MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 599         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 12 iulie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 271 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

593. – Hotărâre privind trecerea unor terenuri agricole din proprietatea publică a statului si din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în proprietatea privată a statului si în administrarea Agentiei Domeniilor Statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

712. – Ordin al ministrului administratiei si internelor pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 271

din 26 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 9.471/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei Aurel Ionescu, precum si partea Asociatia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Natiunilor Unite nr. 8, Bucuresti, prin reprezentant.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 775D/2004, nr. 776D/2004 si nr. 122D/2005, care au fost conexate la Dosarul nr. 774D/2004 la termenul de judecată din data de 10 mai 2005, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de sedintă din acea dată.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei Aurel Ionescu, precum si partea Asociatia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Natiunilor Unite nr. 8, Bucuresti, prin reprezentant. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.

Autorul exceptiei Aurel Ionescu sustine admiterea acesteia astfel cum a fost formulată prin notele scrise depuse la dosar.

Partea Asociatia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Natiunilor Unite nr. 8, Bucuresti, prin reprezentant, sustine respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens practica în materie a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece stabilirea, prin lege, a unor exceptii de la regula timbrării actiunilor în justitie nu contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie, având în vedere situatiile diferite în care se află cei care se încadrează în ipoteza normei legale. Solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând practica în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 noiembrie 2004, din 29 octombrie 2004 si din 17 ianuarie 2005, pronuntate în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 si nr. 10.070/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31, ale art. 31 alin. 3 si ale art. 31 alin. 4 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996. Exceptia a fost ridicată de Aurel Ionescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textul de lege criticat, ce prevede scutirea asociatiei de proprietari de la plata taxelor de timbru, în cadrul actiunilor introduse de asociatiile de proprietari împotriva proprietarilor care nu plătesc cheltuielile comune, încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor, consacrat de art. 16 din Constitutie. De asemenea, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile legale criticate contravin si dispozitiilor art. 44 si ale art.136 alin. (6) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventie, precum si ale art. 3 si ale art. 14 din Conventie, raportate la art. 20 din Constitutie, si “restrâng proprietarului dreptul la apărare“.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constitutie, legiuitorul poate stabili scutiri de taxe sau de impozite, în considerarea unor situatii diferite, fără a aduce atingere principiului constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor.

De asemenea, se arată că “asociatia de proprietari este reprezentanta tuturor proprietarilor, având în această calitate dreptul de a formula cereri de chemare în judecată pentru neplata cheltuielilor comune de întretinere, iar acest drept nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate (...)“.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că obligatia fiecărui proprietar de a achita cota ce îi revine din cheltuielile comune legate de administrarea, întretinerea si reparatiile clădirilor cu mai multe apartamente este o obligatie civilă, izvorâtă din contractul de asociere al proprietarilor în cadrul asociatiei de proprietari, cât si din raporturile contractuale stabilite de asociatie cu furnizorii de servicii. Se apreciază ast fel, invocându-se jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, că textul de lege criticat nu încalcă art. 16 din Constitutie, deoarece legiuitorul poate stabili reglementări juridice diferite, aplicabile unor situatii diferite.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul constitutional al egalitătii în drepturi nu priveste egalitatea între cetăteni si persoanele juridice. Se mai arată că, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constitutie, legiuitorul are competenta să stabilească scutiri de taxe si de impozite, având în vedere situatii diferite, fără a aduce atingere principiului egalitătii în drepturi.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

În legătură cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că a fost sesizată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, prin Încheierea din 26 noiembrie 2004, a prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, prin Încheierea din 29 octombrie 2004, si respectiv a prevederilor art. 31 alin. 4 din acelasi act normativ, prin Încheierea din 17 ianuarie 2005.

Din examinarea motivării formulate de către autorul exceptiei, Curtea constată că, în realitate, acesta critică doar prevederile alin. 3 al art. 31 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, ce se referă la scutirea de taxa de timbru a actiunii formulate în justitie de către asociatia de proprietari, astfel încât, prin prezenta decizie, urmează să se pronunte asupra acestui din urmă text de lege potrivit căruia: “Actiunea este scutită de taxă de timbru.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16, 20, 24, 44 si ale art. 136 alin. (6) din Constitutie, al căror continut este următorul:

– Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.

