MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 589 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Joi, 7 iulie 2005
LEGI
SI DECRETE
220. – Lege privind ratificarea Protocolului aditional la
Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si
Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă parte, pentru
a tine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru,
Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta,
Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea
Europeană, semnat la Bruxelles la 4 mai 2005
Protocol
aditional la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o
parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă
parte, pentru a tine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia,
Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare,
Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace
la Uniunea Europeană
597. – Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea
Protocolului aditional la Acordul european instituind o asociere între România,
pe de o parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de
altă parte, pentru a tine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia,
Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare,
Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace
la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles la 4 mai 2005
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 274 din 26 mai 2005 referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură
penală
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
591. – Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul
României si Guvernul Republicii Africa de Sud în domeniul cooperării
stiintifice si tehnologice, semnat la Bucuresti la 15 septembrie 2004
Acord
între Guvernul României si Guvernul Republicii Africa de Sud în domeniul
cooperării stiintifice si tehnologice
640. – Hotărâre privind organizarea de către România a celei
de-a XI-a Reuniuni la nivel de sefi de stat si de guvern a Organizatiei
Internationale a Francofoniei, la Bucuresti, în perioada 25–29 septembrie 2006
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
4.491. – Ordin al ministrului educatiei si cercetării privind
organizarea si desfăsurarea studiilor universitare de doctorat începând cu anul
universitar 2005/2006
LEGI
SI DECRETE
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind ratificarea Protocolului aditional la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a tine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles la 4 mai 2005
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
Articol unic. – Se ratifică Protocolul
aditional*) la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o
parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă
parte, pentru a tine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia,
Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare,
Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace
la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles la 4 mai 2005.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.
|
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR ADRIAN NĂSTASE |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 6 iulie 2005.
Nr. 220.
PROTOCOL
ADITIONAL
la
Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si comunitătile
europene si statele membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a tine cont
de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii
Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii
Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea Europeană*)
*) Traducere.
România,
pe de o parte, si Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei,
Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul
Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru,
Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica
Ungară, Republica Malta, Regatul fiărilor de Jos, Republica Austria, Republica
Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica
Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord,
părtile contractante la Tratatul instituind Comunitatea Europeană si la
Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, denumite în
continuare state membre, reprezentate de Consiliul Uniunii Europene, si
Comunitatea Europeană si Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, denumite în
continuare Comunitatea, reprezentată de Consiliul Uniunii Europene si de
Comisia Comunitătilor Europene, pe de altă parte,
având
în vedere aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru,
Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta,
Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea Europeană
si, prin urmare, la Comunitate, la 1 mai 2004,
având
în vedere Acordul european instituind o asociere între Comunitătile Europene si
statele membre ale acestora, pe de o parte, si România, pe de altă parte
(denumit în continuare Acordul european), semnat la Bruxelles la 1
februarie 1993 si intrat în vigoare la 1 februarie 1995, având în vedere
Tratatul privind aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii
Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii
Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea
Europeană (denumit în continuare Tratatul de aderare), semnat la Atena
la 16 aprilie 2003 si intrat în vigoare la 1 mai 2004,
considerând
că, în conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. (2) din Actul anexat la
Tratatul de aderare, aderarea noilor părti contractante la Acordul european a
fost convenită prin încheierea unui protocol la Acordul european, decid:
|
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
pentru promulgarea Legii privind ratificarea Protocolului aditional la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a tine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles la 4 mai 2005
În
temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din
Constitutia României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. – Se promulgă Legea privind ratificarea Protocolului aditional la Acordul
european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitătile Europene
si statele membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a tine cont de
aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii
Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii
Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea Europeană, semnat
la Bruxelles la 4 mai 2005, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
TRAIAN
BĂSESCU
Bucuresti, 5 iulie 2005.
Nr. 597.
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
26 mai 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Ioan
Vida – presedinte
Aspazia
Cojocaru – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Florentina
Baltă – procuror
Irina
Loredana Lăpădat – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie
ridicată de Stelian Constantin Iordănescu, personal, si de Ana Ciurcu, Emil
Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordănescu, în
Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La
apelul nominal răspunde autorul exceptiei Stelian Constantin Iordănescu.
Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent
informează completul de judecată că părtile Corneliu Liviu Popescu si Rodica
Iuliana Elena Popescu au depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită
respingerea exceptiei ca neîntemeiată.
Curtea
dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 138D/2005. Exceptia de
neconstitutionalitate a fost ridicată de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004
al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori
si de familie.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate care fac obiectul
dosarelor nr. 77D/2005 si nr. 138D/2005 au continut identic, pune în discutie,
din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorul exceptiei si reprezentantul
Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în
temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 138D/2005
la Dosarul nr. 77D/2005.
Cauza
fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.
Autorul
exceptiei Stelian Constantin Iordănescu solicită admiterea exceptiei astfel cum
a fost formulată prin notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, invocând practica în materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
încheierile din 25 ianuarie 2005 si din 27 ianuarie 2005, pronuntate în
dosarele nr. 12.119/2002 si nr. 2.204/2004, Judecătoria Sectorului 1
Bucuresti si Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si pentru cauze
cu minori si de familie au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Exceptia
a fost ridicată de Stelian Constantin Iordănescu, personal, si de Ana Ciurcu,
Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin
Iordănescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 si de Maria Marcon în Dosarul nr.
2.204/2004.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 [devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării] contravin
dispozitiilor constitutionale referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece
acest text de lege “validează, cu efect retroactiv, acte juridice care la
momentul încheierii lor erau lovite de nulitate absolută (...)“. Se mai arată
că textul de lege criticat încalcă si dispozitiile art. 16 din Constitutie,
deoarece îcreează un dezechilibru pe plan procesual între fostii proprietari si
fostii chiriasi (...)“, întrucât “fostii chiriasi sunt obligati să-si
dovedească buna-credintă, pornindu-se ab initio de la o prezumtie de
rea-credintă“. Se mai invocă si încălcarea dispozitiilor art. 44 si 136 din
Constitutie, prin “deschiderea căii de declarare a nulitătii absolute a unor
acte prin care s-a dobândit dreptul de proprietate“, în conditiile în care
“este incontestabil că la data încheierii lor aceste acte respectau toate
normele legale în vigoare“.
