MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 64         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 19 ianuarie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 487 din 11 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 351 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Decizia nr. 488 din 11 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Decizia nr. 500 din 16 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) si (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

2.427/2004. - Hotărâre privind evaluarea si controlul riscului substantelor existente

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

527/2004. - Ordin pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind individualizarea sanctiunilor pentru contraventiile prevăzute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat

 

ACTE ALE COMITETULUI INTERMINISTERIAL DE GARANTII SI CREDITE DE COMERT EXTERIOR

 

14.692/2004. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor privind activitatea de acordare de bonificatii de dobândă, în numele si contul statului, nr. NI-CST-02-I/0

 

14.700/2004. - Hotărâre pentru reconfirmarea Normelor privind operatiunile de emitere a garantiilor de export de către EXIMBANK, în numele si contul statului, în scopul stimulării realizării de obiective complexe si a productiei cu ciclu lung de fabricatie, destinate exportului, nr. NI-GAR-02-II/0, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior nr. 14.681/2004, cu modificările si completările ulterioare, si a Normelor privind derularea activitătii de garantare a creditelor pentru productia pentru export (garantii pentru capital de lucru), în numele si contul statului, nr. NI-CST-01-II/0, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior nr. 13.926/2004, cu modificările si completările ulterioare

 

14.726/2004. - Hotărâre pentru aprobarea Normei privind derularea, în numele si contul statului, a activitătii de asigurare pe termen scurt a riscului de neplată la extern (cod ISO: NI-ASR-07-I/0)

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 487

din 11 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 351 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 351 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Terezia Rosca, Dorel Rosca si Gheorghe Ciucă în Dosarul nr. 1.301/C/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată. Se apreciază că din continutul reglementărilor Legii nr. 64/1995 nu rezultă nici un element de incompatibilitate cu dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.301/C/2004, Curtea de Apel Oradea – Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 351 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, exceptie ridicată de Terezia Rosca, Dorel Rosca si Gheorghe Ciucă cu ocazia judecării recursului formulat de autorii exceptiei împotriva unei sentinte civile având ca obiect Legea nr. 64/1995.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, deoarece, în baza textului legal, le este încălcat dreptul de proprietate, prin aceea că “face o discriminare mare între diferiti creditori”.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială si contencios administrativ, formulându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. Se arată că prevederile criticate nu creează discriminări între creditori, “deoarece garantiile reale sunt mijloace pe care legea le pune la dispozitia tuturor creditorilor pentru a-i feri de insolventa debitorilor”. Totodată, instanta apreciază că dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate “nu contravin prevederilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, câtă vreme acestea din urmă se coroborează cu prevederile alin. (1) din art. 44 din Constitutie, potrivit căruia continutul si limitele drepturilor de proprietate sunt stabilite prin lege”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la continutul Legii nr. 64/1995, că “Procedura insolventei reprezintă o procedură concursuală de executare silită, caracterizată prin egalitatea de tratament între creditorii chirografari, dar nu între acestia si creditorii garanti, ale căror drepturi de creantă urmează a fi îndestulate, în principal, din bunurile grevate în favoarea lor”.

Cu privire la art. 351 din lege, Guvernul apreciază că acesta “reprezintă, însă, o abordare echilibrată si echitabilă în ceea ce priveste protejarea intereselor creditorilor garantati si, respectiv, ale debitorului”. Pe de altă parte, se arată în continuare, “art. 106 din lege infirmă în mod explicit afirmatiile recurentilor, statuând expres că acele cheltuieli rezultate în urma valorificării bunurilor grevate de garantii urmează a fi acoperite din sumele de bani astfel obtinute [art. 106 alin. (1) pct. 1].

Prin urmare nu creditorii chirografari, ci cei garantati suportă concursul acestor cheltuieli privilegiate. Totodată, eventualele sume de bani excedentare valorii obligatiei garantate urmează a fi predate averii debitorului pentru satisfacerea creditorilor chirografari [art. 106 alin. (2) teza a doua]”.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat că “procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a îndeplinit obligatiile de plată de bunăvoie, iar dreptul de proprietate si prerogativele sale, în special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate în conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor (Decizia nr. 73/2004)”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 351 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, introdus prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al  României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Art. 351 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 a fost modificat prin Legea nr. 149/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004.

Aceste dispozitii legale au următorul continut:

- Art. 351: “(1) Creditorul titular al unei creante garantate cu ipotecă, gaj sau altă garantie reală mobiliară ori drept de retentie, de orice fel, poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării mentionate la art. 35 cu privire la creanta sa si valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului asupra căruia poartă garantia sau dreptul de retentie, în una dintre următoarele situatii:

A. a) atunci când valoarea obiectului garantiei este pe deplin acoperită de valoarea totală a creantelor si părtilor de creante garantate cu acel obiect; si

b) obiectul garantiei nu prezintă o importantă vitală pentru reusita unei reorganizări care, în cazul concret, ar avea sanse efective de realizare;

B. atunci când nu există o protectie corespunzătoare a creantei garantate în raport cu obiectul garantiei, datorită:

- diminuării valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;

- diminuării valorii părtii garantate dintr-o creantă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor si penalitătilor de orice fel la o creantă garantată cu rang superior;

- lipsei unei asigurări a obiectului garantiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.” Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că textele legale criticate contravin dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, deoarece, în baza textului legal criticat, creditorii chirografari sunt discriminati prin  neacoperirea, în urma valorificării bunurilor asupra cărora poartă garantia, a datoriilor ocazionate de faliment, iar pe de altă parte, executarea silită a acestor bunuri este scoasă de sub controlul judecătorului-sindic si al altor creditori ai debitoarei falite.

Textul constitutional invocat în sustinerea exceptiei este art. 44 alin. (2). În realitate, din motivarea exceptiei rezultă că autorii acesteia fac referire numai la teza întâi a textului.

Având în vedere si referirea la “discriminare” în memoriul depus la instantă, Curtea retine că este invocat, în sustinerea exceptiei, si principiul egalitătii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Cele două texte constitutionale au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: “(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Examinând textul de lege supus controlului de constitutionalitate, comparativ cu dispozitiile constitutionale invocate, Curtea constată că între acestea nu există elemente de incompatibilitate.

Textul de lege criticat acordă, în mod firesc, creditorilor ipotecari sau titulari ai unei alte garantii reale imobiliare ori ai unui drept de retentie posibilitatea de a cere judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 35 din lege cu privire la creanta sa si valorificarea imediată, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, a bunului asupra căruia poartă garantia sau dreptul de retentie în situatiile prevăzute de lege. Posibilitatea conferită de lege creditorilor care se bucură de garantii reale ori de un drept de retentie este justificată; ea corespunde atât naturii garantiilor respective, care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea executării obligatiei asumate, cât si, în cazul dreptului de retentie, legăturii obiective de conexitate între bunul detinut de creditor si datoria debitorului.

În consecintă, Curtea constată că invocarea încălcării egalitătii în drepturi a creditorilor chirografari cu cei care beneficiază de garantii reale ori de un drept de retentie este lipsită de temei.

Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa, în acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, că instituirea unui tratament juridic deosebit pentru situatii diferite nu are semnificatia încălcării principiului egalitătii si al nediscriminării, când aceasta se justifică în mod rational si obiectiv.

