MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 516         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 17 iunie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 243 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

442. – Hotărâre pentru aprobarea Contractului de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii destinat finantării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucuresti la 28 februarie 2005

 

Contract de finantare între România si Banca Europeană de Investitii destinat finantării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar

 

519. – Hotărâre privind plata contributiei voluntare a României, în dolari S.U.A., la Programul Natiunilor Unite pentru Asezări Umane (UN-HABITAT), pentru perioada 1998–2005

 

520. – Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

107. – Decizie pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Listei suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si a cuantumului acestei remuneratii si a Hotărârii arbitrale din data de 28 aprilie 2005

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 221

din 21 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Nicoleta Grigorescu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ionel Serban în Dosarul nr. 730/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece Curtea Constitutională, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu are competenta de a completa prevederea legală supusă controlului, astfel cum solicită autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 730/2004, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civilă a a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Ionel Serban într-un litigiu al cărui obiect îl constituie actiunea în pretentii pentru repararea pagubelor suferite ca urmare a “privării de libertate în mod nelegal“.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală contravin dispozitiilor art. 20 alin. (1) si (2), respectiv art. 21 din Constitutie, precum si art. 5 pct. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale “în sensul că respectivele dispozitii procesual penale limitează în mod nejustificat dreptul la repararea prejudiciului cauzat în situatia privării libertătii în mod nelegal, prin impunerea existentei unor conditii preliminare declansării actiunii, respectiv stabilirea unei stări de fapt prin intermediul unei ordonante a procurorului de revocare a măsurii preventive, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori prin hotărâre a instantei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal, înlăturând astfel posibilitatea obtinerii de despăgubiri pentru alte situatii de privare a libertătii în mod nelegal, situatii vădite, dar care nu pot fi constatate prin actele procesuale mai sus mentionate, în spetă – detinerea ilegală generată de expirarea sau inexistenta unui document justificativ al detentiei“.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civilă apreciază că, în raport de situatia concretă invocată de reclamant în cererea sa privind acordarea de despăgubiri ca urmare a retinerii sale ilegale, prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală contravin dispozitiilor art. 20 alin. (1) si (2), respectiv art. 21 din Constitutie, precum si prevederilor art. 5 pct. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Instanta de judecată mai arată că “aprecierea sa în sensul de mai sus are în vedere, însă, nu prevederile textului de lege invocat, ci omisiunea inserării în continutul alineatului arătat si a altor situatii care pot determina privarea de libertate în mod nelegal a unei persoane pe o anumită durată de timp, cum ar fi deficientele administrative organizatorice în activitatea organelor în ale căror atributii intră luarea măsurilor de punere în libertate a unei persoane, atunci când aceasta s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească“.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră ca fiind neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate invocată, deoarece, pe de o parte, dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală nu se referă la privarea nelegală de libertate datorată unor deficiente organizatorice, iar pe de altă parte, atunci când se produc astfel de situatii “se poate angaja răspunderea penală a autorului faptei de arestare nelegală si cercetare abuzivă (art. 266 din Codul penal) si, de asemenea, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a autorului faptei delictuale, urmând ca răspunderea institutiilor statului care au calitatea de comitent să aibă ca temei legal direct prevederile art. 1000 alin. 3 din Codul civil privind răspunderea civilă a comitentului pentru fapta prepusului“.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală nu opresc părtile interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, în concordantă cu art. 21 din Constitutie. Totodată se apreciază că dispozitiile constitutionale ale art. 20 alin. (1) si (2) din Constitutie si ale art. 5 pct. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de asemenea în motivarea exceptiei, nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonantă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonantă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instantei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).“

Autorul exceptiei sustine, în esentă, că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (1) si (2), referitoare la “Tratatele internationale privind drepturile omului“, respectiv art. 21 privind “Accesul liber la justitie“, precum si pe cele ale art. 5 pct. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la “Dreptul la libertate si la sigurantă“, deoarece se înlătură “posibilitatea obtinerii de despăgubiri pentru alte situatii de privare a libertătii în mod nelegal, situatii vădite, dar care nu pot fi constatate prin actele procesuale mentionate în alin. 3 al art. 504 din Codul de procedură penală“, în spetă, “detinerea ilegală în perioada 12–13 iunie 2003, ca urmare a unor deficiente organizatorice ale sistemului judiciar care au determinat comunicarea cu întârziere a solutiei instantei de punere în libertate“.

Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală, în raport de normele constitutionale care consacră accesul liber la justitie, s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa. Astfel, în Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Curtea, constatând că textul de lege criticat este “o concretizare a principiului constitutional prevăzut de art. 52 alin. (3) din Constitutie, conform căruia «Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Răspunderea statului este stabilită în conditiile legii [...]» si, pe cale de consecintă, realizarea dreptului la repararea de către stat a pagubei cauzate prin erorile judiciare are loc în conditiile legii“, a retinut că prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală “nu numai că nu îngrădesc accesul liber la justitie, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitării acestui drept, fiind în deplină concordantă si cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), în temeiul cărora procedura de judecată este prevăzută numai prin lege“.

De asemenea, Curtea a statuat în aceeasi decizie că “reglementarea expresă a actelor procedurale prin care se constată încălcarea libertătii individuale nu este de natură a limita accesul liber la justitie al acelor persoane care nu se regăsesc în unul dintre cazurile enumerate în art. 504 alin. 3, acestea având posibilitatea de a-si valorifica dreptul în justitie pe alte căi legale. Orice persoană interesată se poate adresa justitiei, dar în conditiile legii si urmând procedura prevăzută de lege“.

S-a mai arătat că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că liberul acces la justitie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus nici unei conditionări, competenta de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 126 alin. (2). De altfel, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a retinut că o caracteristică a principiului liberului acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii – 1985).

Astfel, acest drept care cere prin însăsi natura sa o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări sau conditionări atât timp cât nu este atinsă însăsi substanta sa.

Aceste argumente care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale.

De altfel, autorul exceptiei nu critică textul art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală pentru ceea ce contine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv inserarea în continutul alineatului arătat si a altor situatii care pot determina privarea de libertate în mod nelegal a unei persoane pe o anumită durată de timp, cum ar fi deficientele administrative organizatorice în activitatea organelor în ale căror atributii intră luarea măsurilor de punere în libertate a unei persoane, atunci când aceasta s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească. Această critică excedează competentei Curtii, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ si, prin urmare, nu are competenta de a completa prevederea legală supusă controlului si nici de a face propuneri de lege ferenda. În acest sens, Curtea Constitutională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa faptul că nu îsi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ionel Serban în Dosarul nr. 730/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 243

din 10 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.942/2004 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, precum si Autoritatea Natională de Control – Garda Financiară Bihor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Presedintele Curtii dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 27D/2005. La apelul nominal în acest dosar se constată, de asemenea, lipsa părtilor Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. si Autoritatea Natională de Control – Garda Financiară Cluj, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea celor două dosare, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 27D/2005 la Dosarul nr. 5D/2005, care este primul înregistrat.

Având cuvântul pe fond, Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că săvârsirea unei contraventii constituie o cale de înlăturare a prezumtiei generale de dobândire licită a averii, ceea ce justifică măsura confiscării contravalorii deseurilor industriale valorificate cu încălcarea dispozitiilor legale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Judecătoria Oradea, prin Încheierea din 6 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.942/2004, si Judecătoria Cluj-Napoca, prin Încheierea din 29 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.029/2004, au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile. În ambele dosare, exceptia a fost  ridicată de către Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. din Oradea cu prilejul solutionării unor plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul atacat contravine prevederilor art. 16 alin. (2) si art. 44 alin. (8) si (9) din Constitutie.

Astfel, art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 prevede sanctiunea confiscării contravalorii deseurilor industriale colectate cu încălcarea prevederilor legale, încălcându-se art. 44 alin. (9) din Constitutie, care permite numai confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, iar nu si a contravalorii acestora. La rândul său, art. 44 alin. (8) prevede că “averea dobândită licit nu poate fi confiscată“, iar caracterul licit se prezumă, în vreme ce textul ordonantei de urgentă criticate “prezumă caracterul ilicit al dobândirii acestei averi (contravaloarea deseurilor)“. În sfârsit, se mai arată că textul atacat “nu stabileste nici un criteriu după care această contravaloare să poată fi cuantificată, lasă la aprecierea organului constatator stabilirea limitelor acestei sanctiuni si prin aceasta încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, care arată că nimeni nu este mai presus de lege“.