Judecătoria
Sectorului 1 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată,
deoarece contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) si ale art. 44 alin. (2) si
(3) din Constitutie. În ceea ce priveste încălcarea principiului constitutional
al neretroactivitătii, instanta de judecată arată că textul de lege criticat
“vizează un caz de nulitate necunoscut sub imperiul legii în vigoare la data
încheierii actelor declarate nule de legea nouă (...)“, consacrându-se astfel,
“cu efect retroactiv, (...) un caz de nulitate a unui act juridic în care
simpla invocare a bunei credine este nu numai necesară, dar si suficientă
pentru dobândirea unui drept real imobiliar de la o altă persoană decât de la
cea a adevăratului proprietar (...)“. Se mai arată că este încălcat în acest
mod si principiul constitutional al garantării si ocrotirii proprietătii
private.
Curtea
de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie
consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile
legale criticate nu încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii
legii, deoarece “se consacră o solutie care exista si anterior intrării în
vigoare a actului normativ (...)“. De asemenea, se mai arată că textul de lege
criticat “nu instituie obligatia fostilor chiriasi de a-si dovedi buna
credintă“ si “nu protejează interesele unei anumite categorii sociale în
interesul alteia, din moment ce proprietatea este garantată, în conditiile
legii“. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de
sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că
textul de lege criticat “lipseste de eficientă juridică actele de înstrăinare a
imobilelor preluate de către stat fără titlu valabil, prin sanctionarea lor cu
nulitatea absolută“, cu exceptia cazului în care îasemenea acte îsi mentin
valabilitatea în situatia în
care au fost încheiate cu bună-credintă“. Se mai precizează că, în sensul
jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, textul de lege criticat nu
încalcă dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de
lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie,
deoarece “ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credintă (...) a fost
determinată de ratiuni care vizează asigurarea securitătii circuitului civil si
stabilitatea raporturilor juridice civile si nu aplicarea retroactivă a legii“.
Invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale. Nu poate fi retinută
nici încălcarea art. 16 din Constitutie, deoarece prevederile art. 50 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 “se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei
legale, respectiv tuturor celor care au încheiat cu reacredintă acte juridice
de înstrăinare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil“. În ceea
ce priveste invocarea încălcării art. 44 din Constitutie, se apreciază că
textul de lege criticat nu contravine acestor dispozitii constitutionale.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Asa
cum rezultă din încheierile de sesizare a Curtii Constitutionale din data de 25
ianuarie 2005 si 27 ianuarie 2005, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate
îl constituie prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945
– 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
75 din 14 februarie 2001.
Legea
nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 279
din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), fără a se modifica
substanta reglementării.
Prevederile
legale criticate au următorul continut:
–
Art. 50 alin. (2): “Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în
cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu
valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a
fost încheiat cu bună-credintă.“
În
opinia autorilor exceptie de neconstitutionalitate, prevederile contravin
dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16, art. 44 si art. 136 din Constitutie,
al căror continut este următorul:
–
Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale
sau contraventionale mai favorabile.“;
–
Art. 16: “(1)
Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii
si fără discriminări.
(2)
Nimeni nu este mai presus de lege.
(3)
Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în
conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară.
Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru
ocuparea acestor functii si demnităti.
(4)
În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care
îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în
autoritătile administratiei publice locale.“;
–
Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului,
sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României
la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este
parte, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire
legală.
(3)
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.
(4)
Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în
proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.
(5)
Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul
oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru
alte daune imputabile autoritătii.
(6)
Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.
(7)
Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi
confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9)
Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot
fi confiscate numai în conditiile legii.“;
–
Art. 136: “(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2)
Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului
si unitătilor administrativ-teritoriale.
(3)
Bogătiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential
energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritorială,
resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si
alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii
publice.
(4)
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice,
ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau
pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă
gratuită institutiilor de utilitate publică.
(5)
Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:
Articolul
46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 50 alin. (2) în urma
republicării legii, au mai făcut obiect al controlului de
neconstitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale.
Astfel, prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, exceptia de
neconstitutionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunta
această solutie Curtea a retinut că, potrivit textului de lege criticat,
sanctiunea nulitătii absolute loveste actele juridice de înstrăinare în cazul
în care obiectul actului de înstrăinare îl constituie un imobil preluat de stat
fără titlu valabil sau actul de înstrăinare a fost încheiat cu rea-credintă.
Întrucât este de principiu că nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât
are el însusi, respectiv “nemo plus iuris ad alium transferre potest quam
ipse habet“, un act de înstrăinare consimtit de un neproprietar, fiind
esentialmente viciat si lipsit de eficientă juridică, se poate sustine că
prevederea expresă a unei sanctiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter
retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare
la teza a doua a aceluiasi text, Curtea constată că, fără a o prevedea in
terminis, aceasta are în vedere actele de înstrăinare încheiate cu
reacredin tă, sanctionate cu nulitatea absolută, în lumina principiilor
dreptului civil, si anterior actualei reglementări, ceea ce impune concluzia că
textul de lege criticat nu are caracter novator si, prin urmare, nu
retroactivează.
Totodată,
prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea a retinut că, în conflictul
de interese legitime dintre adevăratul proprietar si subdobânditorul de
bună-credintă al bunului, a fost preferat cel din urmă. Recunoasterea
prevalentei interesului subdobânditorului de bună-credintă a fost impusă de
preocuparea pentru asigurarea securitătii circuitului civil si a stabilitătii
raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic solutia a fost întemeiată pe
ratiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validitătii aparentei în
drept, a cărui esentă este exprimată prin adagiul “error communis facit
jus“.
În
aceeasi decizia s-a mai retinut că “(...) singurul element novator adus de
textul dedus controlului îl constituie consacrarea expresă, pe cale legală, a principiului
ocrotirii bunei-credinte, într-un domeniu particular, dar de interes social
major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat
în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Consacrarea
unei astfel de solutii legislative a fost impusă legiuitorului si de
împrejurarea că în această materie eroarea comună cu privire la concordanta
dintre aparentă si realitate îsi are temeiul în cadrul legislativ în vigoare la
acel moment, ce confirmă, cu forta unei prezumtii juris et de jure, că
proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare
justifică pe deplin optiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinte o
eficientă juridică similară celei din dreptul comun.
În considerarea
acestor argumente, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului de
constitutionalitate nu are caracter retroactiv si a respins ca neîntemeiată
exceptia.
