MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 611 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Joi, 14 iulie 2005
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 211 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
633. – Hotărâre privind redobândirea cetăteniei române de
către unele persoane
DECIZII
ALE PRIMULUI-MINISTRU
386. – Decizie privind numirea domnului Cazacu Matei în
functia de vicepresedinte al Institutului National pentru Memoria Exilului Românesc
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
14 aprilie 2005
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului
Ioan
Vida – presedinte
Nicolae
Cochinescu – judecător
Aspazia
Cojocaru – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Florentina
Baltă – procuror
Cristina
Cătălina Turcu – magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
articolului unic din Legea nr.
82/2003 prin care a fost aprobată introducerea art. 401 alin. (5) în continutul Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tehnoimportexport“ – S.A. în
Dosarul nr. 497/2003 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a comercială.
La
apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare
este legal îndeplinită. Răspunde partea Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului prin consilier juridic Adina Iosifescu, cu delegatie la
dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent
informează completul de judecată că, la dosarul cauzei, partea Spitalul
Universitar de Urgentă Elias a depus întâmpinare prin care solicită respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintele
constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul
Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului solicită respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că ridicarea dreptului de
administrare a bunurilor aflate în patrimoniul societătii comerciale nu duce la
încălcarea dreptului acesteia de proprietate, ci are drept efect doar
indisponibilizarea respectivelor bunuri, constituind totodată o măsură exceptională
care se ia în vederea protejării patrimoniului debitorului.
Reprezentantul
Ministerului Public arată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul
controlului de constitutionalitate, fiind raportate la aceleasi dispozitii ale
Legii fundamentale, cu o motivare similară, asa încât se impune păstrarea jurisprudentei
anterioare a Curtii Constitutionale si respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 31 mai 2004, pronuntată în Dosarul nr. 497/2003, Tribunalul
Bucuresti – Sectia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr.
82/2003 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, cu
referire la art. 401 din lege, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tehnoimportexport“
– S.A. într-o cauză ce are ca obiect cererea de deschidere a procedurii
reorganizării judiciare si a falimentului.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul arată că textul de lege
criticat încalcă prevederile art. 44 alin. (1) si (2), art. 135 alin. (2) lit.
a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie. În acest sens arată că orice creditor
are posibilitatea să înfrângă vointa proprietarului debitor de a dispune de
patrimoniul său. Interesul creditorilor de a introduce o cerere prin care să se
ridice debitorului dreptul de administrare este evident, deoarece, în urma
admiterii unei astfel de cereri, cel care va conduce activitatea debitorului
este un administrator numit de către judecătorul-sindic sau de către creditori,
care, în conditiile art. 14 din Legea nr.
64/1995, este practic subordonat creditorilor, fiind obligat să ducă la
îndeplinire măsurile propuse de către acestia.
Cu
privire la încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor art. 135
alin. (2) lit. a) din Constitutie, autorul exceptiei arată că statul este cel
care ar trebui să asigure libertatea comertului si nu să o limiteze prin aceea
că orice creditor are posibilitatea de a solicita ridicarea dreptului de
administrare exercitat de debitor.
Tribunalul
Bucuresti – Sectia a VII-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a textului
de lege criticat este neîntemeiată, întrucât ridicarea dreptului debitorului de
a-si conduce activitatea trebuie privită în contextul ratiunii întregii
proceduri a reorganizării judiciare si a falimentului, care se aplică tocmai
datorită managementului defectuos al debitorului ce a generat starea sa de
insolventă. “Mai mult, nu este afectat în esentă dreptul de proprietate al
comerciantului, asa cum sustine debitoarea, deoarece se realizează doar o
indisponibilizare a bunurilor, iar inviolabilitatea proprietătii trebuie
înteleasă în conditiile legii, astfel cum s-a pronuntat Curtea Constitutională
prin Decizia nr.
224 din 3 iulie 2001“.
Potrivit
dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând totodată că
aceasta are ca obiect dispozitiile art. 401 din Legea nr.
64/1995, care a fost renumerotat în urma republicării actului normativ
mentionat, devenind art. 50.
Cu
privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 50, în raport cu art. 44
si art. 136 alin. (5) din Constitutie, arată că aceasta nu poate fi retinută,
pentru următoarele motive: judecătorul poate dispune măsura ridicării dreptului
debitorului de a-si administra patrimoniul într-o situatie exceptională,
generată de culpa debitorului, care se află în stare de insolventă; creditorii
nu-si pot valorifica drepturile de creantă si, mai mult, pot asista la
diminuarea activului patrimonial al debitorului datorată deficientelor în
conducerea activitătii acestuia; în aceste conditii s-a acordat creditorilor
posibilitatea de a solicita ridicarea dreptului debitorului de administrare a
patrimoniului său, cu scopul de a se mări sansele de redresare economică a
activitătii acestuia si de a permite plata sumelor datorate creditorilor;
textul de lege criticat dă expresie principiului constitutional al garantării
dreptului de proprietate al creditorilor.
Textul
de lege criticat nu contravine art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie,
deoarece “libertatea comertului nu poate fi înteleasă decât în contextul
exercitării activitătilor economice cu bună-credintă. Aceasta presupune respectarea
angajamentelor contractuale, astfel cum au fost convenite de părti, mai ales
executarea obligatiilor de plată la termenele stabilite“.
În
sensul celor mentionate mai sus, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin
Decizia nr. 279 din 29 iunie 2004 si Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004.
Avocatul
Poporului apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, precizând totodată că,
ulterior sesizării Curtii Constitutionale, Legea nr.
64/1995 a fost republicată, iar art. 401 a
fost renumerotat, devenind art. 50.
Cu
privire la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din Legea nr.
