MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 48         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 14 ianuarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 543 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

REPUBLICĂRI

 

Legea contabilitătii nr. 82/1991

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 543

din 7 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.235/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde Iulia Tucu, lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Iulia Tucu solicită respingerea exceptiei ca inadmisibilă. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că autorul exceptiei nu a arătat în ce constă încălcarea textelor din Constitutie invocate, astfel încât exceptia apare ca fiind nemotivată. Pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 august 2004, pronuntată în Dosarul nr. 6.235/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mircea Popa.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textele legale criticate încalcă art. 1 alin. (3) si (5), art. 11 alin. (1), art. 16, art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1) si (2), art. 124 alin. (3) si art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si art. 1, 2, 3, 4, 5, 7 si 19 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. De asemenea, sunt invocate ca fiind încălcate dispozitiile art. 1, 17, 18, 19, 52 si 53 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În sustinerea exceptiei, autorul acesteia formulează unele consideratii cu privire la oportunitatea reglementărilor legale. Astfel, se arată că sintagma “sau judecătorul care îl înlocuieste”, cuprinsă în art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă, transferă “responsabilitatea presedintelui instantei (...) în sarcina unor judecători mai tineri, usor influentabili”, prin aceasta fiind încălcate dispozitiile art. 19 din Legea nr. 92/1992. Se mai arată că, prin dispozitiile art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, “s-a diminuat răspunderea judecătorului si s-a maximizat responsabilitatea justitiabilului”.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că prin textele de lege criticate nu este încălcată nici o dispozitie constitutională. Se mai arată că prin dispozitiile art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a urmărit o justă si eficientă solutionare a cauzelor deduse judecătii, prin eliminarea termenelor intermediare, care pot duce la tergiversarea solutionării cauzei. Art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabileste atributia judecătorului de a veghea la respectarea îndeplinirii actelor procedurale de către părti si la exercitarea drepturilor procedurale cu bună-credintă, precum si de a asigura o justă evaluare a probelor administrate în cauzele civile. În ceea ce priveste dispozitiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, se apreciază că acest text de lege se aplică în situatii deosebite, a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau unor interese legitime, astfel încât nu este încălcat principiul contradictorialitătii si nici dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că dispozitiile art. 114 si ale art. 581 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutională a statuat că aceste texte de lege nu încalcă nici o dispozitie constitutională. Se mai arată că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu arată în ce constă încălcarea dispozitiilor constitutionale invocate.

Avocatul Poporului arată că în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale “nu sunt indicate prevederile constitutionale pretins încălcate, astfel încât stabilirea cadrului constitutional în care urmează să fie examinată exceptia de neconstitutionalitate revine exclusiv Curtii Constitutionale”. Se apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici unei dispozitii constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 42, art. I pct. 46 si, respectiv, art. I pct. 213 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, a fost modificat prin art. I pct. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.

Prevederile legale criticate au următorul continut:

- Art. 114 alin. 1: “La primirea cererii de chemare în judecată presedintele sau judecătorul care îl înlocuieste va verifica dacă aceasta întruneste cerintele prevăzute de lege.

Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea si să depună, potrivit art. 112 alin. 2 si art. 113, cererea si copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îsi întemeiază cererea.”;

- Art. 129 alin. 1: “Părtile au îndatorirea ca, în conditiile legii, să urmărească desfăsurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia să îndeplinească actele de procedură în conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, să-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum si să-si probeze pretentiile si apărările.”;

- Art. 581 alin. 3: “Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere.

Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept si alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 11 alin. (1) referitor la îndeplinirea cu bună-credintă a obligatiilor statului ce-i revin din tratatele la care este parte, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si

(2) referitor la accesul liber la justitie, art. 41 alin. (1) si (2) referitor la muncă si protectia socială a muncii, art. 124 alin. (3) referitor la independenta judecătorilor si art. 126 alin. (1) si (2) referitor la instantele judecătoresti.

De asemenea, sunt invocate unele dispozitii din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, respectiv art. 1, 17, 18, 19, 52 si 53.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează nici un motiv prin care să sustină neconstitutionalitatea textelor de lege criticate, ci se limitează doar la indicarea textelor constitutionale pretins încălcate.

