3MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 609         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 14 iulie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

219. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

596. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 306 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 508/2005

 - Hotărârea Guvernului nr. 552/2005

 - Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/2005

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I, punctul 1 va avea următorul cuprins:

“1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

«Art. 2. – Tribunalul judecă:

1. în primă instantă:

a) procesele si cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;

b) procesele si cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu exceptia cererilor de împărteală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de tertii vătămati în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;

c) conflictele de muncă, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante;

d) procesele si cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenta curtilor de apel;

e) procesele si cererile în materie de creatie intelectuală si de proprietate industrială;

f) procesele si cererile în materie de expropriere;

g) cererile pentru încuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;

h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârsite în procesele penale;

i) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru încuviintarea executării silite a hotărârilor date în tări străine;

2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorii în primă instantă;

3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;

4. în orice alte materii date prin lege în competenta lor.»“

2. La articolul I, punctele 2 si 3 se abrogă.

3. La articolul I, punctul 4 va avea următorul cuprins:

“4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

«Art. 3. – Curtile de apel judecă:

1. în primă instantă, procesele si cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritătilor si institutiilor centrale;

2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în primă instantă;

3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronuntate în primă instantă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum si în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;

4. în orice alte materii date prin lege în competenta lor.»“

4. La articolul I, punctul 5 se abrogă.

5. La articolul I punctul 8, alineatul 5 al articolului 22 va avea următorul cuprins:

“Instanta competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părtilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu exceptia celei pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie, care este irevocabilă.“

6. La articolul I, după punctul 9 se introduc două puncte noi, punctele 91 si 92, cu următorul cuprins:

“91. La articolul 28 se introduc două alineate noi, alineatele 2 si 3, cu următorul cuprins:

«Nu se pot recuza toti judecătorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.

Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiasi judecător.»

92. La articolul 30, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

«În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanta ierarhic superioară.»“

7. La articolul I, punctul 10 va avea următorul cuprins:

“10. Alineatul 3 al articolului 30 se abrogă.“

8. La articolul I, după punctul 10 se introduc două puncte noi, punctele 101 si 102, cu următorul cuprins:

“101. La articolul 30, după alineatul 3 se introduce un alineat nou, alineatul 4, cu următorul cuprins:

«Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutionează litigiul sunt inadmisibile.»

102. La articolul 31, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

«Instanta decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenta părtilor si ascultând pe judecătorul recuzat.»“

9. La articolul I, după punctul 12 se introduc două puncte noi, punctele 121 si 122, cu următorul cuprins:

“121. Articolul 37 va avea următorul cuprins:

«Art. 37. – Când una dintre părti are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistentii judiciari ai instantei, cealaltă parte poate să ceară strămutarea pricinii la o altă instantă de acelasi grad.

Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de sigurantă publică. Bănuiala se socoteste legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi stirbită datorită împrejurării pricinii, calitătii părtilor ori vrăjmăsiilor locale.

Constituie motive de sigurantă publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanta competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.»

122. La articolul 38, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

«Strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuială legitimă sau pe sigurantă publică se poate cere în orice stare a pricinii.»“

10. La articolul I punctul 13, alineatul 2 al articolului 38 va avea următorul cuprins:

“Strămutarea pentru sigurantă publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.“

11. La articolul I, după punctul 13 se introduce un punct nou, punctul 131, cu următorul cuprins:

“131. La articolul 39, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

«Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de sigurantă publică se depune la Înalta Curte de Casatie si Justitie.»“

12. La articolul I, după punctul 20 se introduce un punct nou, punctul 201, cu următorul cuprins:

“201. Alineatul 4 al articolului 68 va avea următorul cuprins:

«Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu exceptia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.»“

13. La articolul I, după punctul 21 se introduce un punct nou, punctul 211, cu următorul cuprins:

“211. Articolul 74 va avea următorul cuprins:

«Art. 74. – Cel care nu este în stare să facă fată cheltuielilor unei judecăti, fără a primejdui propria sa întretinere sau a familiei sale, poate cere instantei să-l încuviinteze asistentă judiciară.»“

14. La articolul I punctul 22, punctul 1 al alineatului 1 al articolului 75 va avea următorul cuprins:

“1. acordarea de scutiri, reduceri, esalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a cautiunilor;“.

15. La articolul I, după punctul 22 se introduc patru puncte noi, punctele 221–224, cu următorul cuprins:

“221. Articolul 76 va avea următorul cuprins:

«Art. 76. – Cererea de asistentă judiciară se face în scris si se depune la instanta de judecată pentru situatiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 1 sau, după caz, la baroul avocatilor pentru situatiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2, potrivit legii.

Sumele necesare asistentei judiciare gratuite se stabilesc anual prin legea bugetului de stat.»

222. Articolul 77 va avea următorul cuprins:

«Art. 77. – Cererea va cuprinde mentiuni privind obiectul si natura procesului pentru care se solicită asistenta, identitatea, domiciliul si starea materială a solicitantului, atasându-se, totodată, dovezi scrise despre veniturile sale si despre obligatiile de întretinere sau de plată pe care el le are fată de alte persoane.

Instanta va cerceta cererea, putând solicita în legătură cu aceasta lămuriri si dovezi părtilor sau informatii scrise autoritătilor competente.

