MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 657         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 25 iulie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 283 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

635. – Hotărâre privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

133. – Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 21 iunie 2005, având drept obiect Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si tabelul cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 283

din 7 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Rusu – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 ca inadmisibilă, arătând că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Rodica Pricop.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravin principiului constitutional al neretroactivitătii legii, cuprins în art. 15 alin. (2), deoarece “stabileste cauze de nulitate absolută retroactiv“ si “se aplică unor situatii juridice create înainte de intrarea sa în vigoare“.

Pentru aceleasi considerente autorul exceptiei sustine si neconstitutionalitatea prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

De asemenea, arată că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece, în opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, această prevedere legală “creează un dezechilibru pe plan procesual între fostii proprietari si fostii chiriasi, instituind în sarcina acestora din urmă o prezumtie de rea-credintă“.

Se mai sustine că prin aceste prevederi legale sunt încălcate si principiile constitutionale ale garantării si ocrotirii proprietătii, cuprinse în art. 44 si art. 136 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 44 si art. 136 din Constitutie, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este inadmisibilă, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, arată că din cuprinsul motivării exceptiei rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă doar alin. (2) al acestui articol. În legătură cu pretinsa neconstitutionalitate a textului de lege criticat, Guvernul apreciază că acesta nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece “un act de înstrăinare încheiat în conditiile în care ambele părti au fost de rea-credintă era considerat nul absolut, chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001“, astfel încât textul de lege criticat nu retroactivează.

În ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, se arată că acest text de lege nu instituie un tratament inegal între persoanele care revendică imobile preluate de stat fără titlu si dobânditorii de bună-credintă, întrucât cele două categorii de persoane se află în situatii juridice diferite.

Se mai arată că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispozitiilor art. 44 si 136 din Constitutie, ci reprezintă “o aplicare a principiului constitutional al ocrotirii proprietătii private“ (...) “din perspectiva proprietarului care a cumpărat imobilul de la stat, în baza legii în vigoare la data respectivă si cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia, fiind, deci, de bună-credintă în momentul cumpărării“.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată. În acest sens se arată că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 15 din Constitutie, deoarece, “aplicând principiul ocrotirii buneicredinte si pe cel al aparentei de drept, (...) nu are caracter novator si, prin urmare, nu retroactivează“.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, se arată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 si ale art. 146 lit. d) din Constitutie, exceptiile de neconstitutionalitate pot avea ca obiect numai legile si ordonantele, astfel încât exceptia este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din Încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din data de 22 noiembrie 2004, îl constituie prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, precum si prevederile art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003.

Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 46 din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50, fără a se modifica solutia legislativă anterioară.

Curtea constată că, asa cum rezultă din motivarea exceptiei, este criticat pentru motive de neconstitutionalitate doar alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării. Prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii acestui text de lege, care are următorul cuprins:

“(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă.“

Art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 prevede:

“2.1. Preluările de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transporturi, cu modificările ulterioare, sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.

A. Preluările de imobile în baza celorlalte acte normative de nationalizare (este cazul Decretului nr. 232/1948 pentru nationalizarea unor întreprinderi de căi ferate particulare, Decretului nr. 302/1948 pentru nationalizarea institutiilor sanitare particulare, Decretului nr. 303/1948 pentru nationalizarea industriei cinematografice si reglementarea comertului cu produse cinematografice, Decretului nr. 134/1949 pentru nationalizarea unitătilor sanitare ca: farmaciile urbane din resedinte si neresedinte de judet si centre importante muncitoresti, laboratoare chimicofarmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente si laboratoare de analize medicale, cu completările ulterioare, Decretului nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare, Decretului nr. 418/1953 pentru nationalizarea farmaciilor particulare) sunt considerate ca fiind preluate «cu titlu», în măsura în care s-au respectat conditiile stabilite de acestea.

B. În cazul în care entitatea notificată solutionează o notificare având ca obiect imobile care au fost preluate prin actele normative enuntate la lit. A, aceasta este în măsură să se pronunte si cu privire la calificarea «fără titlu», în cazul în care apreciază că preluarea respectivă nu s-a încadrat în conditiile actului de nationalizare.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 44 si art. 136 din Constitutie, al căror continut este următorul:

– Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.“;

– Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“;

– Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.“;

– Art. 136: “(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogătiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national,

plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, Curtea Constitutională “hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele [...]“, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare [...].“

Astfel, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Pentru aceste motive, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanta judecătorească trebuia să respingă această exceptie printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională. Întrucât instanta de judecată nu s-a conformat acestor dispozitii legale, urmează ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 să fie respinsă ca inadmisibilă de către Curtea Constitutională.

II. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea s-a pronuntat în mod constant asupra constitutionalitătii acestui text de lege, prin raportare la dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunta această solutie, Curtea a retinut că un act de înstrăinare consimtit de un neproprietar este esentialmente viciat, fiind lipsit de eficientă juridică, întrucât este de principiu că nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însusi (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet). Prin urmare, se poate sustine că prevederea expresă a unei sanctiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiasi text, Curtea constată că, desi nu se prevede în mod expres nulitatea, aceasta are în vedere actele de înstrăinare încheiate cu rea-credintă. Astfel, se impune concluzia că textul de lege criticat nu are caracter novator si, prin urmare, nu retroactivează.

Atât solutia pronuntată în decizia anterior mentionată, precum si considerentele care au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

În prezenta cauză, autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, arătând că textul de lege criticat îcreează un dezechilibru pe plan procesual între fostii proprietari si fostii chiriasi (...)“.

Curtea constată că aceste sustineri nu sunt întemeiate, deoarece fostii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pe de o parte, si chiriasii unor astfel de imobile, pe de altă parte, se află în situatii obiectiv diferite, astfel încât nici statutul lor juridic nu poate fi identic. De altfel, în sensul jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, principiul egalitătii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât situatia juridică diferită a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit.

În ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată, si ale art. 136, referitoare la regimul proprietătii, Curtea constată că, în sensul jurisprudentei sale (de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003), dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Rodica Pricop în Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind litigii de muncă si asigurări sociale.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 si 11 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se acordă cetătenia română persoanelor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, care au avut această cetătenie si au solicitat redobândirea ei, cu mentinerea domiciliului în străinătate.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

Ministrul afacerilor externe,

Mihai Răzvan Ungureanu

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

 

Bucuresti, 29 iunie 2005.

Nr. 635.