Curtea retine că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale pot fi făcute în formă scrisă si motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că de esenta controlului de constitutionalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constitutională nu se poate substitui părtii cu privire la invocarea unor motive de neconstitutionalitate, raportând dispozitiile legale criticate la textele constitutionale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificatia exercitării unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozitiile Legii nr. 47/1992.

În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3,

al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 si ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.235/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA

contabilitătii nr. 82/1991*)

 


*) Republicată în temeiul art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 70/2004 pentru modificarea si completarea Legii contabilitătii nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 24 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 420/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 28 octombrie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea contabilitătii nr. 82/1991 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Societătile comerciale, societătile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societătile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia să organizeze si să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activitătii.

(2) Institutiile publice, asociatiile si celelalte persoane juridice cu si fără scop patrimonial, precum si persoanele fizice care desfăsoară activităti producătoare de venituri au, de asemenea, obligatia să organizeze si să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară si, după caz, contabilitatea de gestiune.

(3) Subunitătile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care apartin persoanelor prevăzute la alin. (1) si (2), cu sediul sau domiciliul în România, precum si sediile permanente din România care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate au obligatia să organizeze si să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

Art. 2. - (1) Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice prevăzute la art. 1 trebuie să asigure înregistrarea cronologică si sistematică, prelucrarea, publicarea si păstrarea informatiilor cu privire la pozitia financiară, performanta financiară si fluxurile de trezorerie, atât pentru cerintele interne ale acestora, cât si în relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.

(2) Contabilitatea publică cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor si plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor si obligatiilor, care să reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau a deficitului patrimonial;

d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

(3) Contabilitatea institutiilor publice asigură informatii ordonatorilor de credite cu privire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum si pentru întocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum si a conturilor anuale de executie ale bugetelor locale.

Art. 3. - (1) Contabilitatea se tine în limba română si în moneda natională.

(2) Contabilitatea operatiunilor efectuate în valută se tine atât în moneda natională, cât si în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

(3) Pentru necesitătile proprii de informare, persoanele prevăzute la art. 1 pot opta pentru întocmirea situatiilor financiare si într-o altă monedă.

Art. 4. - (1) Ministerul Finantelor Publice elaborează si emite norme si reglementări în domeniul contabilitătii, planul de conturi general, modelele situatiilor financiare, registrelor si formularelor comune privind activitatea financiară si contabilă, normele metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora.

(2) Ministerul Finantelor Publice elaborează si emite norme privind contabilitatea în partidă simplă.

(3) Normele si reglementările contabile pentru institutiile de credit, unitătile de asigurare-reasigurare, precum si pentru unitătile care operează pe piata de capital se elaborează si se emit de Banca Natională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

(4) Elaborarea reglementărilor prevăzute la alin. (1), (2) si (3) se face cu consultarea organismelor profesionale de profil.

Art. 5. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligatia să conducă contabilitatea în partidă dublă si să întocmească situatii financiare anuale.

(2) Categoriile de persoane care pot tine contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

(3) Pentru organizatii patronale si sindicale, precum si pentru alte categorii de organizatii fără scop patrimonial, care nu desfăsoară activităti economice, Ministerul Finantelor Publice aprobă un sistem simplificat de raportare financiară, având în vedere si cerintele organismelor europene de profil.

Art. 6. - (1) Orice operatiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Art. 7. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligatia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ si de pasiv detinute la începutul activitătii, cel putin o dată pe an pe parcursul functionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activitătii, precum si în alte situatii prevăzute de lege.

(2) Ministerul Finantelor Publice poate aproba exceptii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea institutiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.

(3) Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Art. 8. - (1) Evaluarea elementelor detinute cu ocazia inventarierii si prezentarea acestora în situatiile financiare anuale se fac potrivit normelor si reglementărilor contabile.

(2) Reevaluarea activelor imobilizate se face, cu exceptiile prevăzute de reglementările legale, la valoarea justă a acestora. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizati.

Art. 9. - (1) Documentele oficiale de prezentare a situatiei economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 sunt situatiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfăsurată.