Solutiile
pronuntate în deciziile anterior mentionate, precum si considerentele ce au
stat la baza acestora îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât
nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudentei Curtii Constitutionale.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art.
29 din legea nr. 47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Stelian
Constantin Iordănescu, personal, si de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta
Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordănescu, în Dosarul nr.
12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si de Maria Marcon în
Dosarul nr. 2.204/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si
pentru cauze cu minori si de familie.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 26 mai 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina
Loredana Lăpădat
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
9 iunie 2005
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură
penală
Ioan
Vida – presedinte
Aspazia
Cojocaru – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Nicoleta
Grigorescu – procuror
Florentina
Geangu – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Conad“ – S.A. din Călărasi în Dosarul nr. 692/P/2004 al
Tribunalului Călărasi.La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent
informează Curtea că părtile Nicolae Dragu si Constantin Cuzeli au depus la
dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei ca nefondată.
Reprezentantul
Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în
materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 22 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 692/P/2004, Tribunalul
Călărasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie
ridicată de recurenta Societatea Comercială “Conad“ – S.A. din Călărasi.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine că
dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin
prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi,
ale art. 21 privind liberul acces la justitie, precum si celor ale art. 24
referitoare la dreptul la apărare. Autoarea exceptiei arată că textul de lege
criticat lasă la latitudinea instantei posibilitatea de a chema sau a nu chema
partea care a formulat cererea de recuzare. De asemenea, mai arată că, potrivit
dispozitiilor din Constitutie, orice persoană se poate adresa nemijlocit
justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime si nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Totodată,
autoarea exceptiei precizează că a depus o cerere de recuzare a tuturor
magistratilor Tribunalului Călărasi si a solicitat, în scris, Curtii de Apel
Bucuresti să fie citată, însă această instantă nu a dat curs cererii sale,
astfel încât apreciază că solutia dată este nelegală.
Tribunalul
Călărasi apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că
prevederile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin
dispozitiilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi,
întrucât nu contin privilegii sau discriminări. De asemenea, consideră că, prin
textul de lege criticat, nu sunt încălcate nici dispozitiile art. 21 si art. 24
din Legea fundamentală, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de
recuzare poate fi atacată o dată cu hotărârea instantei prin care s-a
solutionat cauza.
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile
legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, nu îngrădesc accesul
liber la justitie si nu încalcă sub nici un aspect dreptul părtilor la un
proces echitabil si nici la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Totodată, arată că atât inculpatul, cât si celelalte părti îsi pot exercita
dreptul la apărare si celelalte drepturi procesuale în fata instantei
competente, precum si dreptul de a ataca, prin mijloacele prevăzute de lege,
hotărârea prin care această instantă va solutiona cauza.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 2 din
Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: “Examinarea
declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată,
ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste
necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se
cere.“
Autoarea
exceptiei consideră aceste dispozitii de lege ca fiind contrare mai multor
prevederi ale Constitutiei, si anume art. 16 referitor la egalitatea în
drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justitie si art. 24 referitor
la dreptul la apărare.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată. Astfel, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin.
(2), “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege“, iar, potrivit dispozitiilor art. 127 din
Constitutie, “Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile
prevăzute de lege“. De asemenea, conform prevederilor cuprinse în art. 129
din Constitutie, “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii“. Rezultă,
asadar, că, potrivit Constitutiei, legiuitorul este unica autoritate competentă
să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care sedintele de judecată
nu sunt publice, precum si căile de atac si conditiile exercitării acestora.
Asa fiind, iar procedura de solutionare a cererilor de recuzare făcând parte
integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină
concordantă cu prevederile constitutionale.
Se
mai retine că reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare
reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritătii acestei
proceduri.
Astfel,
potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de
recuzare se face “de îndată“, iar părtile sunt ascultate numai “dacă
se găseste necesar“, în vederea împiedicării tergiversării solutionării
cererii de recuzare si, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată.
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin.
2 din Codul de procedură penală în raport de art. 16 din Constitutie, se
constată că aceasta nu poate fi retinută, deoarece dispozitiile legale
criticate referitoare la procedura recuzării în materie penală nu instituie
privilegii sau discriminări pentru părtile cărora li se aplică aceste prevederi
legale.
Dispozitiile
criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justitie, prevăzut de art.
21 din Constitutie, deoarece încheierea prin care se solutionează cererea de
abtinere sau de recuzare poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin
care s-a solutionat fondul cauzei.
De
asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot
cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, si
de a se prevala, neîngrădit, de toate garantiile pe care le presupune un proces
echitabil, astfel încât nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a
prevederilor art. 24 din Constitutie, privind dreptul la apărare.
De
altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii
dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală prin Decizia nr.
241 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
562 din 24 iunie 2004, si prin Decizia nr. 306 din 8 iulie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 27 august 2004, respingând
exceptia ca fiind neîntemeiată.
Întrucât nu au intervenit elementenoi, solutia adoptată în aceste decizii,
precum si considerentele pe care se întemeiază sunt valabile si în cauza de
fată.
Pentru
considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură
penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Conad“ – S.A. din Călărasi
în Dosarul nr. 692/P/2004 al Tribunalului Călărasi.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 9 iunie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina
Geangu
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
pentru aprobarea
Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Africa de Sud în
domeniul cooperării stiintifice si tehnologice, semnat la Bucuresti la 15
septembrie 2004
În
temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea
nr. 590/2003 privind tratatele,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. – Se aprobă Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Africa
de Sud în domeniul cooperării stiintifice si tehnologice, semnat la Bucuresti
la 15 septembrie 2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
educatiei si cercetării,
Mircea
Miclea
Ministrul
afacerilor externe,
Mihai
Răzvan Ungureanu
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Bucuresti, 23 iunie 2005.
Nr. 591.
ACORD
între
Guvernul României si Guvernul Republicii Africa de Sud în domeniul cooperării
stiintifice si tehnologice
PREAMBUL
Guvernul
României si Guvernul Republicii Africa de Sud, denumite în continuare părti,
recunoscând
importanta domeniului stiintei si tehnologiei în dezvoltarea economiilor lor
nationale si îmbunătătirii standardelor socioeconomice de viată,
considerând
că dezvoltarea relatiilor stiintifice si tehnologice vor fi beneficiul celor
două state,
dorind
să întărească cooperarea între cele două state si în particular în domeniul
stiintei si tehnologiei,
considerând
mai departe că o astfel de cooperare va promova dezvoltarea relatiilor
existente de prietenie între cele două state,
au convenit următoarele:
ARTICOLUL
1
Obiective
Părtile
vor promova si vor sprijini dezvoltarea cooperării în domeniile stiintei si tehnologiei
între cele două tări în baza egalitătii si avantajului reciproc.
