduri Bacău” - S.A.

 

1. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 430

din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Laurentiu” - S.R.L. din Sag în Dosarul nr. 1.401/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal răspund, pentru autorul exceptiei, avocat Gheorghe Piperea, iar pentru părtile Societatea Comercială “Eurom Bank” - S.A. din Bucuresti si Societatea Comercială “Eurom Bank” - S.A. Sucursala Timis, avocat Grigore Simion, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, sustinând oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise prin care a motivat exceptia.

Reprezentantul părtilor prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că textele de lege criticate sunt abrogate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, motivând că, la data sesizării Curtii Constitutionale, textele de lege criticate erau abrogate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2004, pronuntată în Dosarul 1.401/2003, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, 3301, 3302, 3303 si 3304 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Laurentiu” - S.R.L. în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie împotriva unei decizii a Tribunalului Timis - Sectia comercială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că textele de lege criticate încalcă, pe de-o parte, dispozitiile art. 16, ale art. 129 si ale art. 132 alin. (1) din Constitutie, iar pe de altă parte, dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece procurorul face parte din completul de judecată, putând influenta ceilalti membri ai acestuia, în sensul pronuntării unei solutii favorabile procurorului general, respectiv admiterea recursului în anulare.

Principiul constitutional al impartialitătii procurorului nu poate fi respectat datorită controlului ierarhic la care acesta este supus. Faptul că recursul în anulare nu poate fi exercitat si de justitiabili duce la încălcarea principiului egalitătii participantilor la procesul civil.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a devenit inadmisibilă, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât textul atacat a fost abrogat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece textul atacat a fost abrogat prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, precum si ale reprezentantului părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asa cum rezultă din încheierea de sesizare si din notele scrise prin care autorul motivează exceptia, dispozitiile art. 330-3304 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 330: “Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justitie, hotărârile judecătoresti irevocabile pentru următoarele motive:

1. când instanta a depăsit atributiile puterii judecătoresti;

2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esentială a legii, ce a determinat o solutionare gresită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;

3. când s-au săvârsit infractiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronuntată;

4. când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertătilor fundamentale si faptul că partea, potrivit legii române, poate obtine o reparatie, cel putin partială, prin anularea hotărârii pronuntate de o instantă română.”;

- Art 3301: “În cazurile prevăzute de art. 330 pct. 1 si 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.

Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 3, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În cazul prevăzut de art. 330 pct. 4, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data comunicării hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului către statul român.”;

- Art. 3302: “După introducerea recursului în anulare, la cererea procurorului general sau a părtii interesate, instanta poate să dispună suspendarea executării hotărârii atacate. În cazul în care suspendarea este cerută de partea interesată, cautiunea este obligatorie si va fi stabilită de către instantă.

Dispozitiile art. 403 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Cererea de suspendare se poate solutiona si înainte de primul termen de judecată, în camera de consiliu, cu citarea părtilor si concluziile procurorului.”;

- Art. 3303: “La judecarea si solutionarea recursului în anulare se aplică în mod corespunzător dispozitiile privitoare la recurs.

Judecata recursului în anulare se face de urgentă si cu precădere, cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs si pune concluzii.”;

- Art. 3304: “Până la închiderea dezbaterilor procurorul general îsi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părtile din proces pot cere continuarea judecătii.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 16 din Constitutie privitor la egalitatea în drepturi, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, ale art. 132 alin. (1) privitor la statutul procurorilor, precum si cu dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că la data sesizării sale dispozitiile art. 330-3304 din Codul de procedură civilă erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 95 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. În consecintă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Laurentiu” - S.R.L. din Sag în Dosarul nr. 1.401/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 554

din 16 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Dulămescu în Dosarul nr. 2.059/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, personal, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciindu-se că aceleasi considerente care fundamentează această jurisprudentă sunt aplicabile, mutatis mutandis, si cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.059/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Dulămescu în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele de lege criticate încalcă dreptul la apărare si restrâng dreptul părtii interesate de a folosi calea de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoresti, restrângere care “nu poate fi justificată prin invocarea vreunuia din temeiurile prevăzute în art. 49 din Constitutia României [...]” (devenit art. 53). În fapt, autorul exceptiei a atacat cu recurs încheierea prin care Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penală a dispus disjungerea cauzei fată de inculpatul Sorin Shmuel Beraru, iar în cadrul recursului formulat a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, texte din a căror interpretare rezultă că încheierea prin care instanta dispune disjungerea cauzei poate fi atacată numai o dată cu fondul.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală apreciază că “posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care se dispune disjungerea cauzei [...] este îndreptătită în măsura în care recurentul dovedeste prejudicierea sa prin această măsură”, această cale de atac fiind necesară, pe de o parte, pentru a da posibilitatea recurentului “de a face dovezile necesare” înainte de solutionarea fondului cauzei, iar pe de altă parte, pentru evitarea unor situatii care pot întârzia mai mult solutionarea cauzei, atunci când disjungerea a fost dispusă cu încălcarea dispozitiilor legale sau este netemeinică. Se conchide în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este “admisibilă.”

