MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 48 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 14 ianuarie 2005
SUMAR
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia
nr. 543 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale
art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă
REPUBLICĂRI
Legea
contabilitătii nr. 82/1991
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
din 7
decembrie 2004
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. 1, art. 129
alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă
Ioan Vida -
presedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Irina Loredana
Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin.
1, art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie
ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.235/2004 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucuresti.
La apelul nominal
răspunde Iulia Tucu, lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Partea Iulia Tucu
solicită respingerea exceptiei ca inadmisibilă. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul
Ministerului Public consideră că autorul exceptiei nu a arătat în ce constă
încălcarea textelor din Constitutie invocate, astfel încât exceptia apare ca
fiind nemotivată. Pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea
din 3 august 2004, pronuntată în Dosarul nr. 6.235/2004, Judecătoria
Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale
art. 581 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, exceptie ridicată de Mircea Popa.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textele legale criticate încalcă art. 1 alin. (3) si (5),
art. 11 alin. (1), art. 16, art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art.
41 alin. (1) si (2), art. 124 alin. (3) si art. 126 alin. (1) si (2) din
Constitutie, precum si art. 1, 2, 3, 4, 5, 7 si 19 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească. De asemenea, sunt invocate ca fiind
încălcate dispozitiile art. 1, 17, 18, 19, 52 si 53 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
În sustinerea
exceptiei, autorul acesteia formulează unele consideratii cu privire la
oportunitatea reglementărilor legale. Astfel, se arată că sintagma “sau
judecătorul care îl înlocuieste”, cuprinsă în art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
transferă “responsabilitatea presedintelui instantei (...) în sarcina unor
judecători mai tineri, usor influentabili”, prin aceasta fiind încălcate
dispozitiile art. 19 din Legea nr. 92/1992. Se
mai arată că, prin dispozitiile art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
“s-a diminuat răspunderea judecătorului si s-a maximizat responsabilitatea
justitiabilului”.
Judecătoria
Sectorului 1 Bucuresti consideră
exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că prin
textele de lege criticate nu este încălcată nici o dispozitie constitutională.
Se mai arată că prin dispozitiile art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă
s-a urmărit o justă si eficientă solutionare a cauzelor deduse judecătii, prin
eliminarea termenelor intermediare, care pot duce la tergiversarea solutionării
cauzei. Art. 129 alin. 1 din Codul
de procedură civilă stabileste atributia judecătorului de a veghea la
respectarea îndeplinirii actelor procedurale de către părti si la exercitarea
drepturilor procedurale cu bună-credintă, precum si de a asigura o justă
evaluare a probelor administrate în cauzele civile. În ceea ce priveste
dispozitiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
se apreciază că acest text de lege se aplică în situatii deosebite, a căror
urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi
sau unor interese legitime, astfel încât nu este încălcat principiul
contradictorialitătii si nici dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie.
Potrivit art. 30
alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că dispozitiile art. 114 si ale
art. 581 din Codul de
procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate,
iar Curtea Constitutională a statuat că aceste texte de lege nu încalcă nici o
dispozitie constitutională. Se mai arată că exceptia de neconstitutionalitate
este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu arată în ce constă încălcarea
dispozitiilor constitutionale invocate.
Avocatul
Poporului arată că în
încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale “nu sunt indicate prevederile
constitutionale pretins încălcate, astfel încât stabilirea cadrului
constitutional în care urmează să fie examinată exceptia de
neconstitutionalitate revine exclusiv Curtii Constitutionale”. Se apreciază că
textele de lege criticate nu contravin nici unei dispozitii constitutionale.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. 1, art. 129
alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
modificate prin art. I pct. 42, art. I pct. 46 si, respectiv, art. I pct. 213
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din
2 octombrie 2000. Art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
cu modificările si completările ulterioare, a fost modificat prin art. I pct. 7
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din
27 aprilie 2001.
Prevederile legale
criticate au următorul continut:
- Art. 114 alin.
1: “La primirea cererii de chemare în judecată presedintele sau judecătorul
care îl înlocuieste va verifica dacă aceasta întruneste cerintele prevăzute de
lege.
Când este
cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea
si să depună, potrivit art. 112 alin. 2 si art. 113, cererea si copii
certificate de pe toate înscrisurile pe care îsi întemeiază cererea.”;
- Art. 129 alin.
1: “Părtile au îndatorirea ca, în conditiile legii, să urmărească
desfăsurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia să
îndeplinească actele de procedură în conditiile, ordinea si termenele stabilite
de lege sau de judecător, să-si exercite drepturile procedurale conform
dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum si să-si probeze pretentiile si
apărările.”;
- Art. 581 alin.
3: “Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când
există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere.
Pronuntarea se
poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult
48 de ore de la pronuntare.”
