MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 639         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 20 iulie 2005

 

SUMAR

 

DECRETE

 

612. – Decret privind acordarea gradului de contraamiral de flotilă unui comandor din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

613. – Decret privind acordarea gradului de general unui colonel din Serviciul Român de Informatii si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

614. – Decret privind acordarea gradului de general unui colonel din Serviciul de Protectie si Pază si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

615. – Decret privind acordarea gradului de general unui colonel din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 299 din 9 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

621. – Hotărâre privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje

 

726. – Hotărâre privind autorizarea Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. de a emite bilete la ordin în favoarea unor creditori ai companiei

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de contraamiral de flotilă unui comandor din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 55 din 15 iunie 2005,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Pe data de 15 mai 2005 domnului comandor Suteu Nicolae Ioan i se acordă gradul de contraamiral de flotilă si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 11 iulie 2005.

Nr. 612.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general unui colonel din Serviciul Român de Informatii si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 62 din 28 iunie 2005,

având în vedere propunerea directorului Serviciului Român de Informatii,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Pe data de 31 mai 2005 domnului colonel Stolojanu Gheorghe Grigore i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 11 iulie 2005.

Nr. 613.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general unui colonel din Serviciul de Protectie si Pază si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările si  completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 62 din 28 iunie 2005,

având în vedere propunerea directorului Serviciului de Protectie si Pază,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Pe data prezentului decret domnului colonel Cernat Ioan Ilie i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 11 iulie 2005.

Nr. 614.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general unui colonel din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 65 din 30 iunie 2005,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Pe data prezentului decret domnului colonel Pistol Mihai Stefan i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 12 iulie 2005.

Nr. 615.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 299

din 9 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004, exceptie ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 463/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei. Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 175 D/2005 si nr. 176 D/2005, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Octavian Rache în dosarele nr. 464/2005 si nr. 465/2005 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală. La apelul nominal răspunde autorul exceptiei.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Autorul exceptiei, precum si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 175 D/2005 si nr. 176 D/2005 la Dosarul nr. 174 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autorului exceptiei, care solicită admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 8 februarie 2004, pronuntate în dosarele nr. 463/2005, nr. 464/2005 si nr. 465/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, exceptie ridicată de Octavian Rache în dosarele mentionate având ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta împotriva Încheierii de sedintă din data de 15 decembrie 2004, pronuntată de Curtea Militară de Apel, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, care stabilea posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins recuzarea, se încalcă dreptul la recurs, îngrădind în acest fel exercitarea acestui drept.

Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală, exprimându-si opinia asupra exceptiei, apreciază că textul de lege criticat nu îngrădeste liberul acces la justitie, la adoptarea acestuia fiind avută în vedere necesitatea asigurării celeritătii procesului penal. Se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în care s-a statuat că legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situatii deosebite.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac si nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părtile în proces în conditiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se solutionează însusi procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părtile au deschise căile de atac prevăzute de lege. Se arată, totodată, că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Faptul că, prin dispozitiile legale criticate, se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justitie. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor odată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei oferă părtii interesate suficiente garantii pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Se arată, totodată, că textele legale criticate sunt norme de procedură si reprezintă optiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având următorul cuprins:

“Articol unic. – Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se abrogă.

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale încalcă dreptul la recurs.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004, sub aspectul criticilor de neconstitutionalitate invocate în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 181 din 29 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005, statuând că acest act normativ este constitutional.

Cu acel prilej s-a retinut că «Legea fundamentală nu consacră, ca atare, un drept “la recurs“, astfel încât pretinsa încălcare, prin actul normativ criticat, a “dreptului“ invocat de autorul exceptiei nu poate fi retinută ca fiind o critică de neconstitutionalitate. Recursul constituie una dintre căile de atac prevăzute de lege, cu privire la care Constitutia statuează, în art. 129, că se poate exercita, “în conditiile legii“. Deplina competentă în ceea ce priveste stabilirea acestor conditii revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispozitiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat asadar de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constitutionale, fiind determinată de ratiuni de politică penală, respectiv de “necesitatea eliminării neîntârziate a posibilitătii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfăsurării în conditii normale a procesului penal si poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculosi“, astfel cum se mentionează în mod expres în preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004. Asa fiind, actul normativ criticat nu numai că nu aduce atingere prevederilor constitutionale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigentelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale si prin asigurarea celeritătii procesului penal (solutionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigente). Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere drepturilor procesuale ale părtii, câtă vreme această încheiere poate fi atacată odată cu fondul, instanta superioară urmând a reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă».

Considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, exceptie ridicată de Octavian Rache în dosarele nr. 463/2005, nr. 464/2005 si nr. 465/2005 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 54 pct. 1 lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001, si al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Prezenta hotărâre reglementează gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje în vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului. (2) Dispozitiile prezentei hotărâri se aplică cu respectarea prevederilor specifice de calitate existente pentru ambalaje privind siguranta, protectia sănătătii si igiena produselor ambalate, a cerintelor de transport si a normelor privind gestionarea deseurilor periculoase.

Art. 2. – Sunt supuse prevederilor prezentei hotărâri toate ambalajele introduse pe piată, indiferent de materialul din care au fost realizate si de modul lor de utilizare în activitătile economice, comerciale, în gospodăriile populatiei sau în orice alte activităti, precum si toate deseurile de ambalaje, indiferent de modul de generare.

Art. 3. – În sensul prezentei hotărâri, semnificatia termenilor specifici utilizati este prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 4. – (1) Activitatea de gestionare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje are la bază principiile generale prevăzute la art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001.

(2) Principiile specifice activitătii de gestionare a deseurilor de ambalaje sunt:

a) prevenirea producerii de deseuri de ambalaje;

b) reutilizarea ambalajelor;

c) reciclarea deseurilor de ambalaje;

d) alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje care să conducă la reducerea cantitătilor eliminate prin depozitare finală.

Art. 5. – (1) Se admite introducerea pe piată numai a ambalajelor care îndeplinesc cerintele esentiale prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Este interzisă obstructionarea introducerii pe piată a ambalajelor care îndeplinesc cerintele esentiale prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 6. – (1) Se consideră că sunt respectate cerintele esentiale prevăzute în anexa nr. 2, dacă ambalajele sunt conforme cu:

a) standardele române sau standardele nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene, care adoptă standarde europene armonizate;

b) standardele române, pentru domeniile în care nu sunt adoptate standarde europene armonizate.

(2) Lista cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate prevăzute la alin. (1) lit. a) se aprobă prin ordin al ministrului economiei si comertului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Lista se actualizează periodic.

(3) Asociatia de Standardizare din România va comunica Comisiei Europene textul standardelor române prevăzute la alin. (1) lit. b), care răspund cerintelor specificate în prezentul articol.

Art. 7. – (1) Ministerul Economiei si Comertului notifică Comisiei Europene proiectele de reglementări prin care intentionează să adopte instrumente economice pentru implementarea prevederilor prezentei hotărâri, cu exceptia celor de natură fiscală, pentru a oferi Comisiei Europene posibilitatea examinării conformitătii lor cu prevederile comunitare.

(2) Obligatia de notificare se aplică si specificatiilor tehnice aferente măsurilor de natură fiscală care încurajează conformarea cu specificatiile tehnice respective.

Art. 8. – (1) Operatorii economici sunt obligati să introducă pe piată numai ambalaje la care suma nivelurilor concentratiilor de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depăseste 100 de părti/milion raportat la greutate, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) ambalajele realizate numai din sticlă cristal cu continut de plumb.

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) ambalajele fabricate înainte de 23 iulie 2002, care pot fi introduse pe piată până la data de 31 decembrie 2006.

(4) Alte exceptii de la prevederile alin. (1), care transpun derogări stabilite de Uniunea Europeană, se aprobă prin ordin al ministrului economiei si comertului.

Art. 9. – (1) Operatorii economici producători de ambalaje si/sau de produse ambalate, care utilizează un sistem de marcare si identificare pentru ambalaje în vederea îmbunătătirii activitătilor de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje, sunt obligati să aplice sistemul de marcare si identificare prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Marcarea se aplică direct pe ambalaj sau pe etichetă si trebuie să fie vizibilă, lizibilă si durabilă, chiar si în cazul în care ambalajul este deschis.

Art. 10. – (1) Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligati să ia măsurile necesare la fabricarea de ambalaje, astfel încât ele să corespundă unor reutilizări multiple.

(2) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligati să ia măsurile necesare în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare, fiind posibilă aplicarea sistemului depozit.

(3) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligati să organizeze un sistem pentru colectarea, în vederea reutilizării multiple a ambalajelor, prin operatorii economici care comercializează aceste produse sau prin centre specializate de colectare a acestor tipuri de ambalaje.