Asupra cererii instanta se va pronunta, fără dezbateri, prin încheiere dată în camera de consiliu.

Cererea împreună cu încheierea de încuviintare a asistentei prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2 se trimit, de îndată, baroului, pentru a proceda la asigurarea asistentei judiciare în cauză, potrivit legii.»

223. Articolul 78 va avea următorul cuprins:

«Art. 78. – Orice parte interesată va putea înfătisa oricând instantei dovezi cu privire la situatia reală a celui căruia i s-a încuviintat cererea; asistenta judiciară nu se suspendă în cursul noilor cercetări.

Dacă instanta constată că cererea de asistentă a fost făcută cu rea-credintă, prin ascunderea adevărului, ea poate, prin încheiere, să oblige partea la plata sumelor datorate. Dispozitiile art. 77 alin. 3 sunt aplicabile.»

224. Articolul 79 va avea următorul cuprins:

«Art. 79. – Încheierile prevăzute la art. 77 alin. 3 si la art. 78 alin. 2 nu sunt supuse nici unei căi de atac.»“

16. La articolul I, punctul 23 va avea următorul cuprins:

“23. Articolul 81 va avea următorul cuprins:

«Art. 81. – Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviintarea asistentei judiciare vor fi puse în sarcina celeilalte părti, dacă aceasta a căzut în pretentiile sale.

Avocatii desemnati pentru asigurarea apărării si asistentei prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2 au dreptul să ceară instantei de judecată ca onorariul lor să fie pus în sarcina celeilalte părti, dacă aceasta a căzut în pretentiile sale.

Dispozitivul hotărârii cuprinzând obligatia de plată a sumelor prevăzute la alin. 1 si 2, precum si încheierea privind obligatia de plată a sumelor prevăzute la art. 78 alin. 2 constituie titlu executoriu.

În cazul în care titlul executoriu este temei pentru executarea unei creante bugetare, acesta va fi comunicat din oficiu organelor competente.»“

17. La articolul I punctul 36, articolul 921 va avea următorul cuprins:

“Art.921. – Comunicarea citatiei si a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afisare în cazul persoanelor juridice, precum si al asociatiilor sau societătilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu exceptia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.“

18. La articolul I punctul 39, partea introductivă si litera d) de la punctul 2 al alineatului 1 ale articolului 1081 vor avea următorul cuprins:

“Dacă legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona următoarele fapte săvârsite în legătură cu procesul, astfel:

............................................................................................

d) neluarea de către conducătorul unitătii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în conditiile legii;“.

19. La articolul I punctul 39, după litera g) a punctului 2 al alineatului 1 al articolului 1081 se introduc două litere noi, literele h) si i), cu următorul cuprins:

“h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atributiilor ce revin judecătorilor, expertilor desemnati de instantă în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantei;

i) nerespectarea de către executorul judecătoresc a obligatiei de a depune la dosarul instantei actele de executare, potrivit dispozitiilor art. 3731 alin. 3.“

20. La articolul I punctul 42, articolul 114 va avea următorul cuprins:

“Art.114. – La primirea cererii de chemare în judecată presedintele sau judecătorul care îl înlocuieste va verifica dacă aceasta Ontruneste cerintele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea si să depună, potrivit art. 112 alin. 2 si art. 113, cererea si copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îsi întemeiază cererea.

Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra si i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin postă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu mentiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare.

Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu mentiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligatiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecătii.

Dacă obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecătii se pronuntă prin încheiere potrivit dispozitiilor art. 339.

În procesele în care, în conditiile art. 47, sunt mai multi reclamanti sau pârâti, presedintele instantei, tinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăsurarea normală a activitătii de judecată, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale părtilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar si îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai multi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 si art. 1141 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanti, în conditiile prevăzute la alin. 2, iar de către pârâti, odată cu întâmpinarea. Dacă părtile nu-si aleg un mandatar sau nu se înteleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul pârâtilor, presedintele instantei va numi un curator special.“

21. La articolul I punctul 43, alineatele 3 si 5 ale articolului 1141 vor avea următorul cuprins:

“Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citatiei pârâtul să aibă la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel putin 5 zile. Pentru termenele următoare si primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1.

............................................................................................

Sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfătisare, presedintele, cu ocazia fixării termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum si orice alte măsuri necesare pentru desfăsurarea procesului potrivit legii.“

22. La articolul I punctul 44, alineatul 2 al articolului 118 se abrogă.

23. La articolul I punctul 44, alineatul 3 al articolului 118 va avea următorul cuprins:

“În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de sedintă; instanta îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării si depunerea întâmpinării.“

24. La articolul I, după punctul 44 se introduce un punct nou, punctul 441, cu următorul cuprins:

“441. Alineatul 1 al articolului 119 va avea următorul cuprins:

«Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconventională.»“

25. La articolul I punctul 46, alineatul 2 al articolului 129 va avea următorul cuprins:

“Judecătorul va pune în vedere părtilor drepturile si obligatiile ce le revin în calitatea lor din proces si va stărui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabilă a cauzei.“

26. La articolul I punctul 46, alineatul 3 al articolului 129 se abrogă.

27. La articolul I punctul 51, alineatul 3 al articolului 153 va avea următorul cuprins:

“Termenul luat în cunostintă sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice si cu citarea părtilor. Citarea acestora se face în termen scurt, în camera de consiliu. Solutionarea cererii de preschimbare a primului termen de judecată este de competenta presedintelui instantei, a vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecătorului care îl înlocuieste. În cursul judecării procesului cererea de preschimbare a termenului se solutionează de către completul de judecată.“

28. La articolul I punctul 53, articolul 1551 va avea următorul cuprins:

“Art.1551. – Când constată că desfăsurarea normală a procesului este împiedicată din vina părtii reclamante, prin neîndeplinirea obligatiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecătii, instanta poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligatii nu au fost respectate.

