MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 516 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Vineri, 17 iunie 2005
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de
procedură penală
Decizia nr. 243 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
442. – Hotărâre pentru aprobarea Contractului de finantare
dintre România si Banca Europeană de Investitii destinat finantării proiectului
privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucuresti la 28 februarie
2005
Contract
de finantare între România si Banca Europeană de Investitii destinat finantării
proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar
519. – Hotărâre privind plata contributiei voluntare a
României, în dolari S.U.A., la Programul Natiunilor Unite pentru Asezări Umane
(UN-HABITAT), pentru perioada 1998–2005
520. – Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.
78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor
ACTE
ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
107. – Decizie pentru publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea I, a Listei suporturilor si aparatelor pentru care se
datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele
reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si a cuantumului acestei
remuneratii si a Hotărârii arbitrale din data de 28 aprilie 2005
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
21 aprilie 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de
procedură penală
Ioan
Vida – presedinte
Nicolae
Cochinescu – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion Predescu
– judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Nicoleta
Grigorescu – procuror
Florentina
Geangu – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 504 alin. 3 din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Ionel Serban în Dosarul nr. 730/2004
al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.
La
apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece Curtea
Constitutională, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, nu are competenta de a completa prevederea legală supusă
controlului, astfel cum solicită autorul exceptiei.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 20 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 730/2004, Tribunalul
Bucuresti – Sectia a III-a civilă a a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală. Exceptia
a fost ridicată de Ionel Serban într-un litigiu al cărui obiect îl constituie
actiunea în pretentii pentru repararea pagubelor suferite ca urmare a “privării
de libertate în mod nelegal“.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală
contravin dispozitiilor art. 20 alin. (1) si (2), respectiv art. 21 din
Constitutie, precum si art. 5 pct. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului
si a libertătilor fundamentale “în sensul că respectivele dispozitii procesual
penale limitează în mod nejustificat dreptul la repararea prejudiciului cauzat
în situatia privării libertătii în mod nelegal, prin impunerea existentei unor
conditii preliminare declansării actiunii, respectiv stabilirea unei stări de
fapt prin intermediul unei ordonante a procurorului de revocare a măsurii
preventive, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi
penale ori prin hotărâre a instantei de revocare a măsurii privative sau
restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin
hotărâre definitivă de încetare a procesului penal, înlăturând astfel
posibilitatea obtinerii de despăgubiri pentru alte situatii de privare a
libertătii în mod nelegal, situatii vădite, dar care nu pot fi constatate prin
actele procesuale mai sus mentionate, în spetă – detinerea ilegală generată de
expirarea sau inexistenta unui document justificativ al detentiei“.
Tribunalul
Bucuresti – Sectia a III-a civilă apreciază că, în raport de situatia concretă invocată de
reclamant în cererea sa privind acordarea de despăgubiri ca urmare a retinerii
sale ilegale, prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală
contravin dispozitiilor art. 20 alin. (1) si (2), respectiv art. 21 din
Constitutie, precum si prevederilor art. 5 pct. 5 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Instanta de judecată mai
arată că “aprecierea sa în sensul de mai sus are în vedere, însă, nu
prevederile textului de lege invocat, ci omisiunea inserării în continutul
alineatului arătat si a altor situatii care pot determina privarea de libertate
în mod nelegal a unei persoane pe o anumită durată de timp, cum ar fi
deficientele administrative organizatorice în activitatea organelor în ale
căror atributii intră luarea măsurilor de punere în libertate a unei persoane,
atunci când aceasta s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească“.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
consideră ca
fiind neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate invocată, deoarece, pe de
o parte, dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală nu se
referă la privarea nelegală de libertate datorată unor deficiente
organizatorice, iar pe de altă parte, atunci când se produc astfel de situatii
“se poate angaja răspunderea penală a autorului faptei de arestare nelegală si
cercetare abuzivă (art. 266 din Codul penal) si, de
asemenea, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a autorului faptei
delictuale, urmând ca răspunderea institutiilor statului care au calitatea de
comitent să aibă ca temei legal direct prevederile art. 1000 alin. 3 din Codul civil privind
răspunderea civilă a comitentului pentru fapta prepusului“.
Avocatul
Poporului consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că
dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul
de procedură penală nu opresc părtile interesate de a se adresa justitiei
pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, în
concordantă cu art. 21 din Constitutie. Totodată se apreciază că dispozitiile
constitutionale ale art. 20 alin. (1) si (2) din Constitutie si ale art. 5 pct.
5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, invocate de asemenea în motivarea exceptiei, nu au incidentă în
cauză.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 504 alin. 3
din Codul de procedură penală,
care au următorul continut: “Privarea sau restrângerea de libertate în mod
nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonantă a procurorului de revocare
a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonantă a procurorului
de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru
cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instantei de
revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre
definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului
penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).“
Autorul
exceptiei sustine, în esentă, că textul de lege criticat încalcă prevederile
constitutionale ale art. 20 alin. (1) si (2), referitoare la “Tratatele
internationale privind drepturile omului“, respectiv art. 21 privind “Accesul
liber la justitie“, precum si pe cele ale art. 5 pct. 5 din Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare
la “Dreptul la libertate si la sigurantă“, deoarece se înlătură
“posibilitatea obtinerii de despăgubiri pentru alte situatii de privare a
libertătii în mod nelegal, situatii vădite, dar care nu pot fi constatate prin
actele procesuale mentionate în alin. 3 al art. 504 din Codul de procedură penală“, în
spetă, “detinerea ilegală în perioada 12–13 iunie 2003, ca urmare a unor
deficiente organizatorice ale sistemului judiciar care au determinat
comunicarea cu întârziere a solutiei instantei de punere în libertate“.