 

ANEXĂ*)

 

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 21 iunie 2005, având drept obiect Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si tabelul cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor

 

Având în vedere dispozitiile art. 1231 alin. 1 lit. d) si ale art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si a corpului de arbitri si ale Hotărârii Guvernului nr. 210/2000 privind numirea în functia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. – Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea arbitrală din 21 iunie 2005, având drept obiect Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si tabelul cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. – Prezenta decizie intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Rodica Pârvu

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 133.

 

ANEXĂ

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

COMPLETUL DE MEDIERE

 

HOTĂRÂREA ARBITRALĂ

din 21 iunie 2005

 

Completul constituit din:

Flavius Baias – arbitru

Lucian Belcea – arbitru

Gheorghe Gheorghiu – arbitru

Ernest Popovici – arbitru

Mihai Tănăsescu – arbitru

Pe rol fiind solutionarea cererii de mediere formulate de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu sediul în municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, în contradictoriu cu Societatea Română de Televiziune (SRTV), cu sediul în municipiul Bucuresti, Calea Dorobantilor nr. 191, sectorul 1, si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), cu sediul în municipiul Bucuresti, intr. Victor Eftimiu nr. 5–7, et. 9, ap. 58, sectorul 1. Medierea s-a desfăsurat la termenele din 10 mai 2005, 17 mai 2005 si 23 mai 2005 la care au fost depuse înscrisuri si au avut loc dezbateri privind metodologia si tabelele, aspecte consemnate în procesele-verbale încheiate si aflate la dosarul de mediere, dezbaterile fiind încheiate la 23 mai 2005, când părtile au formulat concluzii pe fond si au depus note scrise.

La termenul din 23 mai 2005 ORDA a precizat că va depune un punct de vedere consultativ în termen de două zile, arbitrii primindu-l la data de 27 mai 2005.

Completul de arbitri, având nevoie de timp pentru a delibera, a decis ca pronuntarea să aibă loc la data de 30 mai 2005 si apoi a solicitat prelungirea termenului la 21 iunie 2005, pronuntând următoarea hotărâre:

COMPLETUL DE MEDIERE,

asupra procedurii de mediere de fată, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) sub nr. 251 din 1 aprilie 2005, petenta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor – UCMRADA, organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor din domeniul muzical, înfiintat prin Decizia directorului general al ORDA nr. 3/1997, membră a comisiei de negociere constituită prin Decizia directorului general al ORDA nr. 58/2005, a solicitat initierea procedurii de mediere cu privire la stabilirea formei unice a metodologiei si tabelelor privind remuneratia datorată de utilizatorii de opere muzicale titularilor de drepturi patrimoniale de autor pentru utilizarea operelor muzicale în activitatea de radiodifuzare.

Petenta a indicat în cerere celelalte părti care urmează să fie convocate la procedura de mediere, respectiv intimatele Societatea Română de Televiziune – SRTV si Asociatia Română de Comunicatii Audiovizuale – ARCA. Totodată petenta UCMR-ADA a solicitat ORDA să procedeze la convocarea părtilor în vederea desemnării, prin tragere la sorti, a completului arbitral.

În sustinerea cererii, petenta a anexat Decizia directorului general al ORDA nr. 58/2005, rezervându-si dreptul de a formula precizări si apărări si de a administra probe după constituirea completului de mediere.

În drept, cererea a fost motivată în baza art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si  drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.

La data de 11 aprilie 2005 părtile au fost convocate de către ORDA pentru desemnarea, prin tragere la sorti, a completului de mediere format din 5 arbitri titulari si 3 arbitri de rezervă, dintre cei mentionati în Hotărârea Guvernului nr. 1.287/2002 privind numirea membrilor corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, constituindu-se completul de mediere.

Reprezentantii utilizatorilor au solicitat un complet de mediere unic pentru cele două comisii privind negocierea metodologiei având ca obiect radiodifuzarea operelor muzicale, reprezentantii UCMR-ADA nefiind de acord cu propunerea utilizatorilor.

La data de 21 aprilie 2005, părtile si arbitrii au fost convocati la sediul ORDA, unde s-a stabilit completul de mediere, onorariul, primul termen si locul medierii, procedându-se la informarea părtilor cu privire la aceste aspecte.

I. Propunerea UCMR-ADA de metodologie privind utilizarea, prin radiodifuzare, a operelor muzicale de către organismele de televiziune si remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor

La data de 21 aprilie 2005 petenta UCMR-ADA a depus la dosarul de mediere propunerea de metodologie privind utilizarea, prin radiodifuzare, a operelor muzicale de către organismele de televiziune si remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor, precum si înscrisuri doveditoare, respectiv: precizare cuprinzând prezentarea divergentei din metodologia supusă medierii, tabel de calcul al remuneratiei, iar la data de 10 mai 2005 petenta a mai depus exemple din practica europeană privind tarifele si baza de calcul a remuneratiei, precum si precizări asupra remuneratiei.

Petenta explicitează în scris că principala divergentă priveste obligatia de plată a drepturilor patrimoniale de autor de către utilizatorii de opere muzicale, propunând să se determine, prin aplicarea la baza de calcul, a unor procente diferentiate, în functie de ponderea muzicii în activitatea de radiodifuzare, iar baza de calcul asupra căreia urmează a se aplica procentele să se determine prin aplicarea procentului reprezentând ponderea utilizării operelor muzicale în activitatea de radiodifuzare asupra veniturilor obtinute de utilizator din activitatea de radiodifuzare, fără a se situa sub suma forfetară de 30.000.000 lei trimestrial. Remuneratia urmează a fi plătită până la data de 25 a lunii următoare expirării trimestrului pentru care este datorată, dată la care se transmite si baza de calcul a remuneratiei, iar UCMR-ADA are dreptul de a solicita informatii si documente justificative privind baza de calcul stabilită; de asemenea, UCMR-ADA solicită ca, în situatia în care utilizatorul foloseste operele muzicale prin asociere în participatiune sau altă formă de asociere legală, la determinarea bazei de calcul se va tine seama si de veniturile obtinute de toti asociatii. Pentru determinarea bazei de calcul se vor avea în vedere si veniturile obtinute de societătile de intermediere a serviciilor de publicitate afiliate utilizatorilor, întelegându-se prin afiliat orice persoană juridică la care, direct sau prin persoane interpuse, sunt actionari/asociati utilizatorii si/sau asociatii/actionarii săi.

În fine, se propune stabilirea de penalităti de 0,05% pe zi de întârziere a plătii remuneratiei, iar, pentru utilizarea operelor muzicale înainte de încheierea contractului de licentă neexclusivă cu organismul de gestiune colectivă, utilizatorii urmează a plăti despăgubiri reprezentând triplul remuneratiilor prevăzute în metodologia propusă de UCMR-ADA.