ARTICOLUL
2
Modalităti
de cooperare
Cooperarea
dintre părti în domeniile stiintei si tehnologiei se va efectua prin:
a)
schimb de oameni de stiintă, cercetători, experti;
b)
schimb de informatii stiintifice si tehnologice si de documentatie;
c)
organizarea de seminarii stiintifice si tehnologice, conferinte si workshopuri
în domenii de interes comun;
d)
formularea si implementarea de programe comune de cercetare-dezvoltare si schimb
de cunostinte rezultate;
e) alte modalităti de cooperare convenite de comun acord între părti.
ARTICOLUL
3
Autoritătile
responsabile, competente pentru facilitarea punerii în aplicare a prezentului
acord, sunt:
–
din partea Guvernului României – Ministerul Educatiei si Cercetării;
–
din partea Guvernului Republicii Africa de Sud – Departamentul Stiintei si
Tehnologiei.
ARTICOLUL
4
Comitetul
mixt de cooperare stiintifică si tehnologică
(1)
În scopul punerii în aplicare a prezentului acord se înfiintează un comitet
mixt de cooperare stiintifică si tehnologică, denumit în continuare Comitet
mixt, compus din reprezentanti desemnati de către părti. Părtile îsi vor
notifica reciproc numele reprezentantilor acestora în Comitetul mixt.
(2)
Sarcinile Comitetului mixt vor fi:
a)
să identifice domeniile de cooperare prioritare;
b)
să creeze conditii favorabile pentru punerea în aplicare a prezentului acord;
c)
să faciliteze implementarea de proiecte si programe comune;
d) să
promoveze schimbul de informatii în vederea dezvoltării viitoare a cooperării;
si
e)
să analizeze progresul referitor la implementarea prezentului acord si să
îndrume activitătile viitoare de cooperare.
(3)
Comitetul mixt se va întâlni alternativ în România si Republica Africa de Sud,
la date convenite de comun acord.
(4)
Comitetul mixt îsi va stabili propriile reguli si proceduri.
ARTICOLUL
5
Punerea
în aplicare a prezentului acord si a protocoalelor
(1)
Părtile vor promova în cadrul prezentului acord coordonarea stiintifică si
tehnologică între agentiile lor guvernamentale, institute de cercetare,
universităti si alte organizatii de cercetare si dezvoltare, denumite în
continuare entităti de cooperare, inclusiv semnarea de acorduri de
implementare si protocoale.
(2)
Acordurile si protocoalele la care se face referire la alin. (1) vor fi
încheiate în conformitate cu legislatia internă din statele respective si cu
obligatiile internationale pe care părtile si le-au asumat.
(3)
Acordurile si protocoalele la care se face referire la alin. (1) vor include
prevederi referitoare la achizitionarea, protectia, partajul, transferul si
brevetarea proprietătii intelectuale, la aranjamente financiare relevante,
precum si la alte chestiuni pertinente.
Art.
2. – Cheltuielile privind punerea în aplicare a acordului prevăzut la art. 1 se
suportă, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, din bugetul
aprobat annual Ministerului Educatiei si Cercetării.
ARTICOLUL
6
Drepturi
de proprietate intelectuală
(1)
Acordurile si protocoalele la care se face referire la art. 5 alin. (1) vor lua
în considerare protectia si distributia drepturilor de proprietate intelectuală
sau a altor drepturi de proprietate ce rezultă din activitătile de cooperare în
baza prezentului acord. Părtile se vor consulta între ele în acest sens atunci
când este necesar.
(2)
Termenii si conditiile pentru respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală vor fi stabilite în acorduri sau protocoale separate convenite de
comun acord de către părti.
ARTICOLUL
7
Echipamente
si aparatură
(1)
Termenele de livrare si receptie ale echipamentelor cerute de către institute
pentru activităti comune de cercetare în promovarea prezentului acord vor fi
convenite în scris între părti sau între entitătile de cooperare, după cum este
cazul.
(2)
Livrarea echipamentului si a aparaturii de la un stat la altul în cursul
implementării prezentului acord va fi efectuată în conformitate cu termenele
convenite între părti.
ARTICOLUL
8
Schimbul
de informatii
Părtile
vor promova în cadrul bibliotecilor stiintifice, centrelor de informare
stiintifică si tehnologică si al institutelor schimbul de cărti, periodice si
bibliografii, prin schimb de informatii si documente, informatie electronică si
comunicatii prin retea.
ARTICOLUL
9
Terte
părti
(1)
Nici o parte nu va divulga informatiile obtinute de către sau de la personalul
său în cadrul prezentului acord unei terte părti, fără a avea consimtământul
celeilalte părti.
(2)
Oamenii de stiintă, cercetătorii, expertii tehnici si alte institutii din alt
stat tert sau organizatii internationale pot fi invitati, prin consimtământul
scris al entitătilor de cooperare, pentru a participa la proiecte si programe
în cadrul prezentului acord. Costul unei astfel de participări va fi suportat
de terta parte, dacă părtile nu au convenit altfel în scris.
ARTICOLUL
10
Prevederi
financiare
(1)
Cheltuielile de călătorie între cele două state pentru personalul desemnat vor
fi suportate de către partea trimitătoare, în timp ce alte cheltuieli vor fi
suportate în conformitate cu termenii stabiliti în scris între părti.
(2) Cheltuielile legate de colaborarea dintre entitătile de cooperare,
în termenii art. 5 alin. (1), vor fi suportate în conformitate cu termenii
conveniti în scris între entităti.
ARTICOLUL
11
Asistentă
si facilităti
Fiecare
parte, în conformitate cu legile si reglementările sale în vigoare si cu
obligatiile internationale, va acorda asistentă si facilităti celeilalte părti,
personalului desemnat pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredintate,
în conformitate cu prevederile prezentului acord.
ARTICOLUL
12
(1)
Partea trimitătoare sau entitătile de cooperare se vor asigura ca tot personalul
ce se află în vizită în statul gazdă în limitele prezentului acord să aibă
toate resursele necesare ori mecanismele respective pentru a acoperi toate
cheltuielile în caz de îmbolnăviri sau accidente.