64/1995, republicată, în raport de dispozitiile art. 135 alin. (2) din
Constitutie, apreciază că aceasta nu poate fi retinută, deoarece “măsura
ridicării dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, de a-si administra
bunurile si de a dispune de acestea, în cazul deschiderii procedurii
reorganizării judiciare si a falimentului, se înscrie în reglementările menite
să asigure îndeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului,
concurenta loială si a crea conditiile necesare pentru valorificarea tuturor
factorilor de productie“.
Nu
poate fi primită nici “critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50
din Legea nr.
64/1995, republicată, fată de dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) si art.
136 alin. (5) din Constitutie, întrucât prin ridicarea dreptului de
administrare al debitorului operează numai o indisponibilizare a bunurilor
acestuia, care nu-i afectează în esentă dreptul de proprietate. În plus, textul
de lege criticat este în acord cu art. 44 alin. (1) din Constitutie, potrivit
căruia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege“.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului
părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, în opinia autorului
exceptiei, dispozitiile articolului unic din Legea nr.
82/2003 prin care a fost aprobată introducerea art. 401 alin. (5) în continutul Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului.
În
realitate, obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 401 alin. (5) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, care,
în urma republicării acestui act normativ, a fost renumerotat, devenind art. 50
alin. (5), având următorul continut:
–
Art. 50 alin. (5): “Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul
membrilor sau, după caz, al asociatilor/actionarilor pot oricând adresa
judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de
administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului
sau lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.“
Aceste
dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în
raport cu prevederile art. 44 alin. (1) si (2), art. 135 alin. (2) lit. a) si art.
136 alin. (5) din Constitutie, care au următorul continut:
–
Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului,
sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României
la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică,
precum si prin mostenire legală.“;
–
Art. 135 alin. (2) lit. a): “Statul trebuie să asigure: a) libertatea
comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie.“;
–
Art. 136 alin.
(5): “Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“
Examinând
exceptia, Curtea Constitutională constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor
art. 401 din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, care,
în urma republicării acestui act normativ, a fost renumerotat, devenind art.
50, s-a pronuntat prin Decizia nr.
279 din 29 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 858 din 20 septembrie 2004, si prin Decizia nr.
318 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, respingând de fiecare dată exceptia de
neconstitutionalitate.
Pentru
a pronunta această solutie, Curtea a retinut următoarele:
Legea
nr.
64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,
reglementează o procedură specială privind reorganizarea judiciară si
falimentul. Această procedură se declansează în cazurile prevăzute de lege fată
de debitorii aflati în insolventă, adică în incapacitate vădită de plată a
datoriilor exigibile, determinată de modul în care debitorul si-a condus
afacerile. De aceea, textul criticat prevede măsura ridicării dreptului
debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de
a dispune de acestea, tocmai pentru a se asigura posibilitatea realizării
drepturilor de creantă ale creditorilor.
Curtea
constată că măsura ridicării dreptului debitorului de a-si mai conduce
activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de acestea nu are
semnificatia unui transfer de proprietate, operându-se numai o
indisponibilizare a bunurilor, care nu afectează în esentă dreptul de
proprietate al debitorului. Prin urmare, textele legale criticate nu contravin
dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie,
care, de altfel, prevăd inviolabilitatea proprietătii private “în conditiile
legii organice“. De asemenea, este de retinut că, potrivit dispozitiilor art.
44 alin. (1) teza a doua, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege.
Curtea
retine că posibilitatea ridicării dreptului debitorului de a-si conduce
activitatea se înscrie în reglementările menite să asigure îndeplinirea
obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loială si
conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie,
neaducându-se astfel atingere textului constitutional al art. 135 alin. (2)
lit. a).
Întrucât
nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei
Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele cuprinse în deciziile
mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, asa încât exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului va fi
respinsă ca neîntemeiată.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29
din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tehnoimportexport“ – S.A. în Dosarul
nr. 497/2003 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a comercială.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina
Cătălina Turcu
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind redobândirea
cetăteniei române de către unele persoane
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, si al art. 10 si 11 din Legea cetăteniei române nr.
21/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol
unic. – Se acordă cetătenia română persoanelor prevăzute în anexa care face
parte integrantă din prezenta hotărâre, care au avut această cetătenie si au
solicitat redobândirea ei, cu mentinerea domiciliului în străinătate.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
justitiei,
Monica
Luisa Macovei
Ministrul
afacerilor externe,
Mihai
Răzvan Ungureanu
Ministrul
administratiei si internelor,
Bucuresti, 29 iunie 2005.
Nr. 633.
ANEXĂ*)
LISTA
persoanelor
care solicită redobândirea cetăteniei române cu mentinerea domiciliului în
străinătate
Pagina a 4-a |
DECIZII
ALE PRIMULUI-MINISTRU
GUVERNUL
ROMÂNIEI
PRIMUL-MINISTRU
privind numirea
domnului Cazacu Matei în functia de vicepresedinte al Institutului National
pentru Memoria Exilului Românesc
Având
în vedere propunerea formulată de presedintele Institutului National pentru
Memoria Exilului Românesc, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului
sub nr. 20/6.860/M.A.V. din data de 23 iunie 2005,
în
temeiul art. 19 din Legea nr.
90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a
ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 5
alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr.
656/2003 privind înfiintarea Institutului National pentru Memoria Exilului
Românesc, cu modificările ulterioare,
primul-ministru
emite prezenta
decizie.
Articol
unic. – Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cazacu
Matei se numeste în functia de vicepresedinte al Institutului National pentru
Memoria Exilului Românesc, organ de specialitate al administratiei publice
centrale, aflat în subordinea Guvernului si în coordonarea ministrului culturii
si cultelor.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Seful
Cancelariei Primului-Ministru,
Aleodor
Marian Frâncu
Bucuresti, 5 iulie 2005.
Nr. 386.
