MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 675         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 28 iulie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

69. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2005, întocmite de institutele nationale de cercetare-dezvoltare care functionează sub coordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

 

946.– Ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitătile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

3.119. – Ordin al presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru aprobarea Normelor privind eliberarea de duplicate ale autorizatiilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor distruse, pierdute sau furate

 

Lista cuprinzând asociatiile si fundatiile care primesc subventii de la bugetul local în anul 2005, în conformitate cu Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor române cu personalitate juridică, care înfiintează si administrează unităti de asistentă socială

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 331

din 28 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Marieta Safta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Lucia Brudan în Dosarul nr. 2.706/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.

La apelul nominal este prezentă autoarea exceptiei, reprezentată prin avocat Gheorghită Mateut, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autoarea exceptiei, prin avocat, sustine că art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia sunt mijloace de probă procesele-verbale si actele de constatare, încheiate de alte organe, în situatia în care legea prevede aceasta, încalcă dreptul la un proces echitabil. Aceasta întrucât procedurile administrative de control ce precedă încheierea proceselor-verbale si a actelor de constatare la care face referire textul de lege criticat nu satisfac cerintele impuse de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, respectiv: egalitatea de arme, contradictorialitatea, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independenta si impartialitatea autoritătilor justitiei, garantarea exercitării drepturilor apărării. Invocându-se jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materie, respectiv cauzele Funke împotriva Frantei, 1993, Fayed împotriva Regatului Unit, 1994, Saunders împotriva Regatului Unit, 1996, se arată că, în esentă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că utilizarea mijloacelor de probă obtinute prin constrângere în cadrul procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare, prin încălcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare.

În acest fel Curtea delimitează obtinerea mijloacelor de probă în procedurile administrative de folosirea lor ulterioară în procedurile penale. Fată de cele arătate se conchide că, în ipoteza înscrisurilor mentionate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, singura consecintă admisibilă, în raport de principiul echitătii procesului penal, este aceea a furnizării de informatii organelor de urmărire penală, acestea neputând fi convertite în mijloace de probă fără să aducă atingere dreptului la un proces echitabil si fără a pune în pericol independenta si impartialitatea justitiei.

În concluzie, coroborând dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 214 din acelasi cod, privind actele încheiate de unele organe de constatare, texte care, în opinia autoarei exceptiei, nu pot fi disociate, se solicită extinderea exceptiei si la aceste din urmă prevederi legale si admiterea sa, astfel cum a fost formulată. Se depun concluzii scrise în care sunt dezvoltate pe larg argumentele expuse în concluziile orale.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată că folosirea actelor încheiate de alte organe, în procesul penal, este guvernată de regulile procedurii penale, ce se aplică tuturor mijloacelor de probă.

Astfel, aceste procese-verbale si acte de constatare se aduc la cunostinta părtilor într-un proces public, cu respectarea contradictorialitătii, a dreptului la apărare si pot fi contestate de părti, în concordantă cu cerintele dreptului la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în acest sens, în cauza Kostovski împotriva Olandei, 1990, că depozitiile din faza pregătitoare pot fi folosite, însă cu respectarea dreptului la apărare, or, în cadrul procesului penal, învinuitului, respectiv inculpatului, îi este asigurat acest drept.

Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei exceptiei precizează că, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a delimitat obtinerea mijloacelor de probă de folosirea lor în procesul penal; folosirea acestora poate fi inechitabilă dacă nu sunt respectate garantiile prevăzute de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.706/2004, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Lucia Brudan în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, precum si prevederile art. 124 alin. (2) si (3) din Constitutie, privind înfăptuirea justitiei, prin aceea că autorizează ca mijloace de probă procesele-verbale, precum si orice alte acte de constatare, care pot fi încheiate si în afara procesului penal, de către alte organe de stat decât cele judiciare penale. Se arată că în acest mod îse aduce atingere tuturor caracteristicilor procesului echitabil, întrucât procedurile administrative, cum sunt si cele care preced emiterea acestor procese-verbale sau acte de constatare, nu satisfac nici una dintre exigentele“ care caracterizează un proces echitabil si, de asemenea, nu pot fi asigurate independenta si impartialitatea justitiei.