(2)
În conformitate cu alin. (1), personalul aflat în vizită va fi sfătuit să aibă
asigurare medicală din statul de provenientă, pentru durata sederii în celălalt
stat.
(3)
Dacă este necesar, detaliile privind tratamentul medical si acoperirea
cheltuielilor medicale pot fi incluse în acorduri încheiate între entitătile de
cooperare, făcându-se referire la art. 5 alin. (1).
ARTICOLUL
13
Intrarea
în vigoare si încetarea valabilitătii
(1)
Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care
părtile îsi comunică îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea
sa în vigoare.
Data intrării în vigoare este
data ultimei notificări.
(2) Prezentul acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 5 ani,
după care va face subiectul unei revizuiri între părti. Prezentul acord va fi prelungit
în mod automat pe noi perioade de 5 ani, dacă nici una dintre părti nu
transmite celeilalte părti, cu cel putin 6 luni înainte de expirarea perioadei
de valabilitate, pe canale diplomatice, o notificare scrisă privind intentia sa
de denuntare a acestui acord.
(3)
Încheierea prezentului acord nu va afecta finalizarea proiectelor sau
programelor derulate în baza acestuia si nefinalizate la denuntarea lui.
ARTICOLUL
14
Amendamente
Prezentul
acord poate fi modificat în scris prin consimtământul reciproc al părtilor,
prin schimb de note între părti pe canale diplomatice. Prezentul acord astfel
modificat va intra în vigoare conform art. 13 alin. (1).
ARTICOLUL
15
Solutionarea
diferendelor
Orice
diferend referitor la interpretarea sau implementarea prezentului acord va fi
solutionat pe cale amiabilă, prin consultări sau negocieri între părti.
Ca
mărturie a celor de mai sus, reprezentantii, fiind autorizati de către
guvernele respective, au semnat prezentul acord în două exemplare originale, în
limbile
română si engleză, ambele texte
fiind egal autentice. În cazul unei diferente de interpretare textul în limba
engleză va prevala.
Semnat
la Bucuresti la 15 septembrie 2004.
|
Pentru
Guvernul României, Gheorghe Popa |
Pentru
Guvernul Republicii Africa de Sud, Mosibudi Mangena |
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind organizarea de
către România a celei de-a XI-a Reuniuni la nivel de sefi de stat si de guvern
a Organizatiei Internationale a Francofoniei, la Bucuresti, în perioada 25–29
septembrie 2006
În
temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. – (1) Se aprobă organizarea de către România a celei de-a XI-a Reuniuni la
nivel de sefi de stat si de guvern a Organizatiei Internationale a
Francofoniei, la Bucuresti, în perioada 25–29 septembrie 2006, denumită în
continuare Reuniune.
(2)
Actiunile aferente Reuniunii sunt:
a)
Anul Francofoniei în România;
b)
Festivalul Culturilor Francofone la Paris;
c)
Festivalul aniversar centenar “Sedar Senghor“;
d)
reuniunile instantelor Organizatiei Internationale a Francofoniei, denumită în
continuare Organizatie: Consiliul permanent, Conferinta ministerială,
reuniunea sefilor de stat si de guvern.
(3) De la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, institutiile
administratiei publice ale statului arborează steagul Organizatiei.
(4)
Reuniunile instantelor Organizatiei sunt organizate la Centrul International de
Conferinte de la Palatul Parlamentului, în prezenta a 63 de sefi de stat si de
guvern si a 7 sefi de
organizatii internationale, în total maximum 3.000 de invitati, dintre care maximum
1.000 de jurnalisti.
(5)
Ministerele ce fac parte din Comitetul interinstitutional de organizare,
înfiintat potrivit art. 3, pun la dispozitie organizatorilor, în mod gratuit,
spatii de desfăsurare pentru manifestările aferente Reuniunii.
(6)
Cu ocazia Reuniunii, se inaugurează, la Bucuresti, localul unui nou liceu
francez, precum si statuia lui Charles de Gaulle în piata care îi poartă
numele.
(7)
Societatea Comercială “Romfilatelia“ – S.A., filială a Companiei Nationale
iPosta Română“ – S.A., editează, pentru actiunile complexe ce însotesc Anul
Francofoniei în România, o colită cu două timbre dedicate unul centenarului
nasterii lui Leopold Sedar Senghor si unul celei de-a XI-a Reuniuni a
Francofoniei – Bucuresti, 2006. În acord cu Comisariatul General pentru
Francofonie, Societatea Comercială “Romfilatelia“ – S.A. instituie un concurs
pentru logoul acestei manifestări, ce va trebui să constituie si tema artistică
pentru cel de-al doilea timbru.
Art.
2. – Reprezentarea Guvernului României, în ceea ce priveste organizarea si
participarea României la Reuniune, se asigură de un comisar guvernamental, cu
rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.
Art.
3. – (1) În vederea realizării demersurilor si luării măsurilor necesare pentru
organizarea si participarea României la Reuniune, se constituie Comitetul
interinstitutional de
organizare, denumit în continuare Comitet.
(2)
Comitetul este condus de comisarul guvernamental si are în componentă
reprezentanti, obligatoriu la nivel de secretar de stat sau echivalent, din
cadrul următoarelor institutii:
a)
Administratia Prezidentială;
b)
Secretariatul General al Guvernului;
c)
Ministerul Afacerilor Externe;
d)
Ministerul Culturii si Cultelor;
e)
Ministerul Educatiei si Cercetării;
f)
Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei;
g)
Ministerul Justitiei;
h)
Ministerul Finantelor Publice;
i)
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului;
j)
Ministerul Sănătătii;
k)
Ministerul Administratiei si Internelor;
l)
Primăria Municipiului Bucuresti;
m)
Institutul Cultural Român;
n)
Serviciul de Protectie si Pază;
o)
Serviciul de Telecomunicatii Speciale;
p)
Serviciul Român de Informatii;
r)
Serviciul de Informatii Externe.
(3)
În desfăsurarea activitătii sale, Comitetul cooperează si cu alte institutii
publice si private, precum si cu organizatii guvernamentale si
neguvernamentale.
(4)
Comitetul se constituie în colective tehnice de lucru, formate din
reprezentanti ai institutiilor prevăzute la alin. (2), ai altor autorităti si
institutii publice, precum si ai persoanelor juridice de drept privat, care
colaborează direct cu reprezentantii Comitetului de pilotaj al Organizatiei.