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că nu poate fi primită critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport de prevederile art. 23 alin. (11) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie, respectiv în raport de prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât “posibilitatea de a ataca pe calea apelului încheierile date în primă instantă numai o dată cu fondul nu constituie un obstacol pentru inculpat de a-si angaja apărător sau de a beneficia, în conditiile legii, de un apărător numit din oficiu”. În opinia Guvernului, “reglementarea actuală din Codul de procedură penală [...] nu lipseste partea interesată de dreptul de a ataca încheierile pronuntate de instante în cauzele penale, iar faptul că exercitiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constitutional, al exercitiului unei căi de atac pentru orice încheiere pronuntată în instantă pe parcursul solutionării cauzei”.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, criticate de autorul exceptiei, se apreciază că acestea nu sunt de natură a încălca normele constitutionale privind libertatea individuală, dreptul la apărare si folosirea căilor de atac. În acest sens se arată că “prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, prin care se solutionează fondul cauzei, este asigurată libertatea individuală si dreptul la apărare”.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât “dispozitiile art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin nici unui text din Constitutie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 361 alin. 2: “Încheierile date în primă instantă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.”;

- Art. 3851 alin. 2: “Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, cu exceptia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (8) [devenit art. 23 alin. (11) din Constitutia revizuită si republicată, cu renumerotarea textelor], ale art. 24 alin. (1), ale art. 49 (devenit art. 53), precum si ale art. 128 (devenit art. 129), având următorul continut:

- Art. 23 alin. (11): “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”;

- Art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.”;

- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenesti; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

De asemenea, aceleasi dispozitii legale sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Curtea retine că, fată de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, legiuitorului îi revine obligatia constitutională de a reglementa procedura de judecată si, în acest cadru, exercitarea căilor de atac, în limitele prevăzute de Legea fundamentală si de tratatele internationale privind drepturile omului. Stabilind, prin dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile date în primă instantă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul, iar prin dispozitiile art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs, de regulă, numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, legiuitorul a actionat potrivit competentei sale, stabilită de prevederile constitutionale mai sus mentionate.

Acest mod de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor de sedintă este justificat de necesitatea de a asigura celeritatea procesului penal, exigentă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cât si în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Asa fiind, contrar sustinerilor autorului exceptiei, prevederile legale criticate sunt în deplină concordantă cu dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventie, dând expresie cerintei de solutionare a cauzei “într-un termen rezonabil”, reglementată de acestea.

Nu poate fi primită nici sustinerea autorului exceptiei în sensul că textele criticate încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constitutie, întrucât dispozitiile art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală nu înlătură în nici un mod posibilitatea părtilor de a-si angaja apărător, de a fi asistate si de a se prevala de toate garantiile procesuale prevăzute de lege.

Este neîntemeiată si critica acelorasi texte de lege în raport de dispozitiile cuprinse în art. 129 din Legea fundamentală, câtă vreme dispozitiile art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală stabilesc chiar regulile de folosire a căilor de atac împotriva încheierilor de sedintă, în concordantă cu textul constitutional arătat, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătoresti se pot exercita căile de atac “în conditiile legii”.

În ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, respectiv cele ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, acestea nu sunt incidente în cauză.

Astfel, invocarea ca temei al criticii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (11) nu este însotită de nici un argument în sustinerea criticii formulate, dispozitiile constitutionale ce consacră prezumtia de nevinovătie neavând de altfel nici o legătură cu reglementarea căilor de atac împotriva încheierilor de sedintă. De asemenea, textele criticate nu reglementează nici o restrângere a vreunui drept ori a vreunei libertăti pentru a se aprecia dacă eventuala restrângere respectă garantiile impuse de prevederile constitutionale ale art. 53.