Petenta a precizat că negocierile în cadrul comisiei desemnate prin Decizia directorului general al ORDA nr. 58/2005 au esuat ca urmare a interpretării gresite pe care utilizatorii o dau dispozitiilor art. 1311 alin. (2) si alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În opinia petentei remuneratiile procentuale pentru drepturile de autor, datorate de aceeasi categorie de utilizatori, trebuie să fie cuprinse între 1% si 10%, raportate la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul, în cazul de fată raportate la veniturile din activitatea de radiodifuzare (de televiziune), iar modalitatea de diferentiere a remuneratiei se justifică prin ponderea diferită de utilizare a muzicii în activitatea de radiodifuzare. Pentru acest motiv art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, prevede ca modalitate de calcul al remuneratiilor stabilirea unor procente negociate ce se aplică asupra unei părti din veniturile utilizatorilor din activitatea de radiodifuzare (de televiziune), corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului protejat în activitatea de radiodifuzare.

Petenta a criticat punctul de vedere al reprezentantilor utilizatorilor potrivit căruia remuneratia la care sunt îndreptătiti titularii drepturilor de autor trebuie să se încadreze procentual între 1% si 10%, însă nu din veniturile din activitatea de radiodifuzare (televiziune), ci numai dintr-o parte a activitătii, cea care utilizează repertoriul, calculată prin ponderare, criteriu care nu a fost definit de utilizatori, iar remuneratiile datorate titularilor de drepturi ar urma să se situeze între minimum 0,12% si maximum 1,2%, ceea ce apare ca inechitabil în conditiile în care, potrivit rapoartelor comunicate anterior de organismele de radiodifuziune, ponderea utilizării repertoriului muzical protejat se situează în jurul a 12%.

Propunerea utilizatorilor de aplicare a unui procent de 2% la acea parte a veniturilor corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului muzical în activitatea de radiodifuzare (televiziune), reprezentând, în conditiile art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, mai putin de 0,24% din veniturile obtinute de utilizatori din activitatea de radiodifuzare (televiziune), contravine dispozitiilor legale, care recunosc si garantează un minim de 1%.

Petenta a mai arătat că dreptul patrimonial de autor la remuneratie este recunoscut si garantat de Legea nr. 8/1996, modificată si completată [art. 1 alin. (1) si art. 1311 alin. (2)], precum si de art. 44 din Constitutia României, republicată, si de art. 1 din Primul Protocol aditional la CEDO ca fiind o formă a dreptului de proprietate si ar fi grav încălcat dacă se admite interpretarea pe care utilizatorii o dau art. 1311 alin. (2) si (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Totodată petenta a subliniat faptul că acest nivel al remuneratiei s-ar situa mult sub cel practicat în statele Uniunii Europene, arătând, prin analogie, că remuneratia maximă de 1,5% din totalul veniturilor obtinute din activitatea de retransmitere prin cablu a serviciilor de programe a fost aspru criticată de organismele Uniunii Europene, existând un proiect de lege de modificare a acesteia. De asemenea, UCMR-ADA a anexat un exemplu de calcul al remuneratiei conform metodologiei propuse, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile legale în vigoare.

Metodologia urmează a fi valabilă timp de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără posibilitate de modificare în această perioadă, în afară de cazul în care o modificare legislativă impune acest lucru, iar remuneratiile stabilite în sumă forfetară pot fi modificate anual, prin reactualizarea cu rata inflatiei, în conformitate cu dispozitiile art. 1314 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

II. Propunerea RTV/ARCA de metodologie privind remuneratia pentru titularii de drepturi de autor prin radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune prin gestiune colectivă obligatorie

Intimatele SRTV si ARCA au depus o propunere de metodologie, precum si precizări asupra punctelor de divergentă si înscrisuri doveditoare: Metodologie privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti si producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune si de televiziune prin gestiune colectivă obligatorie, Metodologie privind utilizarea de opere cinematografice audiovizuale de către organismele de televiziune; doctrină si exemple din practica europeană.

Principalele puncte din propunerea SRTV/ARCA, asupra cărora părtile au pozitii divergente, sunt următoarele: Intimatele au sustinut faptul că se impune definirea notiunii de repertoriu protejat pentru utilizarea căruia titularii drepturilor de autor sunt îndreptătiti la plata remuneratiei, în raport cu prevederile Legii nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, în sensul că aceasta se circumscrie îndeplinirii cumulative a două conditii, respectiv: drepturile de autor să se afle în cadrul termenelor de protectie legală si opera să fi fost anterior adusă la cunostintă publică, pe de altă parte. În acest sens, se justifică si prevederile art. 5 din propunerea de metodologie a SRTV si ARCA, instituind obligatia UCMR-ADA de a pune la dispozitie utilizatorilor, prin intermediul ORDA, repertoriul protejat, nefiind avute în vedere la calculul remuneratiei operele pentru care termenul de protectie legală s-a împlinit.

În ceea ce priveste procentul de 2% propus la negocierile din cadrul comisiei si mentinut în procedura de mediere, acesta se justifică prin faptul că utilizatorii au obligatia de a plăti remuneratii pentru drepturile de autor către 3 organisme de gestiune colectivă: DACIN SARA, COPY RO, UCMR-ADA, iar tariful procentual prevăzut de lege, de maximum 10%, urmează a se împărti în functie de diferitele categorii de drepturi, existând posibilitatea ca în viitor să apară si organisme de gestiune colectivă noi, astfel încât se justifică mentinerea unei limite până la atingerea maximului legal. De altfel, acest procent de 2% a fost practicat si anterior, singura noutate introdusă de legiuitor fiind, în opinia intimatelor, criteriul ponderării utilizării.

SRTV si ARCA au criticat pentru motive de nelegalitate modul de stabilire a procentelor de către UCMR-ADA în varianta sa de metodologie, avându-se în vedere că aceasta nu porneste de la maximul de 10% prevăzut de lege pentru toate organismele de gestiune colectivă, ci de la unul de 13,5% peste maximul legal, ajungând la un minim care, de asemenea, se situează peste cel legal, respectiv de 4%. Pozitia UCMR-ADA s-a modificat nejustificat în timpul negocierilor, în sensul cresterii procentelor revendicate, pe motiv că modificarea legislativă nu putea conduce la o diminuare a veniturilor acestui organism de gestiune colectivă. Or, modificarea a avut drept scop armonizarea Legii nr. 8/1996 cu prevederile Tratatului OMPI privind interpretările, executiile si fonogramele, precum si cu directivele CEE 29/2001 si 92/100, urmărindu-se tocmai eliminarea inconvenientului prezentat de lege în forma anterioară, prin lipsa unei diferentieri între utilizatorii cu ponderi diferite de utilizare a repertoriului în raport cu totalitatea programelor.