Art.
4. – (1) Pentru asigurarea pregătirii organizării de către România a Reuniunii,
în cadrul Ministerului Afacerilor Externe se constituie, pentru o perioadă de
20 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Comisariatul
General pentru Francofonie, denumit în continuare Comisariat.
(2)
Comisariatul este condus de comisarul guvernamental, care îsi desfăsoară
activitatea sub directa coordonare a ministrului afacerilor externe.
(3)
Numărul de posturi pentru Centrala Ministerului Afacerilor Externe, prevăzut la
art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si
functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările
ulterioare, se suplimentează cu 20 de posturi aferente Comisariatului.
Organizarea si functionarea Comisariatului se stabilesc prin ordin al
ministrului afacerilor externe.
(4)
Personalul Comisariatului este salarizat în conformitate cu prevederile
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a
salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată
prin Legea nr. 383/2001, cu modificările si completările ulterioare, precum si,
după caz, ale Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti
ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe
si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale
românesti din străinătate.
(5)
Pentru desfăsurarea activitătii Comisariatului, Ministerul Afacerilor Externe
este autorizat să închirieze o clădire care să asigure necesarul de spatii
pentru cel putin 10 birouri si o sală de reuniuni dotată corespunzător
(mobilier, logistică, birotică).
(6)
Parcul auto normat al Ministerului Afacerilor Externe se majorează cu două
autovehicule de reprezentare, 6 autoturisme si două microbuze.
(7)
Pe perioada desfăsurării Reuniunii, Ministerul Afacerilor Externe este
autorizat să achizitioneze, în conditiile legii, prestarea următoarelor
servicii: soferi – 500 de persoane, ghizi si însotitori – 400 de persoane,
activităti de secretariat – 100 de persoane si să închirieze 300 de autoturisme
de reprezentare si 100 de microbuze si autobuze.
Art.
5. – Comisariatul are următoarele atributii principale:
a)
elaborează programul pentru organizarea de către România a Reuniunii, precum si
participarea României la aceasta;
b)
asigură colaborarea cu reprezentantii Organizatiei în scopul pregătirii si
realizării activitătilor cuprinse în programul Reuniunii;
c)
elaborează caietele de sarcini si organizează licitatii, în conditiile legii,
pentru proiectarea, organizarea si realizarea actiunilor Reuniunii;
d)
realizează activitătile aferente etapelor de pregătire si de desfăsurare a
organizării Reuniunii până la închiderea ei, precum si cele legate de
conditiile stabilite de organizatori privind predarea locatiei, inclusiv prin
încheiere de contracte, în conditiile legii, cu parteneri români sau străini;
e)
elaborează propunerile privind bugetul necesar pentru desfăsurarea propriei
activităti, precum si pentru asigurarea organizării de către România a
Reuniunii, incluzând toate cele patru actiuni prevăzute la art. 1 alin. (2);
f)
prezintă periodic ministrului afacerilor externe rapoarte privind stadiul
pregătirii organizării Reuniunii si modul de gestionare a fondurilor aferente;
g)
îndeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative pentru domeniul
său de activitate. Art. 6. – (1) Cheltuielile aferente pregătirii si
participării României la Reuniune se suportă de la bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Afacerilor Externe.
(2)
Pentru asigurarea finantării cheltuielilor aferente pregătirii organizării de
către România a Reuniunii se pot atrage fonduri provenite din donatii si
sponsorizări ale persoanelor fizice si ale persoanelor juridice, din tară si
din străinătate, alte surse atrase în conditiile legii, precum si resurse
financiare externe.
(3)
Comisarul guvernamental răspunde de utilizarea fondurilor aferente organizării
si participării României la Reuniune, potrivit prevederilor legale.
(4) Structura detaliată a bugetului aferent organizării si participării României la Reuniune se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor externe.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p.
Ministrul afacerilor externe,
Radu
Boroianu,
secretar
de stat
p.
Ministrul culturii si cultelor,
Ioan
Onisei,
secretar
de stat
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Bucuresti, 29 iunie 2005.
Nr. 640.
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL EDUCATIEI SI
CERCETĂRII
privind organizarea si
desfăsurarea studiilor universitare de doctorat începând cu anul universitar
2005/2006
În
temeiul art. 80 alin. (1), al art. 92 alin. (2) si (3) din Legea învătământului
nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,
în
baza Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea si functionarea
Ministerului Educatiei si Cercetării,
în
baza Hotărârii Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea si desfăsurarea
studiilor universitare de doctorat,
ministrul
educatiei si cercetării emite prezentul ordin.
Art.
1. – În vederea punerii în aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
567/2005 privind organizarea si desfăsurarea studiilor universitare de
doctorat, institutiile de învătământ superior cărora li s-a conferit, prin
ordin al ministrului educatiei si cercetării, calitatea de institutie
organizatoare de doctorat până la data intrării în vigoare a Hotărârii
Guvernului nr. 567/2005 sunt obligate să
reorganizeze această activitate începând cu anuluniversitar 2005/2006,
astfel încât doctoratul să devină un ciclu distinct de studii universitare.
Art.
2. – Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 567/2005, doctoratul este
de două tipuri: doctorat stiintific si doctorat profesional. Specialistii din
domeniile fundamentale arte si cultură fizică si sport pot obtine fie doctorat
profesional, fie doctorat stiintific.
Art.
3. – Fiecare institutie organizatoare de studii universitare de doctorat,
denumită în continuare I.O.S.U.D.,elaborează până la 25 septembrie 2005
Regulamentul de organizare si desfăsurare a studiilor universitare de doctorat.
Prin prevederile acestui regulament I.O.S.U.D. detaliază:
a)
cadrul institutional, legal si contractual;
b)
normele de conduită etică si profesională;
c)
aspectele de natură financiară, privind organizarea studiilor de doctorat,
conform legislatiei în vigoare.
Art. 4. – O componentă distinctă a Regulamentului de organizare si
desfăsurare a studiilor universitare de doctorat trebuie să se refere la
mecanismele de asigurare a calitătii programelor de studii avansate si
programelor de cercetare stiintifică ale I.O.S.U.D. Implicarea de cadre
didactice, cercetători stiintifici si experti care activează în alte I.O.S.U.D.
de mare prestigiu din tară si/sau din străinătate, doctoratele în cotutelă
internatională sunt premise pentru recunoasterea natională si internatională a
valorii studiilor doctorale oferite de o institutie de învătământ superior.