În opinia autoarei exceptiei, textul de lege criticat ar trebui exclus, îneputând fi acceptate ca mijloace de probă decât procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală sau de instantele de judecată“.

Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Faptul că dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală admit ca mijloace de probă în procesul penal procesele-verbale, precum si orice alte acte de constatare care pot fi încheiate de către alte organe de stat, în cadrul unei proceduri administrative, nu încalcă, în opinia instantei, independenta si impartialitatea justitiei, câtă vreme acestea pot fi combătute cu alte mijloace de probă, iar, conform art. 63 din Codul de procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea probelor se face de organul de urmărire penală si de instanta de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate. Se arată, totodată, că este neîntemeiată si critica formulată în raport de prevederile constitutionale si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Faptul că legiuitorul a statuat că procesele-verbale si actele de constatare încheiate de alte organe au semnificatia unor mijloace de probă constituie atributul său exclusiv, rezultat din activitatea de legiferare. Aprecierea proceselor-verbale ca probe se face de organul de urmărire penală sau de instanta de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, cu respectarea art. 124 din Constitutie. Se arată, totodată, că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie si nici pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, “întrucât procesele-verbale nu încalcă prevederile privind dreptul la un proces echitabil si nici independenta si impartialitatea justitiei“.

Guvernul apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată. Se arată că dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt texte de aplicabilitate generală si nu încalcă accesul liber la justitie sau independenta si impartialitatea justitiei. Actele de constatare si procesele-verbale, încheiate de alte organe decât cele judiciare, pot constitui mijloace de probă care pot fi combătute cu alte mijloace de probă, iar, conform art. 63 din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a se face de organul de urmărire penală sau de instanta de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constitutionale.

Arată că “înscrierea proceselor-verbale încheiate de alte organe decât instanta de judecată si organul de urmărire, în categoria mijloacelor de probă, nu contravine sub nici un aspect dreptului părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil“. Se arată, totodată, că procedura de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, invocându-se în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autoarei exceptiei si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, privind procesul-verbal ca mijloc de probă. Ulterior sesizării Curtii, în cadrul concluziilor orale formulate în cauză, autoarea exceptiei, prin reprezentant, a solicitat extinderea exceptiei de neconstitutionalitate si cu privire la art. 214 din Codul de procedură penală, referitor la actele încheiate de unele organe de constatare, care, în opinia sa, nu poate fi disociat de art. 90 alin. 2 din acelasi cod.

Această solicitare nu poate fi primită, întrucât din interpretarea art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, si a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, rezultă că instanta de contencios constitutional nu hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct în fata sa, fiind competentă să se pronunte numai în limitele sesizării. În consecintă, prin prezenta decizie Curtea Constitutională urmează a se pronunta numai cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: “De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale si actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.“

Autoarea exceptiei consideră că acest text legal încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie, respectiv de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si dispozitiile art. 124 alin. (2) si (3) din Constitutie, privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.

Faptul că, în conditiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanta de judecată pot constitui mijloace de probă nu este de natură să aducă nici o atingere dreptului părtilor la un proces echitabil, câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părti, în conditiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. În plus, art. 66 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează în mod expres dreptul învinuitului sau inculpatului ca, atunci când există probe de vinovătie, să probeze lipsa de temeinicie a acestora.

Nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a dreptului învinuitului de a nu se autoincrimina, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil. Aceasta întrucât, asa cum a retinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului chiar în jurisprudenta prezentată în motivarea exceptiei, dreptul de a nu se autoincrimina presupune ca, într-un proces penal, acuzarea să-si dovedească si să-si formuleze învinuirea fără a recurge la probe obtinute prin metode coercitive sau opresive, contrar vointei acuzatului (cauza Saunders împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1996). Or, actele la care fac referire dispozitiile legale criticate nu constituie asemenea probe, incompatibile cu dreptul la un proces echitabil. Procesele-verbale si actele de constatare prevăzute de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt întocmite de organe ale statului, în exercitarea competentei acestora stabilite de lege si în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garantiilor prevăzute de lege.