De asemenea, Curtea constată că sustinerea referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, privind protectia egală a dreptului de proprietate, indiferent de titular, este neîntemeiată, întrucât în cauză nu se pune problema unui transfer de proprietate sau de diminuare a proprietătii creditorilor chirografari, ci de posibilitatea acordată creditorului titular al unei garantii reale sau al unui drept de retentie de a cere, în ambele situatii, judecătorului-sindic ridicarea suspendării actiunilor judiciare sau extrajudiciare cu privire la creanta sa si valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului asupra căruia poartă garantia sau dreptul de retentie, tocmai în virtutea legăturii obiective dintre creantele respective si bunurile asupra cărora poartă garantia reală sau dreptul de retentie.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 351 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Terezia Rosca, Dorel Rosca si Gheorghe Ciucă în Dosarul nr. 1.301/C/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 488

din 11 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ghenuta” - S.R.L. Iasi în Dosarul nr. 9.273/2003 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Se arată că natura unitară si concursuală a procedurii de deschidere a falimentului este în concordantă cu textul constitutional al art. 16 alin. (1), precum si cu cel al art. 53.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 9.273/2003, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ghenuta” - S.R.L. Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si celor ale art. 53 alin. (1).

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate arată, în esentă, că se încalcă principiul egalitătii părtilor în fata instantei, întrucât “reclamanta ar avea o pozitie privilegiată, în sensul că acesteia i s-ar crea în continuare dreptul de valorificare a creantei sale” în dauna creantei autorului exceptiei, parte care a cerut, printr-o cerere reconventională, compensarea celor două creante. Prin urmare, se consideră de către autorul exceptiei că i “s-ar crea o situatie inechitabilă si discriminatorie prin suspendarea dreptului de a-si valorifica creanta”.

De asemenea, se arată că se încalcă prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie prin “restrângerea exercitiului de valorificare a creantei, si, respectiv, de solutionare a cererii reconventionale, o dată cu solutionarea actiunii reclamantei”.

Tribunalul Iasi consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) se referă “în mod expres si limitativ la cetăteni, deci la persoane fizice, categorie din care părtile în litigiu nu fac parte”.

Totodată, se apreciază, pe de altă parte, că “ratiunea pentru care legiuitorul a adoptat această solutie nu poate fi alta decât nevoia de a se crea un cadru unic în care creditorii să îsi poată valorifica drepturile contra debitorului aflat în stare de faliment”, iar procedurile paralele nu ar face decât să pericliteze această unitate. De asemenea, se sustine că imposibilitatea procedurală creată de art. 35 din Legea nr. 64/1995, în sensul solutionării separate a actiunii principale de cererea reconventională introdusă de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 53, întrucât “utilizarea unor căi si proceduri diferite de valorificare a dreptului nu echivalează cu o restrângere ori anulare a acestuia, [...] dreptul, în materialitatea sa, rămânând neafectat”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

În punctul de vedere prezentat, Guvernul sustine, ca si instanta de judecată, că ratiunea instituirii unei asemenea proceduri “rezidă în nevoia practică de a se crea un cadru unic în care creditorii să-si poată valorifica drepturile împotriva debitorului acestora aflat în stare de faliment”, iar existenta unei proceduri paralele cu procedura concursuală a insolventei ar “compromite eforturile depuse pentru evaluarea activului si pasivului averii debitorului în vederea distribuirii rezultatului lichidării, în conditiile legii si în cotele stabilite, către creditori”.

De asemenea, se mai arată că dispozitiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, trebuie corelate cu cele ale art. 26 si 584 din lege, care stabilesc conditiile exercitării dreptului debitorului de a solicita deschiderea procedurii falimentului, precum si obligatia creditorilor să îsi înscrie creantele în masa credală într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, în caz contrar acestia “pierd dreptul de a participa la distribuirile de sume obtinute din lichidarea bunurilor si dreptul de a se îndrepta împotriva debitorului pentru realizarea creantelor, ulterior închiderii procedurii”. Guvernul consideră că aceste prevederi “asigură egalitatea tratamentului tuturor creditorilor ale căror creante sunt anterioare deschiderii procedurii concursuale a insolventei”, iar suspendarea prevăzută de art. 35 nu afectează dreptul creditorilor la valorificarea creantelor, întrucât “acestia vor avea asigurată stabilirea valorii creantei lor asupra averii debitorilor în cadrul procedurii contradictorii de validare a creantelor, ce se desfăsoară în fata judecătorului-sindic”. Guvernul apreciază că suspendarea actiunilor judiciare sau extrajudiciare prevăzută de art. 35 se aplică si eventualelor cereri reconventionale formulate în cadrul actiunilor în pretentii introduse de lichidator ulterior deschiderii procedurii”.

Prin urmare, se consideră că “suspendarea actiunilor individuale ar putea pricinui eo ipso o vătămare a dreptului de creantă, însă numai dacă nu ar exista posibilitatea de declarare a creantelor în procedura de insolventă”, iar existenta unei asemenea proceduri exclude incidenta “unei vătămări neconstitutionale a dreptului creditorilor”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare. Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au următorul cuprins:

- Art. 35: “De la data deschiderii procedurii se suspendă toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt art. 16 alin. (1), precum si art. 53 alin. (1), acestea având următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 53 alin. (1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că, în esentă, critica formulată constă în  sustinerea că suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare de la data deschiderii procedurii falimentului prevăzută de textul criticat instituie o inegalitate de tratament în valorificarea printr-o cerere reconventională a creantei pârâtului-debitor fată de reclamantul-creditor aflat în procedura lichidării judiciare, restrângându-se totodată  exercitiul dreptului de valorificare a creantei o dată cu solutionarea actiunii părtii adverse.

Curtea retine că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual si egalitar în care creditorii unui debitor comun să îsi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de faliment.

În aceste conditii, Curtea constată că existenta unor actiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, ar face imposibilă evaluarea activului si pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării. Pentru evitarea acestor situatii, art. 26 din lege prevede necesitatea ca debitorul aflat în stare de insolventă să depună o listă a bunurilor sale, precum si a numelor si adreselor tuturor creditorilor. De asemenea, art. 584 din lege prevede că, exceptând salariatii ale căror creante vor fi înregistrate de administrator conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori ale căror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererea de admitere a creantelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, declaratiile de creante fiind înregistrate într-un registru păstrat la grefa tribunalului.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine că dispozitiile legale criticate prin exceptia de neconstitutionalitate nu prevăd exceptii si nici nu fac vreo deosebire între creditorii titulari ai unor actiuni judiciare sau extrajudiciare asupra debitorului supus procedurii sau asupra bunurilor sale.

Curtea constată că sustinerea autorului exceptiei că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, în sensul că restrânge exercitiul dreptului de valorificare a creantei si, respectiv, de solutionare a cererii reconventionale, o dată cu solutionarea actiunii principale, este neîntemeiată, titularul unei creante având posibilitatea valorificării acesteia în conditiile Legii nr. 64/1995, în cadrul procedurii stabilite prin această lege. De asemenea, textul de lege în discutie se referă numai la suspendarea actiunilor în justitie, neafectând posibilitatea valorificării creantei în cauză.