(4) În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice locale.“;

– Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.“;

– Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“;

– Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.“;

– Art. 136 alin. (5): “Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“

De asemenea, autorul exceptiei mai invocă si încălcarea dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventie, precum si ale art. 3 si ale art. 14 din Conventie, fără a arăta în ce constă această încălcare. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor, prevăzut de art. 16 din Constitutie, prin faptul că asociatia de proprietari ce administrează clădirile cu mai multe apartamente proprietate privată sau mixtă, în conditiile Legii locuintei nr. 114/1996, este scutită de taxa de timbru, în cazul actionării în justitie a oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că ele nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudentei sale, de exemplu Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, “instituirea unor exceptii de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie, «Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind asadar la aprecierea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situatii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalitătii în drepturi“.

De altfel, prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de neconstitutionalitate, prin raportare la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, iar prin Decizia nr. 163 din 4 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată. Solutia pronuntată în decizia mentionată, precum si considerentele pe care aceasta s-a bazat sunt valabile si în prezenta cauză. Curtea constată că invocarea dispozitiilor art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 24 referitoare la dreptul de apărare, precum si a celor cuprinse în art. 136 alin. (5) din Constitutie referitoare la inviolabilitatea proprietătii private, în conditiile legii organice, nu au relevantă în cauză.

Pentru aceleasi considerente nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventie, si nici ale art. 3 si art. 14 din aceeasi Conventie, prin raportare la dispozitiile art. 20 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 si nr. 10.070/2004 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 mai 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea unor terenuri agricole din proprietatea publică a statului si din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în proprietatea privată a statului si în administrarea Agentiei Domeniilor Statului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă trecerea unor terenuri agricole, în suprafată totală de 2.398,70 ha, situate în judetul Teleorman, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din proprietatea publică a statului si din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în proprietatea privată a statului si în administrarea Agentiei Domeniilor Statului.

Art. 2. – Suprafetele de teren agricol prevăzute la art. 1 vor fi puse la dispozitia comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din judetul Teleorman, urmând să fie atribuite persoanelor îndreptătite potrivit legii.

Art. 3. – Predarea-preluarea terenurilor agricole prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 593.

 

ANEXĂ*)

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenurilor agricole care trec din proprietatea publică a statului si din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în proprietatea privată a statului si în administrarea Agentiei Domeniilor Statului

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă

 

Având în vedere prevederile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 481/2004 privind protectia civilă,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Dispozitiile generale privind instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă, prin inspectoratele judetene/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgentă, va urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. – Nerespectarea prevederilor Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă atrage răspunderea conform legii.

Art. 4. – (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului de interne nr. 1.080/2000 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor – D.G.P.S.I.– 002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 14 aprilie 2000, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 712.

 

ANEXĂ

 

DISPOZITII GENERALE

privind instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă

 

CAPITOLUL I

Scopul si domeniile de aplicare

 

Art. 1. – Prezentele dispozitii generale stabilesc principiile, modalitătile, cerintele si conditiile necesare în vederea organizării si desfăsurării activitătii de instruire în domeniul situatiilor de urgentă a persoanelor angajate în muncă.

Art. 2. – Instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situatiilor de urgentă constituie parte componentă a activitătii de pregătire desfăsurate de persoanele fizice si juridice în domeniul managementului situatiilor de urgentă, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Art. 3. – Conducătorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici sunt obligati, potrivit art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protectia civilă, să organizeze si să execute instruirea în domeniul situatiilor de urgentă pe baza prezentelor dispozitii generale si a reglementărilor specifice.

Art. 4. – Instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă este componentă a pregătirii profesionale si are ca scop însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgentă sau ale dezastrelor la locul de muncă si în incinta institutiilor si operatorilor economici.

Art. 5. – Termenii specifici utilizati în cuprinsul prezentelor dispozitii generale au întelesul celor utilizati în legislatia specifică privind managementul situatiilor de urgentă si protectia civilă.