De asemenea, dispozitiile legale criticate nu aduc atingere unicitătii si impartialitătii justitiei si nici independentei judecătorilor, întrucât instanta judecătorească este cea care apreciază asupra concludentei si utilitătii probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului, iar, cu ocazia deliberării, tot instanta de judecată este cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispozitiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Lucia Brudan în Dosarul nr. 2.706/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 iunie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR

SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2005, întocmite de institutele nationale de cercetare-dezvoltare care functionează sub coordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

 

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică, aprobată si modificată prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, si ale Legii nr. 292/2002 privind stabilirea modalitătii de aprobare a bugetelor de venituri si cheltuieli întocmite de institutele nationale de cercetare-dezvoltare,

în baza prevederilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitătilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti“, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. – (1) Se aprobă bugetele de venituri si cheltuieli pe anul 2005, întocmite de institutele nationale de cercetare-dezvoltare care functionează sub coordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale:

– Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului – ICPA Bucuresti;

– Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură Stefănesti – Arges.

(2) Bugetele de venituri si cheltuieli întocmite de institutele nationale sunt prezentate în anexele nr. 1 si 2*) care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetele de venituri si cheltuieli prevăzute la art. 1 reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăsite decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu avizul Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări de venituri aprobate, institutele nationale de cercetare-dezvoltare vor efectua cheltuieli în limita veniturilor realizate si cu încadrarea în indicatorii de eficientă aprobati.

Art. 3. – Directia generală buget-finante va comunica bugetele de venituri si cheltuieli institutelor sus-mentionate, pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor acestora.

Art. 4. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 27 ianuarie 2005.

Nr. 69.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitătile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial

 

În temeiul art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, al art. 5 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicată, si al art. 19 lit. d) in Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, având în vedere angajamentele asumate de România în cadrul capitolului 28 “Control financiar“ de negociere cu Uniunea Europeană,

luând în considerare prevederile referitoare la controlul financiar din cap. 12 al Programului de guvernare pe perioada 2005–2008,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Codul controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitătile publice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – (1) Coducătorii entitătilor publice vor dispune – tinând cont de particularitătile cadrului legal, organizational, de personal, de finantare si de alte elemente specifice, precum si de standardele prevăzute în anexa la prezentul ordin – măsurile necesare pentru elaborarea si/sau dezvoltarea sistemelor de control managerial ale fiecărei organizatii, inclusiv a procedurilor, formalizate pe activităti.

(2) Obiectivele, actiunile, responsabilitătile, termenele, precum si alte componente ale măsurilor respective vor fi cuprinse în programe de dezvoltare a sistemelor de control managerial, elaborate la nivelul fiecărei entităti publice.

(3) În programe vor fi cuprinse în mod distinct si actiunile de perfectionare profesională, atât pentru persoanele cu functii de conducere, cât si pentru cele de executie, prin cursuri organizate de Scoala de Finante Publice si Vamă, Institutul National de Administratie sau de alte organisme abilitate.

Art. 3. – (1) În vederea monitorizării, coordonării si îndrumării metodologice cu privire la sistemele proprii de control managerial, prin act de decizie internă, conducătorul entitătii publice constituie structuri cu atributii în acest sens.

(2) Componenta, modul de organizare si de lucru, precum si alte elemente privind structurile prevăzute la alin. (1) se stabilesc, în functie de volumul si de complexitatea activitătilor din fiecare entitate publică, de către conducătorul acesteia.

