MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 496 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Luni, 13 iunie 2005
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 213 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 2 din Codul de procedură
penală
Decizia nr. 220 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României si ale art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte săvârsite în afara teritoriului tării de cetăteni români sau de persoane fără cetătenie domiciliate în România
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
21. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei pentru aprobarea Procedurii privind
schimbarea furnizorului de energie electrică
584. – Ordin al ministrului sănătătii pentru ajustarea
preturilor la medicamentele cuprinse în Catalogul national al preturilor
medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România, cu
modificările si completările ulterioare
ACTE
ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE
26. – Ordin al presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare pentru aprobarea Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare nr. 3/2005 privind modificarea a Regulamentului Comisiei Nationale a
Valorilor Mobiliare nr. 13/1999 privind licitatia electronică pe piata RASDAQ
27. – Ordin al presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare pentru aprobarea Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare nr. 4/2005 privind modificarea Regulamentului Comisiei Nationale a
Valorilor Mobiliare nr. 2/2002 privind transparenta si integritatea Bursei
Electronice RASDAQ, cu modificările si completările ulterioare
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
14 aprilie 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 2 din Codul de
procedură penală
Ioan
Vida – presedinte
Constantin
Doldur – judecător
Nicolae
Cochinescu – judecător
Aspazia
Cojocaru – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Marinela
Mincă – procuror
Ioana
Marilena Chiorean – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 60 alin. 2 din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în
Dosarul nr. 5.935/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.
La
apelul nominal răspunde partea Alexandru Buda, personal, lipsă fiind autorul
exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent
referă asupra cererii transmise prin fax de către autorul exceptiei, Dumitru
Octavian Rădulescu, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată,
întrucât termenul acordat anterior a fost foarte scurt si nu a avut
posibilitatea angajării unui avocat.
Alexandru
Buda solicită respingerea cererii de amânare, apreciind că are ca scop
tergiversarea cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii de amânare solicitate de autorul exceptiei, întrucât i s-a
mai acordat un termen de judecată pentru lipsă de apărare.
Având
în vedere cererea autorului exceptiei referitoare la amânarea cauzei pentru
imposibilitatea angajării unui avocat, concluziile părtii prezente si ale
reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile art. 24 din Constitutie
privind garantarea dreptului la apărare si prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă
referitoare la acordarea unui singur termen de judecată pentru lipsă de
apărare, precum si faptul că autorului exceptiei i s-a mai acordat un termen de
judecată pentru lipsa apărării, Curtea Constitutională respinge cererea de
amânare formulată în scris de autorul exceptiei.
Cauza
fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părtilor pe fond.
Alexandru
Buda solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât are ca
scop tergiversarea cauzei, dovadă fiind faptul că acelasi autor a mai ridicat
câteva exceptii de neconstitutionalitate cu obiect similar.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, apreciind că institutia strămutării are ca scop
asigurarea unei bune administrări a justitiei si că în cadrul procedurii de
judecată a cererii de strămutare nu se solutionează fondul cauzei.
Totodată
apreciază că nu sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 129
referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât posibilitatea instantei de
judecată de a mentine actele de procedură efectuate până în momentul
strămutării poate fi cenzurată prin intermediul căilor de atac împotriva
hotărârii judecătoresti pronuntate în cauză.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 19 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 5.935/2004, Înalta
Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională
cu exceptia
de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 60 alin. 2 din Codul
de procedură penală, exceptie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu, petent într-o
cerere de strămutare a judecării cauzei.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat
contravine prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea în fata
legii, la dreptul la informatie si la exercitarea căilor de atac, precum si
dispozitiilor privind dreptul la un proces echitabil si dreptul la un recurs
efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale. În acest sens, consideră că prin solutionarea unei cereri de
strămutare nu se rezolvă numai o problemă de competentă teritorială, ci si
fondul cauzei, având în vedere că acesta poate fi puternic afectat de
mentinerea sau nementinerea măsurilor luate de instantă. Astfel, este firesc ca
instanta care solutionează cererea de strămutare să motiveze ratiunile pentru
care a mentinut sau nu măsurile luate de instanta de la care se solicită
strămutarea, iar împotriva solutiei date să se poată formula recurs. În caz
contrar se ajunge la situatia ca unele măsuri să fie mentinute, iar altele nu,
fără posibilitatea verificării temeiniciei solutiei pronuntate.