Dispozitiile art. 1083 sunt aplicabile.

La cererea părtii, judecata va fi reluată dacă obligatiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.“

29. La articolul I, după punctul 55 se introduce un punct nou, punctul 551, cu următorul cuprins:

“551. După articolul 171 se introduce un articol nou, articolul 1711, cu următorul cuprins:

«Art. 1711. – În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în conditiile art. 45 alin. 2, instanta va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei si partea care trebuie să le plătească, putându-le pune si în sarcina ambelor părti.»“

30. La articolul I punctul 64, alineatul 1 al articolului 202 va avea următorul cuprins:

“Dacă părtile nu se învoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instantă, prin tragere la sorti, în sedintă publică, de pe lista întocmită si comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.“

31. La articolul I, punctul 67 se abrogă.

32. La articolul I, după punctul 72 se introduce un punct nou, punctul 721, cu următorul cuprins:

721. La capitolul III al titlului III din cartea a II-a, după articolul 241 se introduce sectiunea a III-a1 cu următorul cuprins:

«SECTIUNEA a III-a1

Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocati

Art. 2411. – Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.

Art. 2412. – La prima zi de înfătisare părtile pot conveni ca avocatii care le asistă si le reprezintă să administreze probele în cauză, potrivit dispozitiilor prezentei sectiuni.

Consimtământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părti, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în fata instantei, luându-se act despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit în fata avocatului, care este obligat să certifice consimtământul si semnătura părtii pe care o asistă sau o reprezintă. Dacă sunt mai multe părti asistate de acelasi avocat, consimtământul se va da de fiecare dintre ele separat.

Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta sectiune îsi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă.

Consimtământul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părti.

Art. 2413. – În cazul reprezentării părtilor în conditiile

art. 2412, sedintele de judecată se pot desfăsura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise si părtile ori, când este cazul, mandatarii lor.

Art. 2414. – După constatarea valabilitătii consimtământului dat conform art. 2412 instanta:

1. va rezolva exceptiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;

2. va hotărî asupra cererilor de interventie formulate de părti sau de terte persoane, în conditiile legii;

3. va examina fiecare pretentie si apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării si a explicatiilor avocatilor;

4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute si care sunt contestate;

5. la cerere, va dispune, în conditiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situatii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 1141 alin. 6;

6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzactia părtilor;

7. va încuviinta probele solicitate de părti, pe care le găseste concludente, precum si pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului; dispozitiile art. 168 sunt aplicabile;

8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de înfătisare.

Când, potrivit legii, cererile arătate la alin. 1 pot fi formulate si ulterior primei zile de înfătisare, instanta poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunostintă părtilor reprezentate prin avocat.

Dispozitiile art. 131 si 138, cu exceptia celor de la pct. 4 al acestui din urmă articol, sunt aplicabile.

Partea care lipseste nejustificat la termenul de încuviintare a dovezilor va fi decăzută din dreptul de a mai propune si administra orice dovadă, cu exceptia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealaltă parte si va putea combate aceste dovezi.

Art. 2415. – Pentru administrarea probelor de către avocati instanta va stabili un termen de până la 6 luni, tinând seama de volumul si complexitatea acestora.

Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor:

1. se invocă o exceptie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanta trebuie să se pronunte;

în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionării exceptiei sau incidentului;

2. a încetat, din orice cauză, contractul de asistentă juridică dintre una din părti si avocatul său; în acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;

3. una dintre părti a decedat; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părtii interesate pentru introducerea în proces a mostenitorilor;

4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendării, dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.

Art. 2416. – În cel mult 15 zile de la încuviintarea probelor avocatii părtilor vor prezenta instantei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocatilor, în care se vor arăta locul si data administrării fiecărei probe. Programul se încuviintează de instantă, în camera de consiliu, si este obligatoriu pentru părti si avocatii lor.

În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 si 4 programul încuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în conditiile art. 24117.

Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părtile, prin avocati, sunt obligate să-si comunice înscrisurile si orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură.

Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. 1 atrage decăderea părtii din dreptul de a mai administra proba respectivă.

Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.

Art. 2417. – Dacă în cursul administrării probelor una dintre părti formulează o cerere, invocă o exceptie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanta care, cu citarea celeilalte părti, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunta de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizată.

Încheierea poate fi atacată numai o dată cu fondul procesului.

Art. 2418. – În cazul în care se dispune înfătisarea unui înscris detinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanta, potrivit dispozitiilor art. 175, va dispune solicitarea înscrisului si, îndată ce acesta este depus la instantă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.