(2) Pentru institutiile publice documentul oficial de prezentare a situatiei patrimoniului aflat în administrarea statului si a unitătilor administrativ-teritoriale si a executiei bugetului de venituri si cheltuieli este situatia financiară trimestrială si anuală.

(3) Societătile-mamă, definite astfel în reglementările contabile aplicabile grupurilor de societăti, întocmesc si prezintă si situatii financiare anuale consolidate.

 

CAPITOLUL II

Organizarea si conducerea contabilitătii

 

Art. 10. - (1) Răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitătii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionării unitătii respective.

(2) Persoanele prevăzute la art. 1 organizează si conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-sef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această functie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare si răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitătii, în conditiile legii.

(3) Contabilitatea poate fi organizată si condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilitătii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitătii de expertiză contabilă si a contabililor autorizati, cu modificările si completările ulterioare, care răspund, potrivit legii.

(4) La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte, care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilitătii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 65/1994 si care au înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei a 50.000 euro, răspunderea pentru tinerea contabilitătii, potrivit legii, revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionării unitătii respective.

(5) Institutiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilitătii si întocmirea situatiilor financiare trimestriale si anuale, cu societăti comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii.

Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizitiile publice de bunuri si servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinatie.

Art. 11. - Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Art. 12. - (1) Contabilitatea imobilizărilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidentă.

(2) Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric, în conditiile stabilite de reglementările legale.

Art. 13. - Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achizitie, de productie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achizitie sau productie, după caz.

Art. 14. - Creantele si datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.

Art. 15. - Valoarea actiunilor emise sau a altor titluri, precum si vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.

Art. 16. - Contabilitatea clientilor si furnizorilor, a celorlalte creante si obligatii se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoană fizică sau juridică.

Art. 17. - (1) Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinatia lor, după caz.

(2) Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.

(3) Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetului general consolidat se tine pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Art. 18. - (1) Contabilitatea institutiilor publice asigură înregistrarea plătilor de casă si a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, potrivit bugetului aprobat.

(2) Pentru finantarea cheltuielilor în limita prevederilor din bugetele aprobate, institutiile publice au obligatia organizării si conducerii evidentei angajamentelor bugetare si legale în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Art. 19. - (1) În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la începutul exercitiului financiar.

Închiderea conturilor de venituri si cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârsitul exercitiului financiar.

(2) Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la închiderea acestuia.

(3) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinatii, după aprobarea situatiilor financiare anuale.

(4) Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve si capital social, potrivit hotărârii adunării generale a actionarilor sau asociatilor.

(5) La institutiile publice rezultatul executiei bugetare se stabileste anual prin închiderea conturilor de cheltuieli efective si a conturilor de surse din care au fost efectuate.

 

CAPITOLUL III

Registrele de contabilitate

 

Art. 20. - Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare.

Întocmirea, editarea si păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Art. 21. - Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordantă cu destinatia acestora si se prezintă în mod ordonat si astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate.

Art. 22. - Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operatiunilor efectuate se întocmeste balanta de verificare, cel putin anual, la încheierea exercitiului financiar, sau la termenele de întocmire a situatiilor financiare periodice.

Art. 23. - Persoanele prevăzute la art. 1 care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligatia să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate, controlul si păstrarea acestora pe suporturi tehnice.

Art. 24. - Înregistrarea în contabilitate a operatiunilor determinate de fuziunea, divizarea sau încetarea, potrivit legii, a activitătii persoanelor prevăzute la art. 1 se face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea situatii.

Art. 25. - Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare, precum si documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercitiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

Art. 26. - În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.

 

CAPITOLUL IV

Situatii financiare anuale

 

Art. 27. - (1) Exercitiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situatiile financiare anuale si, de regulă, coincide cu anul calendaristic.

(2) Durata exercitiului financiar este de 12 luni.

(3) Exercitiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic:

a) pentru sucursalele cu sediul în România, care apartin unei persoane juridice străine, cu exceptia institutiilor de credit, entitătilor autorizate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare si societătilor de asigurare, dacă exercitiul financiar diferă pentru societate;

b) pentru filialele consolidate ale societătii-mamă, precum si pentru filialele filialelor, cu exceptia institutiilor de credit, entitătilor autorizate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare si societătilor de asigurare, dacă exercitiul financiar diferă pentru societatea-mamă.