În consecintă, procentele nu se mai raportează la “totalitatea veniturilor brute“, cum se întâmpla în reglementarea anterioară (art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 769/1999), ci la “acea parte a veniturilor corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului protejat“ [art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare].

În consecintă, intimatele consideră că procentele nu se aplică la totalitatea veniturilor obtinute de utilizatori din activitatea de radiodifuzare, ci la acea parte a veniturilor, corespunzătoare ponderii utilizării, în caz contrar ajungându-se la o îmbogătire fără just temei, atâta vreme cât la realizarea veniturilor brute contribuie si alte emisiuni si programe decât cele care utilizează opere muzicale.

Acceptarea sistemului de calcul propus de UCMR-ADA ar conduce la epuizarea plafonului maxim de 10% prevăzut de lege, anulându-se tocmai criteriul ponderării introdus de modificarea legislativă.

În ceea ce priveste baza de calcul, intimatele au sustinut că aceasta se constituie prin aplicarea ponderii utilizării (exprimată procentual din timpul total de emisie) la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea în care utilizează repertoriul muzical protejat, din care se scad: TVA, taxa pentru publicitatea la băuturi alcoolice, contributia la fondul national cinematografic si orice taxe similare către bugetul de stat sau local, ce ar putea fi introduse ulterior, iar în cazul SRTV, si alocatiile bugetare, la veniturile astfel calculate urmând a se aplica procentul de 2%. În acest fel procentul stabilit va fi raportat la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul, ceea ce conduce la o proportionalitate între aportul utilizării operelor muzicale si veniturile obtinute, identificate prin criteriul ponderii utilizării operelor, ca un corectiv impus de lege la totalitatea veniturilor obtinute prin radiodifuzare.

Acceptarea variantei UCMR-ADA conduce, în opinia intimatelor, la anularea criteriului ponderării, stabilit de lege, aplicându-se în fapt tocmai reglementarea anterioară (Hotărârea Guvernului nr. 769/1999), rezultat pe care legiuitorul nu l-a urmărit. De altfel, intimatele precizează că procentele stabilite la alin. (2) al art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, sunt procente ale tarifelor, iar nu ale remuneratiei, fiind singurele procente negociabile conform legii, avându-se în vedere si dispozitiile alin. (4) ale aceluiasi text de lege.

Din ponderea utilizării repertoriului, SRTV si ARCA apreciază că se impune deducerea proportiei utilizărilor pe bază de contracte directe cu titularii de drepturi, avându-se în vedere că există asemenea contracte încheiate anterior modificării Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, contracte care se află în derulare, precum si faptul că, potrivit Directivei CEE si Tratatului OMPI privind interpretările, executiile si fonogramele, ratificat de România prin Legea nr. 206/2000, gestiunea colectivă este obligatorie numai în ceea ce priveste retransmiterea prin cablu si remuneratia unică echitabilă privind fonogramele.

Intimatele mai precizează că reprezentarea obligatorie, în conditiile art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, contravine principiului constitutional al libertătii de asociere.

De altfel, această bază de calcul a fost acceptată de către celelalte organisme de gestiune colectivă, respectiv DACIN-SARA, precum si de organismele de gestiune colectivă din materia drepturilor conexe, UPFR si CREDIDAM, intimatele anexând protocoalele convenite, care urmau să fie publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Intimatele consideră inacceptabilă solicitarea petentei de a se include în baza de calcul si veniturile obtinute de societătile de intermediere a serviciilor de publicitate, inclusiv în cazul în care există o asociere în participatiune, ca fiind contrare legii care prevede că se au în vedere numai veniturile utilizatorilor, nu si ale unor terti. În acest sens, intimatele au depus precizări anterior termenului din 10 mai 2005.

SRTV si ARCA au criticat, de asemenea, stabilirea unei remuneratii forfetare minime de 30.000.000 lei trimestrial, avându-se în vedere dispozitiile art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd că tarifele pot fi forfetare sau procentuale, fiind exclusă o solutie care să utilizeze ambele forme, dar si faptul că unele organisme de televiziune private realizează venituri în raport cu care această sumă echivalează cu încălcarea limitei procentuale prevăzute de lege, de 1%. În ceea ce priveste SRTV, stabilirea unei sume forfetare contravine principiului justificării utilizării banilor publici, care impune inclusiv adoptarea unei formule legale si coerente de calcul al remuneratiei procentuale.

În conditiile în care utilizatorul nu realizează venituri, calculul remuneratiei se raportează la cheltuielile ocazionate de utilizare, ceea ce corespunde art. 1311 alin. (2) teza finală din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Scadenta obligatiei de plată a remuneratiei propusă de UCMR-ADA este acceptată de intimate, stabilindu-se data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru care aceasta este datorată, dată la care se va remite organismului de gestiune colectivă si baza de calcul a sumelor virate. De asemenea, intimatele acceptă varianta UCMR-ADA privind transmiterea până la această dată a unui raport privind utilizarea operelor muzicale în trimestrul precedent.

Art. 7 din varianta de metodologie UCMR-ADA se regăseste în propunerea SRTV/ARCA, cu două amendamente, respectiv: solicitarea de informatii trebuie să privească exclusiv documentele care au stat la baza determinării bazei de calcul în trimestrul pentru care s-a efectuat plata, iar nu orice documente ale utilizatorilor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pentru a elimina eventualele suspiciuni, utilizatorii conferă organismului de gestiune colectivă dreptul de a solicita, în instantă, expertizarea contabilă a întregii gestiuni financiar-contabile a utilizatorilor.

Penalitătile de întârziere la plată trebuie stabilite, în opinia intimatelor, la cuantumul dobânzii legale, potrivit dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000. Metodologia poate fi modificată numai după 3 ani de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, în afară de cazul în care o modificare legislativă impune acest lucru, caz în care se va proceda la renegociere. Intimatele consideră inacceptabile prevederile art. 15 din propunerea UCMR-ADA, în sensul modificării anuale a metodologiilor stabilite în formă forfetară de către organismul de gestiune colectivă, prin actualizare cu rata inflatiei, avându-se în vedere criticile anterioare cu privire la stabilirea remuneratiei în formă forfetară.

Totodată SRTV/ARCA solicită prevederea în metodologii a reducerilor la plata remuneratiei datorate (art. 11), apreciind că aceasta este conformă cu art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările  ulterioare.