Art. 2419. – Dacă una dintre părti nu recunoaste scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părtii interesate, potrivit art. 2417, va solicita instantei să procedeze la verificarea de scripte.

Art. 24110. – Martorii vor fi ascultati, la locul si data prevăzute în programul încuviintat de instantă, de către avocatii părtilor, în conditiile art. 192 si 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că, dacă nu vor spune adevărul, săvârsesc infractiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face mentiune în declaratia scrisă.

Martorii arătati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instantă.

Art. 24111. – Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părti si se va semna, pe fiecare pagină si la sfârsitul ei, de către avocatii părtilor, de cel ce a consemnat-o si de martor, după ce acesta a luat cunostintă de cuprinsul consemnării.

Orice adăugiri, stersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviintate prin semnătura celor arătati la alin. 1, sub sanctiunea de a nu fi luate în seamă.

Dacă mărturia a fost stenodactilografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât si transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 si depuse la dosar.

Art. 24112. – Părtile pot conveni ca declaratiile martorilor să fie consemnate si autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 24110 sunt aplicabile.

Art. 24113. – În cazul în care este încuviintată o expertiză, în programul administrării probelor părtile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum si numele consilierilor fiecăreia dintre ele.

Dacă părtile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instantei să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.

Expertul este obligat să efectueze expertiza si să o predea avocatilor părtilor, sub semnătură de primire, cu cel putin 30 de zile înainte de termenul fixat de instantă potrivit art. 2415. De asemenea, el are îndatorirea să dea explicatii avocatilor si părtilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispozitiilor art. 211 si următoarele.

Art. 24114. – Dacă s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se va face de către instantă potrivit dispozitiilor art. 215–217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atâtea exemplare câte

părti sunt si va fi înmânat avocatilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.

Art. 24115. – Când s-a încuviintat chemarea la interogatoriu, instanta va cita părtile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum si de pe cel dispus si primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi înmânate de îndată avocatilor părtilor.

Art. 24116. – Instanta, în conditiile art. 2417, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.

De asemenea, în conditiile arătate la alin. 1, instanta se va pronunta cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare si care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 2414 alin. 1 pct. 7.

Art. 24117. – După administrarea tuturor probelor încuviintate de instantă reclamantul, prin avocatul său, va redacta concluziile scrise privind sustinerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părti din proces si, când este cazul, Ministerului Public.

După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul său, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părti, precum si, când este cazul, Ministerului Public.

Art. 24118. – Avocatii părtilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar si unul pentru instantă, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe.

Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite si vor purta semnătura avocatilor părtilor pe fiecare pagină.

Art. 24119. – La expirarea termenului stabilit de instantă potrivit art. 2415 avocatii părtilor vor prezenta împreună instantei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 24118.

Primind dosarul, instanta va fixa termenul de judecată dat în cunostintă părtilor, care nu va putea fi mai lung de o lună de la data primirii dosarului. La termen, instanta poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părtilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat.

Art. 24120. – La termenul prevăzut de art. 24119 alin. 2, dacă socoteste necesar, instanta va dispune, prin încheiere motivată, să fie administrate nemijlocit în fata sa toate sau numai unele dintre probele administrate de

avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanta va stabili termene scurte, în continuare, date în cunostintă părtilor.

Pentru prezentarea în fata instantei martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 si ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.

Art. 24121. – Dispozitiile sectiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta sectiune nu se prevede altfel.

La cererea avocatului sau a părtii interesate instanta poate lua măsura amenzii si obligării la plata de despăgubiri, în cazurile si conditiile prevăzute de dispozitiile art. 1081–1084.

Art. 24122. – Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile în mod corespunzător si consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea.»“

33. La articolul I, după punctul 76 se introduce un punct nou, punctul 761, cu următorul cuprins:

“761. Punctul 2 al alineatului 1 al articolului 244 va avea următorul cuprins:

«2. când s-a început urmărirea penală pentru o infractiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.»“

34. La articolul I punctul 77, alineatul 1 al articolului 2441 va avea următorul cuprins:

“Asupra suspendării judecării procesului, instanta se va pronunta prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu exceptia celor pronuntate în recurs.“

35. La articolul I punctul 81, după alineatul 2 al articolului 252 se introduce un alineat nou, alineatul 3, cu următorul cuprins:

“Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanta de apel.“

36. La articolul I, după punctul 84 se introduce un punct nou, punctul 841, cu următorul cuprins:

“841. Punctul 8 al alineatului 1 al articolului 261 va avea următorul cuprins:

«8. mentiunea că pronuntarea s-a făcut în sedintă publică, precum si semnăturile judecătorilor si grefierului.»“

37. La articolul I, după punctul 85 se introduc trei puncte noi, punctele 851, 852 si 853, cu următorul cuprins:

“851. Alineatul 1 al articolului 264 va avea următorul cuprins:

«Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Dacă instanta a fost alcătuită din mai multi magistrati, presedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.»

852. Alineatul 3 al articolului 266 va avea următorul cuprins:

«Hotărârea se va comunica părtilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.»