(4) Exercitiul financiar al unitătilor nou-înfiintate începe la data înfiintării, potrivit legii.

(5) Exercitiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exercitiului financiar anterior si se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercitiu financiar, indiferent de durata sa.

(6) Situatiile financiare anuale consolidate ale unei societăti-mamă se întocmesc pentru acelasi exercitiu financiar aplicabil situatiilor financiare anuale ale societătii-mamă. Dacă exercitiul financiar al filialelor diferă de exercitiul financiar aplicabil societătii-mamă, situatiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la o altă dată pentru a tine cont de exercitiul financiar al majoritătii sau al celor mai importante dintre societătile consolidate.

(7) Exercitiul financiar pentru institutiile publice este anul bugetar.

Art. 28. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligatia să întocmească situatii financiare anuale, inclusiv în situatia fuziunii, divizării sau încetării activitătii acestora, în conditiile legii.

(2) Ministerul Finantelor Publice poate stabili întocmirea si depunerea situatiilor financiare si la alte perioade decât anual, în cadrul exercitiului financiar.

(3) Pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internationale de Raportare Financiară situatiile financiare anuale se compun din bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificărilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative.

(4) Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementărilor prevăzute la alin. (3) aplică reglementări contabile conforme cu directivele europene si întocmesc situatii financiare anuale, care se compun din bilant, cont de profit si pierdere, politici contabile si note explicative.

(5) Criteriile mentionate la alin. (4) si categoriile de persoane care aplică reglementările prevăzute la alin. (3) si (4) se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

(6) Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situatiile financiare anuale se compun din bilant, contul rezultatului exercitiului, politici contabile si note explicative.

(7) Situatiile financiare anuale constituie un tot unitar si sunt însotite de raportul administratorilor.

(8) Pentru sucursalele din România ale institutiilor de credit si ale altor institutii financiare cu sediul în străinătate, institutiile prevăzute la art. 4 alin. (3) stabilesc continutul situatiilor financiare anuale care trebuie publicate de aceste sucursale. Institutiile respective stabilesc si cerintele referitoare la informatiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective în situatia în care acestea nu sunt obligate să publice situatii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.

(9) Institutiile publice întocmesc situatii financiare trimestriale si anuale, conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Art. 29. - Raportul anual cuprinde situatiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, si propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Art. 30. - Situatiile financiare anuale vor fi însotite de o declaratie scrisă a persoanelor prevăzute la art. 10 alin. (1) prin care îsi asumă răspunderea pentru întocmirea situatiilor financiare anuale si confirmă că:

a) politicile contabile utilizate la întocmirea situatiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

b) situatiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfăsurată;

c) persoana juridică îsi desfăsoară activitatea în conditii de continuitate.

Art. 31. - O societate-mamă trebuie să întocmească atât raport anual pentru propria activitate, cât si raport anual consolidat.

Art. 32. - (1) Obiectivul situatiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidelă a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

(2) Situatiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind bilantul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv informatii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, politici contabile si note explicative la situatiile financiare anuale consolidate, si vor fi făcute publice împreună cu situatiile financiare anuale individuale ale societătii-mamă.

Art. 33. - (1) Situatiile financiare anuale ale persoanelor juridice prevăzute la art. 28 alin. (3) sunt supuse auditului financiar, care se efectuează de către auditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii.

(2) Sunt supuse, de asemenea, auditului financiar situatiile financiare întocmite cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activitătii persoanelor prevăzute la art. 28 alin. (3).

(3) Persoanele juridice prevăzute la art. 28 alin. (3) au obligatia auditării situatiilor financiare anuale pe perioada premergătoare aplicării reglementărilor armonizate, în conditiile stabilite de Ministerul Finantelor Publice si institutiile prevăzute la art. 4 alin. (3), după caz.

(4) Criteriile în functie de care situatiile financiare anuale ale persoanelor juridice prevăzute la art. 28 alin. (4) sunt supuse auditului financiar se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice. Verificarea de către cenzori a situatiilor financiare anuale se efectuează potrivit legii.