Curtea retine că, referitor la celelalte probleme ridicate de autorul exceptiei, si anume dacă textul criticat se aplică numai actiunilor introduse anterior deschiderii procedurii reorganizării judiciare si falimentului sau si celor introduse ulterior acestei date, precum si dacă textul se aplică si cererilor reconventionale, numai instanta judecătorească este competentă a se pronunta, acestea reprezentând aspecte care privesc interpretarea si aplicarea legii, iar nu constitutionalitatea acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ghenuta” - S.R.L. Iasi în Dosarul nr. 9.273/2003 al Tribunalului Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 noiembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 500

din 16 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) si (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) si (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Constantin Antofie în Dosarul nr. 428/A/2004 al Curtii de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispozitia de lege criticată nu instituie o situatie discriminatorie, asa cum sustine autorul exceptiei, ci se aplică tuturor cetătenilor aflati în ipoteza normei legale. Persoanele care se înscriu la pensia pentru limită de vârstă se află într-o situatie diferită de cele care se înscriu la pensie anticipată, care justifică în mod obiectiv tratamentul juridic diferit. De altfel, Curtea a statuat constant că principiul constitutional al egalitătii nu presupune uniformitate, în cazul existentei unor situatii diferite în care se află anumite categorii de cetăteni justificându-se solutiile legislative diferite, fără a fi considerate discriminatorii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronuntată în Dosarul nr. 428/A/2004, Curtea de Apel Craiova - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) si (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Constantin Antofie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că se diminuează drepturile de pensie prin faptul că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul mediu anual se stabileste împărtindu-se la 12 totalul punctelor realizate în anul respectiv, iar nu la numărul de luni în care s-a cotizat în acel an. De asemenea, arată că alin. (8) al art. 78 are caracter discriminatoriu pentru faptul că prevede majorarea punctajului numai pentru perioadele cotizate peste perioada standard de cotizare, după împlinirea vârstei standard de pensionare, iar nu si în cazul persoanelor care se înscriu la pensia anticipată după ce au cotizat peste perioada completă de cotizare. Consideră că dispozitiile legale criticate ar trebui interpretate sau modificate în asa fel încât să nu determine diminuarea dreptului real la pensie si să nu facă diferentiere între două categorii de pensionari.

Curtea de Apel Craiova - Sectia de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei, în cauză punându-se numai problema interpretării dispozitiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textele de lege criticate contin dispozitii cu caracter preponderent tehnic, si anume modalitatea de determinare a punctajului anual al asiguratului, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, majorarea punctajului realizat după îndeplinirea conditiilor de pensionare pentru limită de vârstă, fără a se încălca dispozitiile art. 47 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât asiguratii care se regăsesc într-una dintre situatiile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 19/2000, care, după îndeplinirea conditiilor legale pentru obtinerea pensiei pentru limită de vârstă, îsi continuă activitatea, contribuind o  anumită perioadă la sistemul public, sunt într-o situatie diferită fată de asiguratii care beneficiază de pensie anticipată ori de pensie anticipată partial, situatie ce justifică în mod obiectiv si rezonabil tratamentul juridic diferit.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că din încheierea instantei de judecată nu rezultă textele constitutionale presupus a fi încălcate de dispozitiile art. 78 din Legea nr. 19/2000. De asemenea, Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei, interpretarea legii fiind atributul suveran al instantei de judecată în opera de înfăptuire a justitiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 78 alin. (1) si (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul continut:

- Art. 78 alin. (1) si (8): “(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărtirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Natională pentru Statistică. [...]

(8) Asiguratii care, după îndeplinirea conditiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situatiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 11, 20, art. 16 alin. (1) si art. 47 alin. (2) din Constitutia României, precum si prevederile art. 7 si 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 si 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 9 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, art. 6 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ce au următorul continut:

- Art. 11: “(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constitutiei.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu  pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate

reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 47 alin. (2): “Cetătenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistentă medicală în unitătile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetătenii au dreptul si la măsuri de asistentă socială, potrivit legii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate reprezintă norme cu caracter tehnic, referitoare la determinarea punctajului mediu anual, ca bază de calcul al cuantumului pensiei ce se acordă, respectiv, la acordarea unor sporuri la punctajul stabilit, reglementarea acestei proceduri fiind dreptul exclusiv al legiuitorului, fără ca prin acesta să se aducă atingere vreunei dispozitii sau principiu constitutional. În ceea ce priveste critica potrivit căreia dispozitiile de lege criticate vin în contradictie cu principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, persoanele care se înscriu la pensia pentru limită de vârstă sau la pensie anticipată se află, în mod obiectiv, în situatii diferite determinate de faptul că  acestea sunt două tipuri diferite de pensii, cu regim juridic si conditii de acordare diferite, ceea ce justifică si impune tratamentul juridic diferentiat. Dispozitiile art. 78 alin. (1) si (8) din Legea nr. 19/2000 nu contin în sine nici o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială, aplicându-se fără nici o discriminare tuturor persoanelor aflate în situatie identică.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia dispozitiile de lege criticate înfrâng prevederile constitutionale ale art. 47 alin. (2).

Curtea observă că dispozitiile constitutionale ale art. 47 alin. (2) consacră, printre altele, dreptul la pensie, pentru toti cetătenii, în conditiile prevăzute de lege. Astfel, criteriile si conditiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei si modul de calcul al cuantumului acesteia, ca si toate celelalte norme de drept substantial ori de procedură privind functionarea sistemului public de asigurări sociale trebuie reglementate prin lege. Legiuitorul are, în consecintă, competenta exclusivă si optiunea liberă pentru stabilirea modalitătii de determinare a punctajului anual al asiguratului, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, a modului de majorare al punctajului realizat după îndeplinirea conditiilor de pensionare pentru limită de vârstă, precum si a modului de determinare a cuantumului drepturilor de asigurări sociale. În ceea ce priveste critica potrivit căreia dispozitiile legale criticate ar trebui interpretate sau modificate în asa fel încât să nu determine diminuarea dreptului real la pensie si să nu facă diferentiere între două categorii de pensionari, Curtea constată că nu se poate pronunta asupra modului de interpretare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei, interpretarea legii fiind atributul suveran al instantei de judecată în opera de înfăptuire a justitiei.

Cu privire la raportarea de către autorul exceptiei a prevederilor atacate la dispozitiile internationale din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea retine că acestea se referă la interzicerea discriminării, la dreptul la un proces echitabil, la dreptul la securitate socială, inclusiv la dreptul la asigurări sociale, respectiv la dreptul la recunoasterea personalitătii juridice. Pentru aceleasi argumente, Curtea constată că nu poate retine nici aceste critici de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) si (8) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Constantin Antofie în Dosarul nr. 428/A/2004 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 noiembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind evaluarea si controlul riscului substantelor existente

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 6 din Legea nr. 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Obiective

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre are următoarele obiective:

a) crearea unui sistem coerent de evaluare si control al riscului substantelor existente, produse sau importate, pentru îmbunătătirea protectiei sănătătii populatiei si a mediului;

b) stabilirea principiilor generale pentru evaluarea riscurilor pentru populatie si pentru mediu asociate substantelor existente;

c) stabilirea unui cadru administrativ si legislativ care să permită aplicarea de către România a legislatiei europene privind evaluarea si controlul riscului substantelor existente, de la data aderării.

 

Domeniu de aplicare

 

Art. 2. - (1) Prezenta hotărâre se aplică la:

a) colectarea si circulatia informatiilor referitoare la substantele existente si accesul la aceste informatii;

b) evaluarea riscurilor pentru populatie, inclusiv angajati si consumatori, si pentru mediu ale substantelor existente, în vederea asigurării unui management mai bun al acestor riscuri, care să fie armonizat cu prevederile comunitare.

(2) Prevederile prezentei hotărâri se vor aplica fără a se încălca legislatia existentă cu privire la protectia angajatilor la locul de muncă si a consumatorilor.