În opinia
autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii legale
contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor
la statul de drept si alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constitutiei,
a suprematiei sale si a legilor, art. 11 alin. (1) referitor la îndeplinirea cu
bună-credintă a obligatiilor statului ce-i revin din tratatele la care este
parte, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor
la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si
(2) referitor la
accesul liber la justitie, art. 41 alin. (1) si (2) referitor la muncă si
protectia socială a muncii, art. 124 alin. (3) referitor la independenta
judecătorilor si art. 126 alin. (1) si (2) referitor la instantele
judecătoresti.
De asemenea, sunt
invocate unele dispozitii din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, respectiv art. 1, 17, 18, 19, 52 si 53.
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează
nici un motiv prin care să sustină neconstitutionalitatea textelor de lege
criticate, ci se limitează doar la indicarea textelor constitutionale pretins
încălcate.
Curtea retine că,
potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale pot fi făcute în formă
scrisă si motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din
Legea nr.
47/1992, rezultă că de esenta controlului de constitutionalitate este exercitarea
acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constitutională nu se
poate substitui părtii cu privire la invocarea unor motive de
neconstitutionalitate, raportând dispozitiile legale criticate la textele
constitutionale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificatia
exercitării unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este
inadmisibil în raport cu dispozitiile Legii nr.
47/1992.
În acest sens este
si jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 212 din 7
noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din
5 ianuarie 2001.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3,
al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În numele
legii
DECIDE:
Respinge ca
inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 1,
art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.235/2004 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
Definitivă si
general obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 7 decembrie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana
Lăpădat
REPUBLICĂRI
contabilitătii nr. 82/1991*)
*) Republicată în temeiul art. IV din Ordonanta
Guvernului nr.
70/2004 pentru modificarea si completarea Legii contabilitătii nr. 82/1991,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 24 august
2004, aprobată cu modificări prin Legea nr.
420/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din
28 octombrie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea contabilitătii nr.
82/1991 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 629 din 26 august 2002.
CAPITOLUL I
Dispozitii
generale
Art. 1. - (1)
Societătile comerciale, societătile/companiile nationale, regiile autonome,
institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societătile cooperatiste si
celelalte persoane juridice au obligatia să organizeze si să conducă
contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei
legi, si contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activitătii.
(2) Institutiile
publice, asociatiile si celelalte persoane juridice cu si fără scop
patrimonial, precum si persoanele fizice care desfăsoară activităti
producătoare de venituri au, de asemenea, obligatia să organizeze si să conducă
contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară si, după caz,
contabilitatea de gestiune.
(3) Subunitătile
fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care apartin persoanelor
prevăzute la alin. (1) si (2), cu sediul sau domiciliul în România, precum si
sediile permanente din România care apartin unor persoane juridice cu sediul
sau domiciliul în străinătate au obligatia să organizeze si să conducă
contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.
Art. 2. - (1)
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea,
cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor
proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice
si fizice prevăzute la art. 1 trebuie să asigure înregistrarea cronologică si sistematică,
prelucrarea, publicarea si păstrarea informatiilor cu privire la pozitia
financiară, performanta financiară si fluxurile de trezorerie, atât pentru
cerintele interne ale acestora, cât si în relatiile cu investitorii prezenti si
potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice
si alti utilizatori.
(2) Contabilitatea
publică cuprinde:
a) contabilitatea
veniturilor si cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor
si plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;
b) contabilitatea
trezoreriei statului;
c) contabilitatea
generală bazată pe principiul constatării drepturilor si obligatiilor, care să
reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si a
excedentului sau a deficitului patrimonial;
d) contabilitatea
destinată analizării costurilor programelor aprobate.
(3) Contabilitatea
institutiilor publice asigură informatii ordonatorilor de credite cu privire la
executia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare,
precum si pentru întocmirea contului general anual de executie a bugetului de
stat, a contului anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat,
fondurilor speciale, precum si a conturilor anuale de executie ale bugetelor
locale.
Art. 3. - (1)
Contabilitatea se tine în limba română si în moneda natională.
(2) Contabilitatea
operatiunilor efectuate în valută se tine atât în moneda natională, cât si în
valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
(3) Pentru
necesitătile proprii de informare, persoanele prevăzute la art. 1 pot opta
pentru întocmirea situatiilor financiare si într-o altă monedă.
Art. 4. - (1)
Ministerul Finantelor Publice elaborează si emite norme si reglementări în
domeniul contabilitătii, planul de conturi general, modelele situatiilor
financiare, registrelor si formularelor comune privind activitatea financiară
si contabilă, normele metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora.
(2) Ministerul
Finantelor Publice elaborează si emite norme privind contabilitatea în partidă
simplă.