 

CAPITOLUL II

Cerinte specifice si categorii de instructaje

 

Art. 6. – (1) Instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă se realizează prin instructaje si prin participarea la cursuri, aplicatii, exercitii practice si antrenamente, în functie de tipurile de risc specifice.

(2) Periodicitatea aplicatiilor, exercitiilor si a antrenamentelor este stabilită de Instructiunile privind organizarea si desfăsurarea pregătirii în domeniul situatiilor de urgentă, aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor.

Art. 7. – Instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă este obligatorie si trebuie să aibă un caracter permanent si sustinut în timpul desfăsurării procesului de productie si la locul de muncă.

Art. 8. – (1) Conducătorii institutiilor publice, patronii si managerii agentilor economici au obligatia să asigure instruirea întregului personal angajat în muncă, în raport cu nivelul de pregătire al salariatilor si în functie de specificul activitătii desfăsurate de fiecare unitate.

(2) Operatorii economici care desfăsoară activităti ce prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice.

Art. 9. – Instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă se face la angajare si periodic si se realizează prin următoarele categorii de instructaje:

a) instructajul introductiv general;

b) instructajul specific locului de muncă;

c) instructajul periodic;

d) instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune;

e) instructajul special pentru lucrări periculoase;

f) instructajul la recalificarea profesională;

g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei.

 

SECTIUNEA 1

Instructajul introductiv general

 

Art. 10. – Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunostinte cu privire la:

a) sistemul de acte normative care reglementează managementul situatiilor de urgentă si actele normative specifice profilului operatorului economic sau institutiei;

b) managementul situatiilor de urgentă la nivelul operatorului economic sau al institutiei;

c) mijloacele tehnice existente si planificarea resurselor pentru realizarea măsurilor de protectie civilă si de apărare împotriva incendiilor;

e) modul de actiune în cazul producerii unei situatii de urgentă ca urmare a manifestării unui tip de risc existent;

f) actiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea si înlăturarea urmărilor situatiilor de urgentă.

Art. 11. – La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de persoane:

a) nou-angajatii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;

b) salariatii transferati de la o unitate la alta sau detasati în unitatea respectivă;

c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;

d) studentii si elevii din scoli si licee aflati în practică de specialitate.

Art. 12. – Instructajul introductiv general se desfăsoară cu grupe compuse din cel mult 20 de persoane.

Art. 13. – Durata instructajului introductiv general se stabileste prin reglementări interne, în functie de specificul activitătii desfăsurate, complexitatea procesului tehnologic, nivelul de risc rezultat din clasificarea unitătilor din punct de vedere al protectiei civile, precum si de nivelul de pregătire al participantilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.

Art. 14. – Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileste un nivel minim de cunostinte necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi verificate pe bază de teste asupra cunostintelor acumulate.

Art. 15. – Persoanele care nu si-au însusit nivelul minim de cunostinte stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

 

SECTIUNEA a 2-a

Instructajul specific locului de muncă

 

Art. 16. – Instructajul specific locului de muncă se execută individual, după instructajul introductiv general, de către seful locului de muncă respectiv.

Art. 17. – La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreste să se asigure participantilor cunostinte referitoare la:

a) caracteristicile fizico-chimice ale substantelor, materialelor si produselor utilizate la locul de muncă;

b) conditiile care determină ori favorizează producerea accidentelor si avariilor tehnologice si cauzele potentiale de incendiu si/sau explozie specifice locului de muncă;

c) descrierea, functionarea, monitorizarea si modul de interventie la instalatiile si sistemele de sigurantă ale masinilor si utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor tehnologice;

d) descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a instalatiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie împotriva incendiilor;

e) conceptia de interventie în cazul producerii unei situatii de urgentă si continutul documentelor operative de răspuns;

f) sarcini specifice pentru prevenirea situatiilor de urgentă si realizarea măsurilor de protectie civilă.

Art. 18. – Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în functie de complexitatea activitătii desfăsurate (constructii, instalatii si utilaje tehnologice) si nu poate fi mai mică de 8 ore.