Examinând
exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 504
alin. 3 din Codul de procedură
penală, în raport de normele constitutionale care consacră accesul liber la
justitie, s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa. Astfel, în Decizia nr.
417 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Curtea, constatând că textul de lege
criticat este “o concretizare a principiului constitutional prevăzut de art. 52
alin. (3) din Constitutie, conform căruia «Statul răspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Răspunderea
statului este stabilită în conditiile legii [...]» si, pe cale de consecintă,
realizarea dreptului la repararea de către stat a pagubei cauzate prin erorile
judiciare are loc în conditiile legii“, a retinut că prevederile art. 504 alin.
3 din Codul de procedură penală
“nu numai că nu îngrădesc accesul liber la justitie, ci instituie tocmai
normele procedurale necesare exercitării acestui drept, fiind în deplină
concordantă si cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), în
temeiul cărora procedura de judecată este prevăzută numai prin lege“.
De
asemenea, Curtea a statuat în aceeasi decizie că “reglementarea expresă a
actelor procedurale prin care se constată încălcarea libertătii individuale nu
este de natură a limita accesul liber la justitie al acelor persoane care nu se
regăsesc în unul dintre cazurile enumerate în art. 504 alin. 3, acestea având
posibilitatea de a-si valorifica dreptul în justitie pe alte căi legale. Orice
persoană interesată se poate adresa justitiei, dar în conditiile legii si urmând
procedura prevăzută de lege“.
S-a
mai arătat că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat în mod
constant că liberul acces la justitie semnifică faptul că orice persoană poate
sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile,
libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că
acest acces nu poate fi supus nici unei conditionări, competenta de a stabili
regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti
revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozitiilor constitutionale
cuprinse în art. 126 alin. (2). De altfel, în jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului s-a retinut că o caracteristică a principiului liberului
acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane
contra Regatului Unit al Marii Britanii – 1985).
Astfel,
acest drept care cere prin însăsi natura sa o reglementare din partea statului
poate fi subiectul unor limitări sau conditionări atât timp cât nu este atinsă
însăsi substanta sa.
Aceste
argumente care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură
penală îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii
Constitutionale.
De
altfel, autorul exceptiei nu critică textul art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală pentru
ceea ce contine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv inserarea în
continutul alineatului arătat si a altor situatii care pot determina privarea
de libertate în mod nelegal a unei persoane pe o anumită durată de timp, cum ar
fi deficientele administrative organizatorice în activitatea organelor în ale
căror atributii intră luarea măsurilor de punere în libertate a unei persoane,
atunci când aceasta s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească. Această
critică excedează competentei Curtii, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 2 alin.
(3) din Legea nr.
47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra
constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului“ si, prin urmare, nu
are competenta de a completa prevederea legală supusă controlului si nici de a
face propuneri de lege ferenda. În acest sens, Curtea Constitutională a
statuat în mod constant în jurisprudenta sa faptul că nu îsi poate asuma rolul
de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini
rolul de legislator pozitiv.
Fată
de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 alin. (1) si (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ionel Serban în Dosarul nr. 730/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civilă.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina
Geangu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
10 mai 2005
referitoare la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale
reciclabile
Ioan
Vida – presedinte
Nicolae
Cochinescu – judecător
Aspazia
Cojocaru – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Acsinte
Gaspar – judecător
Petre
Ninosu – judecător
Ion
Predescu – judecător
Serban
Viorel Stănoiu – judecător
Ion
Tiucă – procuror
Mădălina
Stefania Diaconu – magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie
ridicată de Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr.
4.942/2004 al Judecătoriei Oradea.
La
apelul nominal lipseste autorul exceptiei, precum si Autoritatea Natională de
Control – Garda Financiară Bihor, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită. Presedintele Curtii dispune să se facă apelul si în Dosarul nr.
27D/2005. La apelul nominal în acest dosar se constată, de asemenea, lipsa
părtilor Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. si Autoritatea Natională de
Control – Garda Financiară Cluj, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea,
din oficiu, pune în discutie conexarea celor două dosare, având în vedere
obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Reprezentantul
Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În
temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea
dispune conexarea Dosarului nr. 27D/2005 la Dosarul nr. 5D/2005, care este
primul înregistrat.
Având
cuvântul pe fond, Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că
săvârsirea unei contraventii constituie o cale de înlăturare a prezumtiei
generale de dobândire licită a averii, ceea ce justifică măsura confiscării
contravalorii deseurilor industriale valorificate cu încălcarea dispozitiilor
legale.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Judecătoria
Oradea, prin
Încheierea din 6 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.942/2004, si Judecătoria
Cluj-Napoca, prin Încheierea din 29 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul
nr. 8.029/2004, au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile. În
ambele dosare, exceptia a fost ridicată
de către Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. din Oradea cu prilejul
solutionării unor plângeri contraventionale.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul atacat contravine
prevederilor art. 16 alin. (2) si art. 44 alin. (8) si (9) din Constitutie.