La termenul din 23 mai 2005 părtile au formulat concluzii si au depus note scrise.

UCMR-ADA a solicitat admiterea cererii de mediere, astfel cum a fost precizată, si pronuntarea unei hotărâri arbitrale care să cuprindă forma finală a metodologiei supuse medierii. Petenta UCMR-ADA a precizat că se impune acceptarea denumirii metodologiei astfel cum a fost stabilită prin Decizia directorului general al ORDA nr. 58/2005, necontestată de părti si pe care acestea nu o pot modifica în procedura de negociere sau mediere, respectiv Metodologie privind remuneratia datorată titularilor de drepturi de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune.

Petenta a sustinut admiterea propunerii sale în ceea ce priveste art. 2 si 3, arătând că, potrivit art. 1231 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, în cazul dreptului de radiodifuzare a operelor muzicale, gestiunea colectivă este obligatorie, fiind exclusă posibilitatea gestiunii individuale a acestui drept, astfel încât în cadrul medierii nu sunt incidente dispozitiile art. 1311 alin. (1) lit. c), d) si e), întrucât gestiunea colectivă se face pentru toate operele muzicale protejate si aduse anterior la cunostintă publică. Fată de aceste aspecte, sunt irelevante contractele încheiate de utilizatori cu titularii de drepturi, avându-se în vedere si dispozitiile art. 38 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

UCMR-ADA a invocat si documentele relevante privind aderarea României la Uniunea Europeană, care impun armonizarea legislatiilor statelor membre si eliminarea diferentelor de tratament, care prejudiciază libera circulatie a bunurilor si serviciilor. Acestea, coroborate cu dispozitiile art. 1311 alin. (1) lit. f) si alin. (2) din legea modificată, precum si cu raportul Camerei Deputatilor asupra proiectului legii de modificare a Legii nr. 8/1996, în care se arată că legiuitorul nu a urmărit să diminueze drepturile titularilor, impun ca remuneratia să se determine prin aplicarea unui procent negociat între minimul de 1% si maximul de 10% prevăzute de lege la veniturile obtinute de utilizatori din activitatea de televiziune (radiodifuzare).

Remuneratia prevăzută în metodologia propusă de UCMRADA se încadrează în aceste limite si corespunde prevederilor legale.

Petenta a pus concluzii de admitere a propunerilor sale în privinta formulării art. 1 din metodologie, arătând că nu se impune precizarea expresă a criteriilor de includere a operelor în repertoriul protejat, fată de aspectul că acestea au fost clarificate de legiuitor si nu necesită a fi interpretate sau reluate de părti în mod expres, pentru a fi aplicabilă sintagma “repertoriu determinat“, solutia contrară putând genera o interpretare restrictivă, în sensul unui repertoriu invariabil, or repertoriul UCMR-ADA se modifică permanent. În plus, prin efectul legii, organismul de gestiune îi reprezintă pe toti titularii de drepturi de autor din domeniul muzical.

UCMR-ADA a solicitat admiterea propunerii sale în ceea ce priveste art. 4 din metodologie, ca fiind conformă prevederilor legale. Remuneratia titularilor de drepturi de autor nu trebuie să fie derizorie, iar tariful forfetar nu trebuie să corespundă unui tarif procentual, cele două tipuri de tarife propuse nefiind incompatibile atâta vreme cât tariful forfetar este de aplicare subsidiară.

UCMR-ADA a solicitat admiterea propunerii sale în ceea ce priveste art. 5 din metodologie, referitor la termenul de plată al remuneratiei, termen acceptat de utilizatori, odată cu plata remuneratiei urmând a se transmite si baza de calcul a acesteia, care trebuie să fie însotită de adresa de înaintare, purtând numele reprezentantului legal, semnătura si stampila utilizatorului.

Petenta a cerut si admiterea propunerii sale referitoare la comunicarea de informatii, precizând în ce constau acestea, solicitând totodată indicarea fiecărei emisiuni în care sunt utilizate operele, precum si a orei de difuzare.

De asemenea, a solicitat si transmiterea altor documente cuprinzând informatii despre denumirea operelor, autorul, durata si perioada de utilizare, toate acestea influentând direct cuantumul si repartizarea remuneratiilor între titularii de drepturi. Petenta a criticat ca neviabilă si costisitoare auditarea propusă de intimate, precum si sub aspectul determinării persoanei auditorului.

În ceea ce priveste raportarea la veniturile obtinute din asocierea în participatiune, petenta a apreciat că se impune admiterea acesteia, atâta vreme cât această practică este uzuală si conduce la eludarea plătii drepturilor de autor, aceleasi considerente fiind valabile si în ceea ce priveste activitatea societătilor afiliate. Petenta a cerut admiterea obligării la plata penalitătilor de întârziere în cuantumul propus la art. 11, nefiind vorba despre dobânzi legale.

Referitor la art. 12, petenta a arătat că se impune monitorizarea activitătii de radiodifuzare a utilizatorilor pentru a verifica si a determina ponderea reală, iar propunerea de la art. 13 se justifică, fiind vorba despre stabilirea întinderii prejudiciului cauzat potrivit art. 139 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Cu referire la propunerile de articole noi, formulate de intimate, UCMR-ADA a cerut respingerea acestora, pentru argumentele redate anterior.

SRTV si ARCA au pus concluzii de respingere a propunerii UCMR-ADA, cu motivarea că aceasta excedează prevederilor legale.

În acest sens, pct. 8 si 9 includ în baza de calcul si venituri obtinute de către un asociat în participatiune al utilizatorului si chiar de societătile de intermediere afiliate acestuia, ceea ce contravine legii, care dispune la art. 1311 alin. (2) si (4) că singurii obligati la plata remuneratiei sunt utilizatorii, iar nu tertii cu care acestia intră în raporturi juridice, întelegându-se prin utilizator titularul unei licente audiovizuale, în sensul Legii audiovizualului nr. 504/2002, care de altfel interzice operarea si exploatarea licentelor audiovizuale de către alte persoane decât detinătorii de drept ai acestora.

În consecintă, în vreme ce veniturile obtinute de organismul de radiodifuziune din aceste raporturi contractuale se includ în baza de calcul a remuneratiei, nu pot fi incluse si veniturile obtinute de tertii care nu au calitatea de radiodifuzor.

În ceea ce priveste pct. 13 din propunerea de metodologie, acesta nu poate fi primit atâta vreme cât art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, prevede că numai instantele judecătoresti, la solicitarea titularului de drepturi, pot constata încălcarea acestora si dispune obligarea la despăgubiri constând în acoperirea prejudiciului cauzat, calculat potrivit normelor legale, iar în cazul în care prejudiciul nu poate fi astfel determinat, la plata de despăgubiri egale cu triplul remuneratiilor care ar fi fost datorate pentru respectivul tip de utilizare. Or, nu se poate admite ca UCMR-ADA să se substituie instantei judecătoresti.