(3) Normele si
reglementările contabile pentru institutiile de credit, unitătile de
asigurare-reasigurare, precum si pentru unitătile care operează pe piata de
capital se elaborează si se emit de Banca Natională a României, Comisia de Supraveghere
a Asigurărilor si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, cu avizul
Ministerului Finantelor Publice.
(4) Elaborarea
reglementărilor prevăzute la alin. (1), (2) si (3) se face cu consultarea
organismelor profesionale de profil.
Art. 5. - (1) Persoanele
prevăzute la art. 1 au obligatia să conducă contabilitatea în partidă dublă si
să întocmească situatii financiare anuale.
(2) Categoriile de
persoane care pot tine contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin
al ministrului finantelor publice.
(3) Pentru
organizatii patronale si sindicale, precum si pentru alte categorii de
organizatii fără scop patrimonial, care nu desfăsoară activităti economice,
Ministerul Finantelor Publice aprobă un sistem simplificat de raportare
financiară, având în vedere si cerintele organismelor europene de profil.
Art. 6. - (1)
Orice operatiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul
efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în
contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a
celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Art. 7. - (1)
Persoanele prevăzute la art. 1 au obligatia să efectueze inventarierea generală
a elementelor de activ si de pasiv detinute la începutul activitătii, cel putin
o dată pe an pe parcursul functionării lor, în cazul fuziunii sau încetării
activitătii, precum si în alte situatii prevăzute de lege.
(2) Ministerul
Finantelor Publice poate aproba exceptii de la regula inventarierii anuale
pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea institutiilor
publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.
(3) Rezultatul
inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor
contabile aplicabile.
Art. 8. - (1)
Evaluarea elementelor detinute cu ocazia inventarierii si prezentarea acestora
în situatiile financiare anuale se fac potrivit normelor si reglementărilor
contabile.
(2) Reevaluarea
activelor imobilizate se face, cu exceptiile prevăzute de reglementările
legale, la valoarea justă a acestora. Valoarea justă se determină pe baza unor
evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizati.
Art. 9. - (1)
Documentele oficiale de prezentare a situatiei economico-financiare a
persoanelor prevăzute la art. 1 sunt situatiile financiare anuale, stabilite
potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a pozitiei financiare,
performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea
desfăsurată.
(2) Pentru
institutiile publice documentul oficial de prezentare a situatiei patrimoniului
aflat în administrarea statului si a unitătilor administrativ-teritoriale si a
executiei bugetului de venituri si cheltuieli este situatia financiară
trimestrială si anuală.
(3)
Societătile-mamă, definite astfel în reglementările contabile aplicabile
grupurilor de societăti, întocmesc si prezintă si situatii financiare anuale
consolidate.
CAPITOLUL II
Art. 10. - (1)
Răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitătii la persoanele
prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau
altei persoane care are obligatia gestionării unitătii respective.
(2) Persoanele
prevăzute la art. 1 organizează si conduc contabilitatea, de regulă, în
compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-sef
sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această functie. Aceste
persoane trebuie să aibă studii economice superioare si răspund împreună cu
personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitătii, în
conditiile legii.
(3) Contabilitatea
poate fi organizată si condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în
domeniul contabilitătii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate
în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 65/1994
privind organizarea activitătii de expertiză contabilă si a contabililor
autorizati, cu modificările si completările ulterioare, care răspund, potrivit
legii.
(4) La persoanele
juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte,
care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de
prestări de servicii în domeniul contabilitătii, încheiate cu persoane fizice
sau juridice autorizate în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 65/1994
si care au înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei
a 50.000 euro, răspunderea pentru tinerea contabilitătii, potrivit legii,
revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionării
unitătii respective.
(5) Institutiile
publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte
sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit
legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea
contabilitătii si întocmirea situatiilor financiare trimestriale si anuale, cu
societăti comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate,
conform legii.
Încheierea
contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizitiile publice
de bunuri si servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice
cu această destinatie.
Art. 11. -
Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si
alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fără
să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
Art. 12. - (1)
Contabilitatea imobilizărilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de
evidentă.
(2) Contabilitatea
stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric, în conditiile
stabilite de reglementările legale.
Art. 13. -
Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de
achizitie, de productie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele
prin achizitie sau productie, după caz.
Art. 14. -
Creantele si datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
Art. 15. -
Valoarea actiunilor emise sau a altor titluri, precum si vărsămintele efectuate
în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.
Art. 16. -
Contabilitatea clientilor si furnizorilor, a celorlalte creante si obligatii se
tine pe categorii, precum si pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Art. 17. - (1)
Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, după natura sau
destinatia lor, după caz.
(2) Contabilitatea
veniturilor se tine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.