Înalta
Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin
Constitutiei, ci, dimpotrivă, prin instituirea lor “s-a avut în vedere
necesitatea eliminării unor posibilităti de exercitare abuzivă a drepturilor
procesuale care ar impieta asupra desfăsurării în conditii normale a procesului
penal“. Arată că, asa cum a statuat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa,
legiuitorul poate institui reguli speciale în considerarea unor situatii
deosebite.
Potrivit
dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele
Camerei Deputatilor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, strămutarea constituind o garantie a respectării legii si a
drepturilor unei
părti interesate într-un
proces, în concordantă cu principiul aflării adevărului si cu cel al rolului
activ al instantei de judecată. Orice parte are dreptul de a cere strămutarea
cauzei, iar exercitarea acestui drept de către una dintre părti nu contravine
principiului egalitătii în fata legii, întrucât promovarea unei cereri de
strămutare nu creează o pozitie privilegiată fată de alte părti din proces, ci
solicită numai o prorogare judiciară a competentei teritoriale.
Cu
privire la dreptul la informatie, arată că presedintele instantei ierarhic
superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru Oncunostintarea
părtilor despre introducerea cererii de strămutare si despre termenul fixat, cu
mentiunea că părtile pot trimite memorii.
Fată
de pretinsa încălcare a art. 129 din Constitutie consideră că legiuitorul are
atributul exclusiv de a stabili căile de atac si regulile de exercitare a
acestora. În cazul strămutării nu se realizează o judecată de fond, ci se pronuntă
o încheiere definitivă, fără motivare, iar dispozitia referitoare la lipsa
motivării îsi are justificarea în interesul mentinerii prestigiului instantei
de la care a fost strămutată cauza.
Guvernul
consideră că
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile
art. 60 alin. 2 din Codul de
procedură penală nu contravin prevederilor constitutionale invocate de
autorul exceptiei, ci reglementează necesitatea eliminării unor posibilităti de
exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care ar impieta asupra
desfăsurării în conditii normale a procesului penal, legiuitorul instituind
reguli speciale în considerarea unor situatii speciale.
Mai
arată că art. 16 alin. (1) din Constitutie vizează egalitatea în drepturi în
ceea ce priveste recunoasterea unor drepturi si libertăti fundamentale, iar nu
identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor măsuri,
indiferent de natura acestora.
Cu
privire la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului
si a libertătilor fundamentale, apreciază că, în sensul practicii instantei
europene, conceptul de “proces echitabil“ nu implică existenta mai multor grade
de jurisdictie, a mai multor căi de atac si, pe cale de consecintă, nici
posibilitatea exercitării acestor căi de atac de către toate părtile din
proces.
Referitor
la art. 31 si 129 din Constitutie, apreciază că acestea nu sunt pertinente în
solutionarea cauzei de fată.
Avocatul
Poporului apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că instituirea
unor reguli speciale pentru solutionarea cererii de strămutare a judecării
cauzei nu este de natură să încalce principiul egalitătii în drepturi, atât
timp cât este asigurată egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor.
Strămutarea nu este o procedură de solutionare pe fond a procesului, ci
constituie o procedură specială, de stabilire a competentei teritoriale a
instantei de judecată, menită tocmai să asigure conditiile unui proces
echitabil, în care părtile să dispună de aceleasi mijloace de apărare si să
aibă posibilitatea să îsi exercite dreptul la apărare în mod efectiv si
eficient, asa cum s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin deciziile nr.
82/2001 si nr. 237/2003.
Presedintele
Senatului nu a
comunicat Curtii Constitutionale punctul său de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2)
si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 60 alin. 2
din Codul de procedură penală,
având următorul cuprins: “În cazul în care găseste cererea întemeiată,
dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând totodată în ce măsură actele
îndeplinite în fata instantei de la care s-a strămutat cauza se mentin.“
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia arată că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16
alin. (1), art. 31 si art. 129 din Constitutie, al căror continut este
următorul:
–
Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor
publice, fără privilegii si fără discriminări.“;
–
Art. 31: “(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de
interes public nu poate fi îngrădit.