853. Articolul 270 va avea următorul cuprins:

«Art. 270. – Dacă pârâtul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, instanta, la cererea acestuia, va da o hotărâre partială în măsura recunoasterii. Dispozitiile art. 273 sunt aplicabile.»“

38. La articolul I punctul 91, alineatul 1 al articolului 2811 va avea următorul cuprins:

“În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părtile pot cere instantei care a pronuntat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozitiile potrivnice.“

39. La articolul I, după punctul 93 se introduce un punct nou, punctul 931, cu următorul cuprins:

“931. Articolul 282 va avea următorul cuprins:

«Art. 282. – Hotărârile date în primă instantă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instantă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecătii.»“

40. La articolul I punctul 94, alineatul 1 al articolului 2821 va avea următorul cuprins:

“Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege.“

41. La articolul I, după punctul 95 se introduc două puncte noi, punctele 951 si 952, cu următorul cuprins:

“951. Punctul 1 al alineatului 1 al articolului 287 va avea următorul cuprins:

«1. numele, domiciliul sau resedinta părtilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar. Dacă apelantul locuieste în străinătate, va arăta si domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;».

952. După alineatul 3 al articolului 287 se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:

«Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare.»“

42. La articolul I punctul 97, alineatul 2 al articolului 291 va avea următorul cuprins:

“Dacă intimatul lipseste la prima zi de înfătisare si instanta constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei si efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanta va dispune amânarea cauzei cu îndeplinirea cerintelor art. 1141 alin. 3 sau 4, după caz.“

43. La articolul I punctul 103, articolul 296 va avea următorul cuprins:

“Art.296. – Instanta de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situatie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.“

44. La articolul I punctul 104, alineatul 1 al articolului 297 va avea următorul cuprins:

“În cazul în care se constată că, în mod gresit, prima instantă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părtii care nu a fost legal citată, instanta de apel va desfiinta hotărârea atacată si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.“

45. La articolul I, după punctul 106 se introduc două puncte noi, punctele 1061 si 1062, cu următorul cuprins:

“1061. La articolul 299, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

«Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum si, în conditiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictională sunt supuse recursului.

Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Recursul se solutionează de instanta imediat superioară celei care a pronuntat hotărârea în apel.»

1062. La articolul 299, alineatul 3 se abrogă.“

46. La articolul I punctul 109, alineatul 5 al articolului 300 va avea următorul cuprins:

“Pentru motive temeinice, instanta poate reveni asupra suspendării acordate, dispozitiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.“

47. La articolul I, după punctul 109 se introduce un punct nou, punctul 1091, cu următorul cuprins:

“1091. Articolul 301 va avea următorul cuprins:

«Art. 301. – Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 alin. 2–4 se aplică în mod corespunzător.»“

48. La articolul I, punctul 110 se abrogă.

49. La articolul I, după punctul 111 se introduce un punct nou, punctul 1111, cu următorul cuprins:

“1111. La articolul 304, punctul 10 se abrogă.“

50. La articolul I, punctele 114 si 115 vor avea următorul cuprins:

“114. La articolul 308, alineatul 3 se abrogă.

115. La articolul 308, alineatul 4 se abrogă.“

51. La articolul I, după punctul 115 se introduce un punct nou, punctul 1151, cu următorul cuprins:

“1151. Alineatul 5 al articolului 308 se abrogă.“

52. La articolul I punctul 116, alineatul 3 al articolului 312 va avea următorul cuprins:

“Modificarea hotărârii atacate se pronuntă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si în toate cazurile în care instanta a cărei hotărâre este recurată a solutionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.“

53. La articolul I, după punctul 120 se introduce un punct nou, punctul 1201, cu următorul cuprins:

“1201. Alineatul 1 al articolului 318 va avea următorul cuprins:

«Hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.»“

54. La articolul I, după punctul 121 se introduc două puncte noi, punctele 1211 si 1212, cu următorul cuprins:

“1211. Alineatul 2 al articolului 319 va avea următorul cuprins:

«Contestatia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestatia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunostintă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.»

1212. După articolul 319 se introduce un articol nou, articolul 3191, cu următorul cuprins:

«Art. 3191. – Instanta poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub conditia depunerii unei cautiuni.

Dispozitiile art. 403 alin. 3 si 4 se aplică în mod corespunzător.»“

55. La articolul I punctul 123, punctul 4 al articolului 322 va avea următorul cuprins:

“4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credintă sau gravă neglijentă în acea cauză;“.

56. La articolul I, după punctul 129 se introduce un punct nou, punctul 1291, cu următorul cuprins:

“1291. Alineatul 2 al articolului 328 va avea următorul cuprins:

«Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu exceptia cazului în care instanta de revizuire este Înalta Curte de Casatie si Justitie, a cărei hotărâre este irevocabilă.»“

57. La articolul I, punctul 130 va avea următorul cuprins:

“130. Articolul 329 va avea următorul cuprins:

«Art. 329. – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti. Deciziile prin care se solutionează sesizările se pronuntă de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.»“

58. La articolul I punctele 131–134, alineatul 1 al articolului 3303, precum si articolul 3304 din Codul de procedură civilă se abrogă.

59. La articolul I, după punctul 134 se introduce un punct nou, punctul 1341, cu următorul cuprins:

“1341. Articolul 336 va avea următorul cuprins:

«Art. 336. – Încheierea prin care se încuviintează cererea este executorie. Ea este supusă recursului.