Art. 19. – Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de demonstratii practice.

Art. 20. – Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însusire a cunostintelor necesare.

 

SECTIUNEA a 3-a

Instructajul periodic

 

Art. 21. – Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariati pe o durată de cel putin două ore si are ca scop împrospătarea, completarea si detalierea cunostintelor dobândite prin instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de muncă.

Art. 22. – Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale si a graficului de instruire, aprobate de conducătorii institutiilor, manageri sau patroni.

Art. 23. – Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de salariati, se structurează de regulă astfel:

a) actele normative care reglementează managementul situatiilor de urgentă;

b) obligatiile generale si specifice care revin fiecărei categorii de salariati pentru realizarea managementului situatiilor de urgentă în cadrul unitătii;

c) conditiile care determină ori favorizează producerea accidentelor si avariilor tehnologice si cauzele potentiale (riscurile) de incendiu si/sau explozie specifice; normele, regulile si măsurile de prevenire a acestora;

d) descrierea, functionarea, întretinerea si modul de utilizare a instalatiilor si sistemelor de protectie destinate prevenirii avariilor tehnologice si incendiilor;

e) modul de actiune a salariatilor în cadrul serviciilor de urgentă si în sprijinul acestora pentru realizarea interventiei operative si pentru limitarea si înlăturarea urmărilor situatiilor de urgentă.

Art. 24. – Tematica orientativă se adaptează si se completează pe parcurs de către cei care execută instruirea cu concluziile si învătămintele rezultate din: a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale si îndeplinirea sarcinilor stabilite;

b) natura, frecventa si amploarea situatiilor de urgentă produse pe raza unitătii sau în sectoare de activitate similare.

Art. 25. – În graficul anual de instruire se mentionează periodicitatea instructajelor si se precizează zilele în care acestea se execută esalonat, pe locuri de muncă si categorii de salariati.

Art. 26. – Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileste de conducerea agentului economic sau a institutiei publice în functie de specificul conditiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor termene:

– cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu functii de executie sau operative, care sprijină serviciile de urgentă (structurile de răspuns) în cazul producerii situatiilor de urgentă;

– 1–3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, masini, utilaje si instalatii tehnologice (tehnicieni, maistri, subingineri, ingineri), precum si pentru analisti, cercetători si personalul din laboratoare;

– 3–6 luni, pentru personalul auxiliar din sectiile si sectoarele de productie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întretinere si reparatii, investitii, transporturi, precum si pentru cel care lucrează în institutii publice;

– 1–6 luni, pentru personalul auxiliar care are atributii de organizare, conducere si control (sefi de sectii, ateliere, instalatii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic sau a institutiei, precum si pentru cel din structura autoritătilor publice locale, a administratiei publice centrale si a institutiilor statului.

Art. 27. – Instructajul periodic se face obligatoriu în următoarele cazuri:

a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;

b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;

c) la reluarea activitătii după producerea unei situatii de urgentă;

d) când au apărut modificări ale legislatiei specifice în domeniul situatiilor de urgentă sau modificări ale normelor si instructiunilor de protectie a muncii.

Art. 28. – Pe timpul desfăsurării instructajului periodic se pune accent pe demonstratiile practice, salariatii fiind angrenati în executarea unor operatiuni specifice.

Art. 29. – Verificarea persoanelor instruite privind cunostintele însusite si deprinderile formate în timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se de fiecare dată pentru clarificarea problemelor si eliminarea deficientelor constatate.

Art. 30. – Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însusire si cunoastere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fisa individuală de instructaj.

Art. 31. – (1) Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii institutiilor, managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:

a) pentru personalul de executie, de către conducătorul locului de muncă respectiv;

b) pentru personalul încadrat pe functii tehnice si administrative din sectoarele de productie si din compartimentele de cercetare, proiectare, întretinere, reparatii, controlul calitătii, aprovizionare tehnico-materială si desfacere, de către sefii compartimentelor respective;

c) pentru sefii de sectii, sectoare, compartimente functionale si sefii de departamente, de către conducătorul tehnic.