(2)
Autoritătile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să
asigure informarea corectă a cetătenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.
(3)
Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protectie a
tinerilor sau securitatea natională.
(4)
Mijloacele de informare în masă, publice si private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de
televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale si
politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor
servicii si controlul parlamentar asupra activitătii lor se reglementează prin
lege organică.“;
–
Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.“
De
asemenea, autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate contravin
si prevederilor art. 6 paragraful 1 si ale art. 13 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care au următorul
cuprins:
–
Art. 6 paragraful 1: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod
echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o
instantă independentă si
impartială, instituită de lege,
care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu
caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală
îndreptate
mpotriva sa. [...] “;
–
Art. 13: “Orice persoană, ale cărei drepturi si libertăti recunoscute de
prezenta conventie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei
instante nationale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane
care au actionat în exercitarea atributiilor lor oficiale.“
Analizând
exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că strămutarea nu
este o procedură de solutionare în fond a procesului, asa cum în mod eronat
sustine autorul exceptiei, ci o procedură specială, de stabilire a competentei
teritoriale a instantei de judecată, menită tocmai să asigure conditiile unui proces
echitabil, în care părtile să dispună de aceleasi mijloace de apărare.
Curtea
observă că dispozitia legală criticată este o normă de procedură, iar, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si
procedura de judecată sunt prevăzute de lege. În consecintă, este dreptul
exclusiv al organului legislativ de a stabili regula potrivit căreia, în caz de
admitere a cererii de strămutare, instanta va hotărî totodată în ce măsură
actele îndeplinite în fata instantei de la care s-a strămutat cauza se mentin,
fără a se încălca astfel dispozitiile constitutionale.
De
asemenea, dispozitiile potrivit cărora hotărârea de strămutare a pricinii se dă
fără motivare si nu este supusă nici unei căi de atac au fost adoptate de
legiuitor în considerarea faptului că, prin solutionarea cererii de strămutare,
instanta nu se pronuntă asupra fondului, ci urmăreste desfăsurarea în conditii
normale a procesului. Pe de altă parte, instituirea unei căi de atac în
procesul penal este obligatorie numai atunci când se solutionează fondul
cauzei, pe când, în cazul strămutării, instanta solutionează o chestiune care
tine de buna administrare a justitiei.
Ca
atare, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu contravin nici
prevederilor art. 16 si 129 din Constitutie si nici celor ale art. 6 paragraful
1 si ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale.
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la dispozitiile
art. 31 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul la informatie, Curtea
constată că aceste dispozitii constitutionale nu au legătură cu cauza de fată,
întrucât se referă la informatii de interes public.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 2 din Codul de procedură penală,
exceptie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 5.935/2004 al
Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana
Marilena Chiorean
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
21 aprilie 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României si
ale art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 112/2001 privind
sanctionarea unor fapte săvârsite în afara teritoriului tării de cetăteni
români sau de persoane fără cetătenie domiciliate în România
Ioan
Vida – presedinte
Nicolae
Cochinescu – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Nicoleta
Grigorescu – procuror
Florentina
Geangu – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
105/2001 si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
112/2001, exceptie ridicată de Petru Novac în Dosarul nr. 8.817/P/2004 al
Curtii de Apel Timisoara – Sectia penală.
La
apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, domnul avocat Emil Putin, în
baza delegatiei depuse la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului
exceptiei, care reiterează argumentele expuse în fata instantei de judecată
care a sesizat Curtea Constitutională, solicitând în final admiterea exceptiei
de neconstitutionalitate.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, întrucât
apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor
constitutionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 15 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.817/P/2004, Curtea
de Apel Timisoara – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
105/2001 si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
112/2001. Exceptia a fost ridicată de Petru Novac într-o cauză având ca
obiect solutionarea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei nr.
377 din 6 septembrie 2004 a Tribunalului Arad. Prin această decizie,
instanta de judecată a respins apelul declarat de inculpat împotriva Sentintei
nr. 1.213 din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Arad, prin care a fost condamnat
pentru comiterea infractiunilor de trecere în mod ilegal a frontierei de stat
si de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, infractiuni prevăzute de
dispozitiile art. 70 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
105/2001, respectiv de art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
112/2001.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că “instituirea
interdictiei de a trece frontiera de stat pentru o anumită categorie de
persoane“ contravine dispozitiilor art. 25 din Constitutie privind libera
circulatie.