(4) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligati să asigure o distributie optimă în teritoriu si o capacitate corespunzătoare a centrelor specializate de colectare, potrivit prevederilor alin. (3), astfel încât acestea să poată prelua de la consumatori ambalajele reutilizabile.

(5) Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligati să informeze consumatorii asupra sistemului depozit si asupra sistemului de colectare a ambalajelor reutilizabile în vederea asigurării reutilizării multiple.

Art. 11. – Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligati să marcheze sau să înscrie pe ambalaj ori pe etichetă sintagma “Ambalaj reutilizabil“.

Art. 12. – Operatorii economici care introduc pe piată produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligati să informeze comerciantii si/sau consumatorii despre încetarea reutilizării unui anumit tip de ambalaj si să asigure preluarea acestora încă 6 luni de la data încetării utilizării lor.

Art. 13. – (1) Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligati să primească ambalajele reutilizabile la schimb sau să ramburseze cumpărătorului valoarea ambalajului restituit, plătită de acesta la achizitionarea produsului ambalat.

(2) Obligatia prevăzută la alin. (1) se limitează la ambalajele reutilizabile ale produselor pe care acestia le comercializează.

Art. 14. – Obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalatii de incinerare cu recuperare de energie si, respectiv, reciclarea deseurilor de ambalaje ce trebuie atinse la nivel national sunt următoarele:

a) valorificarea sau incinerarea în instalatii de incinerare cu recuperare de energie a minimum 50% din greutatea deseurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2011;

b) valorificarea sau incinerarea în instalatii de incinerare cu recuperare de energie a minimum 60% din greutatea deseurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2013;

c) reciclarea a minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj continute în deseurile de ambalaj, cu minimum 15% pentru sticlă, hârtie/carton si pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material continut în deseurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2006;

d) reciclarea a minimum 60% pentru hârtie/carton si minimum 50% pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material continut în deseurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2008;

e) reciclarea a minimum 15% pentru plastic si pentru lemn, din greutatea fiecărui tip de material continut în deseurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2011;

f) reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj continute în deseurile de ambalaje, cu minimum 60% pentru sticlă si minimum 22,5% pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat ca material plastic, din greutatea fiecărui tip de material  continut în deseurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2013.

Art. 15. – În vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 14, deseurile de ambalaje exportate în tări din afara Uniunii Europene, cu respectarea prevederilor legale privind transportul deseurilor, pot fi luate în consideratie pentru atingerea obiectivelor de valorificare si, respectiv, de reciclare, numai dacă există dovada că operatiunile de valorificare/reciclare s-au desfăsurat în conditii, în linii mari, echivalente celor prescrise prin legislatia comunitară în domeniu.

Art. 16. – (1) Pentru realizarea obiectivelor nationale, operatorii economici au responsabilitatea atingerii obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalatii de incinerare cu recuperare de energie si, respectiv, reciclare anuale, prevăzute în anexa nr. 4, după cum urmează:

a) operatorii economici care introduc pe piată produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare si tertiare folosite la ambalarea produselor lor;

b) operatorii economici care ambalează produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele secundare si tertiare pe care le introduc pe piată;

c) operatorii economici care introduc pe piată ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele respective introduse pe piată.

(2) Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deseurilor de ambalaje se pot realiza:

a) individual, de către operatorii economici prevăzuti la alin. (1) lit. a)–c), prin gestionarea deseurilor de ambalaje generate si a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piată;

b) prin transferarea responsabilitătii către un operator economic autorizat de Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor.

(3) Operatorii economici autorizati de Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor pentru preluarea responsabilitătii realizării obiectivelor anuale sunt responsabili pentru ambalajele pentru care au preluat responsabilitatea de la operatorii economici prevăzuti la alin. (1).

(4) Procedura si criteriile de autorizare în vederea transferului de responsabilitate pentru operatorii economici prevăzuti la alin. (2) lit. b) se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului si gospodăririi apelor, ministrului economiei si comertului si ministrului administratiei si internelor.

(5) Cantitătile de deseuri de ambalaje care sunt valorificate sau încredintate spre valorificare de către operatorii economici care au transferat responsabilitatea se comunică operatorului economic autorizat să preia responsabilitatea, iar cantitătile respective se constituie ca parte din obligatiile acestora pentru atingerea obiectivelor prevăzute la alin. (1).

(6) Gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje trebuie să fie astfel organizată încât să nu introducă bariere în calea comertului.