Intimatele au arătat că opozitia UCMR-ADA la utilizarea sintagmei “repertoriu protejat si determinat“ este neîntemeiată si contrară legii, întrucât acest repertoriu este întotdeauna determinat prin termenul de protectie de 70 de ani, prevăzut de lege, si prin faptul că se cunoaste data creării operei. Pentru utilizatori este însă esential să cunoască data împlinirii termenului de protectie, pentru a evita plata nedatorată.

Privitor la pct. 12 din propunerea UCMR-ADA, referitoare la verificarea raportărilor utilizatorilor prin înregistrări si monitorizări realizate sau comandate unor terti, este de observat că aceste prevederi nu sunt necesare în cazul în care legea permite liber o asemenea monitorizare, iar în caz contrar este necesar să se distingă între fixarea si reproducerea programelor audiovizuale, caz în care autorizarea utilizatorului pentru fixare serveste strict scopului de monitorizare si generează obligatia de a prevedea în metodologie răspunderea organismului de gestiune pentru utilizarea în alte scopuri decât cel de monitorizare, deci si obligarea la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

Cu privire la baza de calcul si la procentul care se aplică la aceasta, utilizatorii au reluat sustinerile anterioare, în sensul că propunerea petentei contravine legii, arătând că acest punct de vedere nu este Onsusit de nici un alt organism de gestiune colectivă. Vizarea exclusivă a nivelului maxim permis de lege contravine scopului negocierii si face inutilă recurgerea la această procedură.

În plus, extrasele remise completului din documentele Comisiei Europene demonstrează pozitia critică fată de practici anticoncurentiale ale organismelor de gestiune colectivă din Uniunea Europeană, prin stabilirea în mod concertat a unor tarife mari pentru utilizatori.

De asemenea, au argumentat prin faptul că interpretarea oferită de SRTV si ARCA este conformă celei expuse de reprezentantii Parlamentului în cadrul dezbaterii publice pe marginea modificării legislatiei dreptului de autor.

În concluzie, sustin utilizatorii, criteriul ponderii introdus de legiuitor prin Legea nr. 285/2004 are în vedere tocmai corelarea cuantumului remuneratiei cu veniturile titularilor de opere si cu aportul concret pe care acestia îl au prin operele lor la obtinerea de venituri de către organismele de televiziune din activitatea de radiodifuzare, această corelare neexistând în varianta initială a Legii nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

III. Punctul de vedere consultativ a ORDA

După o introducere privind conditiile legale si situatia de fapt care au generat negocierea remuneratiei datorată titularilor de drepturi de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune, ORDA a depus un punct de vedere consultativ privind forma unică a metodologiei, având drept obiect remuneratia datorată titularilor de drepturi de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune [art. 1231 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare].

Analizând istoricul raporturilor juridice derulate între părti anterior declansării acestei proceduri, constată că în anul 1997 UCMR-ADA si ARCA au comunicat ORDA tarifele si metodologia agreată, reglementând relatia autori de muzică – organisme de radio si televiziune, în vederea avizării si aprobării acestora prin hotărâre a Guvernului. Această întelegere a fost avizată de ORDA si aprobată de Guvern prin Hotărârea nr. 769/1999, în temeiul art. 131 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, remuneratia fiind de 2% din încasări.

În anul 2000 între SRTV si UCMR-ADA s-a încheiat un contract general privind utilizarea de către SRTV a repertoriului UCMR-ADA, în schimbul unei redevente trimestriale rezultate din aplicarea unui procent de 2% asupra încasărilor din abonamente, dacă aceste încasări constituiau mai mult de 70% din totalul încasărilor.

Fată de aceste aspecte, ORDA a apreciat că se impune stabilirea unei remuneratii apropiate ca nivel de remuneratia convenită anterior prin acordul liber exprimat al părtilor, întrucât aceasta din urmă constituie un drept câstigat al organismelor de gestiune colectivă, iar în raporturile dintre părti nu au intervenit modificări de natură legală sau economică substantiale si care să justifice o diminuare a acestei remuneratii.

ORDA a analizat dispozitiile art. 1231 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd că dreptul de radiodifuziune este un drept de exercitare colectivă obligatorie si pentru care organismele de gestiune colectivă reprezintă si pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat, precum si prevederile art. 1311 alin. (2) si (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc limitele minime si maxime ale remuneratiei procentuale din veniturile obtinute de utilizatori în activitatea care utilizează repertoriul, iar în lipsa acestor venituri, din cheltuielile ocazionate de utilizare.

Pentru remuneratia datorată de utilizatori titularilor de drepturi legiuitorul a prevăzut că organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor pot solicita de la aceeasi categorie de utilizatori o remuneratie procentuală stabilită între 1% si 10% din veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriu, iar în lipsa acestor venituri, din cheltuielile ocazionate de utilizare [art. 1311 alin. (2)], remuneratiile procentuale calculându-se prin aplicarea procentelor la veniturile obtinute de utilizatori, corespunzătoare ponderii repertoriului protejat în activitatea utilizatorilor [art. 1311 alin. (4)].

În continuare, ORDA a procedat la analiza metodologiilor propuse de părti.

În privinta titlului pe care părtile l-au avut în vedere pentru denumirea metodologiei, a propus mentinerea denumirii precizate în Decizia directorului general al ORDA nr. 58/2005, respectiv “Metodologia privind remuneratia datorată titularilor de drepturi de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune“, cu motivarea că decizia nu a fost contestată de către nici una dintre părti, astfel încât este obligatorie pentru acestea.

Cu privire la pct. 1 din metodologiile depuse de părti, ORDA a considerat îmtemeiată propunerea SRTV/ARCA, lăsând la aprecierea completului de mediere problema înlocuirii expresiei “repertoriu determinat conform legii“ cu expresia îrepertoriu determinabil conform legii“, diferenta având, în opinia sa, mai mult o relevantă semantică ce nu produce consecinte practice, oricare dintre variante fiind admisibilă.

Referitor la art. 2 si 3 din metodologiile depuse de părti, care privesc remuneratia cuvenită titularilor de drepturi pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către organisme de televiziune, stabilită procentual în mod diferit, ORDA a considerat că propunerea SRTV/ARCA de stabilire a unei remuneratii care să reprezinte 2% din veniturile obtinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul protejat, din care se scad: TVA, taxa pentru publicitatea la băuturi alcoolice, contributia la fondul national cinematografic si orice alte taxe similare către bugetul de stat sau local ce ar putea fi introduse ulterior, poate fi acceptată, întrucât toate aceste taxe si contributii nu reprezintă venituri ale utilizatorilor.