Termenul de recurs va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fată, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii.

Executarea încheierii poate fi suspendată de instanta de recurs cu sau fără cautiune.

Recursul se judecă în camera de consiliu.»“

60. La articolul I punctul 135, alineatul 3 al articolului 339 va avea următorul cuprins:

“Recursul împotriva încheierii date de presedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar recursul împotriva încheierii date de presedintele tribunalului sau curtii de apel se judecă de un complet al instantei respective.“

61. La articolul I, după punctul 135 se introduce un punct nou, punctul 1351, cu următorul cuprins:

“1351. Alineatul 1 al articolului 365 va avea următorul cuprins:

«Competenta de a judeca în primă instantă actiunea în anulare revine instantei judecătoresti imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscriptia căreia a avut loc arbitrajul.»“

62. La articolul I punctul 136, alineatul 3 al articolului 365 va avea următorul cuprins:

“Instanta judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă actiunea în anulare, numai după depunerea unei cautiuni fixate de ea. Dispozitiile art. 403 alin. 3 si 4 se aplică în mod corespunzător.“

63. La articolul I, după punctul 136 se introduce un punct nou, punctul 1361, cu următorul cuprins:

“1361. După articolul 366 se introduce un articol nou, articolul 3661, cu următorul cuprins:

«Art. 3661. – În toate cazurile privind hotărârea arbitrală, actiunea în anulare formulată potrivit art. 364 se judecă în completul prevăzut pentru judecata în primă instantă, iar recursul se judecă în completul prevăzut pentru această cale de atac.»“

64. La articolul I punctul 137, după alineatul 2 al articolului 3712 se introduce un alineat nou, alineatul 3, cu următorul cuprins:

“Dacă titlul executoriu contine suficiente criterii în functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda si la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu contine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în functie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plătii efective a obligatiei cuprinse în titlul executoriu.“

65. La articolul I punctul 141, alineatul 2 al articolului 3731 va avea următorul cuprins:

“Instanta încuviintează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părtilor. Încheierea prin care presedintele instantei admite cererea de încuviintare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviintare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.“

66. La articolul I punctul 141, alineatul 1 al articolului 3733 va avea următorul cuprins:

“Încheierea prin care presedintele instantei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoresti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instantă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent, si de la comunicare, pentru cel lipsă.“

67. La articolul I punctul 141, după alineatul 1 al articolului 3733 se introduce un alineat nou, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“Încheierea prin care presedintele instantei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoresti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac.“

68. La articolul I punctul 156, alineatul 1 al articolului 399 va avea următorul cuprins:

“Împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 2811, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile prevăzute de lege.“

69. La articolul I punctul 156, după alineatul 2 al articolului 399 se introduce un alineat nou, alineatul 21, cu următorul cuprins:

“De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesati sau vătămati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviintarea executării, dată fără îndeplinirea conditiilor legale.“

70. La articolul I punctul 156, după alineatul 1 al articolului 401 se introduce un alineat nou, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“Contestatia privind lămurirea întelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită.“

71. La articolul I punctul 156, alineatul 4 al articolului 403 va avea următorul cuprins:

“În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă.

Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.“

72. La articolul I punctul 158, după alineatul 1 al articolului 4051 se introduce un alineat nou, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“După încetarea suspendării, prescriptia îsi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.“

73. La articolul I punctul 199, alineatul 1 al articolului 460 va avea următorul cuprins:

“Dacă tertul poprit nu-si mai Ondeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când tertul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanta de executare, în vederea validării popririi.“

74. La articolul I punctul 208, partea introductivă si punctul 8 ale articolului 516 vor avea următorul cuprins:

“După plata integrală a pretului sau a avansului prevăzut la art. 515 si după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), dacă imobilul a fost vândut cu plata în rate, executorul, pe baza procesului-verbal de licitatie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele mentiuni:

............................................................................................

8. mentiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate si că poate fi înscris în cartea funciară, precum si a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în  posesiunea acestuia din urmă;“.

75. La articolul I punctul 210, articolul 564 va avea următorul cuprins:

“Art.564. – Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferintă conservate, în conditiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creantele lor vor fi plătite înaintea creantelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).“

76. La articolul I punctul 210, alineatul 1 al articolului 567 va avea următorul cuprins:

“Creantele conditionale sau afectate de un termen suspensiv se vor plăti potrivit ordinii de preferintă prevăzute la art. 563 si 564.“

77. La articolul I, după punctul 217 se introduce un punct nou, punctul 2171, cu următorul cuprins:

“2171. Alineatul 2 al articolului 588 va avea următorul cuprins:

«Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, să consemneze suma sau bunul oferit la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. sau, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa se va depune la executorul judecătoresc de pe lângă instanta domiciliului creditorului.»“

78. La articolul I punctul 218, articolul 595 va avea următorul cuprins:

“Art.595. – În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviintată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanta care a încuviintat-o. Asupra cererii instanta se pronuntă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părtilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.“

79. La articolul I punctul 222, articolele 6738 si 6739 vor avea următorul cuprins:

“Art.6738. – Încheierile prevăzute la art. 6736 alin. 1 si art. 6737 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorasi căi de atac ca si hotărârea dată asupra fondului procesului.