Judecătoria Oradea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, consideră că “legiuitorului îi apartine posibilitatea de a stabili cadrul licit sau ilicit al desfăsurării unor activităti comerciale. Prin urmare, dacă legiuitorul a stabilit prin lege, respectiv prin art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001, modul în care se pot desfăsura operatiunile comerciale privind deseurile industriale reciclabile, rezultă că legiuitorul poate stabili si sanctiunea confiscării deseurilor industriale reciclabile derulate cu nerespectarea dispozitiilor legale sau a confiscării contravalorii lor, în situatia în care aceste deseuri nu se mai găsesc în patrimoniul societătii comerciale“.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază, de asemenea, că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, “prin art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 nu s-a instituit o prezumtie de ilicitate a dobândirii contravalorii, ci s-au prevăzut unele conditii pentru realizarea activitătii de colectare a deseurilor industriale reciclabile de la persoane fizice, nerespectarea acestora constituind contraventie [...] Nici prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie nu sunt încălcate, atât timp cât confiscarea contravalorii deseurilor industriale reciclabile derulate se face în baza documentelor contabile  prezentate de contravenient”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, “referitor la sustinerile potrivit cărora dispozitiile criticate ar încălca art. 16 alin. (2) din Constitutie, prevederile constitutionale invocate nu sunt incidente în cauză“. De asemenea, “aceste dispozitii nu încalcă nici prevederile art. 44 alin. (8) din Constitutie, întrucât se referă la contravaloarea unor bunuri al căror caracter ilicit a fost deja stabilit“. Cu privire la acest aspect arată că “săvârsirea unei contraventii prin încălcarea dispozitiilor legale constituie o cale de înlăturare a prezumtiei generale de dobândire licită a averii“.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, fată de art. 16 alin. (2) din Constitutie, consideră că “dispozitiile legale criticate nu instituie un tratament diferit pentru subiectele de drept supuse incidentei sale si se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei juridice“. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 44 alin. (8) si (9) din Constitutie apreciază că “măsura confiscării contravalorii deseurilor industriale reciclabile valorificate cu încălcarea dispozitiilor legale apare ca o măsură subsidiară dobândirii ilegale si se impune tocmai pentru că acestea au provenit din săvârsirea unei contraventii“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de

neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, dispozitii potrivit cărora:

“Nerespectarea obligatiilor prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă constituie contraventii, dacă, potrivit legii, nu sunt considerate infractiuni, si se sanctionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei si confiscarea contravalorii deseurilor industriale reciclabile derulate cu nerespectarea prevederilor art. 5, art. 7 alin. (1), (4) si (5) si ale art. 8 alin. (1).“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) si ale art. 44 alin. (8) si (9) din Constitutie, potrivit cărora:

– Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu este mai presus de lege.“;

– Art. 44 alin. (8): “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.“;

– Art. 44 alin. (9): “Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate afirmă că textul legal criticat instituie o adevărată prezumtie de dobândire ilicită a deseurilor industriale, ceea ce ar contrazice principiul stabilit în art. 44 alin. (8) teza a doua din Constitutie. Cu privire la această afirmatie, Curtea observă că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 prevede sanctiunea confiscării numai pentru deseurile industriale colectate cu încălcarea prevederilor legale, ceea ce este în deplin acord cu litera si spiritul Legii fundamentale.

Dobândirea si comercializarea unor bunuri prin mijloace contrare legii constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumtiei generale de dobândire licită a averii. O astfel de interpretare ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice conditii, inclusiv atunci când legea este încălcată.

Cu privire la sustinerea potrivit căreia Constitutia ar permite numai confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii, iar nu si a contravalorii acestora, Curtea constată că, în cadrul trasat de prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (9) se includ, în mod evident, si sumele de bani rezultate din vânzarea unor asemenea bunuri. O altă interpretare ar duce la concluzia că, în cazul în care bunurile respective nu au putut fi confiscate, cel care le-a comercializat între timp, cu încălcarea legii, ar putea beneficia de produsul contraventiei săvârsite. În sensul textului constitutional, si sumele de bani rezultate din valorificarea produselor folosite la comiterea contraventiei sunt bunuri rezultate din contraventie, ceea ce duce la concluzia că prevederile art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile sunt constitutionale.