În privinta bazei de calcul propuse, ORDA a constatat că textul din cele două metodologii (pct. 3 din metodologiile UCMR-ADA si SRTV/ARCA) este asemănător si în concordantă cu prevederile art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Totodată ORDA consideră că propunerea SRTV/ARCA nu poate fi acceptată, întrucât conduce la o diminuare exagerată a remuneratiei convenite anterior de părti. ORDA a arătat că propunerea UCMR-ADA are în vedere un procent de 13,5% din baza de calcul, la care se adaugă un procent suplimentar în functie de ponderea utilizărilor, iar această modalitate de calcul reprezintă o ponderare diferită a bazei de calcul, care poate fi acceptată în varianta finală a metodologiei, tinându-se cont si de sustinerile celor două părti, conform cărora, în cazul majoritătii televiziunilor din România, ponderea muzicii în activitatea de radiodifuzare se situează în limita a 15%. Pe cale de consecintă, ORDA a apreciat că este normal ca remuneratia datorată titularilor de drepturi, ca urmare a utilizării operelor muzicale într-o astfel de pondere, să fie apropiată de cea agreată de părti conform Hotărârii Guvernului nr. 769/1999, respectiv de 2%.

Mai mult, propunerea UCMR-ADA se încadrează între limitele prevăzute de art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare (1%– 10%), lăsând o marjă rezonabilă si celorlalte organisme de gestiune colectivă.

În ceea ce priveste remuneratia forfetară alternativă, de 30.000.000 lei, propusă de UCMR-ADA spre a fi avută în vedere în situatia în care prin aplicarea procentului stabilit asupra bazei de calcul rezultă o remuneratie trimestrială mai mică de 30.000.000 lei, ORDA a apreciat că aceasta este justificată în raport cu prevederile art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si din ratiuni de ordin economic si de protectie a titularilor de drepturi.

ORDA a acceptat opinia UCMR-ADA exprimată la pct. 8 si 9 din propunerea lor de metodologie, referitoare la veniturile obtinute de utilizatorii operelor muzicale prin asociere în participatiune sau printr-o altă formă de asociere legală, apreciind că asemenea venituri reprezintă venituri ale utilizatorilor si a considerat că este posibilă mentinerea acestor prevederi în forma finală a metodologiei, cu precizarea că din aceste venituri va fi scăzut comisionul datorat acestor intermediari, cu atât mai mult cu cât această propunere este sustinută si de prevederile pct. 3.5 din protocolul încheiat între ARCA si UCMR-ADA, preluate si în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 769/1999.

În privinta pct. 11 din metodologia UCMR-ADA, ORDA a considerat că în continutul formei finale a metodologiei pot fi prevăzute penalităti deoarece Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, nu interzice acest lucru, iar părtile au acceptat anterior această solutie.

În privinta pct. 12 din metodologia UCMR-ADA, ORDA a apreciat că acesta nu poate fi prevăzut în continutul formei finale a metodologiei decât în lipsa unui acord expres al părtilor.

ORDA a respins propunerea SRTV/ARCA de la pct. 5 din metodologia acestora, ca fiind contrară prevederilor art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, fiind imposibil ca organismele de gestiune colectivă să pună la dispozitie utilizatorilor si repertoriul titularilor de drepturi care nu le-au acordat mandat si pe care îi reprezintă în temeiul legii.

În privinta pct. 12 din metodologia UCMR-ADA, ORDA a apreciat că acesta încalcă prevederile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, si nu poate fi retinut în forma finală a metodologiei. În concluzie, ORDA a opinat că în cuprinsul formei unice a metodologiei pot fi incluse pct. 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 14 si 15 din metodologia propusă de UCMR-ADA, respectiv pct. 1, 4, 6, 7, 8, 10 si 11 din metodologia propusă de SRTV/ARCA, si pot fi excluse, pentru motivele mentionate anterior, pct. 2, 3, 5 si 11 din metodologia propusă de SRTV/ARCA, respectiv pct. 12 si 13 din metodologia propusă de UCMR-ADA.

De asemenea, ORDA a propus procente pentru calculul remuneratiei cuvenite titularilor de drepturi pentru radiodifuzarea operelor muzicale aflate la dosarul cauzei.

Analizând întregul material probator, completul de mediere retine următoarele:

Având în vedere obiectul medierii, completul constată că este competent să solutioneze litigiul, pe baza si în conditiile stabilite de lege, cu respectarea punctelor agreate de părti, pentru a stabili conform art. 1312 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, forma finală a metodologiei supuse medierii.

Având în vedere că arbitrii trebuie să se pronunte atâ asupra metodologiei de folosire a drepturilor de autor, cât si asupra remuneratiei, titlul legal este “Metodologie privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si tabel cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor“.

La pct. 1 din metodologie părtile au convenit asupra modului de utilizare a operelor muzicale prin radiodifuzare

Părtile sunt de acord cu plata remuneratiei către autorii de opere muzicale radiodifuzate, însă diferă modalitatea de calcul. Completul consideră, potrivit art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, si acordului părtilor, că determinarea remuneratiei se face procentual din baza de calcul constituită din veniturile obtinute de fiecare dintre utilizatori din activitatea de radiodifuzare a repertoriului de opere muzicale, însă nu mai putin de 30.000.000 lei/trimestru. Completul de mediere constată că legiuitorul a stabilit, de principiu, în art. 1311 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, o remuneratie procentuală pe care o pot solicita organismele de gestiune colectivă utilizatorilor pentru drepturile de autor, calculată între 1% si 10% din veniturile obtinute din activitatea care utilizează repertoriul, iar în lipsa acestor venituri, din cheltuielile ocazionate de utilizare. În consecintă, dispozitiile alin. (4) ale aceluiasi articol trebuie interpretate în sensul producerii efectelor stabilite de norma de principiu din alin. (2), iar ponderea utilizării asigură stabilirea procentului, totodată avându-se în vedere si remuneratiile cuvenite altor organisme de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor gestionate de acestea.

Completul de arbitri apreciază că dispozitiile alin. (4) al art. 1311 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, privind aplicarea procentelor negociate la acea parte din veniturile obtinute de utilizator, corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului protejat în activitatea sa, trebuie interpretate în sensul acordării remuneratiei cuvenite autorilor într-un procent care să asigure o remuneratie echitabilă, de natură a încuraja activitatea de creatie.