De altfel, dispozitiile art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională statuând, prin Decizia nr. 122 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002, prin Decizia nr. 182 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002, si prin Decizia nr. 65 din 13 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, că aceste prevederi legale sunt constitutionale. Cele statuate prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 si art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Dulămescu în Dosarul nr. 2.059/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 563

din 16 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Amonil” - S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.796/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Amonil” - S.A. Slobozia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat încalcă dispozitiile art. 21 din Constitutie. Se arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece debitorul nu-si poate exercita toate drepturile procesuale din cauze independente de vointa sa, si anume datorită faptului că acesta se află într-o imposibilitate obiectivă de a depune cautiunea cerută de lege, dat fiind că toate sumele de bani existente în conturile sale bancare sunt poprite sau indisponibilizate, în conditiile art. 457 din Codul de procedură civilă. De asemenea, se sustine că prin dispozitiile legale criticate este încălcat si dreptul părtii de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor sale legitime, deoarece nedepunerea cautiunii are drept consecintă imposibilitatea părtii în cauză de a-si mai sustine cererea pe fond.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie. În acest sens, se arată că accesul liber la justitie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, si nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei conditionări. Se mai consideră că această modalitate de reglementare reprezintă o optiune a legiuitorului, în deplină conformitate cu dispozitiile constitutionale privind competenta si procedura în fata instantelor judecătoresti.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă, în ansamblul lor, “asigură un tratament juridic egal pentru cei interesati în exercitarea dreptului de a se adresa justitiei atât în ceea ce priveste încuviintarea suspendării executării silite, cât si pentru controlul judecătoresc al solutiei pronuntate”, dat fiind că dispozitiile art. 403 alin. 3 al textului de lege criticat instituie pentru partea interesată posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea dată asupra suspendării. Nu se poate sustine astfel încălcarea dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se arată că reglementarea procedurii contestatiei la executare se întemeiază pe dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, care prevăd în mod expres că prin lege se stabilesc competenta si procedura de judecată, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este în conformitate cu dispozitiile constitutionale invocate.

Se arată astfel, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, că obligatia de a plăti cautiune are caracterul unei garantii instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite. Mai mult, plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executării silite. De asemenea, se precizează că prevederile legale criticate sunt norme de procedură si reprezintă optiuni ale legiuitorului, conforme cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie. În ceea ce priveste încălcarea art. 21 alin. (4) din Constitutie, se consideră că acesta nu are relevantă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Prevederile legale criticate au următorul continut:

- Art. 403 alin. 1: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste prevederi legale contravin dispozitiilor cuprinse în art. 21 din Constitutie, care au următorul continut:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si în cauza de fată si cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea Constitutională s-a pronuntat în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate. La acea dată Curtea Constitutională a constatat că prevederile legale criticate sunt constitutionale, retinând, în esentă, că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instantei de a suspenda executarea silită până la solutionarea contestatiei la executare, dacă se depune o cautiune al cărei cuantum este fixat de instantă. Instituirea obligatiei de plată a cautiunii, ca o conditie a suspendării executării, are o dublă finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor în ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, si, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justitie, asa cum sustine autorul exceptiei.

Solutia si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Amonil” - S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 decembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind încetarea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială “Antrepriza Lucrări Drumuri si Poduri Bacău” - S.A.

 

În temeiul prevederilor alin. (6) al art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 187 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu completările ulterioare, si ale alin. (4) al art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - La data publicării prezentului ordin încetează procedura de administrare specială în perioada de privatizare, instituită la Societatea Comercială “Antrepriza Lucrări Drumuri si Poduri Bacău” - S.A., cu sediul în municipiul Bacău, str. Nicolae Lascăr Bogdan nr. 25, judetul Bacău, nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului J 04/241/1998, cod fiscal nr. 10369960.

Art. 2. - Cu această dată ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 349/2003 privind instituirea procedurii de administrare specială, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 martie 2003, se abrogă.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Traian Panait,

secretar de stat

 

Bucuresti, 27 decembrie 2004.

Nr. 2.342.

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare

 

Având în vedere art. 15 si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările ulterioare, în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, precum si al Deciziei Primului-ministru nr. 353/2001,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă licenta de concesiune pentru explorarea nisipului si pietrisului din perimetrul Chiliseni - Stirbăt, situat în judetul Suceava, încheiată cu Societatea Comercială “Con 2000” - S.A. Botosani, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Începerea activitătii miniere prevăzute la art. 1 se autorizează de către Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 22 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 5 ianuarie 2005.

Nr. 1.


*) Anexa se comunică titularului licentei de concesiune pentru explorare.