Curtea
de Apel Timisoara – Sectia penală arată că exceptia este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu contravin art. 25 din Legea fundamentală, deoarece nu se
restrictionează dreptul la liberă circulatie, ci se stabilesc reguli pentru
exercitarea acestui drept si sanctiuni corespunzătoare în cazul nerespectării
prevederilor legale.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
consideră ca
fiind neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate invocată, deoarece
exercitarea liberei circulatii se face potrivit unor reguli si în temeiul unor
documente anume prevăzute de lege. Aceste reguli nu constituie o restrângere a
liberei circulatii a cetătenilor, contrară dispozitiilor art. 53 din
Constitutie, ci, dimpotrivă, sunt norme care instituie cadrul legal necesar exercitării
în bune conditii a acestei libertăti.
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că luarea unor
măsuri legislative privind frontiera de stat a României, precum si pentru
sanctionarea faptelor de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau de
racolare, îndrumare ori călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii
frauduloase a frontierei unui stat străin sau de organizare a acestei
activităti ilegale nu echivalează cu încălcarea dreptului la liberă circulatie
în tară si în străinătate. Totodată apreciază că textele legale criticate
pentru neconstitutionalitate sunt în deplin acord cu prevederile art. 53 din
Legea fundamentală, întrucât măsurile privind restrângerea exercitiului
dreptului la liberă circulatie sunt stabilite prin lege, ca limitări
justificate de apărarea securitătii nationale, asigurarea unui climat de
ordine, precum si de prevenire a unor consecinte negative, fiind necesare
într-o societate democratică, proportionale cu situatia care le-a determinat si
aplicate în mod nediscriminatoriu.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului
exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din
încheierea instantei de judecată, dispozitiile Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
105/2001, precum si cele ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
112/2001. În realitate, asa cum reiese din motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate de către autorul acesteia, critica priveste prevederile
art. 70 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu
modificări prin Legea nr.
243/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din
8 mai 2002, precum si dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
112/2001 privind sanctionarea unor fapte săvârsite în afara teritoriului
tării de cetăteni români sau de persoane fără cetătenie domiciliate în România,
publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 549 din 3
septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
252/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din
9 mai 2002, dispozitii cu privire la care Curtea urmează să se pronunte prin
prezenta decizie.
Dispozitiile
de lege criticate ca fiind neconstitutionale au următorul continut:
–
Art. 70 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
105/2001: “Intrarea sau iesirea din tară prin trecerea ilegală a
frontierei de stat constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la
3 luni la 2 ani.“ ;
–
Art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
112/2001: “Intrarea sau iesirea dintr-un stat străin prin trecerea
ilegală a frontierei acestuia, săvârsită de către un cetătean român sau de o
persoană fără cetătenie domiciliată pe teritoriul României, constituie
infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.“
În
opinia autorului exceptiei textele de lege criticate contravin prevederilor
art. 25 alin. (1) din Constitutie privind libera circulatie.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Constitutia
României, reglementând libera circulatie, prevede în art. 25 alin. (1) că “Dreptul
la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea
stabileste conditiile exercitării acestui drept“. Rezultă că dreptul la
liberă circulatie vizează libertatea de miscare a cetăteanului, textul
constitutional reglementând ambele aspecte care formează acest drept
fundamental, si anume: libera circulatie pe teritoriul României si libera
circulatie în afara teritoriului tării. Libera circulatie însă nu poate fi
absolută, ea trebuie să se desfăsoare cu îndeplinirea si respectarea unor
conditii prevăzute de lege, cum sunt si cele privind trecerea frontierei de
stat a României si sanctionarea unor fapte săvârsite în afara teritoriului
tării de cetăteni români sau de persoane fără cetătenie domiciliate în România.
Este de observat că Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice stabileste prin art. 12 pct. 3 că libera circulatie poate face
obiectul unor restrictii dacă sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a
ocroti securitatea natională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea
publică sau drepturile si libertătile altora si este compatibilă cu celelalte
drepturi recunoscute.