În cursul medierii părtile au căzut de acord că ponderea utilizării operelor muzicale în cadrul activitătii de radiodifuzare este de cel putin 15%, aspect asupra căruia, existând consens, arbitrii consideră că nu mai este necesar a se pronunta, luând act de vointa concordantă a părtilor.

În consecintă, avându-se în vedere ponderea mentionată, procentul maxim ce se poate acorda pentru radiodifuzarea operelor muzicale este de cel putin 1,5% din întregul volum al activitătii de radiodifuzare, însă completul de arbitri, având în vedere considerentele anterioare, acordă un procent de 2% din activitatea de radiodifuzare, urmând ca suma minimă să nu fie mai mică de 30.000.000 lei pe trimestru/utilizator. Pentru această sumă minimă, completul consideră că este subsidiar criteriul forfetar celui procentual si se impune a se aplica pentru cazurile de exceptie în care aplicarea a 2% la veniturile de radiodifuzare nu ar asigura creatorilor o remuneratie echitabilă si care să încurajeze activitatea de creatie. De asemenea, completul consideră că nu pot fi luate în consideratie contractele individuale de remunerare încheiate de utilizatori cu unii autori de opere muzicale, având în vedere obligativitatea gestiunii colective prevăzute de art. 1233 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Asupra problemei privind veniturile obtinute de utilizatori prin asocieri ori intermediere, completul consideră că aceasta nu poate fi inclusă în metodologie întrucât propunerea UCMR-ADA pleacă de la ideea că aceste forme de cooperare ale utilizatorilor sunt menite să micsoreze baza de calcul si deci să fraudeze drepturile creatorilor, astfel încât dacă prin metodologie completul de mediere ar impune o astfel de solutie, ar porni de la o adevărată prezumtie de rea-credintă a utilizatorilor, ceea ce este contrar principiului general de drept al bunei-credinte în raporturile juridice. Dacă într-o anumită situatie organismul de gestiune colectivă constată existenta unor întelegeri frauduloase de acest tip, are la îndemână calea actiunilor în justitie.

În ceea ce priveste data efectuării plătii remuneratiei si obligatiile de transmitere a listelor operelor utilizate se constată un consens. Pentru întârzierea la plată părtile au fost de acord cu acordarea de dezdăunări, completul apreciind că acestea se situează la nivelul dobânzii legale, ceea ce nu împiedică organismele de gestiune colectivă ca pe calea actiunii în justitie să solicite recuperarea eventualelor prejudicii peste dobânda legală. Privitor la monitorizarea activitătii de radiodifuzare, completul consideră că nu se impune o reglementare în metodologie, întrucât UCMR-ADA are dreptul ca în acest scop să reproducă emisiunile radiodifuzate fără acordul utilizatorilor.

Fată de considerentele expuse,

COMPLETUL DE MEDIERE HOTĂRĂSTE :

Forma finală a metodologiei si a tabelului este următoarea:

 

METODOLOGIE

privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale si tabel cuprinzând remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi de autor

 

1. Utilizarea prin radiodifuzare de către organismele de televiziune a operelor muzicale aduse anterior la cunostintă publică si ale căror drepturi de autor se află în termenele de protectie prevăzute de lege se poate face numai în baza unei autorizatii sub formă de licentă neexclusivă eliberată de organismul de gestiune colectivă desemnat de ORDA drept colector pe domeniul muzical pentru repertoriul protejat si determinat conform legii.

2. Utilizatorii de opere muzicale licentiati au obligatia să plătească trimestrial organismului de gestiune colectivă desemnat în conditiile pct. 1 din prezenta metodologie o remuneratie reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale radiodifuzate, determinată procentual din baza de calcul.

3. Baza de calcul se constituie din veniturile obtinute de fiecare dintre utilizatori din activitatea de radiodifuzare a repertoriului de opere muzicale determinat în conditiile legii.

4. Procentul aplicat bazei de calcul este stabilit conform tabelului următor:

TABEL

Anul 2005 si următorii   2%

5. În cazul în care, prin aplicarea procentului prevăzut la pct. 4 asupra bazei de calcul a utilizatorului, remuneratia trimestrială este mai mică de 30.000.000 lei, utilizatorul datorează o remuneratie minimă de 30.000.000 lei, care va fi reactualizată anual cu indicele de inflatie.

6. Remuneratia se plăteste până la data de 25 a primei luni următoare trimestrului pentru care este datorată, dată la care se va transmite si baza de calcul a sumelor virate.

7. Utilizatorii vor transmite organismului de gestiune colectivă, până la data de 25 a fiecărei luni pentru luna precedentă, un raport cuprinzând: lista operelor muzicale utilizate, cu mentionarea denumirii fiecărei opere muzicale utilizate zilnic, autorul acesteia, numărul de difuzări zilnice si durata de utilizare a fiecărei opere muzicale. Raportul va fi transmis în format scris si electronic si va fi însotit de o adresă de înaintare purtând numele reprezentantului legal, semnătura acestuia si stampila utilizatorului. Informatiile cuprinse în raport vor constitui baza de repartizare către titularii de drepturi de autor de opere muzicale a remuneratiilor încasate de organismul de gestiune colectivă.

8. La solicitarea scrisă a organismului de gestiune colectivă, transmisă cu cel putin 15 zile înainte, si ulterior datei virării remuneratiei prevăzute la pct. 6, utilizatorul are obligatia de a comunica acestuia copii certificate pe propria răspundere de reprezentantul legal de pe documentele cuprinzând informatiile pe baza cărora se determină baza de calcul. Organismele de gestiune colectivă au dreptul să ceară un audit extern pentru examinarea corectitudinii calculării remuneratiei, efectuat de un auditor agreat de toate părtile.

9. Pentru întârzieri la plată, utilizatorii datorează dobânda legală de la data scadentei.

10. Prezenta metodologie va putea fi modificată numai după 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia cazului în care dispozitiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 285/2004, avute în vedere la elaborarea prezentei metodologii, sunt modificate înainte de împlinirea acestui termen, caz în care oricare dintre părti va putea solicita initierea unei noi proceduri de negociere si înainte de împlinirea termenului de 3 ani.

Cu apel în termen de 15 zile de la publicarea Hotărârii arbitrale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntată si semnată astăzi, 21 iunie 2005, la sediul ORDA din Calea Victoriei nr. 91–93, sectorul 1, Bucuresti.

 

Flavius Baias – arbitru

Lucian Belcea – arbitru

Gheorghe Gheorghiu – arbitru

Ernest Popovici – arbitru

Mihai Tănăsescu – arbitru