În sfârsit, referitor la întinderea puterilor agentului constatator de a confisca sumele reprezentând contravaloarea deseurilor industriale reciclabile derulate în mod ilicit, art. 15 alin. (2) din ordonanta criticată prevede:

“Contraventiilor prevăzute la art. 13 le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25–27.“ Asadar, Curtea observă că, pe de o parte, aceste prevederi indică procedura de urmat în cazul constatării săvârsirii unei contraventii si stabilesc în mod strict limitele atributiilor agentului constatator, iar pe de altă parte, evaluarea contravalorii deseurilor industriale reciclabile derulate ce vor fi confiscate se face în conformitate cu normele legale, pe baza documentelor contabile prezentate de contravenient.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.942/2004 al Judecătoriei Oradea si în Dosarul nr. 8.029/2004 al Judecătoriei Cluj- Napoca.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 mai 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Contractului de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii destinat finantării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucuresti la 28 februarie 2005

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 7 din Legea datoriei publice nr. 313/2004,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Contractul de finantare dintre România, reprezentată de Ministerul Finantelor Publice, si Banca Europeană de Investitii, în valoare de 66,4 milioane EUR, destinat finantării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucuresti la 28 februarie 2005.

Art. 2. – (1) Aplicarea contractului de finantare prevăzut la art. 1 va fi realizată de Ministerul Sănătătii, desemnat ca agentie de implementare, prin Unitatea de management al proiectului, Fondul global de combatere a SIDA, tuberculozei si malariei si Banca Mondială.

(2) Ministerul Finantelor Publice va încheia cu Ministerul Sănătătii un acord de împrumut subsidiar, prin care se vor stabili drepturile si obligatiile părtilor în aplicarea contractului de finantare, inclusiv repartizarea sumelor necesare finantării proiectului pe componente si surse de finantare.

Art. 3. – Contributia României la finantarea proiectului, incluzând si taxele si impozitele aferente acestuia, va fi asigurată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătătii, cu exceptia cheltuielilor de functionare si de întretinere a maternitătilor si unitătilor de neonatologie cuprinse în proiect, care vor fi suportate de aceste unităti sanitare din bugetele proprii de venituri si cheltuieli.

Art. 4. – Fondurile în lei necesare rambursării împrumutului, achitării dobânzilor, comisioanelor si a altor costuri aferente împrumutului se vor asigura din sume alocate anual cu această destinatie de la bugetul de stat în bugetul Ministerului Sănătătii.

Art. 5. – (1) Contractul de finantare*) prevăzut la art. 1 poate fi modificat cu acordul părtilor, în functie de conditiile de derulare a acestuia.

(2) Amendamentele la contractul de finantare convenite potrivit alin. (1) se vor aproba prin hotărâre a Guvernului.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

Ministrul sănătătii,

Mircea Cinteză

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 12 mai 2005.

Nr. 442.

 

 

FI Nr. 22.943(RO)

Serapis Nr. 2004 0177

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTITII

 

ROMÂNIA – proiect privind reabilitarea sectorului sanitar

 

CONTRACT DE FINANTARE

ÎNTRE ROMÂNIA SI BANCA EUROPEANĂ DE INVESTITII

 

– Bucuresti, 28 februarie 2005 –

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

 

 

 

 

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind plata contributiei voluntare a României, în dolari S.U.A., la Programul Natiunilor Unite pentru Asezări Umane (UN-HABITAT), pentru perioada 1998–2005

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă plata contributiei voluntare a României, în sumă de 8.000 dolari S.U.A., la Programul Natiunilor Unite pentru Asezări Umane (UN-HABITAT), pentru perioada 1998–2005.

Art. 2. – Suma necesară plătii contributiei voluntare prevăzute la art. 1 se suportă din fondurile aprobate cu această destinatie în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pe anul 2005.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 519.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 78/2005 privin d organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 15 februarie 2005, se modifică după cum urmează:

La anexa nr. 2 capitolul II “Organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat“, punctul 25 va avea următorul cuprins:

 

“25. Teatrul National «Marin Sorescu» din Craiova

Venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat“

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul culturii si cultelor,

Ioan Onisei,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 520.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Listei suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si a cuantumului acestei remuneratii si a Hotărârii arbitrale din data de 28 aprilie 2005

 

Având în vedere dispozitiile art. 107 si ale art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si a corpului de arbitri si ale Hotărârii Guvernului nr. 210/2000 privind numirea în functia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. – Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remuneratii, după cum urmează:

 

TABELUL Nr. 1

Aparate

Procent

1. Audio recorder

1,5%

2. Minidisk recorder

1,5%

3. Video recorder

1,5%

4. CD recorder, echipament HI FI ce functionează de sine stătător

1%

5. DVD recorder, echipament HI FI ce functionează de sine stătător

1%

6. MP3 recorder 1%

 

7. MP3 player cu mediu de stocare

1%

8. CD writer

0,5%

9. DVD writer

0,5%

 