Art. 6739. – La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama, după caz, si de acordul părtilor, mărimea cotei-părti ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărtit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia părtilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărteala, au făcut constructii, îmbunătătiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.“

80. La articolul I punctul 224, articolul 7208 va avea următorul cuprins:

“Art.7208. – Hotărârile date în primă instantă privind procesele si cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.“

81. La articolul I punctul 224, articolul 7209 va avea următorul cuprins:

“Art.7209. – Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, hotărârea, purtând mentiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităti.“

82. La articolul I punctul 224, articolul 72010 va avea următorul cuprins:

“Art.72010. – Litigiile privind desfăsurarea activitătii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societătilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum si litigiile privind drepturile si obligatiile contractate în cadrul acestei activităti se solutionează de către instantele care au competenta de judecată a proceselor si cererilor în materie comercială, potrivit dispozitiilor prezentului cod si cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.“

83. La articolul I, după punctul 224 se introduce un punct nou, punctul 2241, cu următorul cuprins:

“2241. După articolul 723 se introduce un articol nou, articolul 7231, cu următorul cuprins:

«Art. 7231. – În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cautiune se fixează de către instantă si se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă institutie bancară pe numele părtii respective, la dispozitia instantei sau, după caz, a executorului judecătoresc.

Dacă legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăsi suma de 20 milioane lei.

Cautiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptătit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a solutionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cautiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreste obligarea părtii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.»“

84. La articolul I punctul 225, după alineatul 2 al articolului 725 se introduce un alineat nou, alineatul 21, cu următorul cuprins:

“În cazul în care instanta este desfiintată, dosarele se vor trimite din oficiu instantei competente potrivit legii noi de procedură.“

85. La articolul I punctul 227, articolul 733 va avea următorul cuprins:

“Art.733. – Amenzile aplicate în temeiul prevederilor prezentului cod, alte creante fiscale, precum si orice sume ce constituie venituri bugetare, potrivit legii, se execută de către organele competente, potrivit dispozitiilor legale privind executarea silită a creantelor fiscale si cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.“

86. La articolul III alineatul 1, liniuta a doua va avea următorul cuprins:

“– «casă de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă institutie bancară»;“.

87. La articolul III alineatul 1, textul de la liniuta a douăsprezecea se abrogă.

88. La articolul VIII, liniuta a patra va avea următorul cuprins:

“– art. 889–906 si art. 909 din Codul comercial;“.

Art. II. – (1) Procesele în curs de judecată în primă instantă la data schimbării competentei instantelor legal învestite, precum si căile de atac se judecă de instantele competente, potrivit legii.

(2) Apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta tribunalului se trimit la tribunale.

(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrării în vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta curtilor de apel se trimit la curtile de apel.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)–(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instantelor devenite competente să le judece.

Art. III. – Dispozitiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.

Art. IV. – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în conditiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

DAN RADU RUSANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 6 iulie 2005.

Nr. 219.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 5 iulie 2005.

Nr. 596.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 306

din 14 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marilena Mincă – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Stiube în Dosarul nr. 10.992/2002 al Tribunalului Suceava – Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, întrucât dispozitiile legale care fac obiectul controlului de constitutionalitate nu se aplică în mod diferentiat, nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16, 21 si 24 din Constitute.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 10.992/2002, Tribunalul Suceava – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Stiube.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, potrivit dispozitiilor legale criticate, în faza de urmărire penală, părtile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii nici personal si nici prin apărător, acest lucru fiind posibil doar în faza de judecată, conform art. 134 din Codul de procedură penală, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (3). Totodată apreciază că se încalcă si prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, care consacră dreptul la apărare, întrucât, în faza de urmărire penală, părtile, personal sau prin apărător, nu pot participa la administrarea unor probe. Din această perspectivă, autorul exceptiei sustine că textele legale criticate sunt în contradictie si cu dispozitiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001, care stabilesc dreptul atât al autoritătilor, cât si al persoanelor în cauză de a asista la îndeplinirea cererii si de a colabora la executarea comisiei rogatorii, dispozitii raportate la art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În final, apreciază că textele criticate contravin si prevederilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, în cazuri strict delimitate.

Tribunalul Suceava – Sectia penală, exprimându-si opinia asupra exceptiei, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea, prin dispozitiile legale criticate, a comisiei rogatorii ca procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care instrumentează cauza penală nu contravine principiului egalitătii în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, instituirea unor reguli speciale legate de administrarea probelor nu poate fi considerată o încălcare a acestui principiu, atâta timp cât ea asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor.