(3) Contabilitatea
veniturilor si cheltuielilor bugetului general consolidat se tine pe
subdiviziunile clasificatiei bugetare.
Art. 18. - (1)
Contabilitatea institutiilor publice asigură înregistrarea plătilor de casă si
a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, potrivit
bugetului aprobat.
(2) Pentru
finantarea cheltuielilor în limita prevederilor din bugetele aprobate,
institutiile publice au obligatia organizării si conducerii evidentei
angajamentelor bugetare si legale în conformitate cu normele metodologice
elaborate de Ministerul Finantelor Publice.
Art. 19. - (1) În
contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la începutul
exercitiului financiar.
Închiderea
conturilor de venituri si cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârsitul
exercitiului financiar.
(2) Rezultatul
definitiv al exercitiului financiar se stabileste la închiderea acestuia.
(3) Repartizarea
profitului se înregistrează în contabilitate pe destinatii, după aprobarea
situatiilor financiare anuale.
(4) Pierderea
contabilă reportată se acoperă din profitul exercitiului financiar si cel
reportat, din rezerve si capital social, potrivit hotărârii adunării generale a
actionarilor sau asociatilor.
(5) La
institutiile publice rezultatul executiei bugetare se stabileste anual prin
închiderea conturilor de cheltuieli efective si a conturilor de surse din care
au fost efectuate.
CAPITOLUL III
Registrele
de contabilitate
Art. 20. -
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal,
Registrul-inventar si Cartea mare.
Întocmirea,
editarea si păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform
normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.
Art. 21. -
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordantă cu destinatia
acestora si se prezintă în mod ordonat si astfel completate încât să permită,
în orice moment, identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate.
Art. 22. - Pentru
verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operatiunilor efectuate se
întocmeste balanta de verificare, cel putin anual, la încheierea exercitiului
financiar, sau la termenele de întocmire a situatiilor financiare periodice.
Art. 23. -
Persoanele prevăzute la art. 1 care utilizează sisteme informatice de
prelucrare automată a datelor au obligatia să asigure prelucrarea datelor
înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate,
controlul si păstrarea acestora pe suporturi tehnice.
Art. 24. -
Înregistrarea în contabilitate a operatiunilor determinate de fuziunea,
divizarea sau încetarea, potrivit legii, a activitătii persoanelor prevăzute la
art. 1 se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea
situatii.
Art. 25. -
Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare, precum si documentele
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se
păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu
începere de la data încheierii exercitiului financiar în cursul căruia au fost
întocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de
ani.
Art. 26. - În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.
CAPITOLUL IV
Art. 27. - (1)
Exercitiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite
situatiile financiare anuale si, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
(2) Durata
exercitiului financiar este de 12 luni.
(3) Exercitiul
financiar poate fi diferit de anul calendaristic:
a) pentru
sucursalele cu sediul în România, care apartin unei persoane juridice străine,
cu exceptia institutiilor de credit, entitătilor autorizate de Comisia
Natională a Valorilor Mobiliare si societătilor de asigurare, dacă exercitiul
financiar diferă pentru societate;
b) pentru
filialele consolidate ale societătii-mamă, precum si pentru filialele
filialelor, cu exceptia institutiilor de credit, entitătilor autorizate de
Comisia Natională a Valorilor Mobiliare si societătilor de asigurare, dacă
exercitiul financiar diferă pentru societatea-mamă.
(4) Exercitiul
financiar al unitătilor nou-înfiintate începe la data înfiintării, potrivit
legii.
(5) Exercitiul
financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data
încheierii exercitiului financiar anterior si se încheie în ziua precedentă
datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un
exercitiu financiar, indiferent de durata sa.
(6) Situatiile
financiare anuale consolidate ale unei societăti-mamă se întocmesc pentru
acelasi exercitiu financiar aplicabil situatiilor financiare anuale ale
societătii-mamă. Dacă exercitiul financiar al filialelor diferă de exercitiul
financiar aplicabil societătii-mamă, situatiile financiare anuale consolidate
pot fi întocmite la o altă dată pentru a tine cont de exercitiul financiar al
majoritătii sau al celor mai importante dintre societătile consolidate.
(7) Exercitiul
financiar pentru institutiile publice este anul bugetar.
Art. 28. - (1)
Persoanele prevăzute la art. 1 au obligatia să întocmească situatii financiare
anuale, inclusiv în situatia fuziunii, divizării sau încetării activitătii
acestora, în conditiile legii.
(2) Ministerul
Finantelor Publice poate stabili întocmirea si depunerea situatiilor financiare
si la alte perioade decât anual, în cadrul exercitiului financiar.
(3) Pentru
persoanele juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele
Internationale de Raportare Financiară situatiile financiare anuale se compun
din bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificărilor capitalului
propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note
explicative.