Art. 17. – (1) Operatorii economici care introduc pe piată ambalaje, operatorii economici prevăzuti la art. 16 alin. (1) si (3), autoritătile si institutiile publice locale, precum si operatorii economici care preiau deseurile de ambalaje în vederea valorificării, respectiv reciclării, au obligatia să furnizeze anual Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor informatii privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje.

(2) Operatorii economici prevăzuti la art. 16 alin. (1), care au transferat responsabilitatea atingerii obiectivelor anuale, transmit informatiile privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje către operatorul economic care a preluat responsabilitatea, acesta având obligatia furnizării anuale a informatiilor centralizate Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor.

(3) La solicitarea Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor, operatorii economici, autoritătile si institutiile administratiei publice locale trebuie să dovedească prin documente corectitudinea datelor raportate.

(4) Operatorii economici prevăzuti la art. 16 alin. (1) sunt obligati să mentioneze în documentele de însotire a deseurilor de ambalaje dacă încredintarea spre valorificare/reciclare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de prezenta hotărâre.

(5) Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor publică informări si transmite rapoarte privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje către Comisia Europeană, conform prevederilor anexei nr. 5.

Art. 18. – (1) Procedura de raportare, tipul datelor si informatiilor privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje furnizate potrivit art. 17 alin. (1), (2) si (5) se stabilesc prin ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor.

(2) Evidenta operatorilor economici prevăzuti la art. 17 alin. (1), precum si informatiile raportate se constituie într-o bază de date gestionată de Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor prin Agentia Natională pentru Protectia Mediului.

Art. 19. – (1) Autoritătile si institutiile administratiei publice locale asigură colectarea selectivă a deseurilor de ambalaje de la populatie, prin:

a) servicii publice de salubrizare, conform Ordonantei Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitătilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 139/2002, cu modificările si completările ulterioare;

b) spatii amenajate si dotate prin amplasarea de containere adecvate.

(2) Autoritătile si institutiile administratiei publice locale asigură organizarea valorificării cantitătilor de deseuri de ambalaje colectate selectiv, conform alin. (1).

(3) Pentru aplicarea unitară la nivel national a colectării selective, modalitătile de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului si gospodăririi apelor si ministrului administratiei si internelor.

Art. 20. – (1) Institutiile publice, asociatiile, fundatiile si persoanele fizice detinătoare de deseuri de ambalaje au următoarele obligatii:

a) să depună selectiv deseurile de ambalaje în containere diferite, inscriptionate corespunzător, amplasate special de autoritătile administratiei publice locale;

b) să predea deseurile de ambalaje la operatorii economici specializati să colecteze si/sau să valorifice deseuri.

(2) Operatorii economici detinători de deseuri de ambalaje au următoarele obligatii:

a) să asigure valorificarea si, respectiv, reciclarea deseurilor de ambalaje prin mijloace proprii sau prin predare către operatorii economici autorizati;

b) să raporteze, la solicitarea autoritătii locale pentru protectia mediului, cantitătile de deseuri de ambalaje gestionate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 21. – Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor, prin unitătile subordonate si autoritătile publice locale, are obligatia să promoveze campanii de informare si educare a publicului si a operatorilor economici în domeniul gestionării ambalajelor si a deseurilor de ambalaje si în legătură cu obiectivele prevăzute la art. 14 si la art. 16 alin. (1).

Art. 22. – (1) Ministerul Economiei si Comertului propune programe de cercetare si strategii de dezvoltare cu privire la fabricarea, compozitia, caracterul reutilizabil si valorificabil al ambalajelor, precum si cu privire la optimizarea modului de ambalare si a formei ambalajelor în vederea reducerii consumului specific de material pe tip de ambalaj si produs.

(2) Programele prevăzute la alin. (1) se includ în Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, se revizuiesc si se actualizează luându-se în considerare conditiile economice, de protectia mediului si progresul tehnic.

(3) Operatorii economici prevăzuti la art. 16 alin. (1) au obligatia de a include în politica de dezvoltare aspectele privind reducerea consumului specific de material pe tip de ambalaj si produs.

Art. 23. – Planurile de gestionare a deseurilor, întocmite la nivel national, regional si judetean potrivit prevederilor art. 8 si 81 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001, vor cuprinde un capitol distinct referitor la gestionarea deseurilor de ambalaje.

Art. 24. – Achizitionarea din fonduri publice de produse din hârtie, carton si mase plastice se face, după caz, acordându-se prioritate produselor obtinute din materiale reciclate.

