MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 478         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 7 iunie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal

 

Decizia nr. 225 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

706. – Ordin al ministrului afacerilor externe privind intrarea în vigoare a unor tratate semnate de România cu alte state

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

193. – Hotărâre pentru modificarea Regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 215

din 14 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Silviu Iulian Pamfile în Dosarul nr. 3.493/2004 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia penală. La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece norma penală criticată pedepseste fapta săvârsită cu vinovătie, si nu o eroare contractuală. Dispozitiile fundamentale ale art. 45 si ale art. 135 alin. (2) lit. a) statuează că libertatea economică si libertatea contractuală trebuie să se exercite în conditiile stabilite de lege, si nu în afara acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.493/2004, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Silviu Iulian Pamfile în dosarul penal cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea unui recurs.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece prin incriminarea unor fapte ce tin de activitatea comercială se instituie o sanctiune penală ce nesocoteste libertatea comertului si libertatea contractuală, în conditiile în care, în opinia sa, o eventuală eroare contractuală sau neîndeplinirea unei obligatii contractuale pot fi sanctionate doar în materie civilă. Într-o atare situatie, aplicarea unor sanctiuni penale contravine si dispozitiilor din art. 1 al Protocolului nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interdictia privării de libertate a unei persoane pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligatie contractuală.

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece incriminarea penală a înselăciunii în contracte sau prin emiterea unui cec, stiind că pentru valorificarea acestuia nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, nu reprezintă o încălcare a libertătii comertului sau a libertătii economiei.

În toate legislatiile europene, înselăciunea, frauda sau escrocheria au fost incriminate si sanctionate ca fapte de natură penală în scopul protejării celor ce-si exercită cu bună-credintă drepturile si libertătile economice, comerciale ori contractuale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat incriminează infractiunea de înselăciune care nu trebuie confundată cu neexecutarea unei obligatii contractuale. Asa cum rezultă din chiar cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenta laturii obiective fapta trebuie să fi fost săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat contractul în conditiile stipulate. Stabilirea existentei tuturor elementelor constitutive ale infractiunii este însă atributul exclusiv al instantei de judecată.

Dispozitiile constitutionale ale art. 135 referitoare la economie trebuie interpretate în legătură cu art. 45 consacrat libertătii economice, în sensul că ideea garantării accesului neîngrădit la libera initiativă este privită prin prisma sarcinilor prevăzute la art. 135 alin. (2) si, pe cale de consecintă, nu se poate retine încălcarea de către textul legal criticat a acestor prevederi fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal nu îngrădesc libertatea economică si nici libertatea comertului si nu sanctionează neîndeplinirea unei obligatii contractuale, ci înselăciunea practicată la încheierea ori executarea unui contract, ca atentat la bunurile persoanei prin amăgire. Această infractiune este prevăzută în toate legislatiile penale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, cu următorul continut: “Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 11 si ale art. 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 45 referitoare la Libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la asigurarea de către statul român a libertătii comertului. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, s-a mai pronuntat, prin raportare la art. 20 din Constitutie, prin Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej, Curtea a retinut că atât alin. 3, cât si alin. 4 al art. 215 din Codul penal incriminează înselăciunea ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în înselarea încrederii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înselăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată si sever sanctionată. Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea, întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.

Cu privire la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de către statul român a libertătii comertului, Curtea retine că, asa cum rezultă din chiar continutul textului criticat, elementul material al infractiunii de înselăciune are drept premisă o actiune si, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în conditiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infractiunea de înselăciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor constitutionale mentionate, precum si a celor ale art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, privitoare la interzicerea sanctionării penale a neexecutării unei obligatii contractuale, este total nepertinentă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Silviu Iulian Pamfile în Dosarul nr. 3.493/2004 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 225

din 21 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004, exceptie ridicată de Ionel Rădulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Arges – Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.425/P/2004, Tribunalul Arges – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, exceptie ridicată de Ionel Rădulescu în dosarul mentionat având ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta împotriva Încheierii de sedintă din data de 7 decembrie 2004, pronuntată de Judecătoria Pitesti, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate, potrivit cărora alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală se abrogă, urmând ca încheierea instantei de judecată prin care s-a respins cererea de recuzare să poată fi atacată numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, sunt contrare dispozitiilor constitutionale privind dreptul la apărare.