(2) Pentru agentii economici sau institutiile care au cel mult 9 salariati efectuarea instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a conducătorului institutiei.

 

SECTIUNEA a 4-a

Instructajul pe schimb

 

Art. 32. – (1) Instructajul pe schimb se execută la intrarea în schimbul de lucru, cu salariatii care desfăsoară activităti în locuri de muncă cu risc major din punctul de vedere al existentei factorilor de risc potential generatori de situatii de urgentă.

(2) Durata acestui instructaj nu va depăsi 10–15 minute.

Art. 33. – Instructajul pe schimb se efectuează de regulă pentru atentionarea salariatilor din tura de serviciu asupra principalelor reguli si măsuri de prevenire a situatiilor de urgentă, pe baza identificării tipurilor de risc existente si tinând cont de constatările anterioare, precum si de operatiunile sau lucrările care se execută pe timpul schimbului respectiv.

Art. 34. – Instructajul pe schimb se efectuează de conducătorul locului de muncă, executia consemnându-se sub semnătură în registrul de predare-primire a schimbului de lucru.

 

SECTIUNEA a 5-a

Instructajul special pentru lucrări periculoase

 

Art. 35. – Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări care implică existenta unor factori de risc care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc.

Art. 36. – Lucrările care fac obiectul unui astfel de instructaj se referă în principal la:

a) executarea unor operatiuni de comandă a unor instalatii sau utilaje tehnologice de importantă ori interventia asupra acestora, a căror operare gresită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de amploare, explozii, calamităti naturale, esecul unor servicii de utilitate publică sau a altor tipuri de risc;

b) lucrări de reparatii sau de întretinere, distrugerea unor deseuri sau reziduuri periculoase pentru viata oamenilor sau pentru mediu;

c) prelevarea de probe din recipiente sau instalatii care contin substante periculoase.

Art. 37. – (1) Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:

a) privind tehnologia de executie, de către conducătorul formatiei de lucru;

b) privind conditiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă.

(2) Persoanelor care urmează să execute lucrările prevăzute la art. 36 li se eliberează autorizatie de lucru, al cărei continut este prevăzut în normele specifice emise de autoritătile administratiei publice centrale de specialitate.

(3) Efectuarea instructajului special pentru lucrări periculoase se consemnează, după caz, în autorizatia de executie a lucrării, registrul de tură sau în fisele individuale.

 

SECTIUNEA a 6-a

Instructajul la recalificarea profesională

 

Art. 38. – Instructajul la recalificarea profesională se desfăsoară cu toate categoriile de salariati care au parcurs un astfel de curs de formare profesională, definit conform legislatiei specifice.

Art. 39. – La stabilirea problematicii pentru instructajul de recalificare profesională, a persoanelor care îl efectuează, a duratei necesare si a modului de verificare a însusirii cunostintelor se vor avea în vedere următoarele:

a) în cazul persoanelor care îsi vor desfăsura activitatea în acelasi loc de muncă în care au lucrat si înainte de conversia profesională, seful locului de muncă va prelucra cu acestea numai unele aspecte din cadrul problematicii pentru instructajul specific locului de muncă pe care le apreciază că sunt necesare ca urmare a noilor sarcini de muncă pe care le au de îndeplinit;

b) în cazul persoanelor care îsi vor desfăsura activitatea în alt loc de muncă din cadrul aceluiasi agent economic sau al aceleiasi institutii în care au fost angajate si înainte de recalificarea profesională, inclusiv pentru cele recrutate din rândul somerilor după formarea profesională, se vor respecta prevederile art. 16 si următoarele din prezentele dispozitii generale;

c) în cazul persoanelor care îsi vor desfăsura activitatea în cadrul altui operator economic sau al altei institutii, acestea se consideră nou-angajate si vor parcurge categoriile de instructaje prevăzute de prezentele dispozitii generale.