Art. 25. – Operatorii economici care desfăsoară activităti de colectare, transport, recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje se autorizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 26. – (1) Constituie contraventii si se sanctionează, după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (1), cu amendă de la 100 lei la 500 lei (RON) pentru persoane fizice, respectiv cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei (RON) pentru institutii publice, asociatii si fundatii;

b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (5), art. 11 si 12, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei (RON);

c) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) si (3), art. 20 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei (RON);

d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei (RON);

e) nerespectarea prevederilor art. 17, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei (RON);

f) nerespectarea prevederilor art. 5, art. 8 alin. (1) si ale art. 19 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei (RON).

(2) Operatorii economici care nu îndeplinesc obiectivele anuale prevăzute în anexa nr. 4 sunt obligati să plătească contributiile la Fondul pentru mediu, în conformitate cu Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 27. – (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de persoane împuternicite în acest scop din cadrul Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor si al Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor – pentru art. 5 alin. (1) si (2), art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1), (3) si (5), art. 17, art. 19 alin. (1) si art. 20, de către personalul împuternicit, la nivel teritorial, al Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si reprezentantii împuterniciti ai organelor administratiei publice locale – pentru art. 10 alin. (5), art. 11, art. 12 si art. 13 alin. (1) si (2).

(2) Verificarea realizării obiectivelor anuale de valorificare si de reciclare se realizează de către persoane împuternicite din cadrul birourilor de gestiune a deseurilor si substante chimice periculoase din cadrul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului si din cadrul institutiilor publice din subordinea acesteia.

Art. 28. – Dispozitiile referitoare la contraventii, prevăzute la art. 26 si 27, se completează cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 29. – Anexele nr. 1–5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 30. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia art. 6 alin. (3) si a art. 7, care intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 23 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare, se abrogă.

(3) Licentele de operare emise de Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor în baza Hotărârii Guvernului nr. 349/2002, cu modificările si completările ulterioare, si a Ordinului ministrului mediului si gospodăririi apelor si al ministrului de stat, ministrul economiei si comertului, nr. 338/625/2004 pentru aprobarea Procedurii si criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice în vederea preluării responsabilitătii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje rămân valabile pe perioada pentru care au fost emise, cu posibilitatea revizuirii acestora de către Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor.

Art. 31. – Obiectivele prevăzute în anexa nr. 4 pentru anul 2005 se aplică pentru întregul an 2005.

Art. 32. – Ordinele prevăzute la art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 19 alin. (3) se emit în termen de 120 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezenta hotărâre transpune în legislatia natională Directiva Parlamentului si Consiliului nr. 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătii Europene (JOCE) nr. L 365/1994, amendată prin Directiva Parlamentului si Consiliului 2004/12/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătii Europene (JOCE) nr. L 047/2004, Decizia Comisiei Europene 97/129/CE privind sistemul de identificare si marcare a materialelor de ambalaj, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătii Europene (JOCE) nr. L 050/1997, Decizia Comisiei Europene 2005/270/CE privind formatul referitor la sistemul de baze de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătii Europene (JOCE) nr. L 086/2005.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul integrării europene,

Ene Dinga

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 621.

 

ANEXA Nr. 1

 

SEMNIFICATIA TERMENILOR SPECIFICI

 

1. Semnificatia termenilor:

a) acord voluntar – acord oficial încheiat între autoritătile publice competente si reprezentantii sectoarelor economice implicate, deschis tuturor partenerilor care doresc să se conformeze conditiilor acordului, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în prezenta hotărâre;

b) agenti economici – referitor la ambalaje, înseamnă furnizorii de materiale de ambalare, producătorii de ambalaje si produse ambalate, importatorii, comerciantii si distribuitorii;

c) ambalaj – orice obiect, indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia, destinat retinerii, protejării, manipulării, distributiei si prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat acelorasi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.

Criteriile care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt:

c1) un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineste conditiile din definitie fără prejudiciul altor functii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a contine, a sustine sau a păstra produsul pe toată durata de viată a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje: cutiile pentru dulciuri, folia protectoare externă a carcasei de compact-disc. Nu sunt ambalaje: vasele (ghivece) pentru flori destinate să contină planta pe durata vietii acesteia, cutiile de scule, plicurile de ceai, stratul de ceară de pe brânzeturi, membranele mezelurilor;

c2) obiectele proiectate si destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum si obiectele “de unică folosintă“, vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere, sunt considerate ambalaje dacă îndeplinesc functia de ambalare.