(4) Persoanele
juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea
reglementărilor prevăzute la alin. (3) aplică reglementări contabile conforme
cu directivele europene si întocmesc situatii financiare anuale, care se compun
din bilant, cont de profit si pierdere, politici contabile si note explicative.
(5) Criteriile
mentionate la alin. (4) si categoriile de persoane care aplică reglementările
prevăzute la alin. (3) si (4) se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor
publice.
(6) Pentru
persoanele juridice fără scop patrimonial situatiile financiare anuale se
compun din bilant, contul rezultatului exercitiului, politici contabile si note
explicative.
(7) Situatiile financiare
anuale constituie un tot unitar si sunt însotite de raportul administratorilor.
(8) Pentru
sucursalele din România ale institutiilor de credit si ale altor institutii
financiare cu sediul în străinătate, institutiile prevăzute la art. 4 alin. (3)
stabilesc continutul situatiilor financiare anuale care trebuie publicate de
aceste sucursale. Institutiile respective stabilesc si cerintele referitoare la
informatiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate
de sucursalele respective în situatia în care acestea nu sunt obligate să
publice situatii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.
(9) Institutiile publice întocmesc situatii financiare trimestriale si anuale, conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.
Art. 29. -
Raportul anual cuprinde situatiile financiare anuale, raportul
administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după
caz, si propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii
contabile.
Art. 30. -
Situatiile financiare anuale vor fi însotite de o declaratie scrisă a
persoanelor prevăzute la art. 10 alin. (1) prin care îsi asumă răspunderea
pentru întocmirea situatiilor financiare anuale si confirmă că:
a) politicile
contabile utilizate la întocmirea situatiilor financiare anuale sunt în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
b) situatiile
financiare anuale oferă o imagine fidelă a pozitiei financiare, performantei
financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfăsurată;
c) persoana
juridică îsi desfăsoară activitatea în conditii de continuitate.
Art. 31. - O
societate-mamă trebuie să întocmească atât raport anual pentru propria
activitate, cât si raport anual consolidat.
Art. 32. - (1)
Obiectivul situatiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine
fidelă a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte
informatii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor
contabile aplicabile.
(2) Situatiile
financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind
bilantul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si
celelalte componente, respectiv informatii referitoare la activitatea grupului,
potrivit reglementărilor contabile aplicabile, politici contabile si note
explicative la situatiile financiare anuale consolidate, si vor fi făcute
publice împreună cu situatiile financiare anuale individuale ale
societătii-mamă.
Art. 33. - (1)
Situatiile financiare anuale ale persoanelor juridice prevăzute la art. 28
alin. (3) sunt supuse auditului financiar, care se efectuează de către auditori
financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii.
(2) Sunt supuse,
de asemenea, auditului financiar situatiile financiare întocmite cu ocazia
fuziunii, divizării sau încetării activitătii persoanelor prevăzute la art. 28
alin. (3).
(3) Persoanele
juridice prevăzute la art. 28 alin. (3) au obligatia auditării situatiilor
financiare anuale pe perioada premergătoare aplicării reglementărilor
armonizate, în conditiile stabilite de Ministerul Finantelor Publice si
institutiile prevăzute la art. 4 alin. (3), după caz.
(4) Criteriile în
functie de care situatiile financiare anuale ale persoanelor juridice prevăzute
la art. 28 alin. (4) sunt supuse auditului financiar se stabilesc prin ordin al
ministrului finantelor publice. Verificarea de către cenzori a situatiilor
financiare anuale se efectuează potrivit legii.
Art. 34. - (1)
Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să
publice situatiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situatiile
financiare anuale, raportul administratorilor si raportul de audit sau raportul
comisiei de cenzori, după caz. Aceste prevederi se aplică si sucursalelor
înregistrate în România, care apartin unor persoane juridice cu sediul în
străinătate, precum si societătilor-mamă care întocmesc situatii financiare
consolidate.
(2) Actionarii si
angajatii unei societăti au dreptul să se informeze în legătură cu situatiile
financiare anuale la sediul social al societătii sau al societătii-mamă, fără
nici o discriminare.
(3) Situatiile
financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
(4) În caz de
încetare a activitătii persoanelor prevăzute la art. 1, situatiile financiare
anuale, precum si registrele si celelalte documente la care se referă art. 25
se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în
materie.
Art. 35. - (1)
Pentru asigurarea informatiilor destinate sistemului institutional al statului,
un exemplar al situatiilor financiare anuale se depune la directia generală a
finantelor publice judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, sau, după
caz, la Directia generală de administrare a marilor contribuabili, astfel:
a) persoanele
prevăzute la art. 28 alin. (3), în termen de 150 de zile de la încheierea
exercitiului financiar;
b) persoanele
prevăzute la art. 28 alin. (4) si (6), în termen de 120 de zile de la
încheierea exercitiului financiar;
c) persoanele
care, de la constituire, nu au desfăsurat activitate vor depune o declaratie în
acest sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exercitiului financiar.