 

Definitii

 

Art. 3. - În sensul prezentei hotărâri, termenii si expresiile de mai jos semnifică:

a) substantă - elemente chimice si compusii acestora, în stare naturală sau obtinuti prin orice proces de productie, incluzând orice aditiv necesar pentru conservarea stabilitătii produsului si orice impuritate care rezultă din procesul utilizat, cu exceptia oricărui solvent care poate fi separat fără să afecteze stabilitatea substantei sau să schimbe compozitia acesteia;

b) preparat - un amestec sau o solutie compusă din două sau mai multe substante;

c) import - introducerea fizică de substante si/sau de preparate ale acestora pe teritoriul vamal al tării ca urmare a unei proceduri vamale;

d) producere - producerea substantelor si/sau a preparatelor care sunt izolate în stare solidă, lichidă sau gazoasă;

e) substante existente - substante enumerate în inventarul european al substantelor existente puse pe piată (IESCE-EINECS), aprobat prin Ordinul ministrului  industriei si resurselor nr. 227/2002;

f) autoritate competentă - autoritatea publică centrală pentru protectia mediului, stabilită la art. 4 alin. (2);

g) identificarea pericolelor - activitatea prin care se identifică efectele adverse pe care o substantă le poate provoca în mod inerent;

h) evaluarea relatiei doză-răspuns sau concentratie- efect - estimarea relatiei dintre doză sau nivelul de expunere la o anumită substantă si incidenta si gravitatea efectului ca urmare a expunerii;

i) evaluarea expunerii - determinarea emisiilor, căilor de pătrundere în mediu si vitezelor de transport, transformării sau degradării substantei, în vederea estimării concentratiilor/dozelor la care populatiile umane sau componentele de mediu: apă, sol, aer sunt sau pot fi expuse;

j) caracterizarea riscului - estimarea incidentei si gravitătii efectelor adverse care, după toate probabilitătile, se pot produce în cadrul unei populatii umane sau în cadrul unei componente de mediu, ca urmare a unei expuneri reale sau previzibile la o substantă, cu includerea estimării riscului, cum ar fi de exemplu cuantificarea riscului previzibil;

k) Comitet - Comitetul interministerial stiintific consultativ pentru evaluarea toxicitătii si ecotoxicitătii substantelor chimice periculoase, înfiintat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2004;

l) experiment - orice utilizare a unui animal în scop experimental sau în alte scopuri stiintifice, care îi poate provoca durere, suferintă, extenuare sau o vătămare de durată, inclusiv orice cale a unei actiuni intentionate ori care poate să aibă drept rezultat nasterea unui animal în astfel de conditii, dar cu excluderea metodelor mai putin dureroase, cum ar fi metodele “umane”, acceptate în practica modernă pentru uciderea sau marcarea unui animal; un experiment începe atunci când un animal este pregătit pentru început pentru a fi utilizat si se sfârseste atunci când nu se mai fac observatii suplimentare asupra experimentului; eliminarea durerii, suferintei, extenuării sau a vătămării de durată, prin utilizarea succesivă a anesteziei ori analgezicelor sau a altor metode, nu poate înlocui utilizarea unui animal în afara scopului acestei definitii. Practicile care nu au scop experimental, agricol sau nu sunt practicate în clinicile veterinare sunt excluse;

m) buna practică de laborator (BPL) - un set de principii care asigură cadrul în care studiile de laborator sunt planificate, realizate, urmărite, înregistrate, raportate si arhivate. Aceste studii sunt initiate în scopul obtinerii datelor cu ajutorul cărora se pot evalua pericolele, riscurile asupra utilizatorilor, consumatorilor si părtilor terte, inclusiv asupra mediului, pe care le pot avea medicamentele, substantele chimice agricole, cosmeticele, alimentele, aditivii si contaminantii alimentari, alimentele noi si biocidele. Utilizarea BPL conferă sigurantă autoritătilor de reglementare, în sensul că datele obtinute în timpul studiului sunt credibile, reflectă o situatie reală si pot fi utilizate la evaluările de risc/sigurantă.

 

Autorităti responsabile si atributiile lor

 

Art. 4. - (1) Autoritătile publice centrale cu atributii în evaluarea riscului substantelor existente pe care acestea le prezintă pentru sănătatea populatiei si mediu sunt:

a) Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor;

b) Ministerul Sănătătii;

c) Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

d) Ministerul Economiei si Comertului, prin Agentia Natională pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase;

e) Agentia Natională pentru Protectia Mediului.

(2) Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor este autoritatea competentă pentru evaluarea riscurilor substantelor existente pe care acestea le prezintă pentru

sănătatea populatiei si mediu si are următoarele atributii si responsabilităti:

a) evaluează informatiile primite de la producători si importatori potrivit prevederilor art. 6, 7, 10 si 12;

b) stabileste împreună cu Comitetul cazurile în care este necesar să se solicite producătorilor si importatorilor de substante chimice informatii suplimentare privind proprietătile fizico-chimice, toxicitatea si ecotoxicitatea acestora, date referitoare la expunere, precum si alte date relevante necesare pentru evaluarea riscului acestor substante;

c) întocmeste împreună cu Comitetul, pe baza informatiilor furnizate de producători si de importatori potrivit prevederilor art. 6 si 7, lista natională cu substantele prioritare;

d) evaluează riscul pentru mediu, reprezentat de substantele existente si în special de substantele prioritare;

e) creează si întretine baza de date privind proprietătile ecotoxicologice ale substantelor periculoase;

f) stabileste, după caz, strategia corespunzătoare pentru limitarea riscurilor reprezentate de substantele periculoase existente si propune măsuri de control si/sau programe de supraveghere a acestor riscuri;

g) organizează separat sau împreună cu alte autorităti publice pregătirea personalului din subordine sau din alte ministere si institutii, implicat în evaluarea riscului.

(3) Ministerul Sănătătii are următoarele atributii si responsabilităti:

a) colectează date, stabileste prioritătile si estimează riscul substantelor existente în relatie cu sănătatea populatiei;

b) stabileste strategiile prin care se îndeplinesc măsurile de limitare a riscurilor pentru populatia expusă la substantele periculoase existente care afectează ireversibil sănătatea populatiei;

c) monitorizează starea de sănătate a populatiei expuse la substantele periculoase existente din mediul înconjurător sau profesional;

d) realizează baza de date privind proprietătile toxicologice ale substantelor periculoase;

e) identifică si evaluează riscurile pentru sănătate în relatie cu substantele existente care afectează sănătatea populatiei;

f) participă la stabilirea principiilor de evaluare a riscului pe care substantele existente îl prezintă pentru sănătatea populatiei si pentru mediu;

g) participă la elaborarea si promovarea actelor normative referitoare la evaluarea efectelor pe care substantele existente le au asupra sănătătii populatiei si mediului;

h) exercită controlul respectării regimului substantelor existente, în scopul prevenirii afectării sănătătii populatiei;

i) coordonează, împreună cu Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor, formarea specialistilor care realizează evaluarea de risc pentru sănătate în relatie cu substantele existente.

(4) Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei are următoarele atributii si responsabilităti:

a) initiază si promovează, împreună cu celelalte autorităti competente, acte normative specifice referitoare la securitatea si sănătatea angajatilor care desfăsoară activităti sau se află în locuri de muncă în care sunt prezente substante chimice, precum si la evaluarea si controlul riscului pe care îl prezintă acestea pentru om si mediu;

b) stabileste, împreună cu celelalte autorităti competente, reglementări în domeniul securitătii si sănătătii în muncă si politicile de prevenire a accidentelor de muncă si a bolilor profesionale datorate substantelor chimice;

c) controlează, prin Inspectia Muncii, modul în care angajatorii aplică si respectă măsurile de prevenire a accidentelor de muncă si a bolilor profesionale, necesare în cazul prezentei în mediul de muncă a substantelor chimice;

d) colectează si prelucrează datele necesare în vederea evaluării riscului generat de prezenta la locul de muncă a substantelor chimice existente, în domeniul său de competentă;

e) creează si actualizează baza de date privind incidentele si accidentele de muncă datorate substantelor chimice existente;

f) organizează, independent sau împreună cu alte autorităti publice, activitatea de pregătire profesională a personalului implicat în evaluarea/controlul evaluării riscului datorat substantelor chimice existente.