Tribunalul Arges – Sectia penală, exprimându-si opinia asupra exceptiei, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, “prin intrarea în vigoare a dispozitiilor legale criticate, nu se aduce atingere dreptului la apărare al persoanei care a formulat o cerere de recuzare, ci s-a avut în vedere necesitatea eliminării neîntârziate a posibilitătii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care ar impieta asupra desfăsurării în conditii normale a procesului penal“.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 legiuitorul a realizat o unitate de reglementare în materie penală si civilă, consacrând o solutie legislativă similară celei prevăzute în art. 34 din Codul de procedură civilă. Se arată, totodată, că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Faptul că, prin dispozitiile legale criticate, se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei oferă părtilor suficiente garantii procesuale pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime. Se arată, totodată, că textele legale criticate sunt norme de procedură si reprezintă optiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având următorul cuprins:

“Articol unic – Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se abrogă.“

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 24 din Constitutie, potrivit cărora: “(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004, în raport cu alte prevederi din Legea fundamentală decât cele invocate de autorul exceptiei de fată, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, precum si, mai recent, prin Decizia nr. 181 din 29 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005, statuând că acest act normativ este constitutional. Cu acel prilej, s-a retinut că «recursul constituie una dintre căile de atac prevăzute de lege, cu privire la care Constitutia statuează, în art. 129, că se poate exercita, “în conditiile legii“. Deplina competentă în ceea ce priveste stabilirea acestor conditii revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispozitiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat, asadar, de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constitutionale, fiind determinată de ratiuni de politică penală, respectiv de “necesitatea eliminării neîntârziate a posibilitătii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfăsurării în conditii normale a procesului penal si poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculosi“, astfel cum se mentionează în mod expres în preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004. Asa fiind, actul normativ criticat nu numai că nu aduce atingere prevederilor constitutionale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigentelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale si prin asigurarea celeritătii procesului penal (solutionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre exigente)». Aceste considerente îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată. În spetă, faptul că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere dreptului la apărare, consacrat de prevederile art. 24 din Constitutie, câtă vreme dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 nu înlătură în nici un mod posibilitatea părtilor de a-si angaja un apărător, de a fi asistate de acesta si de a se prevala de toate garantiile procesuale prevăzute de lege. Dimpotrivă, în temeiul prevederilor art. 361 alin. 2 si ale art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, partea interesată are la dispozitie căile de atac împotriva hotărârii judecătoresti prin care se solutionează fondul cauzei, putând să îsi exercite pe deplin dreptul la apărare.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004, exceptie ridicată de Ionel Rădulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Arges – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind intrarea în vigoare a unor tratate semnate de România cu alte state

 

În temeiul art. 25 alin. (9) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, potrivit căruia prin ordin al ministrului afacerilor externe se face cunoscută intrarea în vigoare a tratatelor internationale încheiate de România cu alte state, care se publică, fără plată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, constatând că România a îndeplinit procedurile legale necesare pentru intrarea în vigoare a tratatelor internationale enumerate mai jos,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Art. 1. – La data de 25 aprilie 2005 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Azerbaidjan privind cooperarea în combaterea traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 2004, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 86 din 7 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 13 aprilie 2005.

Art. 2. – La data de 3 iunie 2005 va intra în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Azerbaidjan privind colaborarea si asistenta reciprocă în domeniul vamal, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 2004, aprobat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 2.402 din 21 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 13 ianuarie 2005.

Art. 3. – La data de 15 februarie 2005 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Chile privind eliminarea regimului de vize, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 2004, aprobat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 2.092 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.159 din 8 decembrie 2004.

Art. 4. – La data de 19 martie 2005 a intrat în vigoare Acordul-cadru de cooperare tehnică, stiintifică si tehnologică dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Chile, semnat la Santiago de Chile la 20 noiembrie 1998, aprobat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 1.259 din 7 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 15 decembrie 2000.

Art. 5. – La data de 20 mai 2005 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Chile privind cooperarea în domeniul prevenirii si combaterii consumului ilegal si a traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 2004, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 87 din 7 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 13 aprilie 2005.

Art. 6. – La data de 7 mai 2005 a intrat în vigoare Conventia dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Cipru privind cooperarea în domeniul sanitar veterinar, semnată la Bucuresti la 7 aprilie 2003, aprobată de Guvernul României prin Hotărârea nr. 945 din 14 august 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2003.

Art. 7. – La data de 13 ianuarie 2005 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Islamice Iran privind promovarea si protejarea reciprocă a investitiilor, semnat la Teheran la 26 ianuarie 2003, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 442 din 27 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 6 noiembrie 2003.