Prevederile
prezentului alineat se aplică până la data de 31 decembrie 2006, inclusiv
pentru situatiile financiare aferente exercitiului financiar al anului 2006.
(2) Institutiile
publice si celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de
ordonator de credite, depun un exemplar din situatiile financiare trimestriale
si anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.
(3) Ministerele,
celelalte organe de specialitate ale administatiei publice centrale, alte
autorităti publice, institutiile publice autonome si unitătile
administrativteritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator
principal de credite, depun la Ministerul Finantelor Publice un exemplar din
situatiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele
stabilite de acesta.
CAPITOLUL V
Art. 36. - (1)
Contabilitatea trezoreriei statului se organizează si functionează pe
principiul executiei de casă si asigură înregistrarea operatiunilor de încasări
si plăti în conturi de venituri si cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de
credite si subdiviziunile clasificatiei bugetare stabilite de Ministerul
Finantelor Publice.
(2) În
contabilitatea trezoreriei statului se deschid, pe seama ordonatorilor de
credite, conturi distincte pentru creditele deschise si repartizate si pentru
cheltuielile efectuate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul
asigurărilor pentru somaj, bugetele locale, precum si conturi de
disponibilităti din care se pot efectua plăti.
(3) Contabilitatea
trezoreriei statului asigură informatii cu privire la derularea executiei
bugetare în conditii de echilibru financiar, aprobată anual prin lege pentru
fiecare buget, precum si în limita disponibilitătilor aflate în conturi.
(4) În
contabilitatea trezoreriei statului se reflectă, în conturi distincte,
împrumuturile de stat interne si externe primite pentru finantarea deficitelor
bugetare, precum si pentru alte actiuni prevăzute de lege, plasamentele
financiare efectuate din contul curent general al trezoreriei statului, precum
si depozitele atrase de la institutiile financiare si de la persoane fizice.
(5) Contabilitatea
trezoreriei statului se organizează în cadrul Ministerului Finantelor Publice
si al unitătilor sale subordonate si cuprinde operatiunile privind executia de
casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului
Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor
pentru somaj si bugetelor locale, gestiunea datoriei publice interne si
externe, precum si alte operatiuni financiare efectuate în contul organelor
administratiei publice centrale si locale.
(6) Organizarea si
conducerea contabilitătii trezoreriei statului se efectuează potrivit normelor
emise de Ministerul Finantelor Publice.
(7) Ministerele,
celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte
autorităti publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din
subordinea acestora, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite,
organizează si conduc contabilitatea drepturilor constatate si a veniturilor
încasate, precum si a angajamentelor si a plătilor efectuate, potrivit
bugetului aprobat.
Art. 37. - (1)
Contabilitatea executiei bugetelor locale se organizează si se conduce la
nivelul unitătilor administrativ-teritoriale, potrivit normelor metodologice
emise de Ministerul Finantelor Publice si asigură înregistrarea operatiunilor
privind: drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate în
executarea bugetelor locale, precum si obligatiile cu termene legale de plată
până la data de 31 decembrie; evidenta subventiilor primite de la bugetul de
stat si de la celelalte bugete, precum si a sumelor defalcate din bugetul de
stat, potrivit legii; gestiunea datoriei publice locale interne si externe;
stabilirea rezultatului executiei bugetelor locale prin închiderea conturilor
de venituri si cheltuieli.
(2) Unitătile
administrativ-teritoriale, institutiile si serviciile publice de subordonare
locală, care au personalitate juridică si ai căror conducători au calitatea de
ordonator de credite, organizează si conduc contabilitatea drepturilor
constatate si a veniturilor încasate, precum si a angajamentelor si a plătilor
efectuate, potrivit bugetului aprobat.
Art. 38. - (1)
Contabilitatea executiei bugetului asigurărilor sociale de stat se organizează
si se conduce în cadrul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei
si al unitătilor subordonate, potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor
Publice si asigură înregistrarea operatiunilor privind: drepturile constatate,
veniturile încasate, cheltuielile efectuate în executarea bugetului
asigurărilor sociale de stat, precum si obligatiile cu termene legale de plată
până la data de 31 decembrie; evidenta subventiilor primite de la bugetul de
stat; stabilirea rezultatului executiei bugetului asigurărilor sociale de stat
prin închiderea conturilor de venituri si cheltuieli.
(2) Institutiile
publice cu personalitate juridică, finantate din bugetul asigurărilor sociale
de stat, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează
si conduc contabilitatea drepturilor constatate si a veniturilor încasate,
precum si a angajamentelor si a plătilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.