 

SECTIUNEA a 7-a

Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a institutiei

 

Art. 40. – Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a institutiei se desfăsoară cu persoanele care execută temporar activităti în locurile din incinta agentului economic sau a institutiei respective unde sunt prezenti factori de risc potential generatori de situatii de urgentă, după cum urmează:

a) personalul societătilor comerciale de constructii-montaj si instalatii;

b) personalul societătilor comerciale de reparatii, revizii, întretinere si de service;

c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase;

d) personalul de pază apartinând altor societăti comerciale sau firme specializate;

e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.

Art. 41. – Locurile din incinta agentului economic sau a institutiei pentru care se execută instructajul pentru personalul prevăzut la art. 40 se stabilesc prin act de autoritate al conducătorului institutiei publice, al managerului sau al patronului.

Art. 42. – Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei se efectuează, după caz, de personalul de specialitate în domeniul protectiei civile, de cadrul tehnic cu atributii în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, de seful serviciului de urgentă sau de seful locului de muncă în care este prevăzut un asemenea instructaj.

Art. 43. – Problematica instructajului constă în:

a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. a) si b);

b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de muncă pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. c) si d);

c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoanele prevăzute la art. 40 lit. e), prin care acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupra principalelor reguli de prevenire pe care trebuie să le respecte si sunt atentionate asupra pericolelor existente în anumite locuri de pe traseul parcurs în incinta operatorului economic sau a institutiei.

Art. 44. – Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei se face într-un proces-verbal întocmit în acest scop, care contine problematica prezentată si tabelele cu numele, prenumele si semnătura persoanelor instruite.

 

CAPITOLUL III

Înregistrarea si confirmarea instructajului

 

Art. 45. – Instruirea în domeniul situatiilor de urgentă se certifică prin înscrisuri realizate, după caz, în fisa individuală de instructaj în domeniul situatiilor de urgentă, în registrul de predare-primire a schimbului sau în proceseleverbale de instruire.

Art. 46. – Fisele individuale de instructaj se întocmesc pentru toate persoanele angajate, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele dispozitii generale.

Art. 47. – După efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fiselor individuale de instructaj, înscrisul efectuându-se cu pastă sau cu cerneală.

Art. 48. – După completare, fisa individuală de instructaj în domeniul situatiilor de urgentă se semnează de persoana instruită si de către persoanele care au efectuat si au verificat instructajul.

Art. 49. – Prin semnătură persoana instruită demonstrează participarea la instructaj, iar persoana care a verificat instructajul confirmă, pe baza examinării persoanei instruite, că aceasta si-a însusit cunostintele.

Art. 50. – Conducătorii locurilor de muncă răspund de păstrarea fiselor individuale de instructaj în domeniul situatiilor de urgentă pentru personalul din subordine.

 

CAPITOLUL IV

Organizarea activitătii de instruire

 

Art. 51. – Organizarea activitătii de instruire a personalului angajat în muncă se va face avându-se în vedere următoarele:

a) responsabilitatea conducătorului institutiei, managerului sau patronului privind informarea si instruirea salariatilor cu privire la actele normative, normele, regulile si măsurile specifice institutiei sau operatorului economic respectiv, care reglementează managementul situatiilor de urgentă, precum si asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 481/2004;

b) respectarea principiului responsabilitătii conducătorului institutiei, managerului sau patronului privind verificarea însusirii de către salariati a obligatiilor ce le revin în cazul producerii situatiilor de urgentă;

c) asigurarea măsurilor tehnice si organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă.

Art. 52. – Sistemul de măsuri tehnice si organizatorice vizează în principal:

a) desemnarea personalului care execută instructajele si verifică însusirea cunostintelor;

b) stabilirea categoriilor de instructaje si de salariati, a duratei instructajelor în functie de specificul activitătii operatorului economic sau a institutiei si de periodicitatea instructajelor;

c) întocmirea sau procurarea documentelor si materialelor pentru planificarea, organizarea, desfăsurarea si verificarea instructajelor;

d) asigurarea resurselor materiale si documentare necesare pentru realizarea activitătii.

Art. 53. – Instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgentă se realizează de către persoane care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) sunt bine pregătite profesional;

b) cunosc problematica specifică domeniului managementului situatiilor de urgentă;

c) posedă calităti psihopedagogice si atestatele prevăzute de lege.