TABELUL Nr. 2

Suporturi

Procent

1. Casete audio

6%

2. Minidisk

5%

3. Casete video tip VHS, Super VHS (cu exceptia casetelor pentru camerele video portabile de genul: Video 8, HI8, DVM, VHS-C, Super VHS-C)

5%

4. Orice tip de DVD sau CD blank, inclusiv de CD data

3%

 

Art. 2. – Aparatele prevăzute la pct. 1–6 din tabelul nr. 1, precum si toate suporturile prevăzute în tabelul nr. 2 au fost  convenite prin negociere directă în baza protocolului semnat la data de 10 februarie 2005 de către membrii comisiei de negociere, constituită conform art. 1 pct. 3 din Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor privind constituirea comisiilor de negociere a listei suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată, precum si a cuantumului acestei remuneratii nr. 6/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005, protocol prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta decizie.

Art. 3. – Aparatele prevăzute la pct. 7–9 din tabelul nr. 1 au fost stabilite în conformitate cu prevederile Hotărârii arbitrale din data de 28 aprilie 2005 privind plata remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru aparatele CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare de către importatorii si producătorii de astfel de aparate, precum si cuantumul acestei remuneratii, prevăzută în anexa nr. 2 la prezenta decizie.

Art. 4. – Prezenta decizie intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Rodica Pârvu

 

Bucuresti, 5 mai 2005.

Nr. 107.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROTOCOL

privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remuneratii

 

1. Prezentul protocol reglementează drepturile cuvenite titularilor de drepturi de autor si/sau drepturi conexe, cu titlu de remuneratie compensatorie pentru copia privată, în conformitate cu dispozitiile art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.

2. Prin importator/fabricant, în sensul prezentului protocol, se întelege orice fabricant sau importator de suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale si/sau de aparate de sine stătătoare, indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea operelor sonore sau audiovizuale.

3. Pentru importul si/sau fabricarea de suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale si/sau aparate de sine stătătoare, indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea operelor sonore sau audiovizuale, importatorii/fabricantii vor plăti organismului de gestiune colectivă, unic colector, desemnat din decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, o remuneratie compensatorie pentru copia privată, lunară, potrivit tabelelor nr. 1 si 2 cuprinse în Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale.

4. Baza de calcul asupra căreia se aplică procentele prevăzute în cele două tabele o constituie, după caz:

a) pentru importuri – valoarea totală, rezultată din declaratiile vamale de import, a aparatelor si suporturilor ce permit reproducerea operelor sonore si audiovizuale, în sistem analog si digital, în luna pentru care este datorată (în baza de calcul nu intră T.V.A., taxe vamale, accize);

b) pentru aparate si/sau suporturi fabricate în România – valoarea totală a facturilor lunare, emise de fabricanti, pentru aparatele si suporturile ce permit reproducerea operelor sonore si audiovizuale, în sistem analog si digital (în baza de calcul nu intră T.V.A.).

5. Remuneratia prevăzută în prezentul protocol se plăteste lunar, până la data de 15 a fiecărei luni următoare celei pentru care este datorată.

6. Odată cu plata remuneratiei, importatorii si fabricantii vor comunica organismului de gestiune colectivă unic colector un raport cuprinzând:

a) lista aparatelor si suporturilor importate sau fabricate în România;

b) baza de calcul pe grupe de produse (aparate si suporturi în sistem analog si digital).

7. Pentru întârzieri la plată, importatorii si/sau fabricantii datorează penalităti echivalente cu dobânda de referintă a Băncii Nationale a României, aferente sumelor neachitate la termen, calculate pe zi de întârziere.

8. Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale se negociază anual. În acest sens, în luna decembrie a fiecărui an, organismele de gestiune colectivă si asociatiile fabricantilor si importatorilor au obligatia de a depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor propuneri privind lista suporturilor si aparatelor, precum si cuantumurile remuneratiilor ce urmează a fi negociate, tinând seama de aparatele si suporturile ce se fabrică si se importă până la data formulării listei.

9. Prezentul protocol, împreună cu Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale se aplică tuturor importatorilor si fabricantilor de suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore ori audiovizuale în sistem analog sau digital si/sau de aparate de sine stătătoare, indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea operelor sonore ori audiovizuale în sistem analog sau digital.