(5) Ministerul Economiei si Comertului, prin Agentia Natională pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase, are următoarele atributii si responsabilităti:

a) solicită si primeste de la producători si importatori informatii referitoare la proprietătile substantelor existente;

b) coordonează, în colaborare cu ministerele interesate, pregătirea si perfectionarea personalului atestat pentru controlul si supravegherea substantelor existente si pentru instruirea organismelor responsabile;

c) coordonează si furnizează suportul informational în domeniul substantelor existente;

d) furnizează informatii specifice si detaliate autoritătii competente pentru evaluarea riscului substantelor existente si tuturor agentiilor si organismelor guvernamentale care au atributii în domeniul substantelor existente;

e) inspectează si verifică respectarea aplicării bunei practici de laborator pentru substantele existente.

(6) Agentia Natională pentru Protectia Mediului are următoarele atributii si responsabilităti:

a) urmăreste implementarea prevederilor legislative referitoare la substantele existente;

b) participă, împreună cu alte autorităti care au atributii în domeniul substantelor chimice, la colectarea datelor si informatiilor referitoare la substantele existente;

c) participă la activitătile de evaluare a riscului pe care substantele existente îl pot avea pentru sănătatea populatiei si mediu.

 

Responsabilităti ale producătorilor si importatorilor

 

Art. 5. - Producătorii si importatorii au următoarele atributii si răspunderi:

a) se documentează si/sau efectuează testări privind proprietătile substantelor existente, în vederea evaluării riscului pe care aceste substante îl prezintă pentru sănătatea populatiei si pentru mediu, si transmit autoritătilor publice responsabile de evaluarea riscului substantelor existente informatiile prevăzute la art. 6 si 7;

b) întocmesc si transmit autoritătii competente rapoarte cu privire la studiile corespunzătoare pentru evaluarea riscului substantelor existente;

c) efectuează, la cererea autoritătii competente, testări suplimentare pentru obtinerea de noi informatii referitoare la proprietătile fizico-chimice, toxicologice si ecotoxicologice ale substantelor existente, necesare pentru evaluarea riscului acestora;

d) verifică dacă există informatii suplimentare obtinute de către producătorii initiali ai substantei si, în cazul în care asemenea informatii există, solicită aceste informatii, contra cost, în scopul limitării experientelor pe vertebrate;

e) actualizează, ori de câte ori este cazul, informatiile prevăzute la lit. a);

f) actualizează, la un interval de 3 ani, informatiile referitoare la volumele de productie si import si le transmit autoritătii competente.

 

Raportarea datelor privind substantele existente produse sau importate în volume mari

 

Art. 6. - (1) Un producător care a fabricat sau un importator care a importat o substantă existentă, ca atare sau într-un preparat, în cantităti care depăsesc 1.000 tone pe an, cel putin o dată în ultimii 3 ani anteriori intrării în vigoare a prezentei hotărâri, trebuie să transmită autoritătii competente, conform unei proceduri stabilite prin norme aprobate prin ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor, în termen de 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri, următoarele informatii, prevăzute în detaliu în anexa nr. 2:

a) denumirea si numărul IESCE-EINECS al substantei;

b) cantitatea de substantă produsă sau importată;

c) clasificarea substantei, potrivit anexei nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, denumite în continuare norme metodologice;

d) informatii privind utilizările preconizate ale substantei;

e) date privind proprietătile fizico-chimice ale substantei;

f) date privind căile de pătrundere si distributie în mediu;

g) date privind ecotoxicitatea substantei;

h) date privind toxicitatea acută si subacută a substantei;

i) date privind caracterul carcinogen, mutagen si/sau toxic pentru reproducere al substantei;

j) orice altă indicatie relevantă în evaluarea riscului substantei.

(2) Producătorii si importatorii trebuie să depună toate eforturile pentru obtinerea datelor existente prevăzute la alin. (1) lit. e)-j).

(3) În absenta datelor prevăzute la alin. (1) lit. e)-j), producătorii si importatorii nu sunt obligati să efectueze teste suplimentare pe animale în vederea obtinerii unor asemenea date.

(4) Pe baza raportărilor făcute de producători si de importatori potrivit alin. (1), autoritatea competentă va întocmi o listă cu substantele existente produse sau importate în cantităti ce depăsesc 1.000 tone pe an.

 

Raportarea datelor privind substantele existente produse sau importate în volume mici

 

Art. 7. - (1) Un producător care a fabricat sau un importator care a importat o substantă existentă, ca atare sau într-un preparat, în cantităti care depăsesc 10 tone pe an, dar nu mai mari de 1.000 tone pe an, cel putin o dată în ultimii 3 ani anteriori intrării în vigoare a prezentei hotărâri, trebuie să prezinte autoritătii competente, conform unei proceduri stabilite prin norme aprobate prin ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor, în termen de 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri, următoarele informatii, prevăzute în detaliu în anexa nr. 3:

a) denumirea substantei si numărul IESCE-EINECS;

b) cantitatea de substantă produsă sau importată;

c) clasificarea substantei potrivit anexei nr. 2 la normele metodologice;

d) informatii asupra utilizărilor preconizate ale substantei .

(2) Autoritatea competentă împreună cu Comitetul stabilesc cazurile în care este necesar ca producătorii si importatorii prevăzuti la alin. (1) să prezinte informatii suplimentare.

(3) Informatiile suplimentare prevăzute la alin. (2) se vor referi la aspectele cuprinse în anexa nr. 2, precum si la orice alte aspecte relevante pentru evaluarea riscului.

(4) Producătorii si importatorii nu sunt obligati să efectueze teste suplimentare pe animale în scopul obtinerii informatiilor solicitate de autoritatea competentă.

(5) Pe baza raportărilor făcute de producători si de importatori potrivit alin. (1), autoritatea competentă va întocmi o listă cu substantele existente produse sau importate în cantităti care depăsesc 10 tone pe an, dar nu mai mari de 1.000 tone pe an.

 

Exceptări

 

Art. 8. - Substantele prevăzute în anexa nr. 1 sunt exceptate de la prevederile art. 6 si 7. Autoritatea competentă împreună cu Comitetul pot solicita informatii referitoare la substantele prevăzute în anexa nr. 1 doar dacă acestea sunt relevante în procesele de evaluare a riscului.

 

Procedura de raportare a datelor

 

Art. 9. - (1) În cazul unei substante produse sau importate de către mai multi producători sau importatori, informatiile prevăzute la art. 6 si la art. 7 alin. (2)-(4) pot fi prezentate de un singur producător sau importator care să îi reprezinte, cu acordul producătorilor sau al importatorilor implicati.

(2) Producătorii si importatorii implicati, prevăzuti la alin. (1), au obligatia să prezinte autoritătii competente un set de informatii cu caracter general, stabilite la pct. 1 din anexa nr. 2, si să facă referiri la setul de date furnizat de producătorul sau de importatorul care îi reprezintă.

 

Actualizarea informatiilor raportate

 

Art. 10. - (1) Producătorii si importatorii care au prezentat pentru o anumită substantă chimică existentă autoritătii competente informatiile prevăzute la art. 6 si 7 au obligatia să le actualizeze.

(2) Pentru actualizarea informatiilor producătorii si importatorii furnizează autoritătii competente informatii cu privire la:

a) utilizări noi ale substantei, care modifică în mod semnificativ tipul, forma, magnitudinea sau durata de expunere a omului ori a mediului la acea substantă;

b) date noi referitoare la proprietătile fizico-chimice, efectele toxicologice sau ecotoxicologice, dacă acestea sunt relevante pentru evaluarea riscului potential prezentat de substantă;

c) orice modificare privind clasificarea provizorie a substantei, potrivit prevederilor anexei nr. 2 la normele metodologice.