Astfel,
art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
16/2001 prevede sanctiunea confiscării contravalorii deseurilor industriale
colectate cu încălcarea prevederilor legale, încălcându-se art. 44 alin. (9)
din Constitutie, care permite numai confiscarea bunurilor destinate, folosite
sau rezultate din infractiuni ori contraventii, iar nu si a contravalorii
acestora. La rândul său, art. 44 alin. (8) prevede că “averea dobândită
licit nu poate fi confiscată“, iar caracterul licit se prezumă, în vreme ce
textul ordonantei de urgentă criticate “prezumă caracterul ilicit al dobândirii
acestei averi (contravaloarea deseurilor)“. În sfârsit, se mai arată că textul
atacat “nu stabileste nici un criteriu după care această contravaloare să poată
fi cuantificată, lasă la aprecierea organului constatator stabilirea limitelor
acestei sanctiuni si prin aceasta încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din
Constitutie, care arată că nimeni nu este mai presus de lege“.
Judecătoria
Oradea apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens,
consideră că “legiuitorului îi apartine posibilitatea de a stabili cadrul licit
sau ilicit al desfăsurării unor activităti comerciale. Prin urmare, dacă
legiuitorul a stabilit prin lege, respectiv prin art. 7 alin. (1) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr.
16/2001, modul în care se pot desfăsura operatiunile comerciale privind
deseurile industriale reciclabile, rezultă că legiuitorul poate stabili si
sanctiunea confiscării deseurilor industriale reciclabile derulate cu
nerespectarea dispozitiilor legale sau a confiscării contravalorii lor, în
situatia în care aceste deseuri nu se mai găsesc în patrimoniul societătii
comerciale“.
Judecătoria
Cluj-Napoca apreciază,
de asemenea, că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel,
“prin art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
16/2001 nu s-a instituit o prezumtie de ilicitate a dobândirii
contravalorii, ci s-au prevăzut unele conditii pentru realizarea activitătii de
colectare a deseurilor industriale reciclabile de la persoane fizice,
nerespectarea acestora constituind contraventie [...] Nici prevederile art. 16
alin. (2) din Constitutie nu sunt încălcate, atât timp cât confiscarea
contravalorii deseurilor industriale reciclabile derulate se face în baza
documentelor contabile prezentate de
contravenient”.
În
conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.
Guvernul
apreciază că
textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.
Astfel, “referitor la sustinerile potrivit cărora dispozitiile criticate ar
încălca art. 16 alin. (2) din Constitutie, prevederile constitutionale invocate
nu sunt incidente în cauză“. De asemenea, “aceste dispozitii nu încalcă nici
prevederile art. 44 alin. (8) din Constitutie, întrucât se referă la
contravaloarea unor bunuri al căror caracter ilicit a fost deja stabilit“. Cu
privire la acest aspect arată că “săvârsirea unei contraventii prin încălcarea
dispozitiilor legale constituie o cale de înlăturare a prezumtiei generale de
dobândire licită a averii“.
Avocatul
Poporului arată
că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, fată
de art. 16 alin. (2) din Constitutie, consideră că “dispozitiile legale
criticate nu instituie un tratament diferit pentru subiectele de drept supuse
incidentei sale si se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatia
prevăzută de ipoteza normei juridice“. Cu privire la pretinsa încălcare a art.
44 alin. (8) si (9) din Constitutie apreciază că “măsura confiscării
contravalorii deseurilor industriale reciclabile valorificate cu încălcarea
dispozitiilor legale apare ca o măsură subsidiară dobândirii ilegale si se
impune tocmai pentru că acestea au provenit din săvârsirea unei contraventii“.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 13 lit. a)
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002,
dispozitii potrivit cărora:
“Nerespectarea
obligatiilor prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă constituie
contraventii, dacă, potrivit legii, nu sunt considerate infractiuni, si se
sanctionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei si confiscarea contravalorii deseurilor industriale reciclabile derulate cu nerespectarea prevederilor art. 5, art. 7 alin. (1), (4) si (5) si ale art. 8 alin. (1).“
În
sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege autorii exceptiei
invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) si ale art. 44 alin. (8) si
(9) din Constitutie, potrivit cărora:
–
Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu este mai presus de lege.“;
–
Art. 44 alin. (8): “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
Caracterul licit al dobândirii se prezumă.“;
–
Art. 44 alin. (9): “Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.“
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate afirmă că textul legal criticat instituie o adevărată prezumtie de dobândire ilicită a deseurilor industriale, ceea ce ar contrazice principiul stabilit în art. 44 alin. (8) teza a doua din Constitutie. Cu privire la această afirmatie, Curtea observă că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 prevede sanctiunea confiscării numai pentru deseurile industriale colectate cu încălcarea prevederilor legale, ceea ce este în deplin acord cu litera si spiritul Legii fundamentale.
Dobândirea
si comercializarea unor bunuri prin mijloace contrare legii constituie, eo
ipso, o cauză de înlăturare a prezumtiei generale de dobândire licită a
averii. O astfel de interpretare ar duce la concluzia eronată că proprietatea
ar trebui ocrotită în orice conditii, inclusiv atunci când legea este
încălcată.
Cu
privire la sustinerea potrivit căreia Constitutia ar permite numai confiscarea
bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii, iar nu si a
contravalorii acestora, Curtea constată că, în cadrul trasat de prevederile
constitutionale ale art. 44 alin. (9) se includ, în mod evident, si sumele de
bani rezultate din vânzarea unor asemenea bunuri. O altă interpretare ar duce
la concluzia că, în cazul în care bunurile respective nu au putut fi
confiscate, cel care le-a comercializat între timp, cu încălcarea legii, ar
putea beneficia de produsul contraventiei săvârsite. În sensul textului
constitutional, si sumele de bani rezultate din valorificarea produselor
folosite la comiterea contraventiei sunt bunuri rezultate din contraventie,
ceea ce duce la concluzia că prevederile art. 13 lit. a) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile sunt
constitutionale.