10. Conform art. 108 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, remuneratia compensatorie pentru copia privată nu se plăteste în cazul în care suporturile audio, video sau digitale, neînregistrate, fabricate în tară ori importate, se comercializează angro către producătorii de înregistrări sonore si audiovizuale sau către organismele de radiodifuzare, pentru propriile emisiuni.

11. Până la data intrării în vigoare a noului protocol se vor aplica prevederile protocolului negociat în anul anterior.

 

Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată, pentru care părtile s-au înteles prin negociere directă

 

Aparate

Procent

1. Audio recorder

1,5%

2. Minidisk recorder

1,5%

3. Video recorder

1,5%

4. CD recorder, echipament HI FI ce functionează de sine stătător

1%

5. DVD recorder, echipament HI FI ce functionează de sine stătător

1%

6. MP3 recorder

1%

 

Suporturi

Procent

Casete Audio

6%

Minidisk

5%

Casete Video tip VHS, super VHS (cu exceptia casetelor pentru camerele video portabile de genul: Video 8, HI8, DVM, VHS-C, super VHS-C)

5%

Orice tip de DVD sau CD blank, inclusiv de CD data

3%

 

Aspecte în divergentă:

APDETIC nu a fost de acord cu includerea în tabelul ce reglementează remuneratia compensatorie pentru copia privată, datorată de fabricanti/importatori, a următoarelor aparate:

– CD writer (intern sau extern), indiferent de modul de functionare;

– DVD writer (intern sau extern), indiferent de modul de functionare.

De asemenea, APDETIC nu este de acord cu includerea în tabelul ce reglementează remuneratia compensatorie pentru copia privată, datorată de fabricanti/importatori, a următorului aparat:

– MP3 player cu mediu de stocare.

Organismele de gestiune colectivă consideră că pentru aceste aparate se datorează, de către fabricanti/importatori, remuneratie compensatorie pentru copia privată, precum si pentru MP3 player cu mediu de stocare.

12. În aceste conditii, părtile sunt de acord cu initierea procedurii de mediere, potrivit art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, pentru aspectele în divergentă.

*

* *

Prezentul protocol intră în vigoare după 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în baza Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Prezentul protocol s-a încheiat în data de 10 februarie 2005, în 7 (sapte) exemplare, cu fortă probantă egală, si a fost modificat, la cererea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, la data de 27 mai 2005.

 

UCMR-ADA

Ana Achim,

director executiv

 

CREDIDAM

Stefan Gheorghiu,

presedinte

DACIN-SARA

Mircea Muresan,

director general

 

p. Presedintele UPFAR,

Ioan Ionel,

director executiv

p. Presedintele UPFR,

Andreea Sîrbu,

avocat

APDETIC

Valentin Negoită,

Presedinte

 

ANEXA Nr. 2

 

Comisia arbitrală de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

 

HOTĂRÂREA ARBITRALĂ

din data de 28 aprilie 2005

 

Comisia arbitrală formată din:

Ana Diculescu-Sova

Dragomir Toma

Ticlea Alexandru

Vasiliu Adrian

Ros Viorel

Pe rol se află pronuntarea privind medierea metodologiei având drept obiect Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remuneratii.

Aspectele supuse medierii au avut în vedere includerea în Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale a următoarelor 3 aparate:

– CD writer;

– DVD writer;

– MP3 player cu mediu de stocare.

Asociatia Producătorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC), cu sediul în Bucuresti, Str. Jiului nr. 2A, bloc Tornado, sectorul 1, conform protocolului încheiat la data de 10 februarie 2005 între membrii comisiei de negociere constituite în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 6/2005, nu a fost de acord cu includerea în Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale a următoarelor 3 aparate: CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare.

Organismele de gestiune colectivă, membre ale acestei comisii de negociere, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu sediul în Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, Societatea Autorilor Români din Audiovizual – Drepturi de Autor în Cinematografie – Audiovizual (DACIN-SARA), cu sediul în Bucuresti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 4–6, aripa B, et. 3, camera 50–52, sectorul 1, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM), str. Jules Michelet nr. 15–17, et. 2, ap. 11, sectorul 1, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în Bucuresti, str. Nicolae Racotă nr. 16–18, et. 4, ap. 9, sectorul 1, Uniunea Producătorilor de Film si Audiovizual din România – Asociatia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual (UPFAR-ARGOA), cu sediul în Bucuresti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 4–6, et. 3, camera 44, sectorul 1, au considerat că pentru aceste aparate

(CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare) se datorează de către importatorii si producătorii de aparate si suporturi remuneratia compensatorie pentru copia privată si, în concluzie, aceste aparate trebuie incluse în lista prevăzută de art. 107 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