(3) Producătorii si importatorii vor actualiza la fiecare 3 ani informatiile referitoare la volumele de productie si de import, prevăzute la art. 6 si 7, dacă există modificări legate de volumele de productie sau comercializare prevăzute în anexa nr. 2 sau în anexa nr. 3.

(4) Orice producător sau importator al unei substante existente, care obtine informatii care vin în sprijinul concluziei că substanta în cauză poate prezenta un risc serios pentru om sau pentru mediu, are obligatia să raporteze imediat aceste informatii autoritătii competente.

 

Lista prioritară

 

Art. 11. - (1) Pe baza informatiilor furnizate de producători si de importatori, potrivit art. 6 si 7, autoritatea competentă împreună cu Comitetul întocmesc o listă cu substante sau grupe de substante prioritare, denumită în continuare listă prioritară, cerând ca acestora să li se acorde o atentie imediată în procesul de evaluare a riscului, datorită efectelor lor potential negative asupra sănătătii populatiei sau mediului.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) La elaborarea listei substantelor chimice prioritare vor fi avute în vedere următoarele:

a) efectele substantei asupra omului si mediului;

b) expunerea omului sau a mediului la substanta respectivă;

c) lipsa datelor referitoare la efectele pe care substanta le poate avea asupra omului si mediului;

d) preocupări similare ale altor organisme internationale;

e) alte acte normative si/sau programe legate de substantele periculoase.

(4) În procesul de evaluare a riscului o atentie specială trebuie acordată substantelor care pot avea efecte cronice, mai ales substantelor despre care se cunoaste sau sunt suspectate că sunt cancerigene, toxice pentru reproducere si/sau mutagene ori care sunt cunoscute sau suspectate că măresc incidenta acestor efecte.

 

Date ce trebuie furnizate pentru substantele

care apar pe lista prioritară

 

Art. 12. - (1) Pentru substantele incluse pe lista prioritară prevăzută la art. 11 alin. (1), producătorii si importatorii furnizează autoritătii competente toate informatiile relevante existente si rapoartele aferente studiilor corespunzătoare pentru evaluarea riscului substantei respective, în termenul stabilit de autoritatea competentă.

(2) Pentru datele care lipsesc, producătorii si importatorii sunt obligati să efectueze testele necesare obtinerii datelor respective si să furnizeze autoritătii competente rezultatele testelor si rapoartele acestor teste, într-un interval de timp ce va fi stabilit de autoritatea competentă si Comitet.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), producătorii sau importatorii pot cere autoritătii competente să fie exceptati de la anumite sau de la toate testările suplimentare, dacă o anumită parte a informatiilor nu este necesară pentru evaluarea riscului sau dacă aceste informatii sunt imposibil de obtinut; ei pot solicita totodată si o perioadă mai mare pentru realizarea testelor suplimentare. Producătorii si importatorii trebuie să ofere o justificare reală în sprijinul acestei exceptări, iar decizia de acceptare a cererii va fi luată de autoritatea competentă împreună cu Comitetul.

 

Evaluarea riscului substantelor din lista prioritară

 

Art. 13. - (1) Autoritatea competentă este responsabilă pentru evaluarea informatiilor furnizate de producător/ producători sau de importator/importatori în conformitate cu prevederile art. 6, 7, 10 si 12 si a oricăror alte informatii disponibile, precum si pentru stabilirea necesitătii furnizării de către producători sau importatori de informatii suplimentare pentru care este necesară efectuarea de noi teste.

(2) Autoritatea competentă împreună cu Comitetul stabilesc limita de timp în care aceste informatii suplimentare trebuie furnizate.

(3) Autoritatea competentă împreună cu Comitetul vor evalua riscul acelei substante pentru populatie si pentru mediu.

(4) Acolo unde este cazul, autoritatea competentă împreună cu Comitetul vor propune o strategie pentru limitarea riscurilor substantei chimice respective, inclusiv măsuri de control si/sau programe de supraveghere. Când aceste măsuri de control includ recomandări de limitare a comercializării sau utilizării substantei în cauză, autoritatea competentă va prezenta o analiză socioeconomică cu avantajele si dezavantajele substantei si a posibilitătilor de înlocuire a acesteia cu alte substante.

(5) Autoritatea competentă împreună cu Comitetul evaluează riscul real sau potential pentru populatie si pentru mediu, reprezentat de o anumită substantă, pe baza prevederilor art. 15-17.

(6) Când producătorilor sau importatorilor li se cer informatii si/sau testări suplimentare, acestia trebuie să verifice, în scopul limitării experientelor pe vertebrate, dacă informatiile necesare evaluării substantei există deja si pot fi obtinute contra cost de la producătorii sau importatorii anteriori ai substantei respective. Atunci când experimentele sunt totusi necesare, trebuie verificat dacă testele pe animale nu pot fi înlocuite sau limitate prin utilizarea altor metode.

(7) Testele de laborator necesare se efectuează conform bunei practici de laborator prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de bună practică de laborator, precum si inspectia si verificarea respectării acestora în cazul testărilor efectuate asupra substantelor chimice.

 

Obligatii referitoare la furnizarea de informatii

si teste suplimentare

 

Art. 14. - (1) Orice producător sau importator al unei substante incluse pe lista prioritară prevăzută la art. 11 alin. (1) si care a furnizat informatii potrivit art. 6 si 7 într-o perioadă de timp rezonabilă, stabilită de autoritatea competentă, transmite acesteia datele si rezultatele testelor prevăzute la art. 12 alin. (1) si (2), privind substanta respectivă, în termenul prevăzut la art. 13 alin. (2).

(2) Dacă există motive reale pentru a considera că o substantă care apare în IESCE-EINECS prezintă un risc serios pentru populatie sau pentru mediu, se cere producătorului/producătorilor si importatorului/importatorilor substantei respective să furnizeze informatiile pe care le detine/detin si/sau să supună substanta respectivă testării, să pregătească un raport despre aceasta si să îl transmită autoritătii competente.

(3) În cazul unei substante produse sau importate ca atare ori într-un preparat de către mai multi producători sau importatori, testările prevăzute la alin. (1) si (2) se pot efectua de către unul sau de mai multi producători ori importatori, ca reprezentanti ai celorlalti producători sau importatori implicati. Ceilalti producători sau importatori implicati care si-au ales reprezentanti vor face referiri la testele efectuate de acel producător sau acei producători ori importatori alesi ca reprezentanti si au obligatia să contribuie la costurile respective în mod corect si echitabil.

 

Principii de evaluare a riscului

 

Art. 15. - (1) Evaluarea riscului include identificarea pericolului si, după caz, evaluarea relatiei doză-răspuns sau concentratie-efect, evaluarea expunerii si caracterizarea riscurilor.

(2) Evaluarea riscului se bazează pe furnizarea de informatii despre substantă potrivit art. 6, 7, art. 12 alin. (1) si (2) si art. 13 alin. (2), dar si a altor informatii disponibile si se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 16 si 17.

(3) În procedura de evaluare a expunerii autoritatea competentă ia în considerare acele populatii umane sau componente de mediu pentru care expunerea la o substantă este rezonabil previzibilă, pe baza informatiilor disponibile despre substanta respectivă, în special a informatiilor privind fabricarea, transportul, depozitarea, încorporarea într-un preparat sau alt mod de prelucrare, utilizarea si eliminarea ori recuperarea acesteia.

 

Evaluarea riscului privind sănătatea umană

 

Art. 16. - (1) Pentru fiecare substantă care figurează pe lista prioritară stabilită potrivit art. 11, autoritatea competentă împreună cu Comitetul fac o evaluare a riscului privind efectele substantei asupra sănătătii populatiei.

(2) În prima etapă se va identifica periculozitatea substantei prin determinarea proprietătilor si efectelor potential adverse  manifestate de substantă, potrivit părtii A din anexa nr. 4 si părtii A din anexa nr. 5.