Dispozitiile art. 70 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
105/2001 si ale art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
112/2001 sunt o reflectare a acestor prevederi internationale, în deplin
acord si cu prevederile art. 53 din Constitutie, întrucât exercitiul dreptului
la liberă circulatie este limitat prin lege, fără a se aduce atingere însusi
dreptului, iar reglementarea cadrului în care se realizează trecerea
frontierei, respectiv a frontierei unui stat străin, constituie o restrângere a
exercitiului liberei circulatii, justificată de necesitatea apărării
securitătii nationale, a ordinii publice, precum si a drepturilor si
libertătilor cetătenilor.
De
asemenea, se constată că prin incriminarea faptelor de trecere ilegală a
frontierei unui stat străin sau de intrare ori iesire din tară prin trecerea
ilegală a frontierei de stat
nu se îngrădeste dreptul la
liberă circulatie, cum este acesta consfintit de prevederile constitutionale,
art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală garantând exercitarea acestui drept în
conditiile stabilite de lege, a căror nerespectare este sanctionată juridic.
Fată
de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 alin. (1) si (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 70 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României si ale art. 1 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
112/2001 privind sanctionarea unor fapte săvârsite în afara teritoriului
tării de cetăteni români sau de persoane fără cetătenie domiciliate în România,
exceptie ridicată de Petru Novac în Dosarul nr. 8.817/P/2004 al Curtii de Apel
Timisoara – Sectia penală.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina
Geangu
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
AUTORITATEA NATIONALĂ DE
REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI
pentru aprobarea
Procedurii privind schimbarea furnizorului de energie electrică
În
temeiul art. 2 lit. c), al art. 9 alin. (6) si (7) si al art. 11 alin. (1) si
alin. (2) lit. a) si i) din Legea energiei electrice nr.
318/2003,
având
în vedere referatul de aprobare întocmit de Departamentul functionare si
dezvoltare piată de energie,
în
conformitate cu prevederile procesului-verbal al sedintei Comitetului de
reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din
data de 1 iunie 2005,
presedintele
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:
Art.
1. – Se aprobă Procedura privind schimbarea furnizorului de energie electrică,
prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art.
2. – Consumatorii de energie electrică agenti economici declarati eligibili,
furnizorii de energie electrică si operatorii de distributie a energiei
electrice de pe teritoriul României vor duce la îndeplinire prevederile
prezentului ordin.
Art.
3. – Departamentele de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea prevederilor
prezentului ordin.
Art.
4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,
Bucuresti, 1 iunie 2005.
Nr. 21.
*) Anexa se publică în format electronic pe
pagina web a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei
(www.anre.ro) la sectiunea “Metodologii“.
MINISTERUL SĂNĂTĂTII
pentru ajustarea preturilor
la medicamentele cuprinse în Catalogul national al preturilor medicamentelor de
uz uman autorizate de punere pe piată în România, cu modificările si
completările ulterioare
În
baza prevederilor Legii nr.
336/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman,
în
temeiul prevederilor art. 140 alin. (2) lit. e) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal,
având
în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr.
168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu
modificările si completările ulterioare,
în
temeiul Legii nr.
348/2004 privind denominarea monedei nationale,
văzând
Referatul Directiei generale farmaceutice si aparatură medicală nr. 6.451 bis
din 31 mai 2005,
ministrul
sănătătii emite
următorul ordin:
Art.
1. – Se aprobă ajustarea preturilor la medicamentele cuprinse în Catalogul
national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată
în România, editia a XIV-a, cu modificările si completările ulterioare,
începând cu data de 1 iunie 2005.
Art.
2. – Cursurile de schimb ce au stat la baza ajustării preturilor pentru
medicamente sunt cele communicate de Banca Natională a României în data de 26
mai 2005, valabile în vamă pentru săptămâna 30 mai – 4 iunie 2005.
Art.
3. – Preturile cu ridicata, precum si preturile cu amănuntul maximale ajustate
sunt valabile până în data de 31 august 2005.
Art.
4. – Se prelungeste valabilitatea Ordinului ministrului sănătătii nr.
141/2005 pentru ajustarea preturilor la medicamente pe baza Catalogului
national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată
în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 11
martie 2005, până în data de 15 iunie 2005.