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje (dacă sunt destinate a fi umplute la punctul de vânzare): pungi de transport din plastic sau hârtie, farfurii si pahare de unică folosintă, filme aderente, pungi pentru sandvisuri, folie de aluminiu.

Nu sunt ambalaje: paletele pentru amestecat, tacâmurile de unică folosintă;

c3) componentele ambalajelor si elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agătate direct de produs sau atasate de acesta, care îndeplinesc functii de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacă nu sunt parte integrantă a produsului si dacă nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje: etichetele agătate direct de produs sau atasate acestuia.

Sunt considerate ca parte a ambalajului: peria de mascara care este parte a dispozitivului de închidere, etichetele adezive atasate altui ambalaj, capsele metalice, mansoanele din plastic, dispozitivele de măsuraredozare care formează dispozitivul de închidere pentru detergenti;

d) ambalaj primar ambalaj de vânzare – ambalaj conceput si realizat pentru a îndeplini functia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achizitie;

e) ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achizitie o grupare a unui număr de unităti de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;

f) ambalaj tertiar ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a usura manipularea si transportul unui număr de unităti de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;

g) ambalaj reutilizabil – ambalaj refolosit pentru acelasi scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachizitionare sau altfel.

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piată atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl contină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.

Ambalajul reutilizabil se consideră deseu de ambalaj când se înlătură, la sfârsitul duratei utile de viată.

Ambalajul reutilizabil nu se consideră deseu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piată atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs si făcut disponibil din nou.

Cantitatea de deseuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piata natională în anul respectiv;

h) ambalaj de desfacere – ambalaj care îndeplineste criteriul c2);

i) ambalaj compozit – ambalaj confectionat din materiale diferite care nu pot fi separate manual, nici unul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativă pentru a putea fi încadrat la acel tip de material.

Ambalajul compozit se raportează corespunzător la materialul preponderent ca greutate.

j) colectare selectivă – colectarea deseurilor de ambalaje pe tipuri de materiale si/sau sortimente de materiale;

k) deseuri de ambalaje – orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerintele definitiei de deseu, exclusiv deseurile de productie, din anexa nr. I A la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001.

l) deseuri de ambalaje generate – cantitatea de ambalaje care devin deseuri pe teritoriul national după ce acestea au fost utilizate pentru a contine, a proteja, a livra si a prezenta produse.

Deseurile de ambalaje generate nu includ reziduurile de orice fel, rezultate din productia de ambalaje si de materiale de ambalare ori din orice alt proces de productie.

Cantitatea de deseuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piata natională în anul respectiv;

m) deseuri de ambalaje reciclate – cantitatea de deseuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în tară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunitătii Europene;

n) deseuri de ambalaje valorificate – cantitatea de deseuri de ambalaje generate pe plan national care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în tară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunitătii Europene;

o) deseuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instalatii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea de deseuri de ambalaje generate pe plan national care este valorificată sau incinerată în instalatii de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dacă valorificarea sau incinerarea în instalatii de incinerare cu recuperare de energie se face în tară, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în afara Comunitătii Europene;

p) gestionarea deseurilor de ambalaj – gestionarea deseurilor, asa cum este definită în anexa nr. I A la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001.

Deseurile de ambalaje generate în alt stat, care sunt importate în vederea valorificării/reciclării, nu se consideră ca fiind deseuri de ambalaje gestionate pentru îndeplinirea obiectivelor nationale din prezenta hotărâre;

q) obiectiv de reciclare – cantitatea totală de deseuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deseuri de ambalaje generate;

r) obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalatii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea totală de deseuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalatii de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deseuri de ambalaje generată;

s) prevenire – reducerea cantitătii si nocivitătii pentru mediu a materialelor si substantelor utilizate în ambalaje si deseuri de ambalaje, precum si a ambalajelor si deseurilor de ambalaje în cadrul procesului de productie, comercializare, distributie, utilizare si eliminare, mai ales prin dezvoltarea de produse si tehnologii curate;

t) reciclarea deseurilor de ambalaje – operatiunea de reprelucrare într-un proces de productie a deseurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul initial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie;