În aceste conditii, părtile au hotărât să declanseze procedura medierii prevăzută de art. 1312 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Dezbaterile au avut loc în zilele de 5 si 19 aprilie 2005, în prezenta celor două părti, reprezentate prin Ana Achim, director executiv UCMR-ADA, si avocat Alexandru Roată Palade, Ioan Ionel, director executiv UPFAR-ARGOA, Stefan Gheorghiu, presedinte CREDIDAM, si avocat Liliana Savu, Mircea Muresan, director executiv DACIN-SARA, Andreea Sîrbu, avocat UPFR, si, respectiv, prin Valentin Negoită, presedinte APDETIC, Eduard Samson, vicepresedinte APDETIC, si avocat Magda Popescu.

Deliberarea si pronuntarea în solutionarea medierii de fată au fost amânate, pentru studierea actelor si lucrărilor dosarului si pentru a se da părtilor posibilitatea de a depune note scrise, pentru data de 28 aprilie 2005, când Comisia arbitrală, deliberând cu participarea celor 5 membri ai săi, a pronuntat hotărârea de fată cu majoritate de voturi si o opinie separată, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din Bucuresti, Calea Victoriei nr. 91–93, sectorul 1.

COMISIA ARBITRALĂ

Asupra cererilor de mediere înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sub nr. 1.355 din 22 februarie 2005, formulată de CREDIDAM, nr. 1.369 din 23 februarie 2005, formulată de UCMR- ADA, si nr. 1.737  din 7 martie 2005, formulată de APDETIC

Obiectul medierii îl formează includerea în Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale a următoarelor trei aparate: CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare, negociate în temeiul Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 6/2005 de cele două părti. În sedinta din data de 5 aprilie 2005, precum si cu prilejul dezbaterii din data de 19 aprilie 2005, părtile si-au sustinut punctele de vedere precizate în baza probelor depuse la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (raport de expertiză, practică si legislatie internatională, experiment practic extrajudiciar, note scrise) pentru a fi aduse la cunostintă arbitrilor atât oral, cât si prin note scrise însotite de înscrisuri.

Înainte de a trece la examinarea în fond a problemelor ce fac obiectul medierii, se constată că numirea arbitrilor a fost făcută cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.287/2002 privind numirea membrilor corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, părtile procedând la tragerea la sorti în vederea formării completului de mediere a arbitrilor consemnati în procesul-verbal din data de 10 martie 2005 în persoana următorilor:

Ana Diculescu-Sova, Dragomir Toma, fiiclea Alexandru, Vasiliu Adrian si Ros Viorel.

Trecând la examinarea în fond a obiectului medierii, Comisia arbitrală retine si se pronuntă asupra următoarelor aspecte rămase în divergentă:

1. Aparatele aflate în mediere îndeplinesc din punct de vedere juridic si tehnic toate conditiile prevăzute la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere următoarele motive:

Sunt aparate de sine stătătoare, indiferent de modul de functionare

Dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, nu conditionează încadrarea aparatelor la plata remuneratiei compensatorii, având în vedere modul de functionare al acestora, de aceea nu are relevantă faptul că aparatele supuse medierii functionează independent sau conectate la un aparat.

Prin aparate de sine stătătoare sunt avute în vedere aparatele ce au o functie specifică proprie fată de alte aparate, o valoare contabilă distinctă si o denumire tehnică proprie, care reflectă functia specifică pe care acestea o realizează. Această functie trebuie să fie de sine stătătoare, indiferent de modalitatea de functionare a aparatelor.

CD writer-ul si DVD writer-ul sunt aparate utilizate pentru scrierea de CD-uri sau DVD-uri, având astfel o functie specifică diferită de cea a calculatorului. Aparatul MP3 player functionează în mod independent, iar calculatorul serveste doar ca sursă de reproducere a datelor.

Caracterul de sine stătător al acestor aparate, apreciat prin prisma conditiei (“indiferent de modul de functionare“) prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, nu poate fi afectat de faptul că modalitatea de utilizare propriu-zisă a acestor aparate, precum si alimentarea acestor aparate sunt realizate, în unele cazuri, prin intermediul altui aparat (dintre aparatele aflate în discutie numai CD writer-ele si DVD writer-ele interne se alimentează prin intermediul calculatorului, toate celelalte având alimentare proprie).