Art. 54. – (1) Pot fi desemnate să execute instructaje în domeniul situatiilor de urgentă următoarele categorii de personal:

a) persoanele cu atributii de conducere în cadrul unitătii, al departamentului, compartimentului sau al sectorului de activitate ori sefii locurilor de muncă în care este prevăzut un asemenea instructaj;

b) personalul de specialitate în domeniul protectiei civile (inspectorii de protectie civilă);

c) sefii serviciilor de urgentă;

d) cadrele tehnice cu atributii în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor sau persoanele atestate ca specialisti, verificatori si experti în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) efectuează si verificările privind însusirea cunostintelor de către persoanele instruite.

Art. 55. – (1) În activitatea de instruire în domeniul situatiilor de urgentă se pot utiliza următoarele mijloace:

a) vizuale: afise, brosuri, pliante, fotomontaje, panouri, inscriptii si indicatoare de securitate, grafice, machete, fotografii etc.;

b) audiovizuale: filme de scurt metraj, înregistrări video, proiectii comentate de diafilme sau la epidiascop si altele;

c) auditive: instructaje, conferinte, expuneri, consultatii, dezbateri, concursuri, casete audio etc.;

d) practic-aplicative: exercitii, aplicatii, demonstratii si antrenamente executate la locul de muncă sau în poligoane amenajate.

(2) La alegerea mijloacelor se va avea în vedere asigurarea caracterului intensiv al activitătii de instruire.

Art. 56. – Instructajele în domeniul situatiilor de urgentă se fac pe baza unor materiale scrise (proceduri) întocmite de persoanele desemnate si aprobate de conducătorul institutiei, de manager sau de patron.

Art. 57. – Baza materială si documentară necesară în vederea desfăsurării si verificării instructajelor cuprinde:

a) legislatia specifică în vigoare;

b) manuale si cursuri de specialitate;

c) standarde;

d) cărti, brosuri, cataloage, pliante, reviste;

e) filme, diapozitive;

f) afise, panouri grafice, fotomontaje;

g) machete, mostre de diapozitive si instalatii;

h) teste de verificare.

 

CAPITOLUL V

Cerinte privind materialele necesare pentru instruirea în domeniul situatiilor de urgentă

 

Art. 58. – La realizarea materialelor de instruire în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor se va tine seama în principal de următoarele cerinte:

I. Cerinte generale:

a) continutul materialelor va fi în concordantă cu bazele teoretice ale activitătii de management al situatiilor de urgentă, precum si cu legislatia specifică în vigoare;

b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;

c) continutul si realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire a subiectilor cărora li se adresează.

II. Cerinte specifice pentru cursuri si manuale:

a) să fie elaborate în baza unei documentatii bibliografice actualizate;

b) să folosească terminologia specifică domeniului situatiilor de urgentă;

c) redactarea să fie clară, concisă, fără formulări sablon;

d) cunostintele să fie expuse în mod sistematic, într-o ordine logică;

e) gradul de abstractizare să fie în concordantă cu nivelul de pregătire a persoanelor cărora li se adresează;

f) structura materialelor să asigure o alternativă si un raport optim între cunostintele teoretice si practice corespunzătoare nivelului de pregătire a personalului căruia îi sunt adresate;

g) să cuprindă ilustratii si desene, ideograme si tabele.

III. Cerinte specifice pentru afise:

a) grafica să fie simplă, accentuându-se elementele principale ale temei si suprimându-se detaliile nesemnificative;

b) textul să fie concis si vizibil de la 4–5 m distantă.

IV. Cerinte specifice pentru filme:

a) scenariul să asigure perceperea corectă si clară a mesajului;

b) imaginea si sonorul să fie clare si sugestive;

c) formele de prezentare să reprezinte filmări reale si animatie;

d) durata proiectiei să fie de 10–20 de minute.