Art.
5. – I.O.S.U.D. reglementează situatia conducătorilor de doctorat afiliati din
alte institutii.
Art.
6. – I.O.S.U.D. are obligatia să cuprindă în regulament prevederi referitoare
la drepturile si obligatiile doctorandului, ale conducătorului de doctorat si
ale institutiei organizatoare.
Art.
7. – În Regulamentul I.O.S.U.D. trebuie specificat dreptul doctorandului de a
obtine informatii care să facă transparente calificativele obtinute. În acest
context, se cer a fi precizate termenele si căile legale de contestare a
calificativelor, modalitătile de solutionare a acestor contestatii si de
anuntare a rezultatelor analizei întreprinse în astfel de împrejurări.
Art.
8. – Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 567/2005, studiile
universitare de doctorat se pot organiza atât la forma de învătământ de zi, pe
locuri de studii finantate de la buget si pe locuri cu taxă de studii, cât si
la forma de învătământ fără frecventă, numai pe locuri cu taxă. În anul
universitar 2005/2006 întreaga finantare aferentă locurilor de studii de
doctorat repartizate institutiilor de învătământ superior prin ordin al ministrului
educatiei si cercetării se utilizează pentru finantarea doctoratului organizat
la forma de învătământ de zi.
Art.
9. – Criteriile de admitere la ciclul de studii universitare de doctorat se
stabilesc de către fiecare I.O.S.U.D. pe baza regulamentului propriu, în
conformitate cu legislatia în vigoare.
Art.
10. – (1) Începând cu anul universitar 2005/2006, regimul de studii al
cetătenilor străini care doresc să urmeze doctoratul în România este acelasi cu
cel al cetătenilor români.
(2)
Senatele institutiilor de învătământ superior pot asigura, la cererea
doctorandului străin, un curs pregătitor de limba română, conform
reglementărilor în vigoare.
(3)
Admiterea la studii universitare de doctorat a cetătenilor străini se
reglementează prin ordin al ministrului educatiei si cercetării.
Art.
11. – (1) Bursa de doctorat se acordă de către I.O.S.U.D. pe bază de concurs,
potrivit Regulamentului de organizare si desfăsurare a studiilor universitare
de doctorat, fie pe întreaga perioadă a studiilor doctorale, fie pe una dintre
componente, pe toată durata anului calendaristic.
(2)
I.O.S.U.D. poate facilita doctorandului obtinerea de resurse suplimentare de
finantare a studiilor (granturi de cercetare, contracte de consultantă etc.).
(3)
În cadrul contractului de studii, I.O.S.U.D. poate solicita doctorandului cu
bursă de la forma de învătământ de zi pe locuri finantate de la buget
efectuarea a 4–6 ore didactice pe săptămână fără remunerare suplimentară.
Art.
12. – Studiile universitare de doctorat presupun parcurgerea a două etape
succesive sub îndrumarea unui conducător de doctorat: programul de pregătire
universitară avansată si programul de cercetare stiintifică. Cerintele celor două etape ale studiilor universitare
de doctorat sunt identice la ambele forme de învătământ.
Art.
13. – Programul de pregătire universitară avansată se realizează pe parcursul a
2–3 semestre. La realizarea lui pot participa, alături de conducătorii de
doctorat, si alte cadre didactice, cercetători si experti ai I.O.S.U.D. sau personal asociat, cel putin cu gradul
didactic de lector universitar si cu titlul de doctor. Pregătirea se realizează
potrivit planului de învătământ elaborat de catedrele de profil si aprobat de
senatul institutiei de învătământ superior.
Art.
14. – Planul de învătământ al programului de pregătire universitară avansată
cuprinde cel mult 8–10 ore didactice pe săptămână: cursuri, seminarii si
lucrări aplicative. O parte din disciplinele planului de învătământ pot avea
regim optional, conform Regulamentului I.O.S.U.D. Finalizarea studiului la
disciplinele de pregătire avansată se face prin examene. Pentru disciplinele de
pregătire avansată, I.O.S.U.D. aplică Sistemul european de credite
transferabile (ECTS).
Art.
15. – În conceperea planurilor de studii universitare de doctorat, I.O.S.U.D.
promovează pregătirea interdisciplinară ca o modalitate de stimulare a
cercetării stiintifice. Organizarea de cursuri, seminarii si lucrări aplicative
specifice unei anumite discipline poate fi realizată în cadrul consortiilor
I.O.S.U.D., concomitent pentru mai multe programe de pregătire universitară
avansată. Totodată I.O.S.U.D. trebuie să permită si să încurajeze
flexibilitatea în organizarea pregătirii universitare avansate, astfel încât
fiecare doctorand să poată opta pentru acele discipline care servesc cel mai
bine programul propriu de cercetare stiintifică.
Art.
16. – (1) Alături de disciplinele care vizează pregătirea universitară
avansată, planul de învătământ al I.O.S.U.D. cuprinde si modulul de pregătire
complementară bazată pe munca independentă a doctoranzilor. În conceperea
acestor activităti de pregătire complementară, I.O.S.U.D. trebuie să pornească
de la premisa că în societatea cunoasterii doctoratul este un tip distinct de
învătare prin si pentru cercetare, care permite doctorandului să obtină atât
competente de vârf în domeniul specializat de studiu, cât si aptitudini
personale si manageriale generice pentru:
a) a
elabora proiecte de cercetare în vederea obtinerii de mijloace pentru
finantarea lor;
b) a
descoperi solutii inovative si a le comunica eficient;
c) a
asigura un bun management al timpului si al resurselor implicate în cercetare;
d) a
monitoriza permanent calitatea si performanta în propria activitate si în
activitatea echipei din care face parte.
(2)
Organizarea si evaluarea acestor activităti se fac pe baza Regulamentului
I.O.S.U.D.
Art.
17. – Pe parcursul programului de pregătire universitară avansată doctorandul
elaborează proiectul programului de cercetare stiintifică. Examinarea si
aprecierea calitativă a acestui proiect se fac potrivit prevederilor legale.
Art.