Art. 39. - (1)
Ministerul Finantelor Publice întocmeste anual bilantul institutiilor publice.
(2) Obiectul
principal al bilantului institutiilor publice îl constituie patrimoniul
statului si al unitătilor administrativteritoriale, cuprinzând domeniul public
si cel privat, inclusiv solul, bogătiile naturale, zăcămintele si alte bunuri
cu potential economic, evaluate în expresie bănească, după metodologia
stabilită de fiecare minister, autoritate a administratiei publice centrale sau
locale, după caz.
(3) Evidenta în
unităti fizice sau valorice, după caz, a fondului funciar, fondului forestier,
rezervelor de substante minerale utile si a celorlalte resurse naturale ale
solului si subsolului se realizează de către unitătile care administrează,
exploatează si folosesc bunurile respective.
(4) La încheierea
exercitiului financiar, în contabilitatea trezoreriei statului se procedează la
încheierea executiei bugetare potrivit normelor metodologice emise de
Ministerul Finantelor Publice, după cum urmează:
a) încheierea
executiei bugetului de stat se efectuează de către unitătile teritoriale ale
trezoreriei statului;
b) încheierea
executiei bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează de către
unitătile Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;
c) încheierea
executiei bugetelor locale se efectuează de ordonatorii principali de credite
ai bugetelor locale.
(5) Ministerul
Finantelor Publice întocmeste trimestrial si anual bilantul general al
trezoreriei statului, în structura stabilită de acesta, care se aprobă în
conditiile legii.
Art. 40. -
Bilantul anual al institutiilor publice, în structura stabilită de Ministerul
Finantelor Publice, se prezintă Guvernului o dată cu contul general anual de
executie a bugetului de stat.
CAPITOLUL VI
Contraventii
si infractiuni
Art. 41. -
Constituie contraventii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă
nu sunt săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii, să fie
considerate infractiuni:
1. detinerea, cu
orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi
si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fără să fie
înregistrate în contabilitate;
2. nerespectarea
reglementărilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la:
a) utilizarea si
tinerea registrelor de contabilitate;
b) întocmirea si
utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile
efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se
referă, păstrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor
pierdute, sustrase sau distruse;
c) efectuarea inventarierii;
d) întocmirea si
auditarea situatiilor financiare anuale;
e) întocmirea si
depunerea situatiilor financiare periodice stabilite potrivit legii;
f) nedepunerea
declaratiei din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 nu au
desfăsurat activitate;
g) publicarea
situatiilor financiare anuale, potrivit legii.
3. prezentarea de
situatii financiare care contin date eronate sau necorelate, inclusiv cu
privire la identificarea persoanei raportoare.
Art. 42. - (1)
Contraventia prevăzută la art. 41 pct. 2 lit. g) se sanctionează cu amendă de
la 20.000.000 lei la 300.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, cu amendă de la
10.000.000 lei la 100.000.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. c) si d), cu
amendă de la 4.000.000 lei la 50.000.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. a)
si b), cu amendă de la 3.000.000 lei la 40.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 2
lit. e), cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, cea prevăzută la pct.
3, cu amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei, iar cea prevăzută la pct. 2
lit. f), cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei. Criteriile în functie
de care se stabileste nivelul amenzii se corelează cu nivelul cifrei de
afaceri.
(2) Amenda pentru
neîndeplinirea obligatiei prevăzute la art. 41 pct. 2 lit. e) este de la
10.000.000 lei la 30.000.000 lei, dacă perioada de întârziere pentru întocmirea
si depunerea situatiilor financiare periodice este cuprinsă între 15 si 30 de
zile lucrătoare, si de la 15.000.000 lei la 45.000.000 lei, dacă perioada de
întârziere depăseste 30 de zile lucrătoare.
(3) Guvernul, la
propunerea Ministerului Finantelor Publice, poate modifica nivelul amenzilor
prevăzute la alin. (1) în functie de rata inflatiei.
(4) Constatarea
contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de persoanele cu atributii de
control financiar si de alte persoane anume împuternicite de Ministerul
Finantelor Publice.
(5) Amenzile
contraventionale prevăzute la alin. (1) si (2) se suportă de persoanele
vinovate.
(6)
Contraventiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor*).
Art. 43. -
Efectuarea cu stiintă de înregistrări inexacte, precum si omisiunea cu stiintă
a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecintă denaturarea
veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de
activ si de pasiv ce se reflectă în bilant, constituie infractiunea de fals
intelectual si se pedepseste conform legii.
*) Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 a fost aprobată si
modificată prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din
22 aprilie 2002, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL VII
Art. 44. - (1) În
termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi Ministerul
Finantelor Publice va elabora normele si reglementările contabile simplificate,
armonizate cu directivele europene**).