u) reciclare organică – tratarea aerobă (compostare) sau anaerobă (biometanizare), în conditii controlate, utilizându-se microorganisme, a părtilor biodegradabile ale deseurilor de ambalaje, care produc reziduuri organice stabilizate sau metan. Depozitarea în depozite nu poate fi considerată reciclare organică;

v) reutilizarea ambalajelor – orice operatie prin care un ambalaj care a fost conceput si creat pentru a putea îndeplini în cursul ciclului său de viată un număr minim de rotatii este reutilizat într-un scop identic celui pentru care a fost conceput, recurgându-se sau nu la produsele auxiliare existente pe piată, care permit reumplerea ambalajului Onsusi; un asemenea ambalaj reutilizat va deveni deseu de ambalaj atunci când nu va mai putea fi reutilizat;

w) sistem-depozit – sistem prin care cumpărătorul, la achizitionarea unui produs ambalat în ambalaj reutilizabil, plăteste vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat;

x) valorificare – orice operatie aplicabilă deseurilor de ambalaje, prevăzută în anexa nr. II B la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001;

y) valorificarea energetică – utilizarea deseurilor de ambalaje combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerarea directă, cu sau fără alte deseuri, dar cu recuperare de căldură.

2. Termenii definiti la pct. 1 se completează cu termenii definiti în anexa nr. I A la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001, si la art. 4 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, cu modificările si completările ulterioare.

 

ANEXA Nr. 2

 

CERINTE ESENTIALE

privind compozitia si caracterul reutilizabil si recuperabil al ambalajelor

 

1. Cerinte esentiale specifice privind fabricarea si compozitia ambalajului:

a) ambalajul va fi fabricat astfel încât volumul si greutatea acestuia să fie limitate la minimum necesar pentru a asigura nivelul cerut de sigurantă, igienă si acceptabilitate atât pentru produsul ambalat, cât si pentru consumator;

b) ambalajul va fi conceput, fabricat si comercializat într-un mod care să permită reutilizarea sau recuperarea sa, inclusiv reciclarea, si să reducă la minimum impactul negativ asupra mediului;

c) ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la minimum a continutului de substante si materiale toxice si de alte substante periculoase în materialul de ambalare si în elementele sale, substante care se pot regăsi în emisiile, cenusa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deseurilor de ambalaje.

2. Cerinte esentiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj:

a) proprietătile fizice si caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotatii în conditii normale de utilizare preconizate;

b) ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigentele în materie de sănătate si de securitate;

c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deseu de ambalaj recuperabil.

3. Cerinte esentiale specifice privind caracterul recuperabil al unui ambalaj:

a) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deseu de ambalaj, ca un anumit procent din greutatea materialelor folosite să fie reciclat. Fixarea acestui procent poate diferi în functie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;

b) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deseu de ambalaj, ca deseurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare calorică minimă ce să permită optimizarea recuperării de energie;

c) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deseu de ambalaj, ca deseurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de biodegradabile;

d) ambalajul biodegradabil trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deseu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică, astfel încât cea mai mare parte a materialului să se transforme în bioxid de carbon, biomasă si apă.

 

ANEXA Nr. 3

 

SISTEM DE MARCARE SI IDENTIFICARE PENTRU AMBALAJE

 

A

Sistem de numerotare si abrevieri pentru mase plastice

 

Materialul

Abrevierile

Numerotarea

Polietilen tereftalat

PET

1

Polietilena de mare densitate

HDPE

2

Policlorura de vinil

PVC

3

Polietilena de mică densitate

LDPE

4

Polipropilena

PP

5

Polistiren

PS

6

 

 

7

 

 

 

 

19

 

B

Sistem de numerotare si abrevieri pentru hârtie si plăci fibrolemnoase

 

Materialul

Abrevierile

Numerotarea

Carton ondulat

PAP

20

Carton neondulat

PAP

21

Hârtie

PAP

22

 

 

23

 

 

 

 

39

 

C

Sistem de numerotare si abrevieri pentru metale

 

Materialul

Abrevierile

Numerotarea

Otel

FE

40

Aluminiu

ALU

41

 

 

42

 

 

 

 

49

 

D

Sistem de numerotare si abrevieri pentru materiale din lemn

 

Materialul

Abrevierile

Numerotarea

Lemn

FOR

50

Plută

FOR

51

 

 

52

 

 

 

 

59

 

E

Sistem de numerotare si abrevieri pentru materiale textile

 

Materialul

Abrevierile

Numerotarea

Bumbac

TEX

60

Iută

TEX

61

 

 

62

 

 

 

 

69

 