Instanta apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, si nici cele ale art. 24 alin. (2), arătând totodată că dreptul la un proces echitabil în materie penală, potrivit art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, “reprezintă dreptul de a subordona unui judecător pentru luarea deciziei toate «acuzatiile» aduse inculpatului”. De asemenea, arată că, în analiza caracterului echitabil sau nu al procedurii comisiei rogatorii, trebuie avut în vedere faptul că dispozitiile care reglementează această procedură în cursul urmăririi penale nu încalcă cu nimic dreptul la apărare al învinuitului, atâta timp cât dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează, în mod expres, dreptul apărătorului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri (deci inclusiv cererea de a participa la efectuarea actului de procedură prin comisia rogatorie si de acordare a asistentei juridice în acest sens), având

totodată posibilitatea de a formula întrebări si răspunsuri în favoarea învinuitului sau de a depune memorii. Instanta arată că dispozitiile art. 132 si 133 din Codul de procedură penală, desi nu prevăd expres, nici nu interzic prezenta apărătorului la efectuarea actelor procedurale. Pentru aceste considerente, apreciază că nu poate fi retinută nici înfrângerea art. 53 alin. (1) din Constitutie, întrucât nu există nici un text de lege care să restrângă exercitarea dreptului la apărare la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozitiile criticate trebuie interpretate si aplicate în coroborare cu celelalte dispozitii referitoare la desfăsurarea procesului penal. În acest sens, apreciază că, în cazul dispunerii comisiei rogatorii în faza de urmărire penală, îsi găsesc deplina aplicabilitate prevederile art. 172 alin. 1 si cele ale art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, dispozitiile art. 132 si 133 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la apărare, legea prevăzând expres dreptul apărătorului învinuitului si al părtilor din proces de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri si de a adresa memorii organului de urmărire penală. Întrucât nu operează nici o restrângere a dreptului la apărare, nu se poate sustine încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti. În opinia Guvernului, dispozitiile criticate nu contravin nici art. 21 din Constitutie, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât administrarea probelor în cursul judecătii este guvernată de principiul nemijlocirii, al publicitătii sedintei de judecată si al contradictorialitătii. De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici

principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, astfel cum este statuat în art. 16 din Constitutie, deoarece aplicarea art. 132 si 133 din Codul de procedură penală nu se face în mod diferentiat, pe baza unor criterii discriminatorii, cum ar fi cele privind rasa, nationalitatea, sexul ori religia părtilor.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală fată de art. 16 din Constitutie, întrucât instituirea unor reguli procedurale privind comisia rogatorie nu este contrară principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, atâta timp cât acestea asigură egalitatea părtilor în utilizarea lor. În ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor legale criticate fată de art. 21 alin. (3) din Constitutie, consideră că procedura comisiei rogatorii este utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de alt organ judiciar decât cel care instrumentează cauza penală, în vederea asigurării operativitătii procesului penal si a îndeplinirii exigentelor unui proces echitabil. De altfel, observă că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că este de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti.

De asemenea, arată că nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală fată de art. 24 alin. (2) din Constitutie, întrucât, potrivit reglementărilor referitoare la comisia rogatorie, oricare dintre părti poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii, iar în cazul în care inculpatul este arestat, instanta care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, în scopul respectării garantiilor procesuale ale dreptului la apărare. În opinia Avocatului Poporului, prevederile criticate nu contravin nici art. 53 din Constitutie, deoarece nu pun în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 132 si 133 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

– Art. 132: “Când un organ de urmărire penală sau instanta de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la fata locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze.

Punerea în miscare a actiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.“;

– Art. 133: “Rezolutia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să contină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta si întrebările ce trebuie să i se pună.

Organul de urmărire penală sau instanta de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune si alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (2) si ale art. 53 alin. (1), care au următorul continut:

– Art. 11 alin. (1) si (2): “(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.“;

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;

– Art. 21 alin. (3): “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“;

– Art. 24 alin. (2): “În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“;

– Art. 53 alin. (1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.“

De asemenea, în sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând aceste sustineri se constată că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 180 din 29 martie 2005, nepublicată. Cu acel prilej, respingând exceptia de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, Curtea a retinut că obiectul criticii de neconstitutionalitate are în vedere pretinsa interdictie pentru părti de a participa la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală, care nu rezultă însă nici explicit, nici implicit din prevederile art. 132 si 133 din Codul de procedură penală deduse controlului.

În realitate, o asemenea concluzie ar fi putut fi desprinsă numai din reglementarea cuprinsă în art. 134 al aceluiasi cod, text care, desi invocat în argumentarea exceptiei, nu constituie obiect al acesteia.

Asa fiind, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 si 133 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Stiube în Dosarul nr. 10.992/2002 al Tribunalului Suceava – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

RECTIFICĂRI

 

În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 508/2005 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 839/2004 privind nivelul alocatiilor de hrană pentru consumurile colective din unitătile sanitare publice si din crese, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 10 iunie 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial“, Partea I):

– la pozitia “Bolnavi arsi internati în unităti sanitare“, la coloana “lei/bolnav/zi“, în loc de: “63.000“ se va citi: “90.000“.

 

În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 552/2005 privind aprobarea finantării unor cheltuieli pentru reparatia si amenajarea unor unităti de asistentă medico-sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial“, Partea I):

– la nr. crt. 2 în coloana a doua, în loc de: “Consiliul Local al Orasului Pogoanele, judetul Buzău“ se va citi: “Consiliul Judetean Buzău“.

 

În Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/2005 privind debitarea directă executată prin casa de compensare automată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 31 martie 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial“, Partea I):

– la art. 19 alin. (1) partea introductivă, la final, în loc de: “... a rezultat din actiunea unei persoane:“ se va citi: “... a rezultat din actiunea unei persoane, alta decât:”