Art. 4. – (1) Programele întocmite conform art. 2 alin. (2) si actele de constituire a structurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) vor fi transmise, în vederea informării si armonizării, la entitătile publice superioare, până la data de 29 iulie 2005.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1), care se referă la entitătile publice în care se exercită functia de ordonator principal de credite al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, vor fi transmise de către acestea la Ministerul Finantelor Publice, Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management financiar si control, până la data de 15 august 2005.

(3) Progresele înregistrate cu privire la dezvoltarea sistemelor de control managerial, în raport cu programele prevăzute la art. 2 alin. (2), precum si situatiile deosebite observate în actiunile de monitorizare, coordonare si îndrumare metodologică derulate de structurile prevăzute la art. 3 alin. (1) vor face obiectul informărilor care vor fi transmise până pe data de 10 a lunii următoare fiecărui trimestru încheiat, în cazul entitătilor prevăzute la art. 4 alin. (1) si, respectiv, până la data de 15 a lunii următoare fiecărui trimestru încheiat, în cazul entitătilor prevăzute la art. 4 alin. (2).

Art. 5. – În vederea asigurării bunei gestiuni a fondurilor publice si/sau a patrimoniului public, Ministerul Finantelor Publice, prin Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management financiar si control, va aviza, din punct de vedere al referirilor la procedurile de control, proiectele de reglementări cu implicatii financiare, care se elaborează si se aprobă la nivelul entitătilor publice în care se exercită functia de ordonator principal de credite al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, la solicitarea acestora.

Art. 6. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va fi cuprins în pagina de Internet a Ministerului Finantelor Publice.

 

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 4 iulie 2005.

Nr. 946.

 

ANEXĂ*)

 

CODUL CONTROLULUI INTERN

cuprinzând standardele de management/control intern la entitătile publice

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

 

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind eliberarea de duplicate ale autorizatiilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor distruse, pierdute sau furate

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27) din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 19 iulie 2005, prin care s-au adoptat Normele privind eliberarea de duplicate ale autorizatiilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor distruse, pierdute sau furate,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Articol unic. – Se aprobă Normele privind eliberarea de duplicate ale autorizatiilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor distruse, pierdute sau furate, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 20 iulie 2005.

Nr. 3.119.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind eliberarea de duplicate ale autorizatiilor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor distruse, pierdute sau furate

 

Art. 1. – Pentru toate autorizatiile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor distruse, pierdute sau furate se vor elibera duplicate, la cererea persoanelor îndreptătite.

Art. 2. – În vederea eliberării de duplicate se vor depune la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor următoarele documente:

a) cerere de eliberare a duplicatului;

b) în cazul autorizatiei distruse sau pierdute: dovada achitării anuntului de declarare a nulitătii autorizatiei într-un cotidian de largă circulatie si în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a;

c) în cazul autorizatiei furate: dovada achitării anuntului de declarare a nulitătii autorizatiei, conform celor prevăzute la lit. b), precum si copie de pe reclamatia făcută la politie.

Art. 3. – Duplicatul exemplarului original al autorizatiei va avea înscrisă pe fată mentiunea “Duplicat“, iar pe verso “Document cu valoare de original“, semnătura presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si stampila rotundă.

Art. 4. – Pentru eliberarea duplicatului, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (9) din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, se percepe o taxă în valoare de 35 de euro, la cursul comunicat de Banca Natională a României din data plătii.

 

ANEXĂ

la Hotărârea nr. 267 din 30 mai 2005

 

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BRASOV

 

LISTA

cuprinzând asociatiile si fundatiile care primesc subventii de la bugetul local în anul 2005, în conformitate cu Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor

române cu personalitate juridică, care înfiintează si administrează unităti de asistentă socială

 

Denumirea asociatiei/fundatiei

Cuantumul subventiei acordate

Fundatia “Hospice Casa Sperantei“

600.000 lei/lunar/beneficiar, dar nu mai mult de 621.600 mii lei/an

 

Presedinte de sedintă,

Vasile Kraila

 

 

Secretar,

Nicolae Paraschiv