F

Sistem de numerotare si abrevieri pentru sticlă

 

Materialul

Abrevierile

Numerotarea

Sticlă incoloră

GL

70

Sticlă verde

GL

71

Sticlă brună

GL

72

 

 

73

 

 

 

 

79

 

G

Sistem de numerotare si abrevieri pentru compozite

 

Materialul

Abrevierile*)

Numerotarea

Hârtie si carton/diverse metale

 

80

Hârtie si carton/plastic

 

81

Hârtie si carton/aluminiu

 

82

Hârtie si carton/tablă galvanizată

 

83

Hârtie si carton/plastic/aluminiu

 

84

Hârtie si carton/plastic/aluminiu/tablă galvanizată

 

85

 

 

86

 

 

 

 

89

Plastic/aluminiu

 

90

Plastic/tablă galvanizată

 

91

Plastic/diverse metale

 

92

 

 

93

 

 

94

Sticlă/plastic

 

95

Sticlă/aluminiu

 

96

Sticlă/tablă galvanizată

 

97

Sticlă/diverse metale

 

98

 

 

99


*) Compozite: C plus abrevierea corespunzătoare materialului predominant (C/ ).

 

ANEXA Nr. 4

 

ETAPIZAREA

obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalatii de incinerare cu recuperare de energie si, respectiv, reciclare pentru operatorii economici prevăzuti la art. 16 alin. (1) pentru perioada 2005–2013

 

 

Anul

Valorificarea*)

(%)

Reciclarea**)

%

2005

22

18

20061)

32

25

2007

34

28

20082)

40

33

2009

45

38

2010

48

42

20113)

53

46

2012

57

50

20134)

60

55

 


*) Procentajul minim din greutatea deseurilor de ambalaje introduse pe piată.

**) Procentajul minim din greutatea totală a materialelor de ambalaj continute în deseurile de ambalaje introduse pe piată.

1) Începând cu anul 2006, cu un procentaj minim de reciclare de 15% din greutatea sticlei, a hârtiei – cartonului si metalului, continute în deseurile de ambalaje introduse pe piată.

2) Începând cu anul 2008, cu un procentaj minim de reciclare de 60% din greutatea hârtiei – cartonului si 50% din greutatea metalului, continute în deseurile de ambalaje introduse pe piată.

3) Începând cu anul 2011, cu un procentaj minim de reciclare de 15% din greutatea plasticului si 15% din greutatea lemnului, continute în deseurile de ambalaje introduse pe piată.

4) Începând cu anul 2013, cu un procentaj minim de reciclare de 60% din greutatea sticlei si 22,5% din greutatea plasticului, considerându-se numai materialul reciclat ca material plastic, continute în deseurile de ambalaje introduse pe piată.

 

NOTĂ:

– ambalajele compozite se încadrează în functie de materialul preponderent;

– conform definitiilor din anexa nr. II B la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001, reciclarea este una dintre operatiile de valorificare, deci cantitătile valorificate includ cantitătile reciclate;

– conform definitiei din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, ambalajele produselor importate, inclusiv ale produselor destinate utilizării/consumului propriu, se consideră introduse pe piată în momentul importului.

 

ANEXA Nr. 5*)

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind autorizarea Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. de a emite bilete la ordin în favoarea unor creditori ai companiei

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. XIII din Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 609/2003, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se autorizează Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. să emită bilete la ordin, în conditiile legii, către executantii de lucrări, prestatorii de servicii si furnizorii de produse care la data de 31 decembrie 2004 înregistrează drepturi de creantă fată de companie, neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în sumă totală de 455.515.905 lei (RON).

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi scadentate la plată în perioada 1 septembrie 2006–1 decembrie 2007, în limita unui plafon maxim trimestrial de 33.511.802 lei (RON), si în anul 2008, în limita unui plafon maxim trimestrial de 63.614.975 lei (RON).

Art. 2. – Se autorizează Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si Ministerul Finantelor Publice să semneze scrisori de confort către executantii de lucrări, prestatorii de servicii si furnizorii de produse prevăzuti la art. 1, prin care să se confirme angajamentul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si al Ministerului Finantelor Publice de a depune diligentele necesare, în conformitate cu legislatia în vigoare, pentru a se asigura onorarea la termen de către Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A. a obligatiilor financiare respective.

Art. 3. – Plata biletelor la ordin se va asigura din surse proprii ale Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România – S.A.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 14 iulie 2005.

Nr. 726.