Art. 34. - (1) Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să publice situatiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz. Aceste prevederi se aplică si sucursalelor înregistrate în România, care apartin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, precum si societătilor-mamă care întocmesc situatii financiare consolidate.

(2) Actionarii si angajatii unei societăti au dreptul să se informeze în legătură cu situatiile financiare anuale la sediul social al societătii sau al societătii-mamă, fără nici o discriminare.

(3) Situatiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.

(4) În caz de încetare a activitătii persoanelor prevăzute la art. 1, situatiile financiare anuale, precum si registrele si celelalte documente la care se referă art. 25 se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în materie.

Art. 35. - (1) Pentru asigurarea informatiilor destinate sistemului institutional al statului, un exemplar al situatiilor financiare anuale se depune la directia generală a finantelor publice judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, sau, după caz, la Directia generală de administrare a marilor contribuabili, astfel:

a) persoanele prevăzute la art. 28 alin. (3), în termen de 150 de zile de la încheierea exercitiului financiar;

b) persoanele prevăzute la art. 28 alin. (4) si (6), în termen de 120 de zile de la încheierea exercitiului financiar;

c) persoanele care, de la constituire, nu au desfăsurat activitate vor depune o declaratie în acest sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exercitiului financiar.

Prevederile prezentului alineat se aplică până la data de 31 decembrie 2006, inclusiv pentru situatiile financiare aferente exercitiului financiar al anului 2006.

(2) Institutiile publice si celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, depun un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

(3) Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administatiei publice centrale, alte autorităti publice, institutiile publice autonome si unitătile administrativteritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finantelor Publice un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

 

CAPITOLUL V

Contabilitatea trezoreriei statului si a institutiilor publice

 

Art. 36. - (1) Contabilitatea trezoreriei statului se organizează si functionează pe principiul executiei de casă si asigură înregistrarea operatiunilor de încasări si plăti în conturi de venituri si cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite si subdiviziunile clasificatiei bugetare stabilite de Ministerul Finantelor Publice.

(2) În contabilitatea trezoreriei statului se deschid, pe seama ordonatorilor de credite, conturi distincte pentru creditele deschise si repartizate si pentru cheltuielile efectuate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetele locale, precum si conturi de disponibilităti din care se pot efectua plăti.

(3) Contabilitatea trezoreriei statului asigură informatii cu privire la derularea executiei bugetare în conditii de echilibru financiar, aprobată anual prin lege pentru fiecare buget, precum si în limita disponibilitătilor aflate în conturi.

(4) În contabilitatea trezoreriei statului se reflectă, în conturi distincte, împrumuturile de stat interne si externe primite pentru finantarea deficitelor bugetare, precum si pentru alte actiuni prevăzute de lege, plasamentele financiare efectuate din contul curent general al trezoreriei statului, precum si depozitele atrase de la institutiile financiare si de la persoane fizice.

(5) Contabilitatea trezoreriei statului se organizează în cadrul Ministerului Finantelor Publice si al unitătilor sale subordonate si cuprinde operatiunile privind executia de casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru somaj si bugetelor locale, gestiunea datoriei publice interne si externe, precum si alte operatiuni financiare efectuate în contul organelor administratiei publice centrale si locale.

(6) Organizarea si conducerea contabilitătii trezoreriei statului se efectuează potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor Publice.

(7) Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte autorităti publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează si conduc contabilitatea drepturilor constatate si a veniturilor încasate, precum si a angajamentelor si a plătilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.

Art. 37. - (1) Contabilitatea executiei bugetelor locale se organizează si se conduce la nivelul unitătilor administrativ-teritoriale, potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice si asigură înregistrarea operatiunilor privind: drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate în executarea bugetelor locale, precum si obligatiile cu termene legale de plată până la data de 31 decembrie; evidenta subventiilor primite de la bugetul de stat si de la celelalte bugete, precum si a sumelor defalcate din bugetul de stat, potrivit legii; gestiunea datoriei publice locale interne si externe; stabilirea rezultatului executiei bugetelor locale prin închiderea conturilor de venituri si cheltuieli.