Art.
5. – În conformitate cu Legea nr.
348/2004 privind denominarea monedei nationale, preturile cu amănuntul
maximale vor fi afisate atât în moneda veche, cât si în moneda nouă.
Art.
6. – Este interzisă practicarea altor preturi peste nivelurile maximale ale
preturilor cu amănuntul maximale prevăzute în Catalogul national al preturilor
medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România.
Art.
7. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte
dispozitii contrare.
Art.
8. – Prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu data de 16
iunie 2005, cu exceptia art. 4, ale cărui prevederi intră în vigoare începând
cu data de 1 iunie 2005.
Art.
9. – Directia generală farmaceutică, precum si celelalte directii din
Ministerul Sănătătii, directiile de sănătate publică judetene si a municipiului
Bucuresti, agentii economici importatori si distribuitori, Compania Natională
“Unifarm“, unitătile sanitare publice si private vor duce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
Art.
10. – Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
sănătătii,
Mircea
Cinteză
Bucuresti, 31 mai 2005.
Nr. 584.
ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR
MOBILIARE
COMISIA NATIONALĂ A VALORILOR
MOBLIARE
pentru aprobarea
Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 3/2005 privind
modificarea Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 13/1999
privind licitatia electronică pe piata RASDAQ
În
conformitate cu prevederile art. 1, 2, ale art. 7 alin. (3) si (15) si ale art.
8 din Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr.
25/2002, aprobată si modificată prin Legea nr.
514/2002, modificat si completat prin Legea nr.
297/2004 privind piata de capital,
având
în vedere prevederile Legii nr.
348/2004 privind denominarea monedei nationale, cu modificările si
completările ulterioare,
în
baza hotărârii adoptate în sedinta Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare din
data de 26 mai 2005,
presedintele
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare emite următorul ordin:
Art.
1. – Se aprobă Regulamentul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 3/2005
privind modificarea Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.
13/1999 privind licitatia electronică pe piata RASDAQ, aprobat prin Ordinul
presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.
23 din 19 noiembrie 1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 29 din 26 ianuarie 2000.
Art.
2. – Regulamentul mentionat la art. 1 va intra în vigoare la data publicării
prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va fi publicat
în Buletinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si pe site-ul acesteia
(www.cnvmr.ro).
Art.
3. – Directia reglementare din cadrul Directiei generale autorizare –
reglementare, Directia monitorizare si investigare din cadrul Directiei
generale supraveghere, împreună cu Secretariatul general si directorul general
executiv, vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentului ordin.
Presedintele
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,
Gabriela
Anghelache
Bucuresti, 30 mai 2005.
Nr. 26.
COMISIA NATIONALĂ A VALORILOR
MOBILIARE
pentru aprobarea
Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 4/2005 privind
modificarea Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 2/2002
privind transparenta si integritatea Bursei Electronice RASDAQ, cu modificările
si completările ulterioare
În
conformitate cu prevederile art. 1, 2, ale art. 7 alin. (3) si (15) si ale art.
8 din Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr.
25/2002, aprobată si modificată prin Legea nr.
514/2002, modificat si completat prin Legea nr.
297/2004 privind piata de capital,
având
în vedere prevederile Legii nr.
348/2004 privind denominarea monedei nationale, cu modificările si
completările ulterioare,
în
baza hotărârii adoptate în sedinta Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare din
data de 26 mai 2005,
presedintele
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare emite următorul ordin:
Art.
1. – Se aprobă Regulamentul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 4/2005
privind modificarea Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.
2/2002 privind transparenta si integritatea Bursei Electronice RASDAQ, aprobat
prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.
90 din 26 august 2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificările si completările ulterioare.
Art.
2. – Regulamentul mentionat la art. 1 va intra în vigoare la data publicării
prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va fi publicat
în Buletinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si pe site-ul acesteia
(www. cnvmr.ro).
Art.
3. – Directia reglementare din cadrul Directiei generale autorizare –
reglementare, Directia monitorizare si investigare din cadrul Directiei
generale supraveghere, împreună cu Secretariatul general si directorul general
executiv, vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentului ordin.
Presedintele
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,
Gabriela
Anghelache
Bucuresti, 2 iunie 2005.
Nr. 27.