(3) După identificarea periculozitătii, autoritatea competentă împreună cu Comitetul vor avea în vedere în etapele ulterioare următoarele activităti prevăzute în partea B din anexa nr. 4 si în partea B din anexa nr. 5:

a)

(i) evaluarea relatiei doză-răspuns sau concentratie-efect, unde este cazul;

(ii) evaluarea la expunere pentru orice populatie umană expusă sau susceptibil de a fi expusă la substanta respectivă, ca de exemplu: angajati, consumatori sau persoane expuse indirect prin intermediul mediului;

b) caracterizarea riscului.

 

Evaluarea riscului privind mediul înconjurător

 

Art. 17. - (1) Pentru fiecare substantă care figurează pe lista prioritară stabilită potrivit art. 11, autoritatea competentă realizează, pentru identificarea periculozitătii substantei, într-o primă etapă, o evaluare a riscului privind efectele substantei asupra mediului înconjurător.

(2) După identificarea periculozitătii, în etapele ulterioare, autoritatea competentă realizează următoarele activităti prevăzute în anexa nr. 6:

a) (i) evaluarea relatiei doză-răspuns sau concentratie- efect, unde este cazul;

(ii) evaluarea la expunere pentru componentele de mediu expuse sau susceptibile de a fi expuse la substanta respectivă;

b) caracterizarea riscului.

Art. 18. - (1) Rezultatele evaluării riscului sunt examinate de autoritatea competentă împreună cu Comitetul, care vor emite concluzii integrate referitoare la efectele globale ale substantei asupra sănătătii populatiei, potrivit anexei nr. 7.

(2) Rezultatele evaluării riscului sunt examinate de autoritatea competentă care va emite concluzii integrate referitoare la efectele globale ale substantei asupra mediului înconjurător, conform anexei nr. 7.

Art. 19. - După evaluarea riscului, autoritatea competentă întocmeste un raport care va contine informatiile prevăzute în anexa nr. 8 împreună cu toate datele importante de evaluare a riscului, precum si un rezumat al acestuia.

 

Confidentialitatea datelor

 

Art. 20. - (1) Producătorul sau importatorul precizează care dintre informatiile prevăzute la art. 6, 7, 10 si 14 au caracter confidential si vor fi tratate în consecintă de autoritatea competentă si de celelalte autorităti implicate în procesul de evaluare a riscului. Caracterul confidential al anumitor informatii trebuie motivat de către producător sau de importator.

(2) Următoarele date si informatii nu au caracter confidential:

a) denumirea substantei, conform IESCE-EINECS;

b) denumirea producătorului sau a importatorului;

c) datele asupra proprietătilor fizico-chimice ale substantei si asupra căilor de pătrundere si distributie în mediu;

d) rezultatele sumare ale testelor toxicologice si ecotoxicologice, mai ales datele asupra caracterului cancerigen, mutagen si/sau toxic pentru reproducere al substantei;

e) informatii referitoare la metodele si măsurile de precautie privind substanta si măsurile ce trebuie luate în cazuri de urgentă;

f) informatii care, dacă nu sunt aduse la cunostintă, ar avea ca rezultat efectuarea sau repetarea inutilă a unor experimente pe animale;

g) metodele analitice care fac posibilă detectarea unei substante periculoase atunci când se evacuează în mediu, precum si determinarea expunerii directe a omului la acea substantă.

(3) Încetarea motivelor pentru care producătorul/ importatorul a considerat o informatie ca având caracter confidential va fi comunicată autoritătii competente.

 

Sanctiuni

 

Art. 21. - Încălcarea dispozitiilor prezentei hotărâri se sanctionează potrivit prevederilor Legii nr. 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase.

 

Dispozitii finale

 

Art. 22. - (1) Anexele nr. 1-8*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Anexele nr. 1-8 se actualizează prin ordin al conducătorului autoritătii competente.

Art. 23. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, cu exceptia art. 6, 7 si 11 si anexelor nr. 2 si 3, ale căror prevederi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 24. - Prezenta hotărâre transpune Regulamentul Consiliului nr. 793/93/CEE privind evaluarea si controlul riscului substantelor existente, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 084 din 5 mai 1993, si Regulamentul Comisiei nr. 1.488/94/CE privind stabilirea principiilor de evaluare a riscurilor pentru om si mediu ale substantelor existente în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 793/93/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 161 din 29 iunie 1994.

 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Ioan Jelev,

secretar de stat

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

p. Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Valentin Mocanu,

secretar de stat

p. Ministrul integrării europene,

Andrei Popescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 21 decembrie 2004.

Nr. 2.427.

 

ANEXE

 

LISTA SUBSTANTELOR EXCEPTATE DE LA PREVEDERILE ART. 6 SI 7 DIN HOTĂRÂRE

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind individualizarea sanctiunilor pentru contraventiile prevăzute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat

 

În baza:

- Decretului nr. 57/2004 privind numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 22 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

 

presedintele Consiliului Concurentei emite următorul ordin:

 

Art. 1. - În urma adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pune în aplicare Regulamentul privind individualizarea sanctiunilor pentru contraventiile prevăzute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin si regulamentul mentionat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Mihai Berinde

 

Bucuresti, 31 decembrie 2004.

Nr. 527.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind individualizarea sanctiunilor pentru contraventiile prevăzute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat

 

În temeiul prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.839/2004 pentru stabilirea limitelor amenzilor aplicabile în cazul săvârsirii contraventiilor prevăzute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, Consiliul Concurentei adoptă prezentul regulament.

 

ARTICOLUL 1

Scopul

 

Scopul prezentului regulament, emis în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.839/2004 pentru stabilirea limitelor amenzilor aplicabile în cazul săvârsirii contraventiilor prevăzute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, este de a stabili criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea sanctiunilor în cazul săvârsirii contraventiilor prevăzute la art. 263 alin. (1) din Legea nr. 143/1999, cu modificările si completările ulterioare.

 

ARTICOLUL 2

Constatarea contraventiei

 

Contraventiile se constată de către inspectorii de concurentă prin proces-verbal, conform prevederilor Regulamentului privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor de către Consiliul Concurentei, pus în aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 80/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004.

 

ARTICOLUL 3

Individualizarea sanctiunilor

 

(1) Sanctiunea se aplică în limitele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.839/2004 si trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite.

(2) La individualizarea sanctiunii se va tine seama de gravitatea faptei, de circumstantele în care a fost săvârsită, de situatia economică si financiară a contravenientului, de pozitia acestuia fată de faptă, precum si de consecintele pe care fapta le are sau le poate avea asupra economiei nationale si/sau asupra functionării pietei.

(3) În functie de gravitate, faptele se împart în trei categorii:

a) fapte de gravitate mică - furnizarea de informatii si documente inexacte sau incomplete, nefurnizarea informatiilor si documentelor, refuzul acordării explicatiilor si furnizării declaratiilor solicitate de Consiliul Concurentei si neîndeplinirea obligatiei de organizare a evidentei specifice privind ajutoarele de stat primite;

b) fapte de gravitate medie - neîndeplinirea de către întreprinderile publice, de către întreprinderile care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive ori care prestează servicii economice de interes general sau de către întreprinderile publice care actionează în sectorul industriei prelucrătoare a obligatiilor de a păstra informatiile referitoare la relatiile financiare care au loc între ele si autoritătile publice, nefurnizarea de informatii solicitate de către Consiliul Concurentei, necomunicarea îndeplinirii conditiilor de încadrare stabilite prin regulament al Consiliului Concurentei;

c) fapte de gravitate mare - refuzul de a se supune controlului desfăsurat de Consiliul Concurentei conform legii, netransmiterea de către întreprinderile publice care actionează în sectorul industriei prelucrătoare a raportului solicitat de Consiliul Concurentei conform legii.