Art. 8. – La data de 21 iunie 2005 va intra în vigoare Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Slovace privind navigatia pe căile navigabile interioare, semnat la Bratislava la 5 martie 2003, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 63 din 24 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 31 martie 2004.

Art. 9. – La data de 21 aprilie 2005 a intrat în vigoare Acordul dintre România si Regatul Spaniei privind protectia informatiilor clasificate în domeniul apărării, semnat la Bucuresti la 3 martie 2004, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 363 din 15 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 22 septembrie 2004.

            Art. 10. – La data de 13 ianuarie 2005 a intrat în vigoare Memorandumul de întelegere dintre Guvernul României si Guvernul Regatului Suediei privind schimbările climatice, semnat la Bucuresti la 9 aprilie 2003, ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 587 din 15 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.240 din 22 decembrie 2004.

 

Ministrul afacerilor externe,

Mihai Răzvan Ungureanu

 

Bucuresti, 23 mai 2005.

Nr. 706.

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii

 

În temeiul art. 133 alin. (5) si (7) din Constitutia României, republicată, al art. 24 alin. (1) si al art. 39 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere dispozitiile art. 106 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor,

văzând Adresa nr. 1.393/2005 a Institutului National al Magistraturii,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăste:

Art. I. – Regulamentul privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 158/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 septembrie 2004, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 5. – (1) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii numeste, la propunerea Institutului National al Magistraturii, comisia de admitere, comisiile de elaborare a subiectelor si comisia de solutionare a contestatiilor.“

2. La articolul 5, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

“(5) Contestatiile vor fi solutionate prin hotărâre de comisia de solutionare a contestatiilor.“

3. După articolul 5, în cadrul sectiunii a III-a, se introduce un subtitlu cu denumirea “Dispozitii generale privind desfăsurarea concursului.“

4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art.6. – (1) Examinarea candidatilor se face în două etape.

(2) Prima etapă constă în verificarea cunostintelor juridice prin sustinerea unei probe eliminatorii tip grilă la următoarele materii;

a) drept civil;

b) drept procesual civil;

c) drept penal;

d) drept procesual penal.

(3) A doua etapă constă în sustinerea a 3 probe:

a) o probă scrisă constând în rezolvarea unor spete de drept civil, drept procesual civil, drept penal si drept procesual penal;

b) un test de verificare a rationamentului logic constând în verificarea capacitătii de analiză si sinteză, a rationamentului logic, prin rezolvarea unui test-grilă cu 100 de întrebări;

c) un interviu constând în chestionarea orală a candidatior în scopul identificării aptitudinilor, motivatiilor si elementelor de etică specifice profesiei de magistrat.

(4) Comisia de elaborare a subiectelor este constituită din magistrati, cadre universitare din învătământul superior acreditat sau din Institutul National al Magistraturii, specialisti în materiile de concurs.“

5. La articolul 7, alineatele (2), (3), (4) si (5) vor avea următorul cuprins:

“(2) Detinerea oricăror aparate electronice si de comunicare în sala de concurs este interzisă. La proba eliminatorie este interzisă detinerea în sala de concurs a oricăror surse de informare. Încălcarea acestor dispozitii atrage eliminarea din concurs. La proba scrisă constând în spete candidatii au dreptul să aibă asupra lor coduri sau alte acte normative, care vor putea fi consultate în timpul examenului.

(3) Candidatii care nu se află în sală în momentul deschiderii plicului cu subiecte pentru probele scrise pierd dreptul de a mai sustine proba respectivă.

(4) În vederea elaborării lucrărilor scrise, candidatii primesc coli de hârtie tip, având stampila Consiliului Superior al Magistraturii, si folosesc numai cerneală sau pix de culoare neagră.

(5) Înainte de comunicarea subiectelor pentru probele scrise candidatii îsi înscriu numele si prenumele, judetul de domiciliu si numărul legitimatiei primite la intrarea în sala de concurs pe coltul foii ce urmează a fi sigilat.“

6. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art.8. – (1) Corectarea lucrărilor se face conform baremului stabilit de comisia de elaborare a subiectelor, pentru fiecare subiect de concurs, barem care se afisează la sfârsitul probelor scrise.