În
sfârsit, referitor la întinderea puterilor agentului constatator de a confisca
sumele reprezentând contravaloarea deseurilor industriale reciclabile derulate
în mod ilicit, art. 15 alin. (2) din ordonanta criticată prevede:
“Contraventiilor
prevăzute la art. 13 le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25–27.“ Asadar, Curtea observă că, pe
de o parte, aceste prevederi indică procedura de urmat în cazul constatării
săvârsirii unei contraventii si stabilesc în mod strict limitele atributiilor
agentului constatator, iar pe de altă parte, evaluarea contravalorii deseurilor
industriale reciclabile derulate ce vor fi confiscate se face în conformitate
cu normele legale, pe baza documentelor contabile prezentate de contravenient.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie,
precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, exceptie ridicată de Societatea Comercială “OCTONAL“ – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.942/2004 al Judecătoriei Oradea si în Dosarul nr. 8.029/2004 al Judecătoriei Cluj- Napoca.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 10 mai 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina
Stefania Diaconu
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
pentru aprobarea Contractului de finantare dintre România si Banca Europeană de Investitii destinat finantării proiectului privind reabilitarea sectorului sanitar, semnat la Bucuresti la 28 februarie 2005
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, si al art. 7 din Legea datoriei publice nr.
313/2004,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. – Se aprobă Contractul de finantare dintre România, reprezentată de
Ministerul Finantelor Publice, si Banca Europeană de Investitii, în valoare de
66,4 milioane EUR, destinat finantării proiectului privind reabilitarea
sectorului sanitar, semnat la Bucuresti la 28 februarie 2005.
Art.
2. – (1) Aplicarea contractului de finantare prevăzut la art. 1 va fi realizată
de Ministerul Sănătătii, desemnat ca agentie de implementare, prin Unitatea de
management al proiectului, Fondul global de combatere a SIDA, tuberculozei si
malariei si Banca Mondială.
(2)
Ministerul Finantelor Publice va încheia cu Ministerul Sănătătii un acord de
împrumut subsidiar, prin care se vor stabili drepturile si obligatiile părtilor
în aplicarea contractului de finantare, inclusiv repartizarea sumelor necesare
finantării proiectului pe componente si surse de finantare.
Art.
3. – Contributia României la finantarea proiectului, incluzând si taxele si
impozitele aferente acestuia, va fi asigurată de la bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Sănătătii, cu exceptia cheltuielilor de functionare si de
întretinere a maternitătilor si unitătilor de neonatologie cuprinse în proiect,
care vor fi suportate de aceste unităti sanitare din bugetele proprii de
venituri si cheltuieli.
Art.
4. – Fondurile în lei necesare rambursării împrumutului, achitării dobânzilor,
comisioanelor si a altor costuri aferente împrumutului se vor asigura din sume
alocate anual cu această destinatie de la bugetul de stat în bugetul
Ministerului Sănătătii.
Art.
5. – (1) Contractul de finantare*) prevăzut la art. 1 poate fi modificat cu
acordul părtilor, în functie de conditiile de derulare a acestuia.
(2)
Amendamentele la contractul de finantare convenite potrivit alin. (1) se vor
aproba prin hotărâre a Guvernului.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Ministrul
sănătătii,
Mircea
Cinteză
p.
Ministrul afacerilor externe,
Anton
Niculescu,
secretar
de stat
Bucuresti, 12 mai 2005.
Nr. 442.
FI
Nr. 22.943(RO)
Serapis
Nr. 2004 0177
BANCA
EUROPEANĂ DE INVESTITII
ROMÂNIA
– proiect privind
reabilitarea sectorului sanitar
CONTRACT
DE FINANTARE
ÎNTRE
ROMÂNIA SI BANCA EUROPEANĂ DE INVESTITII
–
Bucuresti, 28 februarie 2005 –
|
|
|
|
|
|
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind plata
contributiei voluntare a României, în dolari S.U.A., la Programul Natiunilor
Unite pentru Asezări Umane (UN-HABITAT), pentru perioada 1998–2005
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă plata contributiei voluntare a României, în sumă de 8.000 dolari S.U.A., la Programul Natiunilor Unite pentru Asezări Umane (UN-HABITAT), pentru perioada 1998–2005.
Art.
2. – Suma necesară plătii contributiei voluntare prevăzute la art. 1 se suportă
din fondurile aprobate cu această destinatie în bugetul Ministerului Afacerilor
Externe pe anul 2005.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p.
Ministrul afacerilor externe,
Anton
Niculescu,
secretar
de stat
Ministrul
transporturilor, constructiilor si turismului,
Gheorghe
Dobre
p.
Ministrul finantelor publice,
Doina-Elena
Dascălu,
secretar
de stat
Bucuresti, 9 iunie 2005.
Nr. 519.
GUVERNUL
ROMÂNIEI
pentru modificarea
Hotărârii Guvernului nr. 78/2005 privin d organizarea si functionarea
Ministerului Culturii si Cultelor
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol
unic. –
Hotărârea Guvernului nr.