18. – Acceptarea, în conditiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 567/2005,
a programului propus de către doctorand înseamnă promovarea sa în programul de
cercetare stiintifică, concomitent cu recunoasterea temei proiectului ca temă a
tezei de doctorat. I.O.S.U.D. poate decide înlocuirea conducătorului de
doctorat numit initial, pentru a asigura compatibilitatea dintre tema tezei de
doctorat si programul de cercetare al conducătorului de doctorat.
Art.
19. – Tezele de doctorat referitoare la limba, cultura sau civilizatia unei
comunităti pot fi redactate în limba respectivei culturi. În acest caz,
rezumatul tezei va fi redactat în limba română.
Art.
20. – Îndrumarea doctorandului poate fi făcută de 2 conducători de teză de
doctorat, mai ales în cazul temelor de cercetare stiintifică interdisciplinară.
Pe baza unui acord de cotutelă se stabilesc responsabilitătile fiecărui conducător de doctorat, iar dacă sunt
implicatedouă I.O.S.U.D., se precizează si modalitatea de partajare
institutională a responsabilitătilor de îndrumare a doctorandului.
Art.
21. – Fiecare I.O.S.U.D. stabileste prin regulament propriu modalitatea de
monitorizare si evaluare a doctorandului pe durata de 3–4 semestre ale programului
de cercetare stiintifică prin rapoarte intermediare de cercetare (referate de
doctorat) si modul de valorificare a acestora. I.O.S.U.D. are standarde de
excelentă în realizarea doctoratului doar dacă rezultatele intermediare de
cercetare ale doctoranzilor sunt prezente în publicatii nationale si internationale de prestigiu.
Art.
22. – Schimbarea formei de învătământ pe parcursul studiilor universitare de
doctorat, întreruperea studiilor, schimbarea temei tezei de doctorat sau a
conducătorului de doctorat se realizează potrivit clauzelor contractului de
studii doctorale si cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
567/2005.
Art.
23. – Transferul doctorandului la un alt I.O.S.U.D. se face cu acordul celor
două institutii implicate în transfer, cu respectarea prevederilor legale si a
principiilor cuprinse în regulamentele de organizare si functionare a acestora.
Art.
24. – În cazuri bine justificate, programul de cercetare stiintifică al doctorandului
se poate prelungi cu 1–2 ani. Durata cu care se prelungeste programul de
cercetare stiintifică al doctorandului se finantează din resurse extrabugetare
ale I.O.S.U.D, pe baza reglementărilor proprii.
Art.
25. – În vederea organizării programului de cercetare stiintifică, I.O.S.U.D.
se poate asocia cu alte institutii de învătământ superior, cu institute ale
Academiei Române, cu alte institute de cercetare din tară sau din străinătate,
formând consortii pentru asigurarea unui mediu propice de cercetare stiintifică
pentru fiecare doctorand.
Art.
26. – Teza de doctorat se sustine în sedintă publică, de regulă, la 3 ani de la
înmatricularea doctorandului la I.O.S.U.D. Doctorandul, conducătorul de
doctorat si I.O.S.U.D. trebuie să ia măsuri adecvate pentru ca prezentarea
tezei de doctorat în catedra de specialitate sau în colectivul de cercetare
stiintifică, trimiterea tezei spre evaluare către referentii oficiali si
informarea comunitătii academice si stiintifice asupra continutului tezei de
doctorat să se încadreze în timp.
Art.
27. – Sustinerea tezei de doctorat în sedintă publică poate avea loc numai după
ce au fost primite rapoarte favorabile din partea tuturor referentilor
oficiali.
Art.
28. – Dacă teza de doctorat obtine în urma sustinerii calificativul “Foarte
bine“ sau Bine“, I.O.S.U.D. înaintează Consiliului National de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare – C.N.A.T.D.C.U. – o
copie a dosarului doctorandului si un exemplar al tezei de doctorat în vederea
validării titlului de doctor acordat de comisia numită pentru sustinerea
publică. Dacă teza a fost redactată într-o limbă de circulatie internatională,
se atasează si un rezumat redactat în limba română.
Art.
29. – Dacă în sedinta de sustinere publică teza de doctorat obtine
calificativul “Satisfăcător“ sau “Nesatisfăcător“, ea trebuie refăcută. Prin
regulament propriu, I.O.S.U.D. stabileste termenul de refacere a tezei de
doctorat, precum si conditiile de reevaluare a tezei de către comisie.
Art.
30. – C.N.A.T.D.C.U. verifică legalitatea acordării titlului de doctor si
analizează valabilitatea calificativului atribuit tezei prin comisii de experti
desemnate pe domenii de studii universitare de doctorat si validează sau, după
caz, invalidează decizia comisiei de doctorat. Titlul de doctor se conferă prin
ordin al ministrului educatiei si cercetării, la propunerea C.N.A.T.D.C.U.
Art.
31. – În situatia în care C.N.A.T.D.C.U. respinge acordarea titlului de doctor,
I.O.S.U.D. are obligatia de a organiza refacerea tezei de doctorat potrivit
recomandărilor comisiei de experti. Costurile de refacere a unei teze respinse
de C.N.A.T.D.C.U. se suportă de I.O.S.U.D. din bugetul propriu.
Art.
32. – Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 567/2005, toate I.O.S.U.D.
si toti conducătorii de doctorat se supun evaluării externe în perioada 1
octombrie 2005 – 1 mai 2006. Metodologia evaluării se adoptă printr-un ordin
distinct al ministrului educatiei si cercetării. Evaluarea se reia periodic, o
dată la 5 ani, pentru a stimula preocupările I.O.S.U.D. în vederea asigurării
interne a calitătii.
Art.
33. – Conducătorii de doctorat care au fost validati de C.N.A.T.D.C.U. pentru
un anumit domeniu de studii de doctorat urmează să fie supusi evaluării în
vederea revalidării pentru acelasi domeniu în care s-au consacrat stiintific.
Art.
34. – Pentru domeniile noi de doctorat, care apar odată cu dezvoltarea
stiintei, se pot valida conducători de doctorat care au doctoratul obtinut în
domenii apropiate si desfăsoară cercetări în noul domeniu.
Art.
35. – Institutiile de învătământ superior organizatoare de studii universitare
de doctorat, C.N.A.T.D.C.U. si Directia generală învătământ superior din cadrul
Ministerului Educatiei si Cercetării vor duce la îndeplinire prevederile
prezentului ordin.
Art.
36. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
educatiei si cercetării,
Bucuresti, 6 iulie 2005.
Nr. 4.491.