(2) Pe timpul corectării coltul lucrării nu se desigilează. Notele acordate se înscriu în borderou sub semnătura celor care le-au acordat si apoi pe lucrare, de către presedintele comisiei de admitere, după care se introduc în baza de date a comisiei de admitere. După efectuarea acestor operatiuni se desface coltul sigilat al lucrării si se corelează numărul lucrării cu numele candidatului. La proba scrisă constând în rezolvarea unor spete, precum si la testul de verificare a rationamentului logic coltul lucrării nu se desigilează decât după sustinerea interviului de către toti candidatii.

(3) Rezultatele obtinute la fiecare probă se afisează la sediul Institutului National al Magistraturii, al Consiliului Superior al Magistraturii si la sediile tribunalelor, respectiv ale parchetelor de pe lângă acestea, si se aduc la cunostintă publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii si pe cea a Institutului National al Magistraturii.“

7. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

“Art.9. – (1) Nota obtinută la concurs reprezintă media rezultată din adunarea notelor de la fiecare dintre cele trei probe din etapa a doua, calculată în raport cu următoarea pondere: proba de verificare a cunostintelor juridice 80%, proba de verificare a rationamentului logic 10%, interviul 10%.

(2) Pe baza acestei note din etapa a doua se întocmeste tabelul de clasificare a candidatilor, care se transmite pentru afisare la sediul Institutului National al Magistraturii, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii si la sediile tribunalelor si parchetelor de pe lângă acestea si se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii si pe cea a Institutului National al Magistraturii.

(3) Pentru admiterea la Institutul National al Magistraturii, candidatul trebuie să obtină media generală de cel putin 7 (sapte), dar nu mai putin de nota 5 (cinci) la fiecare dintre cele patru materii de la proba scrisă constând în rezolvarea unor spete.

(4) Departajarea candidatilor cu note egale se face în ordinea descrescătoare a mediilor de la examenul de licentă si apoi în ordinea descrescătoare a mediilor aritmetice obtinute în facultate la disciplinele de concurs enumerate în art. 6 alin. (2) lit. a)–d).“

8. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

“Art.10. – (1) Candidatii care sunt admisi vor fi programati pentru a se prezenta la vizita medicală efectuată de o comisie medicală numită prin ordin comun al ministrului justitiei si al ministrului sănătătii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii, prin inspectorii generali, va verifica îndeplinirea de către candidatii admisi a conditiei bunei reputatii prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004.

(3) Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatele concursului si hotărăste cu privire la îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) si (2). (4) Consiliul Superior a Magistraturii stabileste lista definitivă a candidatilor declarati admisi la Institutul National al Magistraturii, pe care o comunică potrivit art. 8 alin. (3).“

9. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

“Art.11. – Locurile scoase la concurs la Institutul National al Magistraturii vor fi ocupate, conform art. 9 alin. (4), de candidatii declarati admisi.“

10. După articolul 11 se introduce un subtitlu cu denumirea “Proba eliminatorie“.

11. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

“Art.12. – (1) Prima probă, eliminatorie, constă în solutionarea unui test-grilă cu 100 de întrebări, câte 25 pentru fiecare dintre disciplinele de concurs mentionate la art. 6 alin. (2) lit. a)–d).

(2) Lucrările se notează cu «Admis» sau «Respins», în functie de punctajul obtinut de candidat.

(3) La testul-grilă fiecare răspuns corect valorează un punct. Sunt declarati admisi în etapa a II-a candidatii care au obtinut minimum 80 de puncte.“

12. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

“Art. 13. – (1) Candidatii nemultumiti de punctajul obtinut la proba eliminatorie pot depune contestatie la Consiliul Superior al Magistraturii sau la tribunalele, respectiv parchetele de pe lângă acestea la care s-au înscris, în termen de 48 de ore de la data afisării rezultatelor. Contestatiile care se depun la tribunale sau la parchetele de pe lângă acestea se transmit imediat după înregistrare, prin fax, la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) În vederea solutionării contestatiilor, coltul lucrării se va sigila din nou.

(3) Contestatiile se solutionează de către comisia de contestatii numită conform art. 5 alin. (1), în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1).“

13. După articolul 13 se introduce un subtitlu cu denumirea “Etapa a doua. Proba scrisă constând în rezolvarea unor spete“.

14. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

“Art.14. – (1) Cu o zi înainte de desfăsurarea probei scrise constând în rezolvarea unor spete, comisia de elaborare a subiectelor stabileste câte trei variante de subiecte pentru fiecare materie.