78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si
Cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 15
februarie 2005, se modifică după cum urmează:
– La
anexa nr. 2 capitolul II “Organe de specialitate ale administratiei publice
centrale si institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate
de la bugetul de stat“, punctul 25 va avea următorul cuprins:
|
“25. Teatrul National «Marin
Sorescu» din Craiova |
Venituri proprii si subventii
acordate de la bugetul de stat“ |
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p.
Ministrul culturii si cultelor,
Ioan
Onisei,
secretar
de stat
p.
Ministrul finantelor publice,
Doina-Elena
Dascălu,
secretar
de stat
Bucuresti, 9 iunie 2005.
Nr. 520.
OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE
DE AUTOR
pentru publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Listei suporturilor si aparatelor
pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru
operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si a
cuantumului acestei remuneratii si a Hotărârii arbitrale din data de 28 aprilie
2005
Având
în vedere dispozitiile art. 107 si ale art. 1312 alin. (8) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si
completările ulterioare,
în
baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea
Guvernului nr.
758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor si a corpului de arbitri si ale Hotărârii Guvernului nr.
210/2000 privind numirea în functia de director general al Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor,
directorul
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:
Art.
1. – Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Lista suporturilor
si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia
privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale,
precum si cuantumul acestei remuneratii, după cum urmează:
TABELUL Nr. 1
Aparate
|
Procent
|
|
1. Audio recorder |
1,5% |
|
2. Minidisk recorder |
1,5% |
|
3. Video recorder |
1,5% |
|
4. CD recorder, echipament HI
FI ce functionează de sine stătător |
1% |
|
5. DVD recorder, echipament
HI FI ce functionează de sine stătător |
1% |
|
6. MP3 recorder 1% |
|
|
7. MP3 player cu mediu de
stocare |
1% |
|
8. CD writer |
0,5% |
|
9. DVD writer |
0,5% |
TABELUL Nr. 2
Suporturi
|
Procent
|
|
1. Casete audio |
6% |
|
2. Minidisk |
5% |
|
3. Casete video tip VHS,
Super VHS (cu exceptia casetelor pentru camerele video portabile de genul:
Video 8, HI8, DVM, VHS-C, Super VHS-C) |
5% |
|
4. Orice tip de DVD sau CD
blank, inclusiv de CD data |
3% |
Art.
2. – Aparatele prevăzute la pct. 1–6 din tabelul nr. 1, precum si toate
suporturile prevăzute în tabelul nr. 2 au fost
convenite prin negociere directă în baza protocolului semnat la data de
10 februarie 2005 de către membrii comisiei de negociere, constituită conform
art. 1 pct. 3 din Decizia directorului general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor privind constituirea comisiilor de negociere a listei
suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie
pentru copia privată, precum si a cuantumului acestei remuneratii nr. 6/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie
2005, protocol prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta decizie.
Art.
3. – Aparatele prevăzute la pct. 7–9 din tabelul nr. 1 au fost stabilite în
conformitate cu prevederile Hotărârii arbitrale din data de 28 aprilie 2005
privind plata remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru aparatele
CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare de către importatorii si
producătorii de astfel de aparate, precum si cuantumul acestei remuneratii,
prevăzută în anexa nr. 2 la prezenta decizie.
Art.
4. – Prezenta decizie intră în vigoare în termen de 3 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Directorul
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
Rodica
Pârvu
Bucuresti, 5 mai 2005.
Nr. 107.
ANEXA Nr. 1
PROTOCOL
privind
Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie
pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau
audiovizuale, precum si cuantumul acestei remuneratii
1. Prezentul protocol reglementează drepturile cuvenite titularilor de drepturi de autor si/sau drepturi conexe, cu titlu de remuneratie compensatorie pentru copia privată, în conformitate cu dispozitiile art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare.
2.
Prin importator/fabricant, în sensul prezentului protocol, se întelege
orice fabricant sau importator de suporturi pe care se pot realiza înregistrări
sonore sau audiovizuale si/sau de aparate de sine stătătoare, indiferent de
modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit
reproducerea operelor sonore sau audiovizuale.
3.
Pentru importul si/sau fabricarea de suporturi pe care se pot realiza
înregistrări sonore sau audiovizuale si/sau aparate de sine stătătoare,
indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce
permit reproducerea operelor sonore sau audiovizuale, importatorii/fabricantii
vor plăti organismului de gestiune colectivă, unic colector, desemnat din decizie
a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, o
remuneratie compensatorie pentru copia privată, lunară, potrivit tabelelor nr.
1 si 2 cuprinse în Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează
remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după
înregistrări sonore sau audiovizuale.
4.
Baza de calcul asupra căreia se aplică procentele prevăzute în cele două tabele
o constituie, după caz:
a)
pentru importuri – valoarea totală, rezultată din declaratiile vamale de
import, a aparatelor si suporturilor ce permit reproducerea operelor sonore si
audiovizuale, în sistem analog si digital, în luna pentru care este datorată
(în baza de calcul nu intră T.V.A., taxe vamale, accize);
b)
pentru aparate si/sau suporturi fabricate în România – valoarea totală a
facturilor lunare, emise de fabricanti, pentru aparatele si suporturile ce
permit reproducerea operelor sonore si audiovizuale, în sistem analog si
digital (în baza de calcul nu intră T.V.A.).
5.
Remuneratia prevăzută în prezentul protocol se plăteste lunar, până la data de
15 a fiecărei luni următoare celei pentru care este datorată.