**) A se vedea Ordinul ministrului finantelor
publice nr.
306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate,
armonizate cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 279 si nr. 279 bis din 25 aprilie 2002, reglementări care se
aplică începând cu data de 1 ianuarie 2003.
(2) Ministerul
Finantelor Publice si institutiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din prezenta
lege vor elabora si vor actualiza permanent reglementările contabile aplicabile
persoanelor prevăzute la art. 1.
Art. 45. -
Ministerul Finantelor Publice exercită controlul asupra modului în care se
aplică prevederile prezentei legi.
Art. 46. -
Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1992*).
Art. 47. -
Prevederile prezentei legi se aplică si subunitătilor fără personalitate
juridică, cu sediul în străinătate, ce apartin persoanelor prevăzute la art. 1,
cu sediul sau domiciliul în România, cât si subunitătilor cu sediul în România,
ce apartin unor persoane juridice ori fizice cu sediul sau domiciliul în
străinătate.
Art. 48. - Pentru
dezvoltarea cadrului institutional în domeniul contabilitătii si al profesiei
contabile, se reorganizează Colegiul Consultativ al Contabilitătii. Modul de
organizare si functionare, atributiile si sursele de finantare ale acestuia se
stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului
Consultativ al Contabilitătii, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, ce va
fi promovată până la data de 31 martie 2005.
Art. 49. - Pe data
intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
- Decretul nr.
375/1956 privind reconstituirea actelor, documentelor si evidentelor cu
continut financiar pierdute, sustrase sau distruse, publicat în Buletinul
Oficial nr. 22 din 4 august 1956;
- Hotărârea nr.
1.885 din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea si conducerea
contabilitătii, atributiile si răspunderile conducătorului compartimentului
financiarcontabil, publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 29 decembrie
1970;
- Hotărârea nr.
1.533/1973 privind formularele cu regim special, publicată în Buletinul Oficial
nr. 189 din 2 decembrie 1973;
- Hotărârea nr.
1.116/1975 privind îmbunătătirea analizei pe bază de bilant, cresterea
operativitătii si calitătii informatiilor cu privire la rezultatele
economico-financiare ale unitătilor socialiste de stat, publicată în Buletinul
Oficial nr. 127 din 5 decembrie 1975;
- Hotărârea
Guvernului nr. 252/1996 privind regimul diferentelor de curs valutar aferente
capitalului social în devize si alte operatiuni aplicabile începând cu bilantul
contabil cu termen de depunere până la 15 aprilie 1996, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu modificările
ulterioare;
- Hotărârea
Guvernului nr. 483/1996 privind prestarea serviciilor în domeniul contabilitătii,
verificarea si certificarea bilantului contabil în baza prevederilor Legii
contabilitătii nr.
82/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din
2 iulie 1996, cu modificările ulterioare;
- Hotărârea
Guvernului nr.
22/1998 privind unele măsuri pentru reflectarea în contabilitatea agentilor
economici a unor operatiuni economico-financiare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 29 ianuarie 1998;
- orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei
legi.
*) A se vedea si datele de intrare în vigoare
a actelor normative modificatoare.
NOTĂ:
Reproducem mai jos
prevederile art. II si ale art. III din Ordonanta Guvernului nr.
70/2004 pentru modificarea si completarea Legii contabilitătii nr. 82/1991,
aprobată cu modificări prin Legea nr.
420/2004, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 82/1991:
“Art. II. -
Reglementările contabile emise anterior în temeiul Legii contabilitătii nr. 82/1991,
republicată, aplicabile fiecărei categorii de entităti, sunt în vigoare până la
data de 31 decembrie 2005. Situatiile financiare anuale se întocmesc conform
acestor reglementări si se depun la unitătile teritoriale ale Ministerului
Finantelor Publice, în termenele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 82/1991,
republicată, cu modificările si completările ulterioare.**)
Art. III. -
Prezenta ordonantă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele
exceptii:
- prevederile art.
2 alin. (11) lit. c) si d), art. 26 alin. (3) si (4),
ale art. 263 si 264 din Legea nr. 82/1991,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, care intră în vigoare
la data de 1 ianuarie 2006;
- prevederile art.
251 alin. (3) si (6) din Legea nr. 82/1991,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, care intră în vigoare
la data de 1 ianuarie 2007.***)”.
**) Art. 29 alin. (1) a devenit, în forma
republicată, art. 35 alin. (1).
***) Art. 2 alin. (11) lit. c) si d), art. 26 alin. (3) si (4), art. 263, art. 264, art. 251 alin. (3) si (6) au devenit, în forma republicată, art. 2 alin. (2) lit. c) si d), art. 28 alin. (3) si (4), art. 31, art. 32, art. 27 alin. (3) si (6).