(4) Reprezintă circumstante atenuante, fără a se limita la acestea, si vor fi luate în considerare la individualizarea sanctiunii următoarele:

a) contravenientul nu are antecedente contraventionale în acest domeniu;

b) atitudinea cooperantă a contravenientului în cadrul procedurii declansate de Consiliul Concurentei;

c) încetarea încălcărilor prevederilor legale încă de la primele interventii ale Consiliului Concurentei.

(5) Reprezintă circumstante agravante, fără a se limita la acestea, si vor fi luate în considerare la individualizarea sanctiunii următoarele:

a) contravenientul are antecedente contraventionale în acest domeniu;

b) refuzul de a coopera sau încercarea de obstructionare a Consiliului Concurentei în îndeplinirea atributiilor sale;

c) existenta unor consecinte de natură să afecteze îndeplinirea angajamentelor asumate de România în relatiile economice internationale.

(6) Situatia economică financiară a contravenientului este caracterizată de cifra de afaceri si de alti indicatori economico-financiari în anul financiar anterior.

 

ARTICOLUL 4

Dispozitii finale

 

(1) Contraventiilor prevăzute la art. 263 alin. (1) din Legea nr. 143/1999, cu modificările si completările ulterioare, li se aplică prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu exceptia dispozitiilor art. 28-29.

(2) Prezentul regulament va fi pus în aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ACTE ALE COMITETULUI  INTERMINISTERIAL DE GARANTII SI CREDITE DE COMERT EXTERIOR

 

COMITETUL INTERMINISTERIAL DE GARANTII

SI CREDITE DE COMERT EXTERIOR

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor privind activitatea de acordare de bonificatii de dobândă,

în numele si contul statului, nr. NI-CST-02-I/0

 

Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, întrunit în plenul sedintei din ziua de 22 noiembrie 2004, în baza Hotărârii Guvernului nr. 844/1991 privind înfiintarea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, cu modificările ulterioare, si Hotărârii Guvernului nr. 293/1992 pentru aprobarea atributiilor, competentelor si modului de functionare ale Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, precum si a conventiilor-cadru pentru derularea activitătii de finantare si asigurare a creditelor de comert exterior în numele si în contul statului, cu modificările ulterioare, analizând propunerea de aprobare a Normelor privind activitatea de acordare de bonificatii de dobândă, în numele si contul statului, nr. NI-CST-02-I/0 si tinând seama de:

- Legea nr. 96/2000 privind organizarea si functionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. si instrumentele specifice de sustinere a comertului exterior, cu modificările si completările ulterioare;

- Nota nr. 954 din 16 noiembrie 2004, întocmită de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.;

- avizul favorabil acordat de Comisia pregătitoare în sedinta din data de 18 noiembrie 2004 si propunerile formulate în sedinta din data de 22 noiembrie 2004 de către membrii Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior,

HOTĂRĂSTE:

Se aprobă Normele*) privind activitatea de acordare de bonificatii de dobândă, în numele si contul statului, nr. NI-CST-02-I/0 anexate la prezenta hotărâre.

 

 

Presedintele Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior,

Paul Ichim

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2004.

Nr. 14.692.

 

COMITETUL INTERMINISTERIAL DE GARANTII

SI CREDITE DE COMERT EXTERIOR

 

HOTĂRÂRE

pentru reconfirmarea Normelor privind operatiunile de emitere a garantiilor de export de către EXIMBANK, în numele si contul statului, în scopul stimulării realizării de obiective complexe si a productiei cu ciclu lung de fabricatie, destinate exportului, nr. NI-GAR-02-II/0, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior nr. 14.681/2004, cu modificările si completările ulterioare, si a Normelor privind derularea activitătii de garantare a creditelor pentru productia pentru export (garantii pentru capital de lucru), în numele si contul statului, nr. NI-CST-01-II/0, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior nr. 13.926/2004, cu modificările si completările ulterioare

 

Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, întrunit în plenul sedintei din ziua de 22 noiembrie 2004, în baza Hotărârii Guvernului nr. 844/1991 privind înfiintarea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, cu modificările ulterioare, si Hotărârii Guvernului nr. 293/1992 pentru aprobarea atributiilor, competentelor si modului de functionare ale Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, precum si a conventiilor-cadru pentru derularea activitătii de finantare si asigurare a creditelor de comert exterior în numele si în contul statului, cu modificările ulterioare, analizând propunerea privind reconfirmarea unor norme referitoare la derularea operatiunilor EXIMBANK de asigurare si garantare, în numele si contul statului, si tinând seama de:

- Legea nr. 96/2000 privind organizarea si functionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. si instrumentele specifice de sustinere a comertului exterior, cu modificările si completările ulterioare;

- Nota nr. 979 din 22 noiembrie 2004, întocmită de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.;

- avizul favorabil acordat de Comisia pregătitoare în sedinta din data de 18 noiembrie 2004 si propunerile formulate în sedinta din data de 22 noiembrie 2004 de către membrii Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior,

HOTĂRĂSTE:

Se aprobă reconfirmarea următoarelor norme*) referitoare la derularea operatiunilor EXIMBANK de garantare, în numele si contul statului, anexate la prezenta hotărâre:

1. Norme privind operatiunile de emitere a garantiilor de export de către EXIMBANK, în numele si contul statului, în scopul stimulării realizării de obiective complexe si a productiei cu ciclu lung de fabricatie, destinate exportului, nr. NI-GAR-02-II/0, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior nr. 14.681 din 8 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare;

2. Norme privind derularea activitătii de garantare a creditelor pentru productia pentru export (garantii pentru capital de lucru), în numele si contul statului, nr. NI-CST-01-II/0, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior nr. 13.926 din 26 aprilie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

 

p. Presedintele Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior,

Mariana Diaconescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2004.

Nr. 14.700.

*) Normele se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

COMITETUL INTERMINISTERIAL DE GARANTII

SI CREDITE DE COMERT EXTERIOR

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normei privind derularea, în numele si contul statului, a activitătii de asigurare pe termen scurt a riscului de neplată la extern (cod ISO: NI-ASR-07-I/0)

 

Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, întrunit în plenul sedintei din ziua de 6 decembrie 2004, în baza Hotărârii Guvernului nr. 844/1991 privind înfiintarea Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, cu modificările ulterioare, si Hotărârii Guvernului nr. 293/1992 pentru aprobarea atributiilor, competentelor si modului de functionare ale Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, precum si a conventiilor-cadru pentru derularea activitătii de finantare si asigurare a creditelor de comert exterior în numele si în contul statului, cu modificările ulterioare, analizând Norma privind derularea, în numele si contul statului, a activitătii de asigurare pe termen scurt a riscului de neplată la extern (cod ISO: NI-ASR-07-I/0) si tinând seama de:

- Legea nr. 96/2000 privind organizarea si functionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. si instrumentele specifice de sustinere a comertului exterior, cu modificările si completările ulterioare;

- Nota nr. 1.004 din 25 noiembrie 2004, întocmită de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.;

- avizul favorabil acordat de Comisia pregătitoare în sedinta din data de 2 decembrie 2004 si propunerile formulate în sedinta din data de 6 decembrie 2004 de către membrii Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior,

HOTĂRĂSTE:

Se aprobă Norma*) privind derularea, în numele si contul statului, a activitătii de asigurare pe termen scurt a riscului de neplată la extern (cod ISO: NI-ASR-07-I/0), anexată la prezenta hotărâre.

 

p. Presedintele Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior,

Mariana Diaconescu

 

Bucuresti, 6 decembrie 2004.

Nr. 14.726.

*) Norma se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la

Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.