V. Cerinte specifice pentru teste de verificare:

a) să cuprindă un număr suficient de întrebări-problemă din materialul de instruire utilizat;

b) întrebările să fie formulate într-o formă clară si concisă, astfel încât să permită un răspuns scurt care să necesite cât mai putin timp pentru scris;

c) să fie însotite de sistemul de cotare, grile de verificare si instructiuni de completare.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 59. – Prevederile prezentelor dispozitii generale nu se aplică salariatilor care au calitatea de membru al serviciilor de urgentă.

Art. 60. – Implementarea sistemului de instruire a persoanelor angajate în muncă, prevăzut de prezentele dispozitii generale, se va realiza în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestora.

Art. 61. – (1) În situatia imobilelor (clădirilor) sau amenajărilor folosite simultan de mai multi utilizatori, proprietarul clădirii va pune la dispozitie acestora procedurile specifice instructajului introductiv general, efectuarea celorlalte categorii de instructaje rămânând în răspunderea utilizatorului.

(2) Intervalele de timp la care se execută instructajul periodic sunt stabilite de către proprietarul imobilelor (clădirii) sau al amenajării prin contractul, conventia, întelegerea de închiriere sau prin locatia de gestiune etc.

(3) Utilizatorul trebuie să facă dovada însusirii de către toti salariatii proprii a cunostintelor si problematicii care au făcut obiectul instruirilor.

Art. 62. – În clădirile publice în care se organizează activităti la care participă simultan mai mult de 50 de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului clădirii respective, înainte de începerea activitătii se va prezenta o procedură sintetică privind regulile generale de prevenire a situatiilor de urgentă si modul de comportare si actiune în cazul producerii acestora.

Art. 63. – Conducătorii institutiilor, managerii, patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii sau alte persoane cu functii similare vor asigura păstrarea tuturor documentelor care să certifice organizarea si desfăsurarea instruirii în domeniul situatiilor de urgentă în conformitate cu prevederile prezentelor dispozitii generale.

Art. 64. – Pentru instruirea personalului în domeniul situatiilor de urgentă managerii, patronii sau alte persoane cu functii similare pot încheia contracte ori conventii cu persoane fizice sau juridice care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 53.

Art. 65. – Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării materiale pentru instruire în domeniul situatiilor de urgentă trebuie să obtină avizul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă.

 

ANEXĂ

la dispozitiile generale

 

Copertă fată

Unitatea ..........................................................

 

FISĂ INDIVIDUALĂ

de instructaj în domeniul situatiilor de urgentă

(model)

 

Numele si prenumele ...................................................................................................................

Marca ........................................................................................................................................

Domiciliul ...................................................................................................................................

           

Copertă verso

 

ATENTIE!

Nici o persoană nu va fi admisă la lucru fără efectuarea instructajului introductiv general si a instructajului la locul de muncă.

 

Pagina 1

Date personale

Data si locul nasterii ......................................................................................................................

Studii ...........................................................................................................................................

Calificarea (specialitatea, meseria) ...............................................................................................

Locul de muncă .........................................................................................................................

Functia ........................................................................................................................................

 

Instructaj la angajare

1. Instructajul introductiv general

 

Instructajul a fost efectuat la data de ................................, timp de ........................... ore de

către ................................................................, având functia de ....................................................... .

Continutul instructajului ................................................................................................................. .

Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însusirea cunostintelor) ..........................

Semnătura persoanei instruite ...................................................................................................

 

2. Instructajul la locul de muncă

 

Instructajul a fost efectuat la data de ......................... pentru locul de muncă .......................,

specialitatea (meseria) ..................................., timp de ........... ore de către ................., având

functia de .............................................................................................................................................. .

Continutul instructajului .............................................................................................................. .

Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însusirea cunostintelor) ..........................

Semnătura persoanei instruite ....................................................................................................

 

3. Admis la lucru

 

Data ................................................................................................

Numele si prenumele ....................................................................

Functia (sef sectie, atelier, santier etc.) ...................................................................................

........................................................................................................................................................

 

Pagina 2 si următoarele

 

Instructaj periodic

 

Nr.

crt.

Specialitatea

Materialul

predat

Durata

(ore)

Semnătura persoanei

instruite

Semnătura

celui care a instruit