6.
Odată cu plata remuneratiei, importatorii si fabricantii vor comunica
organismului de gestiune colectivă unic colector un raport cuprinzând:
a)
lista aparatelor si suporturilor importate sau fabricate în România;
b)
baza de calcul pe grupe de produse (aparate si suporturi în sistem analog si
digital).
7.
Pentru întârzieri la plată, importatorii si/sau fabricantii datorează penalităti
echivalente cu dobânda de referintă a Băncii Nationale a României, aferente
sumelor neachitate la termen, calculate pe zi de întârziere.
8.
Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia
compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări
sonore sau audiovizuale se negociază anual. În acest sens, în luna decembrie a
fiecărui an, organismele de gestiune colectivă si asociatiile fabricantilor si
importatorilor au obligatia de a depune la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor propuneri privind lista suporturilor si aparatelor, precum si
cuantumurile remuneratiilor ce urmează a fi negociate, tinând seama de
aparatele si suporturile ce se fabrică si se importă până la data formulării
listei.
9.
Prezentul protocol, împreună cu Lista suporturilor si aparatelor pentru care se
datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele
reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale se aplică tuturor
importatorilor si fabricantilor de suporturi pe care se pot realiza
înregistrări sonore ori audiovizuale în sistem analog sau digital si/sau de
aparate de sine stătătoare, indiferent de modul de functionare, concepute
pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea operelor sonore ori audiovizuale
în sistem analog sau digital.
10.
Conform art. 108 din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si
completările ulterioare, remuneratia compensatorie pentru copia privată nu se
plăteste în cazul în care suporturile audio, video sau digitale,
neînregistrate, fabricate în tară ori importate, se comercializează angro către
producătorii de înregistrări sonore si audiovizuale sau către organismele de
radiodifuzare, pentru propriile emisiuni.
11.
Până la data intrării în vigoare a noului protocol se vor aplica prevederile
protocolului negociat în anul anterior.
Lista
suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie
pentru copia privată, pentru care părtile s-au înteles prin negociere directă
|
Aparate |
Procent |
|
1. Audio recorder |
1,5% |
|
2. Minidisk recorder |
1,5% |
|
3. Video recorder |
1,5% |
|
4. CD recorder, echipament HI
FI ce functionează de sine stătător |
1% |
|
5. DVD recorder, echipament
HI FI ce functionează de sine stătător |
1% |
|
6. MP3 recorder |
1% |
|
Suporturi |
Procent |
|
Casete Audio |
6% |
|
Minidisk |
5% |
|
Casete Video tip VHS, super VHS
(cu exceptia casetelor pentru camerele video portabile de genul: Video 8,
HI8, DVM, VHS-C, super VHS-C) |
5% |
|
Orice tip de DVD sau CD
blank, inclusiv de CD data |
3% |
Aspecte
în divergentă:
APDETIC
nu a fost de acord cu includerea în tabelul ce reglementează remuneratia
compensatorie pentru copia privată, datorată de fabricanti/importatori, a
următoarelor aparate:
– CD
writer (intern sau extern), indiferent de modul de functionare;
–
DVD writer (intern sau extern), indiferent de modul de functionare.
De asemenea, APDETIC nu este de acord cu includerea în tabelul ce reglementează remuneratia compensatorie pentru copia privată, datorată de fabricanti/importatori, a următorului aparat:
–
MP3 player cu mediu de stocare.
Organismele
de gestiune colectivă consideră că pentru aceste aparate se datorează, de către
fabricanti/importatori, remuneratie compensatorie pentru copia privată, precum
si pentru MP3 player cu mediu de stocare.
12.
În aceste conditii, părtile sunt de acord cu initierea procedurii de mediere,
potrivit art. 1312 din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, pentru aspectele în
divergentă.
*
*
*
Prezentul protocol intră în vigoare după 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în baza Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Prezentul
protocol s-a încheiat în data de 10 februarie 2005, în 7 (sapte) exemplare, cu
fortă probantă egală, si a fost modificat, la cererea Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor, la data de 27 mai 2005.
|
UCMR-ADA Ana Achim, director
executiv |
CREDIDAM Stefan Gheorghiu, presedinte |
|
DACIN-SARA Mircea Muresan, director
general |
p.
Presedintele UPFAR, Ioan Ionel, director
executiv |
|
p.
Presedintele UPFR, Andreea Sîrbu, avocat |
APDETIC Valentin Negoită, Presedinte |
ANEXA Nr. 2
din
data de 28 aprilie 2005
Comisia arbitrală formată din:
Ana
Diculescu-Sova
Dragomir
Toma
Ticlea
Alexandru
Vasiliu
Adrian
Ros
Viorel
Pe
rol se află pronuntarea privind medierea metodologiei având drept obiect Lista
suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie
pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau
audiovizuale, precum si cuantumul acestei remuneratii.
Aspectele
supuse medierii au avut în vedere includerea în Lista suporturilor si
aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia
privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale a
următoarelor 3 aparate:
– CD
writer;
–
DVD writer;
–
MP3 player cu mediu de stocare.
Asociatia
Producătorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si
Comunicatiilor (APDETIC), cu sediul în Bucuresti, Str. Jiului nr. 2A, bloc
Tornado, sectorul 1, conform protocolului încheiat la data de 10 februarie 2005
între membrii comisiei de negociere constituite în baza Deciziei directorului
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 6/2005, nu a fost de
acord cu includerea în Lista suporturilor si aparatelor pentru care se
datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele
reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale a următoarelor 3 aparate:
CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare.