(2) Unitătile administrativ-teritoriale, institutiile si serviciile publice de subordonare locală, care au personalitate juridică si ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează si conduc contabilitatea drepturilor constatate si a veniturilor încasate, precum si a angajamentelor si a plătilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.

Art. 38. - (1) Contabilitatea executiei bugetului asigurărilor sociale de stat se organizează si se conduce în cadrul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si al unitătilor subordonate, potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor Publice si asigură înregistrarea operatiunilor privind: drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate în executarea bugetului asigurărilor sociale de stat, precum si obligatiile cu termene legale de plată până la data de 31 decembrie; evidenta subventiilor primite de la bugetul de stat; stabilirea rezultatului executiei bugetului asigurărilor sociale de stat prin închiderea conturilor de venituri si cheltuieli.

(2) Institutiile publice cu personalitate juridică, finantate din bugetul asigurărilor sociale de stat, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează si conduc contabilitatea drepturilor constatate si a veniturilor încasate, precum si a angajamentelor si a plătilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.

Art. 39. - (1) Ministerul Finantelor Publice întocmeste anual bilantul institutiilor publice.

(2) Obiectul principal al bilantului institutiilor publice îl constituie patrimoniul statului si al unitătilor administrativteritoriale, cuprinzând domeniul public si cel privat, inclusiv solul, bogătiile naturale, zăcămintele si alte bunuri cu potential economic, evaluate în expresie bănească, după metodologia stabilită de fiecare minister, autoritate a administratiei publice centrale sau locale, după caz.

(3) Evidenta în unităti fizice sau valorice, după caz, a fondului funciar, fondului forestier, rezervelor de substante minerale utile si a celorlalte resurse naturale ale solului si subsolului se realizează de către unitătile care administrează, exploatează si folosesc bunurile respective.

(4) La încheierea exercitiului financiar, în contabilitatea trezoreriei statului se procedează la încheierea executiei bugetare potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor Publice, după cum urmează:

a) încheierea executiei bugetului de stat se efectuează de către unitătile teritoriale ale trezoreriei statului;

b) încheierea executiei bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează de către unitătile Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

c) încheierea executiei bugetelor locale se efectuează de ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale.

(5) Ministerul Finantelor Publice întocmeste trimestrial si anual bilantul general al trezoreriei statului, în structura stabilită de acesta, care se aprobă în conditiile legii.

Art. 40. - Bilantul anual al institutiilor publice, în structura stabilită de Ministerul Finantelor Publice, se prezintă Guvernului o dată cu contul general anual de executie a bugetului de stat.

 

CAPITOLUL VI

Contraventii si infractiuni

 

Art. 41. - Constituie contraventii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii, să fie considerate infractiuni:

1. detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate;

2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la:

a) utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate;

b) întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

c) efectuarea inventarierii;

d) întocmirea si auditarea situatiilor financiare anuale;

e) întocmirea si depunerea situatiilor financiare periodice stabilite potrivit legii;

f) nedepunerea declaratiei din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 nu au desfăsurat activitate;

g) publicarea situatiilor financiare anuale, potrivit legii.

3. prezentarea de situatii financiare care contin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare.

Art. 42. - (1) Contraventia prevăzută la art. 41 pct. 2 lit. g) se sanctionează cu amendă de la 20.000.000 lei la 300.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. c) si d), cu amendă de la 4.000.000 lei la 50.000.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. a) si b), cu amendă de la 3.000.000 lei la 40.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 2 lit. e), cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, cea prevăzută la pct. 3, cu amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei, iar cea prevăzută la pct. 2 lit. f), cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei. Criteriile în functie de care se stabileste nivelul amenzii se corelează cu nivelul cifrei de afaceri.

(2) Amenda pentru neîndeplinirea obligatiei prevăzute la art. 41 pct. 2 lit. e) este de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei, dacă perioada de întârziere pentru întocmirea si depunerea situatiilor financiare periodice este cuprinsă între 15 si 30 de zile lucrătoare, si de la 15.000.000 lei la 45.000.000 lei, dacă perioada de întârziere depăseste 30 de zile lucrătoare.

(3) Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, poate modifica nivelul amenzilor prevăzute la alin. (1) în functie de rata inflatiei.