Sintagma “indiferent de modul de functionare“ utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, se referă la modul de functionare al aparatelor si nu poate fi asimilată cu expresia “indiferent dacă procedeul utilizat este unul analog sau digital“ [art. 107 alin. (2)], ce are în vedere procedeul utilizat pentru realizarea reproducerii, adică modalitatea de realizare a copiilor, legiuitorul dorind să includă în categoria aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie atât aparatele ce realizează copii prin procedeu analogic, cât si aparatele ce realizează copii prin procedeu digital.

Sunt aparate concepute pentru realizarea de copii

Aparatele aflate în mediere au ca functie comună principală reproducerea. În cazul CD writer-elor si DVD writer-elor, aceste aparate sunt utilizate pentru reproducerea datelor stocate în format digital, indiferent de suportul acestora, precum si pentru scrierea de CD-uri sau DVD-uri, în timp ce aparatul MP3 player cu functie de stocare este destinat în mod exclusiv reproducerii, pe memoria internă, de opere muzicale fixate în mediu digital în format MP3 si redării acestor fisiere.

Sunt aparate ce permit reproducerea operelor

CD writer-ul, DVD writer-ul si MP3 player-ul cu mediu de stocare sunt aparate ce permit fie reproducerea de opere muzicale (înregistrări sonore), fie reproducerea operelor audiovizuale (înregistrări audiovizuale) pe CD, DVD, respectiv memoria internă a MP3 player-ului.

2. Aparatele aflate în mediere îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, astfel toate cele 3 aparate pot fi folosite pentru realizarea de copii private.

3. Luând în considerare limitele procentuale prevăzute de Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, în art. 107 alin. (7) pct. B, precum si procentele practicate pe plan european, se stabileste cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare ca fiind de 0,5% pentru CD writer-ere si DVD writer-ere si  de 1% pentru MP3 player cu mediu de stocare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

HOTĂRĂSTE:

1. CD writer-ul, DVD writer-ul si MP3 player-ul cu mediu de stocare sunt aparate pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată, prin urmare importatorii si fabricantii de astfel de aparate au obligatia să plătească această remuneratie.

2. Cuantumul remuneratiei datorate pentru aceste aparate este următorul:

– 0,5% pentru CD writer si DVD writer;

– 1% pentru MP3 player cu mediu de stocare.

 

OPINIA SEPARATĂ

a doamnei arbitru Ana Diculescu-Sova

 

Doamna arbitru Ana Diculescu-Sova a formulat opinie separată fată de ceilalti membri ai completului de mediere.

Motivarea opiniei separate

Având în vedere:

– lipsa unei expuneri de motive (a Legii nr. 285/2004) adecvate continutului modificărilor Legii nr. 8/1996;

– că art. 34 este cuprins în capitolul “Limitele exercitării dreptului de autor“;

– diferenta de continut al art. 34 astfel cum a fost conceput initial si cum a fost modificat prin Legea nr. 285/2004, în sensul introducerii unei conditii suplimentare privind caracterul “de sine stătător“ al aparatelor concepute pentru realizarea de copii, convingerea subsemnatei este că prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul a vrut să creeze un regim juridic restrictiv în ceea ce-i priveste pe beneficiarii remuneratiei compensatorii si, deopotrivă (sau prin consecintă), mai favorabil importatorilor si fabricantilor de aparate ce permit reproducerea.

Dar probatoriul administrat în procedura de mediere este insuficient pentru a stabili o stare de fapt de natură a elimina orice dubiu cu privire la caracterul “de sine stătător“ al aparatelor în divergentă si corelarea acestei sintagme cu sintagmele “mod de functionare“ si “procedeu folosit“, întrebuintate de legiuitor în textele de referintă pentru cauză [art. 34 alin. (2) si art. 107 alin. (1) si (2)].

Prin urmare, interpretez dubiul în favoarea debitorului obligatiei de îndeplinit (de executat), respectiv a importatorilor si fabricantilor.

Consider întemeiat subsidiarul cererii pe care au formulat-o cu privire la cuantumul remuneratiei compensatorii, si anume minimul prevăzut de lege – 0,5%. Deopotrivă, am în vedere si faptul că părtile au agreat pentru celelalte aparate negociate procent egal (1%) si nu găsesc argument pentru tratament diferentiat la mediere.

Hotărârea a fost pronuntată astăzi, 28 aprilie 2005, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din Bucuresti, Calea Victoriei nr. 91–93, sectorul 1.

Hotărârea arbitrală este executorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cu apel în termen de 15 zile de la data publicării.