Organismele
de gestiune colectivă, membre ale acestei comisii de negociere, Uniunea
Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de
Autor (UCMR-ADA), cu sediul în Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1,
Societatea Autorilor Români din Audiovizual – Drepturi de Autor în
Cinematografie – Audiovizual (DACIN-SARA), cu sediul în Bucuresti, str. Dem. I.
Dobrescu nr. 4–6, aripa B, et. 3, camera 50–52, sectorul 1, Centrul Român
pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM), str. Jules
Michelet nr. 15–17, et. 2, ap. 11, sectorul 1, Uniunea Producătorilor de
Fonograme din România (UPFR), cu sediul în Bucuresti, str. Nicolae Racotă nr.
16–18, et. 4, ap. 9, sectorul 1, Uniunea Producătorilor de Film si Audiovizual
din România – Asociatia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual
(UPFAR-ARGOA), cu sediul în Bucuresti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 4–6, et. 3,
camera 44, sectorul 1, au considerat că pentru aceste aparate
(CD
writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare) se datorează de către
importatorii si producătorii de aparate si suporturi remuneratia compensatorie
pentru copia privată si, în concluzie, aceste aparate trebuie incluse în lista
prevăzută de art. 107 alin. (4) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
În
aceste conditii, părtile au hotărât să declanseze procedura medierii prevăzută
de art. 1312 din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
Dezbaterile
au avut loc în zilele de 5 si 19 aprilie 2005, în prezenta celor două părti,
reprezentate prin Ana Achim, director executiv UCMR-ADA, si avocat Alexandru Roată
Palade, Ioan Ionel, director executiv UPFAR-ARGOA, Stefan Gheorghiu, presedinte
CREDIDAM, si avocat Liliana Savu, Mircea Muresan, director executiv DACIN-SARA,
Andreea Sîrbu, avocat UPFR, si, respectiv, prin Valentin Negoită, presedinte
APDETIC, Eduard Samson, vicepresedinte APDETIC, si avocat Magda Popescu.
Deliberarea
si pronuntarea în solutionarea medierii de fată au fost amânate, pentru
studierea actelor si lucrărilor dosarului si pentru a se da părtilor
posibilitatea de a depune note scrise, pentru data de 28 aprilie 2005, când
Comisia arbitrală, deliberând cu participarea celor 5 membri ai săi, a
pronuntat hotărârea de fată cu majoritate de voturi si o opinie separată, la
sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din Bucuresti, Calea Victoriei
nr. 91–93, sectorul 1.
COMISIA
ARBITRALĂ
Asupra
cererilor de mediere înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
sub nr. 1.355 din 22 februarie 2005, formulată de CREDIDAM, nr. 1.369 din 23
februarie 2005, formulată de UCMR- ADA, si nr. 1.737 din 7 martie 2005, formulată de APDETIC
Obiectul
medierii îl formează includerea în Lista suporturilor si aparatelor pentru care
se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele
reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale a următoarelor trei
aparate: CD writer, DVD writer si MP3 player cu mediu de stocare, negociate în
temeiul Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor nr. 6/2005 de cele două părti. În sedinta din data de 5 aprilie 2005,
precum si cu prilejul dezbaterii din data de 19 aprilie 2005, părtile si-au
sustinut punctele de vedere precizate în baza probelor depuse la Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor (raport de expertiză, practică si legislatie
internatională, experiment practic extrajudiciar, note scrise) pentru a fi
aduse la cunostintă arbitrilor atât oral, cât si prin note scrise însotite de
înscrisuri.
Înainte
de a trece la examinarea în fond a problemelor ce fac obiectul medierii, se
constată că numirea arbitrilor a fost făcută cu respectarea prevederilor
Hotărârii Guvernului nr.
1.287/2002 privind numirea membrilor corpului de arbitri de pe lângă
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, părtile procedând la tragerea la
sorti în vederea formării completului de mediere a arbitrilor consemnati în
procesul-verbal din data de 10 martie 2005 în persoana următorilor:
Ana
Diculescu-Sova, Dragomir Toma, fiiclea Alexandru, Vasiliu Adrian si Ros Viorel.
Trecând
la examinarea în fond a obiectului medierii, Comisia arbitrală retine si se
pronuntă asupra următoarelor aspecte rămase în divergentă:
1.
Aparatele aflate în mediere îndeplinesc din punct de vedere juridic si tehnic
toate conditiile prevăzute la art. 34 alin. (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere
următoarele motive:
– Sunt
aparate de sine stătătoare, indiferent de modul de functionare
Dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, nu conditionează încadrarea aparatelor la plata remuneratiei compensatorii, având în vedere modul de functionare al acestora, de aceea nu are relevantă faptul că aparatele supuse medierii functionează independent sau conectate la un aparat.
Prin
aparate de sine stătătoare sunt avute în vedere aparatele ce au o functie
specifică proprie fată de alte aparate, o valoare contabilă distinctă si o
denumire tehnică proprie, care reflectă functia specifică pe care acestea o
realizează. Această functie trebuie să fie de sine stătătoare, indiferent de modalitatea
de functionare a aparatelor.
CD
writer-ul si DVD writer-ul sunt aparate utilizate pentru scrierea de CD-uri sau
DVD-uri, având astfel o functie specifică diferită de cea a calculatorului.
Aparatul MP3 player functionează în mod independent, iar calculatorul serveste
doar ca sursă de reproducere a datelor.