(2) Subiectele vor fi puse în plicuri separate, sigilate, care vor fi desfăcute în ziua concursului, după intrarea în sală a candidatilor, în prezenta unor observatori si după verificarea lor prealabilă de către unul dintre candidati.

Despre toate aceste operatiuni se va face mentiune în procesul-verbal.

(3) Prin tragere la sorti vor fi stabilite subiectele pentru lucrările scrise, care vor fi multiplicate si predate delegatilor din sălile de examen.

(4) Delegatul comunică subiectele si ora când începe si când se încheie proba.

(5) Pe toată durata desfăsurării probelor scrise, în sălile de concurs au acces numai membrii comisiei de admitere si delegatii care supraveghează desfăsurarea concursului.“

15. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

“Art.15. – (1) Timpul destinat pentru elaborarea lucrărilor scrise este cel stabilit de către comisia de elaborare a subiectelor. La expirarea timpului stabilit pentru proba scrisă candidatul predă lucrarea sub semnătură, iar delegatul care a supravegheat desfăsurarea concursului mentionează în borderou numărul de pagini al lucrării respective si aplică stampila Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Delegatul care a supravegheat desfăsurarea concursului predă lucrările comisiei de admitere, care le numerotează si le înscrie în borderoul centralizator.

(3) Pentru fiecare sală de concurs se întocmeste un borderou separat si un proces-verbal tipizat.

(4) Pe toată durata desfăsurării probei scrise este interzisă părăsirea sălii de concurs de către candidati. Părăsirea temporară a sălii de concurs se face numai în cazuri exceptionale, cu însotitor.

(5) Frauda sau tentativa de fraudă, dovedită, atrage eliminarea din concurs. În aceste cazuri responsabilul de sală consemnează în procesul-verbal faptele si măsurile luate, iar lucrarea se anulează cu mentiunea «Fraudă».

Procesul-verbal se comunică presedintelui comisiei de admitere si candidatului respectiv.“

16. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

“Art.16. – (1) Nota acestei probe reprezintă media artimetică a notelor obtinute la fiecare dintre cele patru materii mentionate în art. 6 alin. (2) lit. a)–d).

(2) Candidatii nemultumiti de nota obtinută pot depune contestatie la Consiliul Superior al Magistraturii sau la tribunalele, respectiv parchetele de pe lângă acestea, la care s-au înscris, în termen de 48 de ore de la data afisării rezultatelor. Contestatiile care se depun la tribunale sau la parchetele de pe lângă acestea se transmit imediat după înregistrare, prin fax, la Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) În vederea solutionării contestatiilor, coltul lucrării se va sigila din nou.

(4) Contestatiile se solutionează de către comisia de contestatii numită conform art. 5 alin. (1), în termen de

5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).“

17. După articolul 16 se introduce un subtitlu cu denumirea “Testul de verificare a rationamentului logic“.

18. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

“Art.17. – (1) Proba constă în solutionarea unui testgrilă cu 100 de întrebări.

(2) Fiecare răspuns corect valorează 0,1 puncte.“

19. După articolul 17 se introduce un nou articol, articolul 171, cu următorul cuprins:

“Art.171. – (1) Candidatii nemultumiti de punctajul obtinut pot depune contestatie la Consiliul Superior al Magistraturii sau la tribunalele, respectiv parchetele de pe lângă acestea, la care s-au înscris, în  termen de 48 de ore de la data afisării rezultatelor. Contestatiile care se depun la tribunale sau la parchetele de pe lângă acestea se transmit imediat după înregistrare, prin fax, la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) În vederea solutionării contestatiilor, coltul lucrării se va sigila din nou.

(3) Contestatiile se solutionează de către comisia de contestatii numită conform art. 5 alin. (1), în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1).“

20. După articolul 17 se introduce un subtitlu cu denumirea “Interviul“.

21. După articolul 171 se introduce un nou articol, articolul 172, cu următorul cuprins:

“Art.172. – (1) Candidatii sustin un interviu în fata comisiei de elaborare a subiectelor, numită de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului National al Magistraturii, în conformitate cu art. 5 alin. (1).

(2) Nota obtinută la această probă reprezintă media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de admitere, în conformitate cu baremul afisat la sfârsitul acestei probe. Nota astfel acordată este definitivă.“

Art. II. – Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. III. – Regulamentul privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 158/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 septembrie  2004, cu modificările si completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător dr. Dan Lupascu

 

Bucuresti, 25 mai 2005.

Nr. 193.