(4) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de persoanele cu atributii de control financiar si de alte persoane anume împuternicite de Ministerul Finantelor Publice.

(5) Amenzile contraventionale prevăzute la alin. (1) si (2) se suportă de persoanele vinovate.

(6) Contraventiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor*).

Art. 43. - Efectuarea cu stiintă de înregistrări inexacte, precum si omisiunea cu stiintă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecintă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflectă în bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii.


*) Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a fost aprobată si modificată prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 44. - (1) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi Ministerul Finantelor Publice va elabora normele si reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene**).


**) A se vedea Ordinul ministrului finantelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 si nr. 279 bis din 25 aprilie 2002, reglementări care se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2003.

 

(2) Ministerul Finantelor Publice si institutiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din prezenta lege vor elabora si vor actualiza permanent reglementările contabile aplicabile persoanelor prevăzute la art. 1.

Art. 45. - Ministerul Finantelor Publice exercită controlul asupra modului în care se aplică prevederile prezentei legi.

Art. 46. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1992*).

Art. 47. - Prevederile prezentei legi se aplică si subunitătilor fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, ce apartin persoanelor prevăzute la art. 1, cu sediul sau domiciliul în România, cât si subunitătilor cu sediul în România, ce apartin unor persoane juridice ori fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

Art. 48. - Pentru dezvoltarea cadrului institutional în domeniul contabilitătii si al profesiei contabile, se reorganizează Colegiul Consultativ al Contabilitătii. Modul de organizare si functionare, atributiile si sursele de finantare ale acestuia se stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului Consultativ al Contabilitătii, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, ce va fi promovată până la data de 31 martie 2005.

Art. 49. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

- Decretul nr. 375/1956 privind reconstituirea actelor, documentelor si evidentelor cu continut financiar pierdute, sustrase sau distruse, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 4 august 1956;

- Hotărârea nr. 1.885 din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea si conducerea contabilitătii, atributiile si răspunderile conducătorului compartimentului financiarcontabil, publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 29 decembrie 1970;

- Hotărârea nr. 1.533/1973 privind formularele cu regim special, publicată în Buletinul Oficial nr. 189 din 2 decembrie 1973;

- Hotărârea nr. 1.116/1975 privind îmbunătătirea analizei pe bază de bilant, cresterea operativitătii si calitătii informatiilor cu privire la rezultatele economico-financiare ale unitătilor socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial nr. 127 din 5 decembrie 1975;

- Hotărârea Guvernului nr. 252/1996 privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social în devize si alte operatiuni aplicabile începând cu bilantul contabil cu termen de depunere până la 15 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 483/1996 privind prestarea serviciilor în domeniul contabilitătii, verificarea si certificarea bilantului contabil în baza prevederilor Legii contabilitătii nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 2 iulie 1996, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 22/1998 privind unele măsuri pentru reflectarea în contabilitatea agentilor economici a unor operatiuni economico-financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 29 ianuarie 1998;

- orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi.


*) A se vedea si datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II si ale art. III din Ordonanta Guvernului nr. 70/2004 pentru modificarea si completarea Legii contabilitătii nr. 82/1991, aprobată cu modificări prin Legea nr. 420/2004, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 82/1991:

“Art. II. - Reglementările contabile emise anterior în temeiul Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, aplicabile fiecărei categorii de entităti, sunt în vigoare până la data de 31 decembrie 2005. Situatiile financiare anuale se întocmesc conform acestor reglementări si se depun la unitătile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, în termenele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.**)

Art. III. - Prezenta ordonantă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele exceptii:

- prevederile art. 2 alin. (11) lit. c) si d), art. 26 alin. (3) si (4), ale art. 263 si 264 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006;

- prevederile art. 251 alin. (3) si (6) din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.***)”.


**) Art. 29 alin. (1) a devenit, în forma republicată, art. 35 alin. (1).

***) Art. 2 alin. (11) lit. c) si d), art. 26 alin. (3) si (4), art. 263, art. 264, art. 251 alin. (3) si (6) au devenit, în forma republicată, art. 2 alin. (2) lit. c) si d), art. 28 alin. (3) si (4), art. 31, art. 32, art. 27 alin. (3) si (6).