Caracterul de sine stătător al acestor aparate, apreciat prin prisma conditiei (“indiferent de modul de functionare“) prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, nu poate fi afectat de faptul că modalitatea de utilizare propriu-zisă a acestor aparate, precum si alimentarea acestor aparate sunt realizate, în unele cazuri, prin intermediul altui aparat (dintre aparatele aflate în discutie numai CD writer-ele si DVD writer-ele interne se alimentează prin intermediul calculatorului, toate celelalte având alimentare proprie).
Sintagma
“indiferent de modul de functionare“ utilizată de legiuitor în cuprinsul art.
34 alin. (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, se referă la modul de
functionare al aparatelor si nu poate fi asimilată cu expresia “indiferent dacă
procedeul utilizat este unul analog sau digital“ [art. 107 alin. (2)], ce are
în vedere procedeul utilizat pentru realizarea reproducerii, adică modalitatea
de realizare a copiilor, legiuitorul dorind să includă în categoria aparatelor
pentru care se datorează remuneratia compensatorie atât aparatele ce realizează
copii prin procedeu analogic, cât si aparatele ce realizează copii prin
procedeu digital.
– Sunt
aparate concepute pentru realizarea de copii
Aparatele
aflate în mediere au ca functie comună principală reproducerea. În cazul CD
writer-elor si DVD writer-elor, aceste aparate sunt utilizate pentru
reproducerea datelor stocate în format digital, indiferent de suportul
acestora, precum si pentru scrierea de CD-uri sau DVD-uri, în timp ce aparatul
MP3 player cu functie de stocare este destinat în mod exclusiv reproducerii, pe
memoria internă, de opere muzicale fixate în mediu digital în format MP3 si
redării acestor fisiere.
– Sunt
aparate ce permit reproducerea operelor
CD writer-ul, DVD writer-ul si MP3 player-ul cu mediu de stocare sunt aparate ce permit fie reproducerea de opere muzicale (înregistrări sonore), fie reproducerea operelor audiovizuale (înregistrări audiovizuale) pe CD, DVD, respectiv memoria internă a MP3 player-ului.
2.
Aparatele aflate în mediere îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 34 alin.
(1) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, astfel toate cele 3
aparate pot fi folosite pentru realizarea de copii private.
3.
Luând în considerare limitele procentuale prevăzute de Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, în art. 107 alin. (7)
pct. B, precum si procentele practicate pe plan european, se stabileste
cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru CD writer, DVD
writer si MP3 player cu mediu de stocare ca fiind de 0,5% pentru CD writer-ere
si DVD writer-ere si de 1% pentru MP3
player cu mediu de stocare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
HOTĂRĂSTE:
1. CD writer-ul, DVD writer-ul si MP3 player-ul cu mediu de stocare sunt aparate pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată, prin urmare importatorii si fabricantii de astfel de aparate au obligatia să plătească această remuneratie.
2.
Cuantumul remuneratiei datorate pentru aceste aparate este următorul:
–
0,5% pentru CD writer si DVD writer;
– 1%
pentru MP3 player cu mediu de stocare.
OPINIA
SEPARATĂ
a
doamnei arbitru Ana Diculescu-Sova
Doamna arbitru Ana Diculescu-Sova a formulat opinie separată fată de ceilalti membri ai completului de mediere.
Motivarea
opiniei separate
Având
în vedere:
–
lipsa unei expuneri de motive (a Legii nr.
285/2004) adecvate continutului modificărilor Legii nr.
8/1996;
– că
art. 34 este cuprins în capitolul “Limitele exercitării dreptului de autor“;
–
diferenta de continut al art. 34 astfel cum a fost conceput initial si cum a
fost modificat prin Legea nr.
285/2004, în sensul introducerii unei conditii suplimentare privind
caracterul “de sine stătător“ al aparatelor concepute pentru realizarea
de copii, convingerea subsemnatei este că prin art. 34 alin. (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul a vrut să
creeze un regim juridic restrictiv în ceea ce-i priveste pe beneficiarii
remuneratiei compensatorii si, deopotrivă (sau prin consecintă), mai favorabil
importatorilor si fabricantilor de aparate ce permit reproducerea.
Dar
probatoriul administrat în procedura de mediere este insuficient pentru a
stabili o stare de fapt de natură a elimina orice dubiu cu privire la
caracterul “de sine stătător“ al aparatelor în divergentă si
corelarea acestei sintagme cu sintagmele “mod de functionare“ si “procedeu
folosit“, întrebuintate de legiuitor în textele de referintă pentru cauză
[art. 34 alin. (2) si art. 107 alin. (1) si (2)].
Prin
urmare, interpretez dubiul în favoarea debitorului obligatiei de îndeplinit (de
executat), respectiv a importatorilor si fabricantilor.
Consider
întemeiat subsidiarul cererii pe care au formulat-o cu privire la cuantumul
remuneratiei compensatorii, si anume minimul prevăzut de lege – 0,5%.
Deopotrivă, am în vedere si faptul că părtile au agreat pentru celelalte
aparate negociate procent egal (1%) si nu găsesc argument pentru tratament
diferentiat la mediere.
Hotărârea
a fost pronuntată astăzi, 28 aprilie 2005, la sediul Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor din Bucuresti, Calea Victoriei nr. 91–93, sectorul 1.
Hotărârea
arbitrală este executorie de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Cu apel în termen de 15 zile de la data publicării.
